PlanGreen 2016 RO

Dezvoltarea unui model de evaluare a potențialului
infrastructurilor verzi pentru planificarea urbana durabilă
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Raport științific - Faza 2
Etapă unică – 2016

PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Cuprins
Introducere ...................................................................................................................................... 2
1. Raport asupra criteriilor folosite in prioritizarea IVU ................................................................ 3
1.1. Metode aplicate în evaluarea percepției ......................................................................... 4
1.2. Integrarea criteriilor structurale, funcționale, administrative și economice pentru
prioritizarea componentelor IVU ............................................................................................... 6
1.3. Discuții ........................................................................................................................... 10
2. Raport pentru evaluarea conectivității IVU ............................................................................. 11
2.1. Clasificarea și cuantificarea beneficiilor ecologice, economice și sociale ale IVU ............ 11
2.2. Delimitarea locațională și structurală a IVU în zonele funcționale ale așezărilor urbane
.................................................................................................................................................... 14
2.3. Evaluarea conectivității IVU ............................................................................................... 17
3. Elaborarea de hărți cu distribuția IVU în spații reprezentative din România ........................ 23
4. Raport de etapă ......................................................................................................................... 29
Bibliografie..................................................................................................................................... 33
1
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Introducere
Pentru anul 2016 proiectul Dezvoltarea unui model de evaluare a potențialului

infrastructurilor verzi pentru planificarea urbană durabilă a avut prevăzută o singură etapă, ale
cărei obiective au vizat in principal Evaluarea factorilor ce influențează dezvoltarea IVU si
Stabilirea metodelor ce evaluează potențialul IVU în planificarea urbană.
Obiectivele au fost realizat în întregime prin:
- Evaluarea factorilor ce influențează dezvoltarea IVU: s-a realizat Evaluarea percepției

actorilor politici și administrativi, Evaluarea percepției populației și specialiștilor, Evaluarea
percepției agenților economici în dezvoltarea IVU precum și Integrarea criteriilor structurale,
funcționale, administrative și economice pentru prioritizarea componentelor IVU.
- Stabilirea metodelor ce evaluează potențialul IVU în planificarea urbană: s-a realizat

Clasificarea și cuantificarea beneficiilor ecologice, economice și sociale ale IVU, Delimitarea
locațională și structurală a IVU în zonele funcționale ale așezărilor urbane și Evaluarea
conectivității IVU.
- Elaborarea de hărți cu distribuția IVU în spații reprezentative din România.
Raportul include și principalele rezultate obținute în cadrul proiectului în acest

interval de timp corespunzător etapei II – 2016.
Echipa de realizare a raportului științific
Conf. univ. Mihai Răzvan Niță – director de proiect
Asist. univ. Diana Andreea Onose – cercetător postdoctoral
CS Athanasios Alexandru Gavrilidis – cercetător postdoctoral
Drd. Irina Iulia Năstase – student doctorand
Drd. Denisa Lavinia Badiu – student doctorand
2
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
1. Raport asupra criteriilor folosite in prioritizarea IVU
Gestionarea eficientă a spațiilor urbane are ca scop menținerea echilibrului între

componentele sistemului urban (Ianoş, 2004) astfel încât diferitele moduri de utilizare ale
terenului să nu intre în conflict unele cu altele (Iojă et al., 2014b). Provocările ce apar în
procesul de planificare urbană sunt foarte complexe și uneori greu de anticipat în special în
țările post-socialiste (Stanilov, 2007). Unele deficiențe în planificare pot fi omise de către
experți sau de către autorități dar nu și de către populație. Populația este în fond beneficiarul
funcționalității sistemului urban. Astfel, procesul de planificare urbană trebuie orientat către
beneficiul populației și în scopul satisfacerii nevoilor rezidenților (Ciocănea, 2013).
Pentru ca planificarea urbană, atât în ansamblul ei, cât și atunci când se referă doar la
anumite componente, să fie eficientă și durabilă, experții dar și autoritățile nu trebuie să omită
ca în cadrul acestui proces să introducă și analize de percepție a populației sau a părților
interesate (Cârstea, 2008). Fie că este vorba despre calitatea vieții (European Commission,
2010), reconversia platformelor industriale (Saghin et al., 2012), peisaj urban (Conrad et al., 2011)
sau spații verzi urbane (Hofmann et al., 2012; Iojă et al., 2011; Qureshi et al., 2010; Zhang et al.,
2013), cercetătorii au apelat la instrumente de analiză a percepției pentru a propune cele mai
bune soluții. Deși chestionarul sau interviul reprezintă un instrument sociologic la origine,
acesta poate fi utilizat în diverse domenii în special în cele a căror cercetare vizează
îmbunătățirea condițiilor de viață (știința mediului, geografie, urbanism, arhitectură etc).
Pentru ca cercetările spațiilor urbane să aibă un fundament solid, trebuie ca acestea să
integreze pe lângă analize de percepție ale populației și analize de percepție a instituțiilor
direct sau tangent implicate în managementul orașelor și a agenților economici care operează
pe teritoriul acestor orașe. După cum menționam anterior, provocările ce apar cu privire la
procesul de planificare sunt complexe, de aceea persoanele direct implicate în acest proces
trebuie să fie de formații profesionale diferite. Echipele pluridisciplinare implicate în acest
proces pot garanta eficiența măsurilor propuse, de aceea evaluările de tip expert opinion sunt
de asemenea utile.
Managementul și planificarea infrastructurilor verzi urbane (IVU) reprezintă o
componentă importantă în procesul de planificare urbană (Dige, 2011), deoarece IVU
influențează semnificative calitatea vieții urbane (Nedelciu et al., 2013). Din punct de vedere
științific procesul de planificare a IVU trebuie să cuprindă o serie de etape bine definite pentru
ca acesta să genereze rezultatele scontate (Figura 1).
3
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Figura 1 Etape în procesul de planificare și dezvoltare a rețelei de infrastructuri verzi urbane
În cadrul proiectului PN-II-RU-TE-2014-4-0434 analizele de percepție au fost orientate

