Unitatea de învăţare 1.

Aspecte generale

Cuprins
1.1. Introducere ...............................................................................................................6
1.2. Competenţe...............................................................................................................6
1.3. Definirea conceptului de comandă numerică .........................................................7
1.4. Domeniul de utilizare al MUCN-PL....................................................................12
1.5. Aspecte economice ale utilizării MUCN-PL .......................................................17
1.6. Test de evaluare............................ ... ......................................................................19

1.1. Introducere
Prima unitate de învăţare este dedicată prezentării fişei disciplinei,
familiarizării studenţilor cu terminologia specifică, înţelegerii conceptului de
maşină-unealtă cu comandă numerică pentru prelucrarea lemnului – MUCN-PL.
Pentru înţelegerea importanţei şi locului MUCN-PL în procesul de
fabricaţie, se prezintă recomandările pentru domeniul de utilizare şi aspectele
economice legate de utilizarea MUCN-PL.

1.2. Competenţe
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studentul va fi capabil să:
■ Definească noţiunea de comandă numerică.
■ Explice domeniul de utilizare al MUCN-PL.
■ Descrie semnificaţia timpilor de: prelucrare, reglare, schimbare sculă etc.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

6
1.3. Definirea conceptului de comandă numerică

Comanda numerică (Numerical Control = CN) este o metodă automată de comandă,

utilizată pentru conducerea unei maşini-unelte pe baza unor instrucţiuni codificate pe un
suport adecvat (benzi perforate, benzi magnetice etc.). Conţinutul acestei metode automate de
comandă rezultă din însăşi denumirea ei: comandă prin numere, adică limbajul folosit în
programarea unei astfel de maşini este codificat convenţional prin numere.
Comanda unei maşini-unelte presupune acţionarea sau oprirea din funcţiune a unuia sau
mai multor lanţuri cinematice ale maşinii-unelte respective. Acest lucru se poate face manual,
cu ajutorul manetelor sau a butoanelor de pornire - oprire acţionate manual - în cazul
maşinilor-unelte cu comandă manuală, sau automatizat - în cazul maşinilor-unelte automate.
Automatizarea comenzilor se poate face prin acţionarea lanţurilor cinematice cu ajutorul unor
came, şabloane, opritori etc. (ceea ce conduce la realizarea unei comenzi automate
convenţionale) sau prin acţionarea aceloraşi lanţuri cinematice, în acelaşi scop, dar cu ajutorul
unor programe codificate numeric, citite şi interpretate de o aparatură electronică, adică
comanda numerică a maşinilor-unelte.
Prin urmare, comanda numerică - CN - a maşinilor-unelte reprezintă automatizarea
comenzilor de acţionare şi oprire din funcţiune a unuia sau mai multor lanţuri cinematice ale
maşinii, folosindu-se în acest scop un limbaj specific codificat convenţional.
Cu ajutorul acestui limbaj codificat se transpune planul de operaţii pentru prelucrarea
piesei pe un portprogram specific (bandă perforată sau magnetică, disc magnetic, CD etc.),
care introdus într-o aparatură electronică complexă, este "citit" şi, conform instrucţiunilor din
program, asigură punerea în funcţiune a lanţurilor cinematice corespunzătoare. O comparaţie
între modurile posibile de comandă a lanţurilor cinematice ale unei maşini-unelte este
reprezentată în figura 1.1.
Din figura 1.1. se poate observa diferenţa între comanda manuală a maşinii-unelte
(traseul MU), comanda automată convenţională (traseul MUAc) şi comanda numerică
(traseul MUCN.).
Astfel, în cazul comenzilor manuale, (traseul MU), comanda pornirii-opririi lanţului
cinematic de tăiere, prin comutatorul (butonul) P.O.1. sau a lanţului cinematic de avans prin
comutatorul (butonul) P.O.2. comanda inversorului de sens de rotaţie I.1. respectiv I.2.,
comanda reglării turaţiilor prin cutia de viteze Cv, sau a reglării vitezei de avans prin cutia de
avans CA, precum şi C2 din structura lanţului cinematic de avans se face manual, cu ajutorul
unor elemente de comandă manuală de tip: manete, manivele, butoane, comutatoare etc.

