Unitatea de învăţare 10.

Metode de programare a MUCN

Cuprins
10.1. Introducere......................................................................................................131
10.2. Competenţe.....................................................................................................131
10.3. Metode de programare a MUCN .....................................................................132
10.3.1. Programarea manuală a MUCN.........................................................132
10.3.2. Programarea asistată de calculator a MUCN......................................147
10.4. Test de autoevaluare .......................................................................................171

10.1. Introducere
Pe parcursul acestei unităţi de învăţare sunt tratate metodele de programare a
MUCN. Sunt analizate programarea manuală cu cele două variante ale sale: cu
introducerea manuală a programului respectiv cu introducerea programului de pe
un suport de informaţie, precum şi programarea asistată de calculator. Sunt
prezentate structura unui program (program-piesă), instrucţiunile de programare
(tipurile şi codificarea funcţiilor), sistemele de axe de coordonate utilizate,
exemple de programe pentru prelucrarea unor piese.

10.2. Competenţe
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studentul va fi capabil să:
- definească şi descrie metodele de programare a MUCN;
- întocmească programe de prelucrare pe MUCN a unor piese simple.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 4 ore.

131
10.3. Metode de programare a MUCN

Programarea unei MUCN reprezintă activitatea prin care se realizează (redactează)

programul-piesă, adică programul care, odată introdus în ECN, va asigura comanda maşinii
pentru prelucrarea respectivei piese. Întocmirea programelor-piesă se face folosind un limbaj
specific, codificat prin numere (de fapt codificat prin litere şi numere), de aici venind şi
denumirea de Comandă Numerică.
Programul-piesă poate fi realizat prin aşa numita programare manuală, caz în care
toate calculele traiectoriilor sculei sunt efectuate manual, introducerea programului în ECN
făcându-se sau prin tastatura de pe tabloul de comandă al maşinii, sau prin intermediul unui
suport de informaţii.
Acelaşi program-piesă poate fi realizat cu ajutorul unui calculator electronic, care
asigură prelucrarea datelor geometrice şi tehnologice în procesor şi editarea programului
propriu-zis, adaptat la particularităţile specifice ale fiecărei MUCN, în post-procesor. Această
modalitate de obţinere a programului-piesă este denumită programare asistată de calculator.

10.3.1. Programarea manuală a MUCN

În cazul programării manuale introducerea programului în ECN se poate face sau

direct de la tastatura de pe tabloul de comandă al maşinii, sau prin intermediul unui suport de
informaţii.

• Programarea manuală cu introducerea manuală a programului

Într-o întreprindere dotată cu MU convenţionale, operatorul unei astfel de maşini îşi

pregăteşte locul de muncă alegând fazele de lucru şi succesiunea lor normală. Astfel, el
pregăteşte dispozitivul de fixare a piesei, alte dispozitive de lucru, sculele necesare etc.
Prin utilizarea unei MUCN, activităţile de pregătire a lucrului rămân aceleaşi, în plus
însă, toate mişcările ce urmează a fi efectuate de către maşină în timpul prelucrării trebuie să
fie definite (ca ordine de execuţie şi ca parametri geometrici şi tehnologici) într-un limbaj
codificat, deci altfel spus, trebuie programată MUCN.
Programul, scris sub forma unei succesiuni de litere şi cifre, va fi comunicat MUCN,
respectiv ECN-ului acesteia, prin acţionarea tastelor de pe tabloul de comandă (fig. 10.1).
Această metodă de programare pe poziţie este utilizată pentru prelucrarea pieselor
simple, cu un număr limitat de comenzi pentru MUCN. Poate fi întâlnită în cazul unor maşini
de frezat, de burghiat şi la unele tipuri de strunguri.
Principalul dezavantaj al acestei metode constă în faptul că în timp ce se realizează
programul maşina nu lucrează. Aşadar, timpii morţi în utilizarea maşinii sunt mari, cu
repercursiuni negative asupra capacităţii de producţie.

132
 De regulă, acest gen de programare este utilizat pentru programe ce nu depăşesc 30 de
blocuri de informaţii (linii de program).

Fig. 10.1. Programarea manuală cu introducerea manuală a programului

• Programarea manuală cu introducerea programului prin intermediul unui

suport de informaţii

Pentru procese de prelucrare mai complicate şi în cazul în care întreprinderea dispune

de un birou special de pregătire a fabricaţiei, programarea (realizarea programului şi
transpunerea lui pe un suport adecvat) va fi realizată în acest birou (fig. 10.2).
Şi în acest caz activitatea de programare se realizează manual, dar separat de locul de
execuţie al programului, deci MUCN este liberă să lucreze pe toată perioada de pregătire a
noului program. În acest mod introducerea în ECN a programelor se face mult mai rapid. Ca
suport de informaţii se pot utiliza toate cele prezentate la unitatea IX (bandă perforată,

133
magnetică, discuri etc.) cu menţiunea că la ora actuală se utilizează pe scară largă memoriile
portabile de tip USB în timp ce benzile perforate au ieşit practic din uz, fiind depăşite.