în patru direcții cuprinzând experți, populație, reprezentanți ai instituțiilor publice și agenți
economici
1.1. Metode aplicate în evaluarea percepției
În primă fază s-a avut în vedere realizarea unei analize de tip expert opinion (Iojă et al.,
2014b; Onose et al., 2015a) care a avut ca scop atingerea a două obiective majore și anume:
identificarea criteriilor ce trebuie folosite în planificarea IVU și stabilirea tipurilor de IVU
necesare în diferite zone funcționale urbane pentru spori eficiența acestora. Metoda utilizată
în ierarhizarea criteriilor a constat într-o analiză multicriterială urmând ca pe baza ierarhizării
criteriilor să se prioritizeze tipurile de IVU potrivite în diferite zone funcționale ale unui oraș.
Criteriile au fost alese consultând bibliografia științifică internațională acestea fiind în număr
de 9. Explicațiile și referințele bibliografice sunt detaliate în ( Tabel 1).
A doua etapă din analiza consultativă privind planificarea IVU a constat în evaluarea
percepției populației urbane, a reprezentanților instituțiilor publice și a agenților economici.
Acest demers a fost realizat utilizând ca instrument de evaluare chestionarul (Chelcea, 2007).
Chestionarele pentru cele trei grupuri țintă au conținut itemi comuni dar și itemi specifici
4
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
fiecărui grup. Chestionarele sunt împărțite în 6 secțiuni: a) informații generale; b) definirea

conceptului de ivu; c) beneficii sau deservicii induse de ivu; d) managementul infrastructurilor
verzi urbane; e) probleme specifice; f) date de indentificare, aceastea fiind disseminate către
grupurile țintă prin intermediul mediului on-line.
Tabel 1 Criteriile alese pentru analiza multicriterială

Criteriu Acronim Referință
Costuri de management man (Ioja et al., 2011)
Ușurința de construire bld (Grădinaru et al., 2015)
Popularitatea tipului de infrastructură în România acc (Cicea & Pirlogea, 2011)
Eficiență în combaterea efectelor generate de schimbările cce (Carter, 2011; EEA, 2012;
climatice European Commission,
Eficiență în îmbunătățirea calității aerului aqi 2012)
Potențialul profit economic generat de infrastructură epr (Sýkora & Ourednek,
2007)
Beneficiile aduse în contextual conservării biodiversității bdb (Hostetler et al., 2011;
biologice Jabareen, 2013)
Stimularea interacțiunii sociale sns (Thompson et al., 2013;
Wolch et al., 2011)
Specific – condiționarea unei infrastructuri de către spf (Pulighe et al., 2016)
factorii naturali (relief, hidrografie, vegetație etc)
Metodele de analiză privind pecepția unor grupuri în legătură cu IVU au fost aplicate
în numeroase studii. Chestionarele noastre au fost construite respectând structura generală
clasică, urmărind atitudinea față de spațiile verzi, preocupările legate de mediu, sexul, nivelul de
educație și venitul repondenților (Barlam & Dragicevic, 2005). Astfel de studii de percepție pot
determina înțelegerea modul în care anumite grupuri accesează spațiile verzi dar și care sunt
factorii limitativi sau favorabil în accesarea spațiilor verzi (Schipperijn et al., 2010). Aceste
aspecte sunt vizate și de analizele noastre prin secțiunea privind probleme identificate în
gestionarea spațiilor verzi. Astfel putem compara perspectivele populației și ale
reprezentanților instituțiilor publice dar putem observa și modul de administrare privată a
unor astfel de spații în urma prelucrării datelor din chestionarele aplicate agențiilor
economici.
Analiza multicriterială pe baza expert opinion a avut loc în perioada mai – august 2016
iar diseminarea chestionarelor către grupurile țintă a debutat în luna august 2016 și este în
curs, urmând ca rezultatele finale să fie generate la sfârșitul anului.
5
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
1.2. Integrarea criteriilor structurale, funcționale, administrative și economice pentru

prioritizarea componentelor IVU
Analiza multicriterială a dezvăluit ideea conform căreia criteriile care vizează

combaterea problemelor de mediu (conservarea biodiversității, combaterea schimbărilor
cimatice și îmbunătățirea calității aerului) au înregistrat cele mai mari scoruri, la polul opus
fiind criteriile care țin de pragmatismul planificării IVU (profitul economic sau popularitatea
tipului de infrastructură în România)(Figura 2).
0.25
0.2
0.15
Greutăți
0.1
0.05
0
man bld acc cce aqi epr bdb sns spf
Weight 0.0776 0.0896 0.0308 0.1896 0.1849 0.0508 0.2147 0.086 0.0759
Figura 2 Greutățile rezultate în urma analizei multicriteriale pentru cele 9 criterii selectate
S-au selectat 27 de tipuri de IVU (Cvejić et al., 2015; Dige, 2011) iar în urma analizei de
tip expert opinion acestea au fost prioritizate în funcție de eficiență pentru cinci zone
funcționale din mediul urban: zone agricole, zone industriale, zone comerciale, rezidențial
colectiv și rezidențial individual. Rezultatele sunt reprezentate pe scurt în (Tabel 2) iar în formă
detaliată vor fi diseminate într-o lucrare științifică ce se află în curs de publicare. Cercetărea a
presupus o analiză complexă a tipurilor de IVU împreună cu o metodologie propusă pentru
identificarea terenului disponibil pentru dezvoltarea rețelei IVU.
Până la momentul elaborării prezentului raport, răspunsurile primite în demersul de
evaluare a percepției populației, instituțiilor publice și agenților economici au acoperit 40 din
cele 41 de județe plus municipiul București, excepție făcând județul Brăila de unde nu s-a
primit niciun răspuns din partea niciunuia dintre cele trei grupuri vizate ( Figura 3).
6
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Tabel 2 Tipurile de IVU recomandate pentru cele cinci zone funcționale analizate
Zone agricole Zone Zone Rezidențial Rezidențial