7
 Fig. 1.1. Modalităţi de comandă a unei maşini-unelte.

În cazul maşinilor-unelte automate convenţionale (traseul MUAc), îndeplinirea

aceloraşi funcţii de comandă se face de către sisteme de comandă mecanice, hidraulice sau
electrice, formate din elemente de comandă de tip: came, şabloane, opritori (limitatori) etc.
Comanda numerică a maşinilor-unelte, este tot o metodă de comandă automată a
acestora, dar spre deosebire de maşinile-unelte automate convenţionale (MUAc), funcţiile de
comandă a unora sau a tuturor lanţurilor cinematice sunt realizate de echipamente speciale de
comandă (ECN), la care informaţiile sunt transcrise sub formă codificată, pe diverse suporturi
de informaţii adecvate (benzi perforate, benzi magnetice, discuri magnetice, CD etc.) şi care
introduse în echipamentele de comandă numerică (ECN) asigură realizarea aceloraşi funcţii
de comandă (traseul MUCN).
Avantajul principal al MUCN este cel al automatizării FLEXIBILE (suple), adică,
prin CN se facilitează trecerea de la un tip de piesă la altul rapid, fără pregătiri laborioase ale
fabricaţiei. Această calitate face ca MUCN să poată fi folosite avantajos pentru prelucrarea
seriilor mici de piese, a prototipurilor şi, mai ales, a pieselor de configuraţii complexe, care ar

8
necesita realizarea de dispozitive costisitoare dacă prelucrarea s-ar efectua pe MU
convenţionale.
În ceea ce privesc diferenţele dintre o maşină-unealtă convenţională şi o MUCN,
acestea pot fi evidenţiate şi prin prezentarea comparativă a structurilor celor două tipuri de
maşini-unelte: structura organologică şi de comandă a unei maşini-unelte convenţionale
(fig.1.2) şi a unei MUCN (fig. 1.3).
Din analiza figurii 1.2 se observă că, pentru a realiza deplasarea mesei cu piesa fixată pe
ea, dintr-o poziţie oarecare A într-o poziţie de reglare B (respectiv până la intrarea piesei în
contact cu scula), operatorul preia - vizual - informaţiile referitoare la distanţa de parcurs
(eventual semnalul de eroare dacă distanţa este depăşită), le prelucrează în "calculatorul"
propriu şi ia o decizie referitoare la sensul de rotire al roţii de mână şi viteza cu care trebuie să
realizeze această mişcare. Decizia este transmisă braţelor şi mâinilor care execută mişcarea
propriu-zisă. Dacă deplasarea organului mobil cu piesa de prelucrat depăşeşte poziţia de
reglare B, aceasta se evidenţiază prin relizarea contactului dintre sculă şi piesă, deci începerea
procesului de prelucrare (sau se poate evidenţia pe o scală gradată etc). În acest caz,
informaţia primită - vizual - impune o nouă decizie, respectiv schimbarea sensului de mişcare
a roţii de mână până când se atinge poziţia de reglare B.

Fig. 1.2. Structura organologică şi de comandă a unei MU convenţionale.

În cazul unei MUCN, prima diferenţă şi cea mai semnificativă din punct de vedere al
aspectului exterior, al "formei arhitecturale" a MUCN este absenţa roţilor de mână şi a
manivelelor de acţionare (fig.1.3).