Fig. 10.2. Programarea manuală cu introducerea programului prin intermediul unui

suport de informaţii (memorie portabilă USB)

Oricare ar fi însă suportul de informaţii, programarea propriu-zisă se realizează

manual, deci relativ greoi. Principalul avantaj al acestei metode constă însă în reducerea
timpilor de oprire a MUCN, înregistrarea programului în ECN facându-se rapid, în timp ce
maşina lucrează eventual pe baza unui alt program.

N Elaborarea unui program-piesă prin programare manuală

Pentru întocmirea unui program-piesă se utilizează un limbaj de programare oarecare.

134
Prin limbaj de programare se înţelege modul de codificare a informaţiei şi de organizare a
acesteia în scopul elaborării unui program-piesă, adică a unui program pe baza căruia MUCN
va prelucra o anumită piesă. Există o multitudine de astfel de limbaje, fiecare firmă
producătoare de SCN elaborând propria variantă. Aceste limbaje diferă, dar respectă toate o
serie de recomandări ISO, ceea ce le face să fie asemănătoare. Limbajele de acest gen
(limbaje-maşină) sunt de tip interpretor, adică fiecare instrucţiune (linie program sau
bloc) este imediat executată (secvenţial).

Blocul de informaţii

Un program-piesă este constituit dintr-o suită de instrucţiuni (linii de program) a căror

ordine va determina succesiunea operaţiilor de prelucrare. Fiecare instrucţiune este formată
dintr-un număr de funcţii (cuvinte de comandă) constituind un bloc de informaţii.
Transcrierea funcţiilor se face codificat printr-o literă (câteodată un grup de litere) urmată de
un grup de cifre: de exemplu S 1000 stabileşte turaţia arborelui de lucru la valoarea de 1000
rot/min sau X 820 determină o deplasare a organului mobil până în punctul de abscisă 820
mm.
Începutul unui program este menţionat prin simbolul "%", iar diversele comentarii ce
nu trebuie luate de consideraţie de maşină, fiind scrise doar pentru uşurarea muncii
programatorului şi utilizatorului, trebuie puse în paranteze (în limbajul NUM) sau după
semnul ";" (în limbajul PTP 400).
Fiecare bloc (linie sau instrucţiune) poate începe printr-un cuvânt - număr de ordine -
litera N urmată de un număr. Astfel, numărul blocului va putea fi utilizat ulterior pentru
realizarea de bucle (cicluri) în program (executarea de mai multe ori a unei porţiuni din
program fără scrierea instrucţiunilor de mai multe ori). Numărul blocului poate fi utilizat
pentru execuţia programelor în sistem CNS (Căutarea Numărului Secvenţei) care permite
începerea execuţiei unui program printr-o secvenţă, alta decât cea de început. Trebuie
semnalat totuşi că majoritatea directorilor de comandă (ECN) execută blocurile
(instrucţiunile) în ordinea în care sunt scrise fără a lua în consideraţie numerotarea acestora,
dar numerele de ordine sunt necesare pentru programarea salturilor în program, apelarea
subprogramelor sau lucrul în sistem CNS.
Modul de scriere a datelor numerice alocate diverselor litere-adresă (funcţii), deci
modul de scriere a valorilor funcţiilor este stabilit de fiecare constructor în parte şi este dat în
manualul de programare. Pentru exemplificare vom folosi o linie de program (instrucţiune,

135
bloc) în limbajul NUM 760.

În privinţa formatului blocurilor trebuie menţionat că majoritatea maşinilor acceptă

blocuri (instrucţiuni) cu format variabil, adică nu vor fi scrise într-un bloc decât informaţii
realmente necesare nefiind astfel obligaţi să repetăm o informaţie deja furnizată. De exemplu
pentru o deplasare a unui organ mobil din punctul de coordonate X1, Y1 până în punctul X1,
Y2, nu se va da în blocul de comandă al deplasării decât valoarea coordonatei care se
schimbă, în acest caz Y. Astfel spus o deplasare nu va fi efectuată decât în direcţia axei cerută
în mod explicit, ca în exemplul de mai jos:

N100 G1 X150 Y200 S100 F150 M3

N110 G2 Y300 R50
N120 G1 X100
N 130 ....

Formatul aşa-zis fix, presupune respectarea ordinii, poziţiei, numărului de cuvinte

(funcţii) şi a dimensiunii acestora după un format fixat anterior. Acest format este greu de
manipulat din care cauză fiind utilizat în foarte puţine cazuri. Acest format are însă şi un
avantaj şi anume că, într-o instrucţiune, în cuvintele de comandă literele-adresă (funcţiile) pot
să lipsească, identitatea informaţiilor fiind cunoscută prin identificarea poziţiei acestora în
bloc (norma ISO 1059).