industriale comerciale colectiv individual
Ferme ecologice Păduri de Aliniamente Parcuri și grădini Parcuri și grădini
Pășuni protecție stradale cu publice publice
Ecosisteme de Aliniamente arbori Aliniamente Aliniamente
tranziție între areale stradale cu Arbori singulari stradale cu arbori stradale cu arbori
natural și arbori Acoperișuri verzi Acoperișuri verzi Sistem de
seminaturale Parcuri și grădini Arbori singulari canalizare durabilă
Cursuri hidrografice publice Scuaruri cu flori și Arbori singulari
Livezi Sistem de gazon Scuaruri cu flori și
Păduri de protecție canalizare Grădini verticale gazon
Păduri de luncă durabilă Sistem de canalizare Garduri vii
Garduri vii durabilă Păduri de protecție
Rezervații natural de Scuaruri cu gazon Cursuri
importanță locală Păduri de protecție hidrografice
Jardiniere cu flori Pâlcuri de pădure
Grădini particulare
Figura 3 Rata răspunsurilor pe fiecare grup țintă în funcție de județ
În ceea ce privește chestionarele aplicate reprezentanților instituțiilor publice s-a

observat că majoritatea răspunsurilor au venit din partea primăriilor sau consiliilor locale,
agențiilor pentru protecția mediului și consiliilor județene (Figura 4). Au fost înregistrate
7
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
răspunsuri și din partea unor instituții centrale precum Inspectoratul General pentru Situații de
Urgență (IGSU), Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), Garda
Națională de Mediu și Instituția Avocatului Poporului.
Agenții economici care au răspuns la chestionare fac parte din sectoare diferite de
activitate, detașându-se însă agenții economici din domeniul industrial, servicii și proiectare
(Figura 5).
60
50
40
30
%
20
10
0
Figura 4 Categoriile de instituții respondente la chestionare

35
30
25
20
%
15
10
5
0
Figura 5 Domeniile de activitate ale agenților economici
În ceea ce privește categoriile de vârstă ale respondenților din rândul populației

acestea sunt cuprinse între 18 si 65 de ani. Analiza preliminară a răspunsurilor a permis
realizarea unei evaluări comparative pentru întrebările comune între cele trei grupuri țintă
ceea ce permis identificarea diferențelor de percepție dintre cele trei grupuri. Astfel în prima
secțiune a chestionarului, privind definirea conceptului de IVU s-a constat că peste 60% dintre
8
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
respondenții fiecărui grup țintă au auzit de acest concept ( Figura 6). În ceea ce privește
definirea conceptului peste 40% dintre respondenți consideră IVU ca fiind totalitatea spațiilor
verzi publice și private dintr-un oraș (Figura 7).
În ceea ce privește dificultățile privind managementul IVU populația (84.3 %) și
reprezentanții instituțiilor publice (79,4 %) au considerat costurile de mentenanță ca fiind
principala provocare în gestionarea IVU. Întrebați același lucru referitor la spațiile verzi pe
care le au în administrare, doar 11,1 % dintre repondenți au considerat costurile de mentenanță
ca fiind o problemă de gestiune. Majoritatea repondenților (55,6 %) din rândul
reprezentanților agenților economici nu au identificat nicio problemă în ceea ce privește
gestiunea spațiilor verzi pe care le au în administrare.
DA NU NU STIU
100
%
0
populatie institutii publice agenti economici
Figura 6 Cunoașterea conceptului de IVU de către grupurile țintă
populatie institutii agenti economici

60
50
40
30
%
20
10
0
Totalitatea Spații Amenajări verzi Parcuri și/sau Totalitatea NS/NR Altele
spațiilor verzi multifuncționale urbane cu grădini publice spatiilor verzi
aflate ce aducbeneficii impactredus publice si private
subadministrarea sociale și asupra mediului dintr-un oras
autorităților ecologice
locale
Figura 7 Definirea conceptului din perspectiva grupurilor țintă
Întrebați dacă ar fi de acord cu taxarea în privința extinderii rețelei IVU, 58,4 % dintre
repondenții din grupul populației au admis că ar fi dispuși să contribuie financiar la acest
proces. Pe de altă parte doar 7,4 % dintre reprezentanții instituțiilor publice consideră ca fiind
9
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
fezabilă o astfel de idee. Majoritatea repondenților (42,6 %) au considerat această idee ca fiind
imposibil de aplicat datorită mentalității populației. În ceea ce privește componentele asupra
cărora IVU ar avea efecte pozitive atât repondenții din categoria populației cât și cei din
categoria instituțiilor au indicat sănătatea publică, spațiile de recreere, calitatea componentelor
de mediu și suprafața de spațiu verde pe cap de locuitor.
Dintre agenții economici participanți la chestionar, 70,2 % au în administrare un spațiu
verde, majoritatea (53,8 %) declarând că au în administrare arbori sau arbuști. Principalul
beneficiu pe care agenții economici îl atribuie spațiilor verzi pe care le au în administrare este
legat de estetica instituției (74,4%) iar 39,5 % au în vedere extinderea spațiilor verzi.
1.3. Discuții
Încheierea etapei de evaluare a percepției celor trei grupuri țintă privind
infrastructurile verzi urbane este necesară în privința elaborării unei metodologii dedicate și
specifice de administrare și planificare a rețelei de spații verzi dintr-un oraș. În primul rând
este necesară înțelegerea modului în care populația înțelege acest concept dar și care sunt
nevoile ei care pot fi satisfăcute prin managementul eficient sau extinderea IVU (Patroescu et
al., 2004). În același timp este importantă și viziunea instituțiilor publice, majoritatea cu
competențe în managementul și planificare IVU. Această analiză ne va indica provocările și
deficiențele cu care se confruntă autoritățile locale sau centrale în această speță. Nu în ultimul
rând, agenții economici pot avea în administrare spații verzi care pot aduce un aport
semnificativ la rețeaua IVU publică. Astfel monitorizarea percepției reprezentanților agenților
economici este importantă în eventualitate unei monitorizări integrate a IVU.
Ca și în alte studii, rezultatele preliminarii ale analizei noastre indică pozitivismul cu
care sunt privite IVU de către populație și scot în evidență faptul că majoritatea dorește o
extindere a rețelei (Iojă et al., 2010). Spre deosebire de alte studii însă, în care populația este
mulțumită de managementul IVU de către autorități (Jim & Chen, 2006), rezultatele
preliminarii ale analizei noastre indică un grad sporit (68,5 % ) de nemulțumire al modului de
administrare ale IVU. Analizele comparative sunt necesare pentru a identifica cele mai bune
soluții ce pot fi aplicate într-un anumit domeniu (Priego et al., 2008). Analiza comparativa a
percepției celor trei grupuri chestionate ne va permite înțelegerea deficiențelor care conduc ca
IVU existente să nu fie considerate eficiente pentru satisfacerea nevoilor populației (Cucu et
al., 2011). Astfel grupul de lucru poate propune soluții viabile și unanim acceptate pentru o un
mai bun management al IVU existente dar și pentru ca erorile să nu se proiecteze și asupra
modului de planificare a viitoarelor IVU.
10
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
2. Raport pentru evaluarea conectivității IVU
2.1. Clasificarea și cuantificarea beneficiilor ecologice, economice și sociale ale IVU