9
 Fig.1.3. Maşina-unealtă cu comandă numerică tip FROMMIA
CNC 808.

Acest lucru semnifică faptul că operatorul uman nu trebuie să mai depună efort fizic
pentru executarea mişcărilor de deplasare şi nici efort intelectual, nemaifiind necesară
concentrarea impusă de citirea pe scala gradată a poziţiei organului mobil. Prin urmare, o
MUCN este astfel concepută încât să elimine toate intervenţiile manuale în timpul prelucrării
unei piese. Deplasările subansamblurilor mobile se realizează prin structuri de lanţuri
cinematice, acţionate cu diverse tipuri de motoare electrice, hidraulice sau pneumatice.
În fig.1.4 se observă că efectuarea deplasării suportului mobil SM, după direcţia Y, se
face prin acţionarea acestuia cu ajutorul Mcc2. Comanda acţionării motorului Mcc2 este
transmisă de către sistemul CN, prin intermediul variatorului de viteză. Măsurarea vitezei de
rotaţie a motorului se face prin traductorul de turaţie de tip tahogenerator – TGy – iar
măsurarea poziţiei organului mobil acţionat se face prin intermediul traductorului de măsură –
TMy. Corectarea erorilor se face tot de către sistemul de comandă, prin blocul funcţional
„comparator" iar execuţia corecţiei se face tot automat, prin comanda motorului Mcc2. Pentru
axele X şi Z, mişcările şi fluxul de comandă sunt similare (pe fig.1.4. ele nu sunt indicate).

10
 Fig.1.4. Structura organologică şi de comandă a unei MUCN.

Deci, pentru prelucrarea unei piese în cazul maşinilor convenţionale (cu sisteme de
comandă manuală), operatorul acestor maşini execută o serie de mişcări de reglare şi de
poziţionare cu diferite mecanisme şi organe de maşini mobile. El selecţionează turaţiile
necesare, vitezele de deplasare şi comandă cuplarea-decuplarea cutiilor de viteze sau avans, a
motoarelor etc. La prelucrarea primei piese, el îşi fixează, deci, un "program de lucru" pe care
îl memorează, permiţându-i să prelucreze identic piesele următoare.
În cazul MUCN, "programul de lucru" este stocat, păstrat în memoria electronică a
sistemului de comandă numerică (SCN), fără a fi nevoie de a-l introduce din nou, la
prelucrarea altor piese. El poate fi repetat, identic, de câte ori este nevoie, deci pentru un lot
de piese. Aceasta comandă nu este, însă, inteligentă, adică ea nu poate găsi, de exemplu,

11
instrucţiuni care au fost uitate (care nu i-au fost fumizate). De asemenea, prin sistemul de
comandă numerică nu se pot corecta instrucţiunile de comandă eronate. Ele pot fi - cel mult -
semnalate! Deci, este deosebit de important ca orice program pregătit pentru execuţie să fie în
prealabil bine verificat, iar prelucrarea primei piese, a piesei de probă, să se facă cu maximă
atenţie.
În concluzie se poate evidenţia faptul că, MUCN nu constitue noi sisteme de prelucrare
ci ele sunt rezultatul unei automatizări complexe a maşinilor-unelte cu mijloace actuale
electronice, mai performante.

1.4. Domeniul de utilizare al MUCN-PL

Utilizarea maşinilor-unelte cu comandă numerică este condiţionată de o serie de factori

cum ar fi: costul prelucrării, producţia anuală realizată, gradul de utilizare a maşinii, gradul de
complexitate al prelucrări lor şi nu în ultima instanţă costul maşinii. Dacă se analizează costul
prelucrării unei piese de un anumit tip pe o maşină-unealtă cu comandă numerică (MUCN),
pe o maşină-unealtă convenţională (MUC) şi pe o maşină-unealtă specializată (MUS), în
funcţie de mărimea lotului de piese prelucrate sau numărului de piese din acelaşi tip, se
constată că acesta este minim în cazul prelucrării pieselor de serie mică sau prototipuri, în
cazul prelucrării cu MUCN, aşa cum rezultă din figura 1.5.
În cazul unor fabrici cu producţie diversificată şi variabilă în timp, utilizarea maşinilor-
unelte cu comandă numerică este eficientă atât în faza elaborării prototipurilor (intervalul 1,
fig 1.6), cât şi în etapa fabricaţiei propriu-zise a produsului asimilat, în special pentru a suplini
capacitatea de producţie a maşinilor convenţionale (intervalul II, fig. 1.6).
În figura 1.6, se poate observa că domeniul de utilizare al maşinilor-unelte cu comandă
numerică se poate extinde şi în perioada a treia (intervalul III), perioada (etapa) întreruperii
fabricării produsului când se prelucrează numai anumite repere pentru completatarea lotului
sau pieselor de schimb. În etapa realizării şi perfecţionării prototipului şi pregătirii fabricaţiei,
când sunt necesare reglări repetate ale maşinilor-unelte convenţionale, devin eficiente
maşinile cu comandă numerică cu reglări rapide şi care nu necesită SDV-uri (intervalul I,
fig.1.6). În etapa fabricaţiei propriu-zise a produsului asimilat, apar situaţii când capacitatea
de producţie planificată maximă este depăşită, vârfurile de capacitate pot fi preluate de
maşinile cu comandă numerică, care au încărcare mică în raport cu capacitatea şi destinaţia lor
(intervalul II, figura 1.6).