136
 Funcţiile se împart în patru categorii în funcţie de tipul acţiunilor pe care le comandă:
- funcţii pregătitoare, definesc modul de deplasare a sculei;
- funcţii auxiliare, definesc parametrii necesari realizării operaţiei dorite (selectarea
planului de lucru, a originii sistemului de referinţă, a sculei utilizate, stabilirea corecţiilor
de sculă, utilizarea subprogramelor etc.);
- funcţii tehnologice, stabilesc parametrii regimurilor de aşchiere (turaţia sculei, viteza de
avans);
- funcţii geometrice, stabilesc traiectoriile de deplasare a sculei prin coordonate ale
punctelor importante de pe traiectoriile respective.
Modul de alocare a literelor alfabetului pentru simbolizarea diverselor funcţii, deci
codificarea funcţiilor, este stabilit de către fiecare firmă constructoare în parte, existând însă şi
norme internaţionale (ISO) neobligatorii, care încearcă şi reuşesc în mare măsură o
standardizare în domeniu. Astfel, codificarea principalelor funcţii conform ISO este
prezentată în tabelul 10.1.

Tabelul 10.1
Codificarea funcţiilor conform ISO
Codul Comanda realizată
0 1
A Poziţionare unghiulară în jurul axei X
B Poziţionare unghiulară în jurul axei Y
C Poziţionare unghiulară în jurul axei Z
D Poziţionare unghiulară în jurul unei alte axe
E Poziţionare unghiulară în jurul unei alte axe
F Viteză de avans
G Funcţii pregătitoare
G 00 Poziţionare rapidă fără prelucrare
G 01 Interpolare liniară cu avans de lucru
G 02 Interpolare circulară în sens orar cu avans de lucru
G 03 Interpolare circulară în sens trigonometric
G 04 Temporizare programabilă
G 17 Alegerea planului XY pentru interpolări circulare
G 18 Alegerea planului XZ pentru interpolări circulare
G 19 Alegerea planului YZ pentru interpolări circulare
G 40 Anularea corecţiei de rază a sculei
G 41 Corecţie de rază a sculei pe stânga suprafeţei de prelucrat (în sensul avansului)
G 42 Corecţie de rază a sculei pe dreapta suprafeţei de prelucrat
G 29 Corecţie de sculă în spaţiu
G 77 Apel necondiţionat al unui subprogram sau a unei secvenţe din program cu
revenire

137
 G 79 Salt condiţionat sau necondiţionat la o secvenţă din program fără revenire
G 33 Ciclu de filetare (la strunjire)
G 34 Filetare cu pas crescător
G 35 Filetare cu pas descrescător
G 80 Anularea unui ciclu
G 81 Ciclu de găurire – centruire
G 82 Ciclu de găurire
G 83 Ciclu de găurire
G 84 Ciclu de găurire cu tarod
G 85 Ciclu de alezare (revenirea sculei cu avans de lucru)
G 86 Ciclu de alezare cu oprirea sculei la sfârşitul găurii
G 87 Alezare cu retragere manuală
G 88 Alezare cu temporizare la sfârşitul găurii
G 43 până Diverse tipuri de decalaje pentru comenzi paraxiale
la
G 59
G 54 Decalaje de origine prestabilite
până la
G 59
G 92 Decalaje de origine
G 90 Programare în cote absolute (în raport cu originea sistemului de coordonate)
G 91 Programare în cote relative (în raport cu punctul anterior)
G 93 Viteza de avans exprimată ca inversul timpului
G 94 Viteza de avans exprimată în mm/min
G 95 Avans în mm/rot (la strunjire)
G 96 Viteza de tăiere constantă
G 97 Viteza de tăiere în rot/min.
H Rezervă
I Coordonata X a centrului unui cerc
J Coordonata Y a centrului unui cerc
K Coordonata Z a centrului unui cerc
L Rezervă
M Funcţie auxiliară
N Numărul blocului (instrucţiunii/liniei de program)
O A nu se folosi
P Deplasare rapidă pe axa X
Q Deplasare rapidă pe axa Y
R Deplasare rapidă pe axa Z
S Turaţia sculei
T Scula
U Deplasare secundară paralelă cu axa X
V Deplasare secundară paralelă cu axa Y
W Deplasare secundară paralelă cu axa Z
X Coordonata X
Y Coordonata Y
Z Coordonata Z

138
 Stabilirea axelor de coordonate

În activitatea de programare a MUCN şi în faza de lucru efectiv este necesar să se

poată defini în fiecare moment poziţia sculei în spaţiu în raport cu piesa. Pentru aceasta se
face referinţă la sistemul de axe de coordonate al maşinii (fig. 10.3).
Analizând figura 10.3 se observă că direcţia pozitivă a axei Y este perpendiculară pe
direcţia axei X în sens trigonometric.
Prin definiţie axa Z este totdeauna axa arborelui de lucru, iar sensul pozitiv al axei Z
este acela pentru care scula se îndepărtează de piesă.
Pe lângă mişcările de translaţie pe direcţia axelor X, Y, Z, se definesc şi mişcări de
rotaţie în jurul acestor axe, mişcări codificate în program prin literele-adresă A, B, C (fig.
10.3). Sensul pozitiv al rotaţiilor A, B, C se ia după regula şurubului astfel încât acesta să
înainteze în sensul pozitiv al axelor X, Y, Z.

Fig. 10.3. Sistemul de axe de coordonate ataşat MUCN.

