Importanța unui bun caracter

Cultivarea unui bun caracter în rândul copiilor și adolescenților este de mult timp un
obiectiv al părinților, educatorilor și teologilor. Caracterul bun este apreciat moral de oamenii din
toate societățile. Încă de pe vremea lui Aristotel, trăirea unei vieți virtuoase și fericirea pe care
aceasta o aduce a fost considerată binele suprem. Potrivit lui Aristotel (c. 330 î.e.n. / 1925),
virtutea este prin definiție o trăsătură de caracter, astfel încât cei care se angajează în activități
virtuoase sunt considerați de alții drept oameni buni.
Caracterul se referă la un grup de trăsături pozitive de personalitate și comportamente
care sunt valorizate moral și sunt în centrul dezvoltării pozitive a tinerilor (Park & Peterson,
2009). Conform literaturii în domeniu, cultivarea unui caracter bun reduce probabilitatea de
apariție a rezultatelor negative și favorizează dezvoltarea sănătoasă (vezi Park și Peterson 2009
pentru o sinteză). Un caracter bun prezice comportamente înfloritoare, cum ar fi succesul școlar,
sănătatea fizică, ajutorarea celorlalți, amânarea recompensei în rândul adolescenților (Scales et
al., 2000). În plus, s-a demonstrat că este asociat cu reducerea problemelor psihologice,
comportamentale și sociale. De exemplu, tinerii cu numeroase trăsături forte ale personalității la
vârsta de 16 ani au dovedit un risc scăzut de a dezvolta tulburări de personalitate, probleme
educaționale și profesionale, dificultăți interpersonale și comportamente violente la vârsta de 22
de ani (Bromley et al. 2006). Similar, alte studii au indicat că un bun caracter este asociat cu o
reducere a comportamentelor cu probleme, precum abuzul de droguri și alcool, violența, sau
probleme emoționale, precum depresia și ideație suicidară (Benson et al. 2012). În general,
cercetările sugerează că trăsăturile forte ale caracterului nu sunt importante doar la propriu, ci ele
promovează bunăstarea și oferă un tampon împotriva comportamentului antisocial, tulburărilor
psihologice, efectelor negative ale stresului și altor factori de risc potențiali pentru dezvoltare.
Având în vedere riscurile actuale crescute pentru dezvoltarea pozitivă a tinerilor și
beneficiile observate pentru dezvoltarea și promovarea unui caracter bun, educația morală a
devenit un obiectiv major al educatorilor și factorilor de decizie. În ultimii ani a crescut interesul
pentru elaborarea de programe de dezvoltare care oferă educație morală concepută pentru a
învăța elevii valori morale tradiționale, cum ar fi respectul, empatia, altruismul, responsabilitatea,
spiritualitatea și autocontrolul (Park 2004; Damon 2004). În ciuda eforturi și a interesului din ce

1
în ce mai mare de a promova educația unui bun caracter în rândul tinerilor prin intermediul unor
astfel de programe, există îngrijorări cu privire la eficacitatea acestora și lipsa unui consens cu
privire la valorile și virtuțile care trebuie promovate (Park 2004; Peterson și Seligman 2004) .
Spre deosebire de teoriile cognitive ale dezvoltării morale propuse de psihologii de dezvoltare
(Kohlberg, 1984, Piaget, 1932), educația morală se bazează pe comportamente morale
prosociale, cum ar fi empatie, altruism, bunătate și respect și trăsături de caracter pozitive, cum
ar fi abilitate interpersonală, autocontrol și înțelepciune (Park 2004; Seligman &
Csikszentmihalyi 2000). Prin urmare, majoritatea programelor de educare a caracterului se
concentrează pe determinarea tinerilor de a respecta regulile despre ce trebuie să facă și ce nu
trebuie să facă, în loc să se concentreze pe dezvoltarea caracterului tinerilor care sunt îndemnați
să respecte aceste reguli (Park & Peterson 2009 ). Este necesar un cadru teoretic și un sistem de
clasificare dezvoltat în bază teoriei dezvoltării pentru a ghida proiectarea și evaluarea
programelor promovarea valorilor și virtuților morale ale tinerilor (Park 2004; Seligman 2002).