12
 Fig. 1.5. Domeniul de utilizare a MUCN funcţie de costuri.

În ceea ce priveşte costul prelucrării, la ora actuală se consideră - pe baza analizei

costurilor de fabricaţie - că utilizarea MUCN poate şi trebuie extinsă şi la producţia de serie
mijlocie şi mare. De asemenea, la prelucrarea metalelor, este de menţionat faptul că, dacă în
urmă cu treizeci de ani (perioada deceniului opt) se considera că utilizarea MUCN este
rentabilă numai pentru serii mari de piese sau pentru prelucrarea pieselor cu suprafeţe
complexe, această apreciere este întemeiată - în parte - datorită greutăţilor de pregătire a
fabricaţiei şi de programare (calcule geometrice făcute manual, timpi mari de schimbare a
port-programelor de tip bandă perforată sau cartele perforate etc.).

Fig. 1.6. Domeniul de utilizare al MUCN în diferite etape ale fabricaţiei.

În acea perioadă (1971-1980), schimbarea sculei presupunea şi schimbarea programului

neexistând posibilitatea ca prin programare să se efectueze şi corecţia de scule. Cum durata de
lucru a sculelor la prelucrarea metalelor este relativ mică (mult mai mică decât la prelucrarea

13
lemnului, de exemplu), acest lucru crea serioase probleme în programare. Iată de ce costurile
mari ale echipamentului şi cele de exploatare nu puteau fi amortizate decât prin prelucrarea de
serii mari de piese.
Astăzi, comanda numerică (CN) poate fi utilizată - cu bune rezultate economice - şi
pentru serii mici de piese sau chiar pentru unicate fără ca acestea să aibe neapărat forme
complicate. Un exemplu edificator este prezentat în figura 1.7.
Astfel pentru placa din oţel aliat, cu forma şi dimensiunile celei prezentate în fig.1.7, a,
pentru efectuarea operaţiilor de burghiere şi filetare pentru o singură piesă, economia de timp
este de 1 h 15 min (fig 1.7, b), iar pentru un lot (o serie mica) de 10 piese, economia de timp
va fi 39h 10 min! Acest lucru este posibil - în condiţiile actuale - datorită ieftinirii
echipamentelor de CN dar şi datorită aportului asistenţei informatizate care permite reducerea
timpului de programare sau a modificărilor rapide în program.
Prin programarea asistată, la ora actuală, se pot evidenţia o serie de alte avantaje, cum ar
fi:

legătura cu exteriorul postului de lucru, deci posibilitatea conectării maşinii la o
unitate centrală de calculator, cu mare putere de rezoluţie, care păstrează în memorie diverse
subprograme necesare corecţiilor de scule, interpolărilor spaţiale etc.;

reducerea timpilor de mers în gol (timpi morţi) prin urmărirea automată a secvenţelor
de lucru (poziţionarea rapidă a sculei de lucru, schimbarea sculelor automat, concomitent cu
prelucrarea altei secvenţe, utilizarea variatorilor de viteză etc.);

suprimarea operaţiilor care erau necesare pentru efectuarea unei prelucrări precise:
trasare, însemnare, şabloane de copiere etc.;

realizarea de suprafeţe complexe prin asigurarea deplasărilor simultane după mai
multe axe, deci obţinerea de piese cu geometrie mai apropiată de necesităţile funcţionale;

asigurarea lejeră a condiţiilor optime de lucru prin posibilităţile de a varia continuu şi
în limite mari a vitezelor de tăiere şi avans, cu creşterea concomitentă a duratei de folosire a
sculelor;

atenuarea intervenţiei factorului uman in prelucrare prin realizarea unei precizii
ridicate de execuţie şi deci reducerea manoperei pentru control;

creştera flexibilităţii sistemului de comandă prin evoluţia tehnicii informatizate
privind modul de schimbare a programelor şi stocarea de date (toate unităţile centrale de
calculator din sistemele CNC de azi oferă posibilitatea conectării directe, la centrul de calcul,
asigurânduse astfel o continuitate în prelucrarea datelor - sistemele CAD-CAM);