În prezent, infrastructurile verzi urbane sunt principalii furnizori de servicii
ecosistemice în mediile urbane afectate de modificări climatice, creșteri demografice și
consum mare de resurse (Rees, 1997). Capacitatea de furnizare a beneficiilor pentru rezidenți
depinde de calitatea și cantitatea categoriilor care alcătuiesc infrastructura verde, alături de
conectivitatea dintre acestea.
Categoriile de infrastructuri verzi urbane prezintă funcții ecologice, funcții sociale
(culturale sau recreative) și funcții cu valențe economice (Tabel ). Prin furnizarea acestor
beneficii, infrastructurile verzi urbane contribuie la îmbunătățirea calității locuirii și
sanogenezei populației (Niță, 2016).
Tabel 3 Beneficiile furnizate de infrastructurile verzi urbane

Nr. Categorie Beneficii Exemplificări
crt IVU
1 Parcuri urbane Beneficii Îmbunătățirea calității aerului urban (Yang et al., 2008),
ecologice conservarea biodiversității prin crearea de habitate suport pentru
speciile de floră și faună locală (Cornelis & Hermy, 2004);
Îmbunătățirea estetică a peisajului urban, spații pentru recreere,
Beneficii crearea de oportunități pentru socializare, spații pentru
sociale practicarea unor sporturi (Chiesura, 2004) și îmbunătățirea stării
de sănătate a populației (Takano et al., 2002);
Beneficii Creșterea valorii atractivității spațiului de locuit, reducerea
economice consumului de energie prin păstrarea unor temperaturi constante
la nivel local.
2 Păduri urbane Beneficii Îmbunătățirea calității aerului urban prin stocarea carbonului,
ecologice conservarea biodiversității prin crearea de habitate suport pentru
speciile de floră și faună locală (Hobbs, 1988), diminuarea
efectului de insulă de căldură urbană (Gill et al., 2007)
Beneficii Îmbunătățirea estetică a peisajului urban; spații pentru recreere
sociale
Beneficii Reducerea consumului de energie prin păstrarea unor
economice temperaturi constante la nivel local
4 Grădini de Beneficii Diminuarea eroziunii cauzate de spălarea în suprafață (Mentens
bloc ecologice et al., 2006), spațiu suport pentru specii de plante, avifaună sau
nevertebrate (Cameron et al., 2012)
Beneficii Spațiu pentru relaxare și socializare
sociale
Beneficii Creșterea valorii spațiului de locuit
economice
3 Aliniamente Beneficii Îmbunătățirea calității aerului, existența unor perdele de protecție
stradale ecologice împotriva noxelor specifice gazului de eșapament, diminuarea
efectelor negative ale poluării fonice
11
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Beneficii Spațiu de promenadă pentru locuitori

sociale
Beneficii Creșterea valorii spațiului de locuit (McPherson et al., 2005)
economice
5 Grădini ale Beneficii Îmbunătățirea calității aerului datorată acțiunii vegetației,
școlilor ecologice diminuarea efectelor negative ale poluării fonice
Beneficii Areale pentru receere și practicarea în siguranță a unor activități
sociale educative (Iojă et al., 2014a; Ozer, 2006).
6 Grădinile Beneficii Diminuarea eroziunii cauzate de spălarea în suprafață
instituțiilor ecologice
publice Beneficii Spațiu pentru relaxare și socializare; îmbunătățirea estetică a
sociale peisajului urban
7 Terenuri Beneficii Îmbunătățirea stării de sănătate a populației prin încurajarea
sportive sociale practicării activităților sportive (Swanwick et al., 2003).
8 Scuaruri Beneficii Diminuarea eroziunii cauzate de spălarea în suprafață
ecologice
Beneficii Îmbunătățirea estetică a peisajului urban
sociale
9 Spații verzi Beneficii Diminuarea eroziunii cauzate de spălarea în suprafață
asociate unor ecologice
zone
industriale sau
Beneficii Îmbunătățirea esteticii peisajului urban
comerciale
sociale
Metodele pentru clasificarea și cuantificarea beneficiilor oferte de infrastructurile verzi

