LEGI DE REPARTIŢIE UTILIZATE

ÎN STUDIUL FIABILITĂŢII
 LEGI DE REPARTIŢIE

1. REPARTIŢIA NORMALĂ sau REPARTIŢIA GAUSS-LAPLACE

Variabila aleatoare X urmează o repartiţie normală, notată cu
Nx; m,   , dacă densitatea sa de probabilitate are forma:
 x  m 2
1 
f x   e 2  2
, x  R,   0
 2
m- valoarea medie a variabilei aleatoare X.;
 - abaterea medie pătratică a variabilei aleatoare X.

Pentru care m=0; =1 se numeşte variabilă aleatoare normală

sau funcţie Laplace: x2
1 
f x   e 2
2 
 LEGI DE REPARTIŢIE

1. REPARTIŢIA NORMALĂ sau REPARTIŢIA GAUSS-LAPLACE

Funcţia de repartiţie a
variabilei aleatoare X care
are o repartiţie normală are
forma:

x  x  m 2
1 
Fx    e 2  2
dx
  2   
 LEGI DE REPARTIŢIE

2. REPARTIŢIA LOGNORMALĂ

Variabila aleatoare X urmează o repartiţie lognormală,

notată cu LN(x; m, ), dacă densitatea de probabilitate, este de
forma:
ln x  m 2
1 
f x   e 2  2
, x  R,   0
x 2

m şi  reprezintă parametrii repartiţiei lognormale; valoarea

medie şi, respectiv, dispersia logaritmului variabilei aleatoare X
 LEGI DE REPARTIŢIE

2. REPARTIŢIA LOGNORMALĂ

Funcţia de repartiţie
a variabilei aleatoare X
care urmează o
repartiţie lognormală
are următoarea formă:
x ln x  m 2
1 1 
Fx     e 2  2
dx
  2   x
 LEGI DE REPARTIŢIE

3. REPARTIŢIA EXPONENŢIALĂ
O variabilă aleatoare X urmează o repartiţie exponenţială,
notată cu E(x; ), dacă densitatea sa de probabilitate este:

f x     e   x ,   0

Fx   1  e    x ,   0

Valorile mediei şi
dispersiei au expresiile:
1
Dx   2
1
Mx  
 
 LEGI DE REPARTIŢIE

4. REPARTIŢIA WEIBULL
Variabila aleatoare X urmează o repartiţie Weibull, W(x,,,)
dacă densitatea sa de probabilitate are forma:


 1  x 
 x   
f x      e   
, x   , ,   0
   

unde:
 - reprezintă parametrul de formă;
 - parametrul de scară;
 - parametrul de poziţie sau al originii de timp.
 LEGI DE REPARTIŢIE

4. REPARTIŢIA WEIBULL
Funcţia de repartiţie
a variabilei aleatoare
X care urmează o
repartiţie Weibull
este dată de relaţia:

 x 
  
Fx   1  e   

=1 repartiţia exponenţială

3˂β˂4 repartiţia normală
 LEGI DE REPARTIŢIE

5. REPARTIŢIA GAMMA
Variabila aleatoare X urmează o repartiţie gamma G(x;,),
de parametrii  şi  dacă densitatea de probabilitate are
expresia: 

f x    xn  1  e    x , x  0,   0,   0
  
în care:

   x 1  e  x dx
0

 - parametru de formă
=1 repartiţia exponenţială
 LEGI DE REPARTIŢIE

6. REPARTIŢIA STUDENT
Variabila aleatoare X urmează o repartiţie Student, t(x; ), cu
=n+1 grade de libertate, dacă are densitatea de probabilitate
este: 1  1

 x 
2 2
f x   2   1   , x  R,   R
  2 
     
2
Repartiţia Student se utilizează
pentru verificarea ipotezelor
referitoare la mediile populaţiilor
normale, când nu se cunosc
dispersiile teoretice.
 LEGI DE REPARTIŢIE

7. REPARTIŢIA F (Fischer-Snedecor)

 1   2 
1
  
 1  2
 2  1
f x    
1
Pentru verificarea  x 2
ipotezei egalităţii  2   1    2 
    
dispersiilor de 2  2
sondaj, obţinute în
două eşantioane
independente, este
repartiţia F,F(x;1,2),
x>0, iar 1, 2N.
 LEGI DE REPARTIŢIE

8. REPARTIŢIA BINOMIALĂ
Repartiţia de probabilitate a unei variabile aleatoare discrete
X este:
n!
PX  x    px  1  qn x , 0  p  1, x  1,2,..., n
x!n  x !
q - probabilitatea de bună
funcţionare,
p - probabilitatea de defectare,
n - numărul de elemente
supuse încercării.

MX   n  p
DX   n  p  q