14

integrarea echipamentelor periferice (cum ar fi: stand de măsurare şi verificare a
sculelor, manipulatori, roboţi, sisteme de alimentare - evacuare a pieselor etc.) sau integrarea
acestor tipuri de MUCN în ansambluri automatizate mai vaste (sisteme DNC, celule flexibile
de fabricaţie etc.).

Fig. 1.7.Comparaţia timpilor de prelucrare pe o maşină de burghiat

convenţională respectiv pe o MUCN.

15
 Toate aceste avantaje permit evidenţierea unei concluzii importante: prin comandă
numerică - CN - se permite accesul la progresul spre excelenţă în fabricaţie deoarece se
asigură un aport important în ceea ce priveşte precizia execuţiei şi a repetivităţii, fiabilitate şi
flexibilitate ridicate, calităţi indispensabile într-o economie de piaţă unde orice produs se
caracterizează prin termeni ca: preţ, calitate, oportunitate de punere în vânzare etc.
În consecinţă, sistemele de producţie - actuale şi mai ales cele viitoare - trebuie să
corespundă unor termeni ca: fiabilitate, capacitate de lucru, flexibilitate; comanda numerică
fiind o tehnică care contribuie la realizarea acestor obiective.
Extinderea domeniului de utilizare a maşinilor-unelte cu comandă numerică în industria
lemnului este condiţionată şi de costul încă ridicat al acestor maşini, ceea ce face ca acest tip
de maşini să fie întâlnite actualmente doar în intreprinderi mari, cu posibilităţi financiare
ridicate. Astfel, se întâlnesc deja în intreprinderile noastre ferăstraie circulare cu comandă
numerică şi maşini de frezat de sus cu comandă numerică. De asemenea, pe plan mondial, au
fost relizate ferăstraie circulare de retezat cherestea şi agregate de dimensionat panouri la care
microcalculatorul este ataşat utilajului şi are capacitatea de a memora un anumit număr de
programe (diagrame de tăiere). Fiecare program cuprinde un anumit număr de dimensiuni de
semifabricate precum şi cantitatea de semifabricate ce trebuie debitată pentru fiecare
dimensiune.
Maşinile universale de frezat-copiat s-au relizat în mai multe variante constructive, sub
formă de: freze portal; maşini de frezat cu două sau mai multe capete, cu masă mobilă; maşini
de frezat-copiat tip revolver, cu masă mobilă şi cap revolver mobil.
În cazul unor tipuri de maşini ca: agregate de profilat, maşini de prelucrat pe patru feţe,
maşini de şlefuit etc., comanda numerică se aplică în scopul realizării poziţionării capetelor de
prelucrare, a poziţionării tronsonului mobil faţă de cel fix sau a poziţionării mesei (adâncimea
de şlefuire) în cazul maşinilor de şlefuit.
La agregatele de burghiat multiplu, sistemul de comandă numerică s-a introdus la
reglarea poziţiei capetelor de lucru, a adâncimii de burghiere şi a succesiunii de acţionare a
diferitelor capete de lucru.
Aplicarea la scară mai largă a comenzilor numerice şi la maşinile pentru prelucrarea
lemnului şi extinderea la o scară tot mai largă a acestora şi în fabricile din ţara noastră este
necesară şi posibil de realizat, avantajele aplicării lor fiind de necontestat. Printre acestea
amintim: reducerea duratelor de reglare a utilajelor, deci creşterea capacităţi lor de producţie
şi a productivităţii muncii; valorificarea superioară a materiei prime lemnoase; creşterea
calităţii prelucrării prin mărirea preciziei de prelucrare; securitatea muncii etc.