De asemenea pentru mişcări de translaţie suplimentare se definesc sisteme de axe

secundare codificate prin literele-adresă U, V, W, dar aceasta doar pentru maşini ce realizează
curse foarte lungi în vederea poziţionării exacte a arborelui de lucru în zona de prelucrare sau
pentru maşini speciale ce trebuie să realizeze deplasări complexe (maşini de ascuţit cu CN).
Dacă mişcările definite prin literele-adresă: X, Y, Z, A, B, C, U, V, W nu sunt
suficiente pentru realizarea tuturor prelucrărilor pe o anumită maşină se mai pot defini sisteme
de axe suplimentare:
- D, E, F - pentru mişcări de rotaţie secundare;
- P, Q, R - pentru mişcări de translaţie terţiare.
După stabilirea direcţiei şi sensului axelor de coordonate este necesară definirea

139
originii sistemelor de axe şi aceasta pentru simplul fapt că, fără origine, noţiunea de sistem de
axe de coordonate este lipsită de sens, iar în practică fără stabilirea poziţiei originii sistemelor
de axe ar fi imposibilă atât programarea cât şi funcţionarea maşinii. Astfel, în practica
utilizării MUCN şi programării acestora se stabilesc mai multe tipuri de puncte de origine ale
sistemelor de axe: punctul de origine-maşină, punctul origine-măsură, punctul origine-piesă şi
punctul origine-program.
Punctul origine-maşină este un punct definit pe fiecare axă de către constructor, fiind
punctul unde acesta a aşezat reperele ce servesc la stabilirea poziţiei elementelor mobile ale
maşinii. La punerea sub tensiune este necesar să se aducă organele mobile la aceste repere
(iniţializarea sistemului de coordonate). Din raţiuni de uşurinţă în exploatare această origine-
maşină poate fi diferită de cea pusă la dispoziţia operatorului pentru bazarea piesei pe maşină
sau de cea pusă la dispoziţia programatorului.
Punctul origine-masură este definit de către constructorul maşinii care a ales pe
fiecare axă un punct de referinţă luat în considerare de către sistemul de comandă şi faţă de
care se vor efectua toate deplasările programate. Din punctul de origine-măsură se defineşte
poziţia sistemului de axe de coordonate absolute (0,0,0).
În practică, deşi originea-maşină este stabilită în funcţie de constrângeri de ordin
tehnologic, (posibilităţi de montare a reperelor pentru măsurarea deplasărilor organelor
mobile iar originea-măsură în funcţie de constrângerile de ordin funcţional: posibilităţi de
deplasare a organelor mobile), totuşi există cazuri în care cele două puncte se confundă.
Există de asemenea cazuri în care datorită faptului că originea-măsură corespunde poziţiei
extreme a organelor mobile pe cele trei axe (Xmax, Ymax, Zmax) să existe de fapt origini-măsură
diferite pe cele trei axe, poziţia lor depizând de construcţia maşinii.
Punctul origine-piesă este un punct al piesei care permite bazarea ei în raport cu
sistemul de referintă al maşinii fie direct cu ajutorul unor dispozitive montate pe maşină, fie
prin măsurători (cu ajutorul instrumentelor de măsură şi control). Punctul origine-piesă este
stabilit de către operator.
Punctul origine-program este punctul piesei pe care programatorul l-a luat în
considerare la stabilirea cotelor introduse în program. Este o origine independentă de sistemul
de măsură al maşinii şi este alesă de obicei în funcţie de facilităţile oferite pentru stabilirea
cotelor piesei. Trebuie totuşi ca la fixarea semifabricatului pe maşină, axele sistemului de
coordonate ataşate originii-program să fie paralele cu cele ale maşinii şi de asemenea
operatorul trebuie să cunoască originea-program pentru a şti cum să stabilească originea-
piesă.

140
 Cunoaşterea şi utilizarea tuturor acestor puncte-origine este necesară mai ales dacă se
doreşte păstrarea unei independenţe între persoanele implicate în utilizarea MUCN. Aşadar
pentru realizarea unor prelucrări corespunzătoare pe o MUCN trebuie cunoscută poziţia
relativă a punctelor-origine. Un astfel de exemplu de poziţionare relativă a punctelor- origine
este prezentat în figura 10.4. Punctele-origine au fost simbolizate cu OM - originea-maşină,
Op - originea-piesă, OP - originea-program.

Fig.10.4. Decalarea punctelor-origine pentru o MUCN.

Definirea decalajelor între punctele-origine

În figura 10.4 se poate observa deci, faptul că diferitele puncte-origine sunt decalate
unele faţă de altele. Pentru a putea realiza atât programarea cât şi procese de prelucrare
corespunzatoare pe o MUCN este necesar să se stabilească exact mărimea acestor decalaje.
De exemplu pentru o MUCN a cărei limbaj de programare este NUM 760 definirea punctelor-
origine se face în următoarea ordine:

stabilirea punctului origine-piesă Op (procedura PREF - punctele de referinţă pentru
fiecare axă de coordonate);

stabilirea punctului origine-program OP (procedura PREF DEC1) (vezi fig.10.5).
Există posibilitatea programării poziţiei originii-program OP cu ajutorul unor funcţii
pregătitoare, această posibilitate fiind necesară în principal atunci când:
 mai multe piese pot fi montate pe masa maşinii, fiecare având un sistem de referinţă
propriu, în momentul redactării programului programatorul necunoscând poziţia pieselor la
montarea pe maşină;

141
  pentru simplificarea programării este de multe ori necesară deplasarea originii-
program, de exemplu la modificarea modului de cotare.