urbane sunt fie calitative (pentru evaluarea spațiilor recreative și a beneficiilor sociale) sau
cantitative (beneficiilor ecologice sau economice).
Una din cele mai recente abordări ale beneficiilor infrastructurilor verzi urbane este
legată de cuantificarea serviciilor ecosistemice urbane. Prin evaluarea serviciilor ecosistemice
ale infrastructurilor verzi urbane, beneficiile capătă o valoare tangibilă, mult mai eficient de
gestionat de către autoritățile decizionale. Pentru evaluarea serviciilor ecosistemice din mediul
urban, Comisia Europeană a publicat raportul Mapping and assessement of urban
ecosystems and their services (Rocha et al., 2015) unde prezintă o serie de indicatori pentru
cuantificarea serviciilor de aprovizionare, de reglare și culturale.
Indicatori pentru evaluarea serviciilor de furnizare ale infrastructurilor verzi urbane:
 Cantitatea de biomasă din arbori mari și maturi la hectar pădure (tone/ha)
 Numărul de specii cu valoare medicinală la hectar, cantitatea recoltată (număr/ha
euro/ha (kg sau tone) la ha)
 Acoperirea cu pădure (%)
Indicatori pentru evaluarea serviciilor de reglare și menținere ale infrastructurilor
verzi urbane:
 Cantitatea de carbon stocată în coroana arborilor (tone/ha)
12
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
 Poluanții reținuți de arbori și arbuști (PM 10 și PM2.5, SO2, NO2, CO, O3, CO2)
(tone/ha/an)
 Capacitatea de stocare a apei în vegetație și sol (tone/km2)
 Răcirea aerului realizată de vegetație (°C)
 Minimizarea emisilor de gaze cu efect de seră (%)
 Aria de umbrire a arborilor (reglarea climatului urban) (m 2)
 Potențialul arborilor de răcire (tone C/ha)
 Suprafața totală de spații verzi publice (m2)
 Amprenta ecologică a orașului (tone CO2)
Indicatori pentru evaluarea serviciilor culturale ale infrastructurilor verzi urbane:
 Spațiu pretabil pentru activități culturale în aer liber (m2)
 Numărul de situri de recreere (număr)
 Proximitatea infrastructurilor verzi de rutele de călătorie alternative (km)
 Potențialul recreativ (între 0 și 1)
 Suprafața parcurilor pe cap de locuitor (ha/locuitor)
 Distribuția spațială a alergătorilor și bicicliștilor (numărul de alergători și
bicicliști/oră/km)
 Suprafața locurilor de joacă pentru copii (m2)
În contextul unei gestionări deficitare, infrastructurile verzi urbane pot conduce și la

deservicii de mediu (Tabel ). Printre cele mai cunoscute deservicii care pot afecta calitatea
vieții locuitorilor din meidu urban se numără dispersia agenților patogeni, a plantelor
alergene, a dăunătorilor și apariția bolilor determinate de fauna și flora prezentă în cadrul
infrastructurilor verzi (Dunn, 2010; Lyytimäki et al., 2008). Pe lângă deserviciile de ordin
ecologic, infrastructurile verzi urbane pot crea premise și pentru probleme de natură socială.
De exemplu, amplasarea unor parcuri urbane la limita unor cartiere cu statuturi economice
diferite, poate conduce la conflicte sociale (Iojă et al., 2015).
Tabel 4 Exemple de deservicii de mediu furnizate de infrastructurile verzi urbane – (după (Escobedo et al.,
2011; Lyytimäki et al., 2008)
Deservicii sociale
Agenți patogeni
Plante alergene
Insecuritate
Vectori de boli (lyme, rabie)
Vegetația abundentă crează disconfot
Deservicii ecologice
Emisii de aerosoli și compuși organici volatili
Prezența și mobilitatea speciilor invazive
Deservicii economice
Costuri pentru gestionarea spațiilor verzi
Obstrucționarea spațiilor pietonale cauzată de rădăcinile arborilor
Degradarea clădirilor cauzată de descompunerea lemnului
Ocuparea unor suprafețe care putea avea altă destinație mai profitabilă
13
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Chiar dacă numărul de beneficii determinate de spațiile verzi și biodiversitatea asociată

poate fi mai mare decât numărul de deservicii, este important să se analizeze ambele
perspective, atunci când se planifică pentru nevoile rezidenților.
2.2. Delimitarea locațională și structurală a IVU în zonele funcționale ale așezărilor

urbane
Orașele se caracterizează printr-un mozaic de utilizări ale spațiului (Salvati 2014,
Puertas 2014). Dezvoltarea centrelor urbane este influențată de numeroși factori cum ar fi
condițiile naturale, evoluția demografică și economică a orașului precum și maniera de
planificare urbană. Astfel, orasele sunt sisteme complexe ce generează patternuri socio-
economice ( Amorim et al., 2014) care se traduc in peisajul urban printr-o anumită zonificare
funcțională a spațiului, urmărindu-se satisfacerea cerințelor din punct de vedere social,
economic și ecologic (Jaeger et al., 2010). Transformările rapide de la nivel urban, de cele mai
multe ori prin consumul spațiilor libere și al resurselor epuizabile au ridicat numeroase
probleme în ceea ce privește managementul și planificarea unor astfel de zone.
Procesul de planificare in centrele urbane are la bază Legea 350/2001 ce oferă ca și
instrument documentul de urbanism – Planul Urbanistic General (PUG) cu caracter director
ce reglementează modul de utilizare a terenurilor din intravilan, precum și zonificarea
funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație. Acesta cuprinde prevederi pe
termen mediu și lung.
Planul Urbanistic General reprezintă o sursă importantă de date cu privire la
planificarea spațiilor verzi în ariile urbane. Acest document cuprinde atât o parte scrisă -
Memoriul general și Regulamentul local de urbanism - cât și o parte grafică ce arată distribuția
zonelor funcționale în interiorul orașului.
O importantă componentă a infrastructurilor verzi urbane sunt zonele funcționale de
tip spații verzi. Aspectele importante ce se urmăresc în planificarea acestor zone sunt
furnizarea zonelor de recreere si agrement necesare, controlul parametrilor climatici și
hidrologici, asigurarea unor habitate pentru flora și fauna locală precum și productivitatea
hranei (Niță, 2016).
Legea spațiilor verzi 24/2007 (47/2012) definește aceste spații verzi în următoarea
tipologie:
A. Spatii verzi publice cu acces nelimitat:

parcuri, gradini, scuaruri, fasii plantate;
B. Spatii verzi publice de folosinta specializata:
1. gradini botanice si zoologice, muzee in aer liber, parcuri expozitionale,
zone ambientale si de agrement pentru animalele dresate in spectacolele
de circ
2. cele aferente dotarilor publice: crese, gradinite, scoli, unitati sanitare sau
de protectie sociala, institutii, edificii de cult, cimitire;
3. baze sportive: baze sau parcuri sportive pentru practicarea sportului de
performanta;
C. Spatii verzi pentru agrement: baze de agrement, poli de agrement, complexuri si
14
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
baze sportive;
D. Spatii verzi pentru protectia lacurilor si cursurilor de apa;
E. Culoare de protectie fata de infrastructura tehnica;
F. Paduri de agrement.
G. Pepiniere și sere
Pentru analiza distribuției spațiale și structurale a infrastructurilor verzi urbane din