Clasificarea punctelor forte de personalitate

Ghidat de perspectiva psihologiei pozitive, a fost dezvoltat un sistem de clasificare și
măsurare a ceea ce semnifică un bun caracter (Seligman 2002), Valori în acțiune – Inventarul
trăsăturilor forte (Values in Action – Inventory of Strengths, VIA-IS; Peterson și Seligman 2004).
Inventarul VIA-IS a fost conceput pentru a evidenţia aspectele de caracter care fac viața cât mai
bună posibil (Peterson și Park 2004; Seligman 2002). VIA-IS oferă o clasificare a 24 de trăsături
de caracter, organizate sub 6 dimensiuni care sunt omniprezente în tradițiile culturale, istorice,
religioase și filozofice: (1) înțelepciunea și cunoașterea; (2) curaj; (3) dragostea și umanitatea;
(4) justiție; (5) cumpătarea; și (6) transcendență (Peterson și Park 2004; Seligman 2002). Acest
sistem de clasificare are o formă de măsurare paralelă pentru tineri: Valorile în Acțiune -
Inventarul Forțelor pentru tineri (VIA-Youth; Peterson și Seligman 2004; Park și Peterson
2006b) care oferă un mijloc cuprinzător de evaluare a unui bun caracter. Mai mult, VIA- Youth
este utilizat ca instrument de cercetare evaluativ în intervențiile pozitive de dezvoltare a tinerilor
(Proctor, 2013).
Spre deosebire de alte scale de auto-raport, VIA- Youth (la fel ca și VIA-IS) permite unui
cercetător să controleze o trăsătură atunci când verifică corelațiile, cauzele sau consecințele unei
altei trăsături (Peterson & Park 2004). Prin urmare, VIA- Youth permite compararea scorului
2
unei persoane la o trăsătură în raport cu celelalte aspecte forte ale caracterului unei persoane. Mai
mult, potrivit lui Seligman (2002) fiecare persoană deține mai multe trăsături forte specific
(primele 5 din cele 24) de caracter care sunt deținute în mod conștient și folosite în viața de zi cu
zi la locul de muncă, în relaţii de romantice, prietenie sau în timpul liber, ceea ce duce la o viață
bună și fericire autentică (Seligman 2002).

Dovezi empirice
Studiile inițiale asupra trăsăturilor de caracter ale tinerilor au dezvoltat și validat VIA-
Youth (Peterson & Seligman 2004). Aceste cercetări au evidențiat că punctele forte de caracter
sunt asociate cu satisfacția crescută a vieții atât în rândul adulților cât și al copiilor. Park și
Peterson (2006) au raportat că trăsături precum speranța, iubirea și recunoștința sunt legate de o
mai mare satisfacție față de propria viață în rândul copiilor. În plus, examinarea trăsăturilor forte
ale părinților care au prezis satisfacția de viață a copiilor lor a relevat că aceleași trăsături de
caracter sunt asociate cu o satisfacție mai mare a vieții în rândul copiilor (adică speranță,
dragoste, recunoștință şi entuziasm), dar şi că au fost printre cei mai puternici predictor ai
satisfacţiei părinților.
În plus, rezultatele au relevat că auto-reglarea părinților este asociată cu satisfacția vieții
la copii. Park și Peterson (2006a) au raportat astfel de rezultate pentru trei trăsături de caracter
care sunt legate de fericire (dragoste, speranță și entuziasm). Examinarea descrierilor copiilor a
relevat o corelația între satisfacția cu privire la propria viață și recunoștință (Park & Peterson
2006a). În general, cercetările au arătat asocieri pozitive consistente între valorile iubire şi
speranță cu satisfacția cu privire la propria viață pe eşantioane de toate vârstele.
Deşi există o convergență atunci când se compară trăsăturile adulților și copiilor, există
și diferențe în ceea ce privește dezvoltarea acestor trăsături odată pe parcursul dezvoltării. De
exemplu, cercetările au arătat o convergență modestă între trăsăturile părintelui și ale copilului,
în special pentru mama-fiică și tată-fiu, cel mai mare grad de convergență găsindu-se pentru
spiritualitate (Park & Peterson 2009). Cu toate acestea, speranța, munca în echipă și entuziasmul
s-au dovedit a fi mai frecvente în rândul tinerilor decât al adulților, în timp ce aprecierea
frumuseții, onestitatea, leadership-ul, iertarea și deschiderea s-au dovedit a fi mai frecvente în
rândul adulților decât în rândul tinerilor (Park & Peterson 2009). În plus, datele colectate pe