Fig.10.5. Stabilirea decalajelor punctelor-origine pe o MUCN având implementat limbajul

NUM 760.

Această decalare a origini-program OP se poate realiza practic prin mai multe funcţii
pregătitoare: G54 până la G59 sau G92 pentru modificarea poziţiei OP în timpul execuţiei
unui program. De exemplu funcţia G 59 introduce un decalaj programat care va servi drept
referinţă pentru toate operaţiile ulterioare:

în cazul definirii mai multor puncte-origine pe aceeaşi piesă pentru executarea
repetitivă a unui program;

sau a unor programe diferite fiecare fiind definit funcţie de o origine proprie;

sau în cazul executării aceluiaşi program pe mai multe piese diferite.

Exemple de aplicaţii ale programării manuale la frezare şi burghiere

Pentru o înţelegere cât mai exactă a modului de realizare a unui program de prelucrare
pentru o MUCN vor fi prezentate în continuare câteva exemple pentru operaţii de frezare şi
burghiere. Programele sunt scrise în limbajul PTP400/1000, limbaj implementat şi pe centrul
de prelucrare SUPERJUNIOR construit de către firma BUSELLATO – Italia (vezi unitatea de
învăţare VIII). Codificarea funcţiilor în limbajul PTP400/1000 este prezentată în tabelul 10.2.

 BG Dim: 500 x 400 x 19 (mm)

Begin PRELUCRARE CU FREZA DISC
1 G17 X20 YO Z5 T61
2 G00 Y 500
End

142
 Fig.10.6. Schiţa prelucrării prin
programul BG

 DIA Dim: 800 x 800 x 19 (mm)

Begin FREZARE DE SUS - INTERPOLARE LINIARA
1 G10 X0 Y0 Z5 VX2 T78
2 G00 X800 Y800
End

Fig.10.7. Schiţa prelucrării prin

programul DIA

 TEST 14 Dim: 1000.00 x 500.00 x 20.00 (mm)

Begin GĂURIRE DE SUS
1 G00 X200 Y300 Z3 T2
2 G00 X400 Y400 Z12 T8
End

Fig.10.8. Schiţa prelucrării

prin programul TEST 14

143
 TERO 64 Dim: 623.00 x 320.00 x 18.00 (mm)
Begin GĂURIRE MULTIPLĂ VERTICALĂ
1 G20 X20 Y100 Z10 T2 T4 T6 T8 VZ1.2
2 G00 X600
End

Fig.10.9. Schiţa prelucrării prin programul TERO 64

 TEST 64 Dim: 623.00 x 320.00 x 18.00 (mm)

Begin GĂURIRE ORIZONTALĂ
1 G06 X20 Y250 Z10 T64
2 G07 X20 Y300 Z8 T65
3 G08 X400 Y12 Z9 T56
4 G09 X300 Y10 Z8 T59
End

Fig.10.10. Schiţa prelucrării prin programul TEST 64

144
 CER Dim: 600 x 500 x 19 (mm)
Begin FREZARE DE SUS - INTERPOLARE CIRCULARA
1 G10 X300 Y100 Z5 T66 VX3
2 G02/I100
End

Fig.10.11. Schiţa prelucrării prin

programul CER

 SERTAR 1
Begin PRELUCRARE 1/4 FAŢĂ SERTAR
1 G10 X115 Y 42.5 Z10 T78 VX5
2 G12 X97.5 Y35 1115 J35
3 G13 X62.5 Y35 180 J35
4 G12 X27.5 Y35 145 J35
5 G13 X10 Y17.5 110 J35
6 G00
7 G10 X115 Y15 Z10 T7 VX5 8 G13 X115 Y35 1115 J25
9 G00
10 G10 X97.5 Y55 Z10 T78 VX5 11 G13 X72.5 Y55 180 J55
12 G00
13 G10 X27.5 Y55 Z10 T78 VX5
14 G13 X10 Y37.5 I10 J55
15 G00
End

 SERTAR 2
Begin PRELUCRARE FAŢĂ SERTAR
1 G10 X115 Y55 Z10 T78
2 G00
3 G05 X115 Y42.5 SSERTAR1
4 G05 X115 Y42.5 SSERTAR 1 Dx

145
 5 G05 X115 Y65 SSERTAR 1 Dy
6 G05 X115 Y65 SSERTAR 1 0180
End

Fig. 10.12. Schiţa prelucrării prin programele SERTAR 1 şi SERTAR 2

Tabelul 10.2
Codificarea funcţiilor în limbajul PTP400/1000
Codul Comanda realizată
0 1
A Racordare
D Rotaţie la execuţia unui subprogram
F Funcţii definite de către utilizator
G Funcţii pregătitoare
G 00 Găurire verticală;
Punct final la găurirea multiplă;
Interpolare liniară cu retragerea sculei în punctul final.
G 02 Interpolare circulară în sens orar cu retragerea sculei în punctul final
G 03 Interpolare circulară în sens trigonometric cu retragerea sculei în punctul final
G 04 Apelare funcţie (opţional)
G 05 Apelare subprogram
G 06 Găurire orizontală pe cantul stâng al panoului