punct de vedere al modului de planificare în zonificarea funcțională urbană, sursa principală
de date a fost constituită din planul urbanistic general. Aceste planuri au fost accesate folosind
site-uri web ale administrațiilor publice locale – primării, departamente de urbanism. Din cele
319 localități urbane analizate, doar 87 au documentații PUG ce sunt făcute publice prin
mediul online.
Astfel, a fost consultată partea scrisă a planului urbanistic general pentru 87 de orase din
Romania ( 1- rang 0, 8 rang-1, 41 – rang 2, 37 – rang 3) (Figura 8) de unde au fost extrase date cu
privire la tipurile de spații verzi prevăzute de lege. S-a avut în vedere obținerea următoarelor
informații:
- prezența/ absența unui tip de spațiu verde;

- procentul de ocupare al terenului POT,
- coeficientul de utilizare a terenului CUT(Figura 10)
- lista activităților permise în aceste spații.
- reglementări asupra spațiilor plantate din alte zone funcționale: zona centrală, zona
mixtă, zona rezidențială, zona de activități productive,etc.
Ca urmare a acestei etape de colectare a datelor, au fost realizate hărți ce prezintă o situație
generală la nivel național pentru orașele analizate.
Figura 8 – Localitățile urbane cuprinse în analiză
15
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
În ceea ce privește procentul spațiilor verzi, Figura 9 prezintă situația la nivel național.
Un număr redus de orașe se detașează cu suprafețe de peste 20% din teritoriul intravilan
(Borsec și Arad) precum și cele care se situează între 10 și 20% (ex. Bistrița, Cluj, Abrud,
Câmpina etc). Se observă că orașele cele mai “verzi” sunt situate în partea centrală a țării.
Figura 9 - Procentul spațiilor verzi la nivelul orașelor analizate
Figura 10 - Coeficientul de utilizare a terenului- distribuția valorilor pe orașele analizate
16
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Un alt aspect analizat din datele extrase a fost dinamica spațiilor verzi la nivelul
orașelor. Deoarece PUG-ul prezintă direcțiile de dezvoltare ale centrului urban, având
cuprinsă în documentația sa scrisă și grafică o parte de propuneri urbanistice, s-a urmărit
compararea procentului de spații verzi din intravilanul existent cu cel din intravilanul propus.
Figura 11 prezintă dinamica spațiilor verzi la nivelul orașelor analizate. Majoritatea PUG-urilor
localităților urbane analizate propun creșterea spațiilor verzi.
Din cele 87 de orașe analizate au fost selectate 7 orașe ce acoperă toate rangurile din
rețeaua de localități pentru care a fost realizată cartarea zonelor funcționale folosind partea
grafică a PUG-ului ca bază. Rezultatul preliminar este crearea bazei de date GIS care să
permită analiza relației spațiale dintre infrastructurile verzi urbane și celelalte zone
funcționale ale orașului. Următoarea etapă constă în aplicarea unei analize spațiale pe baza
unor indicatori de distanță.
Figura 11 - Dinamica spațiilor verzi
2.3. Evaluarea conectivității IVU

Conceptul de conectivitate reprezintă un element cheie în contextul planificării
sustenabile, fie că este vorba de conectivitatea în mediul natural sau urban.
Conectivitatea poate fi definită prin capacitatea unui areal de a favoriza dispersia sau
mobilitatea materiei, energiei și organismelor (Taylor et al., 1993). Există două categorii de
conectivitate discutate la nivelul biogeografiei: conectivitatea structurală și conectivitatea
funcțională (Crooks & Sanjayan, 2006). Prima categorie face referire la capacitatea unui areal
de a susține fluxurile ecologice de materie și energie fără a lua în considerare nevoile de
habitat și mobilitate ale speciilor (Kadoya, 2009). Conectivitatea funcțională se referă la
posibilitatea organismelor de a se dispersa într-un areal pentru maximizarea gradului de
viabilitate al populațiilor (Forman, 2006; Taylor et al., 1993). Pe lângă conceptul de dispersie al
17
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
speciilor de floră și faună locală, analiza conectivității din mediul urban s-a direcționat și către
mobilitatea locuitorilor între spațiile verzi urbane, pentru a-și asigura o serie de nevoi de
recreere, socializare sau practicare a activităților fizice (Iojă et al., 2014a) (Figura 82).
Figura 82 Ierarhizarea categoriilor de conectivitate (prelucrare după Rudd et al., 2002; Kong & Nakagoshi,
2006; Marulli & Mallarach, 2005)
Pentru stabilirea gradului de conectivitate structurală se utilizează indicatorii