3
gemeni adulți au demonstrat efecte semnificative ale mediului și efecte genetice ne-comune
pentru 21 din cele 24 de puncte forte ale VIA, cu puține dovezi ale contribuțiilor mediului comun
(Steger et al. 2007).
Din păcate, părinții și educatorii încearcă adesea să îi învețe copii și tinerii ce înseamnă
caracterul forte care este valorizat social, în loc să recunoască trăsăturile unice pe care tinerii le
posedă deja. Peterson (2006) a remarcat că cercetările de până acum au demonstrat că
consecințele și corelațiile trăsăturilor de caracterului sunt de natură pozitivă și, prin urmare, „ar
trebui să dezvoltăm și să folosim cât mai multe dintre trăsăturile de caracter”. Dacă nu sunt
promovate, aceste trăsături pot fi pierdute pe parcursul dezvoltării (Proctor, 2013). Diferențele de
dezvoltare identificate în dobândirea unui caracter bun subliniază importanța promovării
trăsăturilor forte la tineri pentru a le păstra pe tot parcursul dezvoltării și până la vârsta adultă.
Conform cercetărilor, trăsăturile forte ale tinerilor sunt asociate cu beneficii pe termen
lung pentru bunăstare. Concret, descoperirile au indicat faptul că trăsăturile forte direcționate (de
exemplu, bunătate, lucru în echipă) au prezis mai puține simptome ale depresiei, în timp ce
punctele forte ale transcendenței (sensul, dragostea) au prezis o mai mare satisfacție a vieții și
suport social perceput în rândul elevilor de liceu (Gillham et al., 2011). Alte studii au indicat, de
asemenea, că trăsăturile de caracter ale tinerilor sunt asociate cu un risc scăzut de psihopatologie.
De exemplu, Park și Peterson (2008) au descoperit că speranța și leadership-ului sunt în mod
substanțial legate cu mai puține probleme de interiorizare, cum ar fi tulburările de depresie și
anxietate, în timp ce persistența, onestitatea și iubirea au fost substanțial legate de mai puține
probleme de externalizare, cum ar fi agresivitatea.
S-au găsit relații între caracter și rezultatele academice. De exemplu, un studiu realizat de
Park și Peterson (2009) a investigat relația dintre performanţa academică și caracter şi a
demonstrat că perseverența, corectitudinea, recunoștința, onestitatea, speranța prezic după un an
media şcolară a tinerilor. Împreună, aceste rezultate sugerează că trăsăturile de caracter sunt
importante pentru bunăstarea pe termen lung și are un rol „neintelectual” în realizarea academică
generală (Park și Peterson 2009).

Aplicarea caracterului forte în educaţie

O serie de intervenții de psihologie pozitivă au fost aplicate cu succes în mediul