146
 G 07 Găurire orizontală pe cantul drept al panoului
G 08 Găurire orizontală pe cantul din spate al panoului
G 09 Găurire orizontală pe cantul din faţă al panoului
G 10 Poziţionare rapidă cu coborârea frezei;
Interpolare liniară (dacă se specifică freza utilizată)
G 11 Programarea originilor sistemelor de coordonate (opţional)
G 12 Interpolare circulară în sens orar fără retragerea sculei în punctul final
G 13 Interpolare circulară în sens trigonometric fără retragerea sculei în punctul final

G 16 Deplasare rapidă pe direcţia X cu pânza coborâtă

G 17 Deplasare rapidă pe direcţia Y cu pânza coborâtă
G 20 Deplasare rapidă pentru găurire multiplă cu coborârea sculelor
G 93 Testarea grosimii panoului
G 98 STOP programat adresat câmpurilor de lucru
G 99 STOP programat
I Parametru la interpolarea circulară (coordonată X)
J Parametru la interpolarea circulară (coordonată Y)
K Coordonata Z a centrului unui cerc
M Funcţie auxiliară
O Selectarea originii sistemului de coordonate ataşat panoului
P Selectarea planului de lucru la interpolări
R Corecţia de rază a frezei
S Subprogram
T Scula
X Coordonata X
Y Coordonata Y
Z Coordonata Z

10.3.2. Programarea asistată de calculator a MUCN

Activitatea de programare pentru prelucrarea unei piese simple poate fi făcută manual,
programatorul utilizând eventual un calculator de buzunar pentru efectuarea calculelor
coordonatelor punctelor necesare pentru definirea deplasărilor. Pentru piese mai complicate,
care necesită un număr mare de mişcări cu traiectorii complexe, această activitate devine
greoaie şi generatoare de erori. Pentru a elimina aceste dezavantaje este de dorit ca realizarea
programelor-piesă să se facă prin utilizarea unui computer şi a unor programe (soft-uri)
adecvate (fig. 10.13).
Calculatorul (calculatoarele) folosit(e) la programare poate (pot) fi echipat(e) cu o
serie de periferice: plotter pentru desene, imprimantă pentru listarea programelor, unitate CD.
Prin urmare, toată activitatea de redactare şi înregistrare a programului-piesă este
automatizată. Precizia de calcul şi economia de timp de lucru pentru întocmirea programelor
sunt maxime, iar costul acestor echipamente poate fi amortizat rapid.

147
 Fig. 10.13. Programarea asistată de calculator.

În prezent, programarea asistată de computer a MUCN se face în sistem CAD/CAM

(Computer Aided Design/Computer Aided Machining), adică integrând proiectarea asistată de
calculator a piesei cu programarea asistată de calculator a CN. Astfel, în prima fază se
realizează modelul virtual al piesei ce urmează a fi prelucrată, în două (2D) sau trei (3D)
dimensiuni. Pentru aceasta se utilizează calculatorul şi un soft adecvat de proiectare asistată
(CAD).
După obţinerea fişierului cu modelul virtual al piesei, se trece la etapa de programare a
CN. Soft-ul utilizat pentru programarea asistată de computer a MUCN cuprinde două tipuri de
programe:
 programe procesor, destinate calculului traiectoriilor care vor trebui urmate de către sculă
(scule) pentru prelucrarea piesei;

148
 programe post-procesor, destinate prelucrării informaţiilor obţinute în urma calculului
traiectoriilor de lucru, generându-se instrucţiunile ce vor forma programul-piesă; programele
post-procesor efectuează şi adaptarea limbajului programului-piesă la specificul MUCN pe
care urmează să se execute prelucrarea.
Există şi soft-uri care permit calculul datelor tehnologice cum ar fi: viteza de tăiere,
viteza de avans, adâncimea de aşchiere funcţie de natura materialului prelucrat şi al tăişului
sculei etc. Iată că, spre deosebire de programarea manuală, prin programarea asistată de
calculator putem vorbi de o automatizare a programării MUCN.

Exemplu de aplicaţie a programării asistate de calculator la frezare

Pentru o înţelegere cât mai exactă a modului de realizare a unui program-piesă prin
programare asistată de calculator în sistem CAD/CAM se va prezenta în continuare un
exemplu pentru o piesă realizată prin frezare.
Astfel, pentru programarea CN în varianta asistată de computer se parcurg mai multe
etape (vezi paginile următoare):

149
A. Proiectarea piesei:

A.1. Se realizează proiectarea piesei într-un soft specializat CAD (AutoCAD, Catia, Solid
Edge, Solid Works, Rhino etc.), obţinându-se un fişier care cuprinde geometria
piesei 2D (în două dimensiuni) sau 3D (trei dimensiuni). Pentru exemplul nostru este
vorba de o geometrie 3D realizată cu ajutorul programului Solid Works (vezi figura
10.14). Nu insistăm asupra acestei etape, ea nefăcând obiectul acestui curs.