peisagistici (Kindlmann & Burel, 2008; Kong & Nakagoshi, 2006) însă de multe ori rezultatele
obținute sunt redundante sau nu oferă o imagine realistă asupra proceselor ecologice (Kupfer,
2012). Totuși, datele obținute din calculul indicatorilor (Tabel 5) necesită un număr restrâns de
date și pot constitui rezultate preliminare în analiza conectivității.
18
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Tabel 5 Exemple de metrici peisagistici utilizați în evaluarea conectivității structurale, după (McGarigal,
2014)
Indicator Formula și modalitatea de calcul Relevanță
Total Core Area Total Core Area reprezintă un indicator
TCA=∑
(TCA) relevant pentru conectivitatea
2
= suprafața centrală (m ) a patch- infrastructurior verzi urbane. Cu ajutorul
ului ij bazată pe marginea specificată acestuia se cuantifică suprafața totală a
(m) elementelor verzi (la nivel de rețea și la
nivel de categorie), după eliminarea unui
buffer de margine.
Edge Density ∑ Edge Density evaluează, la nivel de rețea și
ED=
(ED) categorie de spațiu verde lungimea
eik= lungimea totală (m) a marginii
reprezentată de margini, raportată la
patch-ului, la nivel de peisaj
2 hectar.
A=suprafața totală a peisajului (m )
Euclidean ENN=hij Indicatorul oferă informații despre gradul
Nearest- hij=distanța (m) de la patch-ul focal de izolare al patch-urilor, respectiv nivelul
Neighbor ij la cel mai apropiat patch vecin, de apropiere dintre acestea
Distance (ENN) care aparține aceleiași clase
Proximity Index Indicatorul oferă informații despre
(PROX) PROX=∑ distanța între patch-uri într-o arie
specificată și calculează gradul de
aijs= suprafața (m2) patch-urilor ijs
proximitate și funcție de suprafața patch-
din vecinătatea specificată a patch-
urilor
ului ij
hijs= distanța (m) între patch-uri
calculată de la centru la centru
Connectance ∑ Indicatorul arată numărul de legături
CONNECT=[ ( )
]
Index stabilite între patch-uri, transpus într-un
(CONNECT) cijk=nivelul de asociere dintre patch- procent al nivelului maxim de
urile j și k (unde 0=neasociate și conectivitate.
1=asociate), bazat pe o distanță
specificată
ni=numărul de patch-uri ale
peisajului care corespund aceleiași
clase
Conectivitatea funcțională în schimb, este evaluată prin analize complexe de tip Travel
Cost (Marulli & Mallarach, 2005), Graph Theory (Foltête et al., 2014; Niculae et al., 2016; Urban
& Keitt, 2001) sau prin programe specializate care analizează capacitatea de dispersie a
speciilor într-un areal țintă (McRae et al., 2008; Moilanen et al., 2009; Saura & Torne, 2009).
Exemple de calcul al indicatorilor de conectivitate pentru orașele din România

Total Core Area
Infrastructurile verzi urbane cu cele mai extinse suprafețe centrale (Total Core Area) fac
parte din spațiile urbane de rang I sau rang II (de exp. Iași, Brăila, Piatra-Neamț, Constanța,
Oradea) în comparație cu cele reduse ca suprafață din orașele de rang III (de exp. Isaccea,
19
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Negru Vodă, Piatra-Olt, Odobești, Baraolt) (Fig. ). Aspectul semnalat se datorează tiparului de
infrastructură verde urbană cu o dominanță a parcurilor și grădinilor rezidențiale, în orașele
cu importanță mare.
Fig. 13 Distribuția valorii indicatorului Total Core Area în orașele României
Edge Density
Calculul indicatorului Edge Density evidențiază o heterogenitate mai ridicată decât
indicatorul precedent, cu valori distribuite neuniform între cele trei categorii de ranguri ale
orașelor (Fig. ).
Fig. 14 Distribuția valorii indicatorului Edge Density în orașele României
20
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Cele mai mari valori de conectivitate structurală, calculată la nivel de infrastructură

verde urbană, au fost obținute pentru orașele de rang I și rang II (Târgu Mureș, Oradea,
Ploiești, Iași) (Fig. 155). Orașul Băile Herculane, cu o infrastructură verde urbană completată
de păduri la limita intravilanului, prezintă cel mai mare grad de conectivitate. Asemănător cu
tendința prezentată de indicatorul Total Core Area, orașele unde infrastructura verde urbană
are grad redus de conectivitate sunt cele de rang III, cu importanță mică (de exp. Odobești,
Berești, Târgu Lăpuș, Negru Vodă, Isaccea).
Fig. 15 Distribuția valorii indicatorului Proximity în orașele României
Evaluarea gradului de conectivitate al parcurilor urbane. Studiu de caz: Municipiul

București
În cadrul analizei, conceptul de conectivitate funcțională este considerat drept
capacitatea locuitorilor de a se deplasa între parcurile urbane, pentru a-și satisface necesitățile
de recreere, socializare și de practicare activități fizice, prin păstrarea acestor funcții și în
timpul deplasării.
Un instrument eficient în creșterea gradului de conectivitate dintre spațiile verzi
recreative poate fi reprezentat de pistele de biciclete. Acestea promovează un tip de transport
sustenabil (Midgley, 2011) și pot conecta parcurile urbane, păstrând în același timp funcția de
recreere pe parcursul deplasării.
Scopul analizei noastre a fost identificarea criteriilor și arealelor favorabile pentru
planificarea pistelor de biciclete, menite să conecteze parcurile urbane.
Pentru determinarea criteriilor relevante în planificarea pistelor de biciclete, s-a aplicat
o analiza multicriterială, bazată pe expert opinion (Clayton, 1997). Pentru stabilirea greutății
fiecărui criteriu s-au stabilit specialiști cu educație fundamentată și expertiză în domeniul
ecologiei urbane și al managementului infrastructurilor verzi urbane (Krueger et al., 2012; Iojă
et al., 2014b). Prin procesul de ierarhizare analitică, experții selectați au comparat criteriile
între ele și au stabilit o valoare de la 1 (greutate redusă) la 9 (greutate scăzută), funcție de
21
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
importanța criteriului respectiv în planificarea pistelor de biciclete (Munier, 2004). Valorile

obținute au fost utilizate ca greutăți (Onose et al., 2015b) într-o aplicație Model Builder (ESRI,
2011), pentru a carta arealele favorabile pentru dezvoltarea pistelor de biciclete. În scopul
integrării percepției locuitorilor în modelul de planificare a pistelor, a fost elaborat și aplicat
un chestionar în 34 de parcuri urbane din Municipiul București. Chestionarul urmărește
furnizarea informațiilor referitoare la nivelul de atractivitate al parcurilor pentru bicicliști,
criteriile relevante și arterele favorabile pentru planificarea acestora. Pentru analiza datelor s-
au aplicat metode de statistică descriptivă și de analiză spațială.
Ambele analize GIS, bazate pe evaluarea multicriterială și pe percepția locuitorilor, au
stabilit că zonele cele mai relevante pentru planificarea pistelor de biciclete sunt străzile de
mare importanță, care conectează spațiile rezidențiale cu spaţii verzi şi zonele culturale (Fig. ).
A B
Fig. 16 Arealele favorabbile pentru planificarea pistelor de biciclete (A = rezultat al analizei multicriteriale;
B = rezultat al percepției locuitorilor)
22
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
3. Elaborarea de hărți cu distribuția IVU în spații reprezentative din România