4
educațional și au dus la rezultate sociale, psihologice și academice pozitive în rândul adolescenți.
Aceste intervențiile au fost gândite ca activități intenționate cu scopul de a forma trăsături de
cultivare a sentimentelor, comportamentelor sau cognițiilor pozitive (Sin & Lyubomirsky 2009).
Astfel de intervenții și strategii vin sub diferite forme diverse și includ o gamă largă de activități,
care se concentrează pe o trăsătură cheie, cum ar fi recunoștința (Froh et al., 2008).
Programe bazate pe curriculum
Un curriculum care vizează mai multe componente reprezintă o abordare promițătoare
pentru îmbunătăţirea stării de bine în școală și au avut succes în cercetări care au vizat variate
rezultate ale elevilor. De exemplu, Programul de Psihologie pozitivă, a presupus sesiuni de
aproximativ 20-25 de minute pentru învățarea integrată a celor 24 de trăsături forţă de caracter
care au presupus discuții despre forţa caracterului, activități în clasă, activități cu teme reale
pentru acasă și reflecţii în jurnale (Seligman et al. 2009). Elevii participanți au fost repartizați
aleator la cursuri de arte care conțineau curriculum-ul psihologic pozitiv (în condiție psihologie
pozitivă) sau nu conțineau acest curriculum (condiţia de control). Principalele obiective ale
programului au fost de a ajuta elevii să-și identifice punctele forte ale caracterului și să crească
utilizarea acestora în viața lor de zi cu zi. S-a demonstrat că în condiţia de aplicare a programului
de psihologie pozitivă este sporită plăcerea și implicarea în școală și sunt îmbunătățite abilitățile
sociale în rândul adolescenți (Seligman et al. 2009).
Un alt program similar (Geelong Grammar School Project) a implicat formarea a 100 de
membri ai unei facultăți în ceea ce priveşte principiile și abilitățile psihologiei pozitive, cum ar fi
rezilienţa, trăsăturile forte de caracter, recunoștința și comunicarea pozitivă, astfel încât acestea
aceştia să poată încorpora aceste abilități în activitatea lor de predare. Programul a dus la crearea
de cursuri de sine stătătoare, cum ar fi trăsăturile forte de caracter și educația pozitivă,
completate de practici școlare pentru întreaga şcoală (de exemplu, elevii din școala elementară îşi
încep ziua cu accent pe „ceea ce a mers bine” în ziua anterioară (Fox Eades 2008). Profesorii şi-
au dezvoltat propriile metode de utilizare a principiilor pe care le-au învățat. De exemplu, un
profesor de sport a folosit trăsăturile forte de caracter pentru a face debrief-ing pentru echipă
după un joc (a se vedea Seligman et al. 2009 pentru o sinteză).
Un exemplu de intervenţie cu mai multe componente bazate pe clasificarea VIA este
Strengths Gym (Proctor & Fox Eades 2009). Acest program implică studenții care pot finaliza

5
exerciții de bază adecvate vârstei pentru fiecare dintre cele 24 de puncte forte ale VIA -Youth
prin activități în clasă, discuții filozofice, povești și activități de acasă în lumea reală, unde elevii
pot aplica conceptele și abilitățile în propriile vieți. Elevilor li se oferă posibilitatea să se
identifice cu trăsăturile forte de caracter care poartă semnătura lor la fiecare dintre cele trei
niveluri ale programului și de a le reevalua înainte de a trece la nivelul următor. Acest program
oferă cadrelor didactice planuri de lecție flexibile care să le permită să aleagă activități potrivite
stării afective și nevoilor clasei lor. Elevii care au participat la Strengths Gym au demonstrat un
nivel de satisfacție semnificativ mai mare față de propria viață comparativ cu adolescenții care
nu au participat la program (Proctor și colab., 2011).
La nivelul școlii primare, Celebrating Strengths (Fox Eades 2008) este o abordare
holistică cu privire la starea de bine. Această abordare se bazează pe convingerea că o clasă
înfloritoare necesită un profesor înfloritor pentru a crea condițiile în care elevii vor înflori. Acest
program leagă trăsăturile forte ale VIA de anumite evenimente din calendarul școlar și include
activități precum sala de clasă bazată pe puncte forte (recunoașterea punctelor forte de caracter
ale tuturor membrilor clasei), jurnalele victoriei (cărți de înregistrare reunind realizările elevilor)
și sărbătorirea a ce a mers bine. O evaluare a acestui program a indicat mai multe rezultate
pozitive - creșterea încrederii în sine a copiilor și motivației de a învăţa, comportamentul
îmbunătățit la domiciliu și școală și un impact pozitiv general asupra dezvoltării cognitive,
emoționale și comportamentale (Govindji și Linley 2008).