Fig. 10.14. Geometria 3D a piesei.

150
 A.2. Fişierul care conţine informaţiile referitoare la geometria piesei, obţinut cu ajutorul
soft-ului CAD (în cazul nostru Solid Works) se salvează cu extensia “.dxf” sau
“.dwg” (pentru geometrie 2D) respectiv “.iges” (pentru geometrie 3D) (fig. 10.15).

Fig. 10.15. Salvarea fişierului care conţine informaţiile referitoare la geometria piesei.

151
B. Procesarea:

- Geometrică:

B.1. Fişierul care conţine informaţiile referitoare la geometria piesei, obţinut cu ajutorul
soft-ului CAD, cu extensia “.dxf”, “.dwg” sau “.iges” se deschide într-un program
CAM (EdgeCAM, Rhino, Visual Mill etc.) (fig. 10.16).

Fig. 10.16. Deschiderea într-un program CAM (Visual Mill) a fişierul care conţine
informaţiile referitoare la geometria piesei.

152
B.2. Se verifică geometria piesei şi se elimină eventualele erori care pot să apară; se fac
scalări, rotiri ale piesei şi alte transformări geometrice dacă este cazul (fig. 10.17).

Fig. 10.17. Verificarea geometriei piesei.

153
B.3. Se selectează traiectoriile de prelucrare (la geometrie 2D) sau se selectează
suprafeţele piesei care urmează a se prelucra (pentru geometrie 3D) (fig. 10.18).

Fig. 10.18. Selectarea suprafeţelor ce urmează a se prelucra.

154
B.4. Se verifică punctul ORIGINE PIESĂ şi se corectează dacă este cazul (fig. 10.19).

Fig. 10.19. Verificarea punctului ORIGINE PIESĂ.

155
- Tehnologică:

B.5. Se alege tipul operaţiei/operaţiilor ce urmează a se efectua (prelucrare feţe plane,

găurire/scobire, profilare interioară sau exterioară, gravare, filetare etc.) şi tipul
interpolărilor (pe 2 axe şi ½, 3, 4, 5 axe) (fig. 10.20).

Fig. 10.20. Alegerea tipului operaţiei/

operaţiilor ce urmează a se efectua şi a tipului interpolărilor.

156
B.6. Se stabilesc forma şi dimensiunile semifabricatului (fig. 10.21).

Fig. 10.21. Stabilirea formei şi dimensiunilor semifabricatului.

157
B.7. Se alege tipul sculei/sculelor ce se vor folosi şi se introduc parametrii constructivi
(materialul tăişului, diametru, lungime, număr de tăişuri, unghiurile
tăişului/tăişurilor etc.) (fig. 10.22).

Fig. 10.22. Alegerea sculelor.

158
B.8. Se introduc parametrii regimului/regimurilor de aşchiere (turaţia sculei, vitezele de
avans pentru lucru şi pentru mers în gol) (fig. 10.23).

Fig. 10.23. Stabilirea parametrilor regimului/

regimurilor de aşchiere.

159
B.9. Se introduc distanţele de siguranţă între sculă şi piesă la mersul în gol (fig. 10.24).

Fig. 10.24. Introducerea distanţelor de siguranţă între sculă şi piesă la mersul în gol.

160
 B.10. Se stabileşte precizia de interpolare; se stabileşte strategia de parcurgere a
traiectoriilor de prelucrare (direcţie, sens, pasul) (fig. 10.25).

Fig. 10.25. Stabilirea preciziei de interpolare şi a strategiei de parcurgere a traiectoriilor de

prelucrare.

161
B.11. Se stabilesc adâncimile de aşchiere (totală şi la o trecere pentru degroşare şi pentru
finisare) (fig. 10.26).

Fig. 10.26. Stabilirea adâncimilor de aşchiere.

162
B.12. Se stabilesc alţi parametri auxiliari de prelucrare (traiectoriile şi unghiurile sub care
scula începe şi termină prelucrările, mod de trecere între diferite zone ale piesei, raze
de racordare între diferite porţiuni ale traiectoriei de prelucrare) (fig. 10.27a şi b).

Fig. 10.27a. Stabilirea altor parametri auxiliari.

163
Fig. 10.27b. Stabilirea altor parametri auxiliari.

164
B.13. Cu ajutorul soft-ului CAM (Visual Mill) calculatorul procesează toate informaţiile
introduse şi generează traiectoriile de prelucrare (etapa de “generare”) (fig. 10.28 a
şi b).

Fig. 10.28 a. Generarea traiectoriilor de prelucrare.

165
Fig. 10.28. Generarea traiectoriilor de prelucrare.

166
B.14. Se simulează procesul de prelucrare cu vizualizarea traiectoriilor sculei. Soft-ul
CAM face şi o verificare a corespondenţei dintre geometria piesei şi posibilităţile de
prelucrare pe baza informaţiilor geometrice cuprinse în fişierul generat cu soft-ul
CAD şi a informaţiilor introduse cu ajutorul soft-ului CAM (fig. 10.29).