16
1.5. Aspecte economice ale utilizării MUCN-PL

Extinderea domeniului de utilizare a MUCN trebuie abordată, sub aspect economic, din
cel puţin două puncte de vedere: costul prelucrării pe unitatea de produs şi timpul real de
prelucrare pe fiecare maşină-unealtă în parte.
Analiza costurilor prelucrării pe MUCN comparativ cu o MU convenţională făcută la
societatea ACIERA S.A. (Franţa) este prezentată în figura 1.8.

Fig. 1.8. Variaţia costului prelucrării cu numărul de piese prelucrate pe

diferite tipuri de maşini-unelte.

Din analiza figurii 1.8. se observă că limita economică de utilizare a MUCN este de
minim 5 piese pe serie până la maxim 5000 piese pe serie. Deci, în condiţiile actuale, ale
ieftinirii echipamentelor electronice şi a creşterii performanţelor acestora, limita economică de
utilizare a MUCN cuprinde şi serii mici şi mijlocii de prelucrare.
În ceea ce priveşte calculul timpului de amortizare a capitalului investit prin
achiziţionarea unei MUCN , (Fiorellino, P. 1995), acesta este prezentat în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.
Calculul duratei de amortizare a capitalului investit
Câştigul la prelucrarea unei piese (în F.F) 18,60
Economia de timp de prelucrare pe oră (în F.F) 62,00
Economia de timp anuală (în F.F) 102.300,00
Timpul de amortizare (în ani) 2,70
Rentabilitatea capitalului investit (în %) 37%
Raportul dintre durata de amortizare planificată şi cea realizată 1,9

17
 Din analiza tabelului 1.1 reiese că durata de amortizare realizată va fi de 2,7 ani, faţa de
5 ani planificaţi, deci costul achiziţionării unei MUCN se amortizează de 1,9 ori mai repede.
Analiza timpului real de prelucrare pe o maşină-unealtă convenţională comparativ cu o
MUCN, funcţie, deci, de gradul lor de amortizare este evidenţiată în figura 1.9.

Fig. 1.9. Capacitatea de lucru a diferitelor MU funcţie de gradul lor de automatizare.

În fig. 1.9. timpii de lucru efectivi pe diverse tipuri de maşini-unelte, funcţie de gradul
lor de amortizare, sunt prezentaţi în raport de numărul de ore disponibile într-un an
calendaristic. Se poate observa că, o maşină-unealtă destinată prelucrării unei piese cu
ajutorul unor scule aşchietoare, este utilizată efectiv o durată de timp relativ mică (10 ... 15%)
din timpul efectiv de lucru (8 ore/zi, într-un singur schimb) şi mai puţin de 5% din durata
anului calendaristic. Prin automatizarea comenzilor de deplasare (deci reducerea timpilor de
mers în gol) - cazul MUCN - timpul efectiv de lucru se dublează (35%). Prin utilizarea
centrelor de prelucrare cu CN (CPCN), care asigură schimbarea automată a sculelor şi
alimentarea-evacuarea cu piese de prelucrat concomitent cu prelucrarea altora (mese de lucru
duble), timpul real de lucru efectiv poate depăşi 65%.

18
 În concluzie, se poate evidenţia faptul că, o analiză economică completă, pentru luarea
unei decizii privind oportunitatea achiziţionării unei MUCN sau CPCN, trebuie abordată nu
numai din analiza costurilor de fabricaţie – deosebit de importantă – dar şi prin analiza
timpului efectiv de lucru. În cazul maşinilor-unelte cu comandă numerică pentru prelucrarea
lemnului - MUCN-PL, analiza costurilor de fabricaţie trebuie corelată şi cu creşterile
capacităţilor de lucru, flexibilitatea schimbării programelor de lucru (programe – piesă) şi
creşterea preciziei de fabricaţie prin eliminarea dispozitivelor de copiere etc.

1.6. Test de evaluare a cunoştinţelor

Exemplu de itemi pentru testul de evaluare:
„Comanda numerică a MUPL reprezintă automatizarea comenzilor de
......................... şi ........................ din funcţiune a unuia sau mai multor
................... cinematice ale maşinii, folosindu-se în acest scop .......................
specific, codificat .................... prin numere.”

19