Concluzii
Cultivarea unui caracter bun este un obiectiv omniprezent al părinților și educatorilor,
oferind fundamentul pentru o dezvoltare înfloritoare în toate domeniile vieții. Odată cu apariția
psihologiei rezilienței s-a reînnoit interesul cu privire la ceea ce constituie un caracter bun și cum
se poate măsura. Prin dezvoltarea sistemului de clasificare VIA, există acum un cadru teoretic,
informat prin teoria și cercetarea dezvoltării, care poate fi utilizat pentru a ghida proiectarea,
livrarea și evaluarea programelor destinate cultivării punctelor forte ale tinerilor și facilitării
creșterii bine fiind.
Investigațiile empirice privind relația dintre caracteristicile unui bun caracter și diverse
rezultate personale, sociale, psihologice și comportamentale indică faptul că trăsăturile de

6
caracter joacă un rol important pe mai multe domenii de viață. Cercetările sugerează că nu numai
că un bun caracter prezic bunăstarea, suportul social și realizarea academică viitoare în rândul
tinerilor, ci acționează ca un factor protector care reduc efectele negative ale stresului și
dezvoltarea condițiilor psihopatologice, cum ar fi depresie și anxietate și probleme de
comportament, cum ar fi agresivitatea.
Până de curând, educatorii lucrau într-un cadrul de remediere a problemelor din educaţie
pentru a rezolva ceea ce nu era în regulă cu elevii, diagnosticându-le nevoile, problemele şi
defectele (Anderson 2005). În baza acestui model, clasele, programele și serviciile au fost
concepute pentru a ajuta elevii să se dezvolte în domenii pe care aceștia nu le aveau. Cu toate
acestea, educatorii au devenit nemulțumiți de incapacitatea acestui model de a preveni
problemele și au început să recunoască beneficiile adoptării unei perspective educaționale
pozitive, angajate în a consolida trăsăturilor forte, în locul remedierii punctele slabe. Într-adevăr,
perspectiva psihologiei rezilienţei a oferit fundamentul de îndepărta de modelul educaţiei prin
remediere și a permis promovarea dezvoltării pozitive a tinerilor. Abordarea pozitivă a
dezvoltării tinerilor pune accentul pe potențialul acestora și are ca scop încurajarea şi
promovarea activităților productive care implică tinerii și care să le permită să-și manifeste
punctele forte, mai degrabă decât să le trateze punctele slabe.
Astfel au fost dezvoltate programe de intervenţie și au fost aplicate în programa școlară
cu scopul de a promova dezvoltarea pozitivă a tinerilor și de a crește bunăstarea în rândul
acestora. După cum remarcă Seligman și colab. (2009), școala este locul ideal pentru creşterea
stării de bine, deoarece tinerii își petrec cea mai mare parte a săptămânii la școală, iar majoritatea
interacțiunilor lor zilnice au impact asupra bunăstării lor. Până în prezent, aceste programe s-au
dovedit a fi o abordare promițătoare pentru cultivarea unui bun caracter şi au oferi o bază
tinerilor pentru a întreaga viață. Cercetările au indicat că aceste programe sporesc plăcerea și
implicarea în școală, îmbunătățesc abilitățile sociale, cresc satisfacția în viață, confidența și
motivația de realizare și îmbunătățesc comportamentul și performanțele academice. În general, s-
a demonstrat că intervențiile psihologice pozitive și activitățile care vizează un bun caracter duc
la mai multă fericire și bunăstare atât în rândul adulților cât și al tinerilor (Seligman et al. 2005,
2009; Sin & Lyubomirsky 2009).

7
 Cu toate acestea, concluziile trebui luate în considerare cu atenție, deoarece sunt necesare
cercetări empirice suplimentare pentru a evalua în mod adecvat rezultatele acestor programe.
Deși rezultatele de până acum sunt promițătoare și încurajează aplicarea intervențiilor pentru
dezvoltarea unui bun caracter, este important ca rezultatele raportate să nu fie prea exagerate
până la o evaluare riguroasă în practică.