Fig. 10.29. Simularea procesului de prelucrare cu vizualizarea traiectoriilor sculei.

B.15. Se corectează eventualele erori.

167
 C. Post-procesarea:

C.1. În acelaşi soft (program) CAM (Visual Mill) se generează programul de CN,
obţinându-se un fişier cu extensia “.ncp” sau “.iso” (conţine şi codificările funcţiilor
pregătitoare şi auxiliare) (fig. 10.30). Acest fişier va fi lansat în execuţie pentru
prelucrarea piesei pe MUCN.

Fig. 10.30. Generarea programului-piesă în limbajul caracteristic CN a maşinii în cauză.

168
Pentru prelucrarea efectivă a piesei, fişierul obţinut prin post-procesare, cu extensia “.ncp” sau
“.iso”, se lansează în execuţie pe MUCN cu ajutorul soft-ului specializat pentru conducerea
acesteia (Remote) (fig. 10.31 şi 10.32).

Fig. 10.31. Lansarea în execuţie a programului-piesă.

169
Fig. 10.32. Programul-piesă în limbajul CN implementat pe maşina în cauză.

170
 Folosind codificarea funcţiilor din limbajul PTP400/1000 realizaţi prin
programare manuală programul-piesă pentru frezarea pe un panou cu
dimensiunile 500 x 300 x 25mm a literelor: I, F, N, A, B, C. Dimensiunile
caracterelor 80 x 50mm, iar adâncimea de pătrundere 5mm.

Rezumat
Programarea unei MUCN reprezintă activitatea prin care se realizează
(redactează) programul-piesă, adică programul care, odată introdus în ECN, va
asigura comanda maşinii pentru prelucrarea unei anumite piese. Întocmirea
programelor-piesă se face folosind un limbaj specific, codificat prin numere
(de fapt codificat prin litere şi numere), de aici venind şi denumirea de
Comandă Numerică.
Programul-piesă poate fi realizat prin programare manuală sau prin
programare asistată de calculator. Programarea manuală este mai greoaie şi
este utilizată pentru piese simple, de obicei pentru programe care cuprind mai
puţin de 30 de instrucţiuni (linii de program).
Programarea asistată de calculator se realizează în sistem integrat
CAD/CAM, adică integrându-se proiectarea piesei cu realizarea programului
de CN.

10.4. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. Reproduceţi în scris codificarea funcţiilor conform ISO. (pt. verificare tab.
10.1)
2. Definiţi în scris punctele de origine ale sistemelor de coordonate ataşate
MUCN.

171
Bibliografie

BALAURE, E. (1987). Sisteme şi echipamente de comandă numerică. Editura Tehnică

Bucureşti.
BUDĂU, G. (1990). Structura sistemelor de comandă numerică ale maşinilor pentru
prelucrarea lemnului. Buletinul Universităţii din Braşov, seria B-II, vol. XXXII.
BUDĂU, G., ISPAS, M. (1991). Comanda numerică a maşinilor-unelte pentru prelucrarea
lemnului. Fascicol de curs. Reprografia Universităţii Transilvania Braşov.
BUDĂU, G., ISPAS, M. (1993). Centre de prelucrare cu comandă numerică. Indrumar pentru
lucrări practice. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov.
BUDĂU, G. (1994). Cinematica maşinilor-unelte pentru prelucrarea lemnului. Editura "Lux
Libris" Braşov.
BUDĂU, G. (1995). Comanda numerică a maşinilor-unelte. Curs redactat în cadrul
programului TEMPUS-DECOR, Toulouse, Franţa.
BUDĂU, G., ISPAS, M. (1996). Comanda numerică a maşinilor-unelte pentru prelucrarea
lemnului. Editura "Lux Libris" Braşov.
CROITORU, C. (1995). Comunicare privată. Toulouse, Franţa.
FIORELLINO, P. Initiation a la commande numerique des machines-outils 2 e edition.
ACIERA S.A., Fabricque de machines. CH-2400, LE LOCLE.
MAGNIN, R., URSO, J.P. (1991). Memotech-commande numerique. Programation.
Collection A. Capliez “EDUCALIVRE”, Paris.
MARTY, C., CASSAGNES, C., MARTIN, Ph. (1993). La practique de la commande
numrique des machines-outils. Edition “TEC-DOC” Lavoisier, Paris.
ŢARAN, N., BUDĂU, G. (1993). Maşini-unelte pentru prelucrarea lemnului. Partea I.
Reprografia Universităţii Transilvania Braşov.
*** Le catalogue AFNOR. (1994). Normes francaises.
*** Languages de programmation. NUM – 720 … 760.
*** Limbajul de programare PTP 400/1000.
*** Limbajul de programare RANC. Firma Reichenbacher, Germania.
*** Prospecte ale firmelor: CMS, SCM, DELMAC, Reichenbacher, Wadkin, Holzma, Homag
etc.
*** Manuale de programare ale firmelor: CMS, SCM, Wadkin etc.
*** Colecţia de reviste “CHIP”, “PC-PRACTIC” din anii 2000-2010.
*** Cărţile tehnice ale MUCN “FROMIA CNC – 808” şi CPCN – ISEL.

172