Sursele de date utilizate pentru cartarea infrastructurilor verzi urbane din România se
deosebesc după nivelul de disponibilitate și gradul de detaliu pentru care îl oferă.
Ortofotoplanurile (www.ancpi.ro) cu acoperire națională au o rezoluție de 5 m și
reprezintă astfel o soluție eficientă pentru cartarea spațiilor verzi urbane la nivel de detaliu.
Dezavantajele ortofotoplanurilor constau în costurile ridicate pentru achiziționare și timpul
mare de procesare al datelor.
Imaginile satelitare permit cartarea spațiilor verzi din mediul urban pe mai multe serii
de timp. În prezent, disponibilitatea imaginilor satelitare este mare. Dezavantajul acestora de
referă la timpul ridicat de procesare.
Planurile Urbanistice Generale permit cartarea spațiilor verzi urbane la nivel de detaliu
precum și relaționarea lor cu celelalte zone funcționale învecinate. Disponibilitatea redusă a
planurilor urbanistice generale în format electronic reprezintă unul din dezavantajele utilizării
acestei surse de date.
Urban Atlas reprezintă o bază de date elaborată la nivel european pentru marile zone
urbane și include distribuția categoriilor de utilizare a terenului. Deși baza de date permite
analize comparative între orașe, la nivel național și european, aceasta prezintă dezavantajul
unei scări de 1:10000, insuficientă pentru o analiză detaliată.
Open street map este o bază de date spațială gratuită, completată la nivel global, care
include categoriile de utilizare a terenului, distribuția clădirilor, rețeaua de drumuri, rețeaua
hidrografică etc. Pentru că este un proiect colaborativ, unde mai mulți utilizatori editează
baza de date, informațiile nu corespund întotdeauna cu realitatea din teren.
Distribuția categoriilor de infrastructuri verzi urbane în orașele de importanță mare

(rang I)
Analizând orașele în ansamblu, observăm o heterogenitate ridicată în ceea ce privește
proporția fiecărei categorii de spațiu verde. Orașele de rang 1 prezintă o rețea complexă de 10
sau 11 categorii de infrastructure verzi urbane, unde sunt incluse categorii importante pentru
furnizarea serviciilor ecosistemice: parcuri și păduri urbane, grădini de bloc, grădini ale
școlilor, etc.
23
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Municipiul Constanța Municipiul Brăila
Municipiul Iași Municipiul Ploiești
24
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Distribuția categoriilor de infrastructuri verzi urbane în orașele de importanță medie

(rang II)
Municipiul Piatra-Neamț Municipiul Deva
Municipiul Brad Municipiul Focsani
25
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
În cadrul orașelor de importanță medie, de rang II, există de asemenea infrastructuri

verzi urbane alcătuite din 10 sau mai multe categorii de spații verzi, cu parcuri urbane de
dimeniuni mai reduse decât în cazul orașelor de importanță mare.
Distribuția categoriilor de infrastructuri verzi urbane în orașele de importanță mică
(rang III)
În cadrul orașelor de rang III, infrastructurii verzi urbane îi lipsește categorii importante
pentru furnizarea serviciilor ecosistemice și bunăstarea locuitorilor. Printre cele mai absente
categorii se numără: parcurile urbane, grădinile de bloc și terenurile sportive.
Tiparele infrastructurilor verzi urbane se diferențiază și după forma de relief pe care este
dezvoltat orașul, localizarea într-o regiune istorică sau perioada înființării orașului. O analiză
comparativă arată că orașele înființate în perioada post-comunistă și localizate în unități de
relief joase prezintă proporțiii mari de aliniamente stradale (>50%) și parcuri (>30-40%) față
de cele înființate în perioada antică și amplasate în zone de relief mai înalte care au proporții
mari de grădini de bloc (40-50%).
Orașul Isaccea Orașul Rovinari
26
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Orașul Mioveni Orașul Buftea
Studii de caz la scară locală
27
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
28
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
4. Raport de etapă
Publicarea de articole
Articole publicate în baze de date ISI
1. Badiu, D.L., Iojă, C.I., Pătroescu, M., Breuste, J., Artmann, M., Niță, M.R., Grădinaru, S.R.,
Hossu, C.A., Onose, D.A. (2016), Is urban green space per capita a valuable target to achieve
cities’ sustainability goals? Romania as a case study, Ecological Indicators, 70, pp. 53-66, doi:
10.1016/j.ecolind.2016.05.044, Factor de impact 3.190
2. Gavrilidis, A.A., Niță, M.R., Onose, D.A., Badiu, D.L., Năstase I.I. (under review)
Methodological framework for urban sprawl control using urban green infrastructure
planning, Ecological Indicators – special Issue - From urban sprawl to compact green cities –
indicators for multi-scale and multi-dimensional analysis
Articole indexate BDI
1. Gavrilidis, A.A., Ciocănea C.M., Niță, M.R., Onose, D.A., Năstase I.I., (2016), Urban
Landscape Quality Index – planning tool for evaluating urban landscapes and improving the
quality of life in Procedia Environmental Sciences 32 (International Conference – Environment
at a Crossroads: SMART approaches for a sustainable future), p. 155-167,
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1878029616001468
2. Gavrilidis, A.A., Niță, M.R., Onose, D.A., Năstase, I.I., Badiu, D.L. (2016), Prioritization
of Urban Green Infrastructures for Sustainable Urban Planning in Ploiesti, Romania, Real Corp
2016 Proceedings, pp. 925-929, ISBN 978-3-9504173-0-2 (CD), 978-3-9504173-1-9 (print) -
http://www.corp.at/archive/CORP2016_16.pdf
Articole publicate în Proceedings ale Conferințelor Internaționale
1. Onose D.A., Iojă, I.C., Pătru-Stupariu I., Niță, M.R., Gavrilidis, A.A., Ciocanea, C.M.,
(2016), Analyzing the suitability of Bucharest urban parks for children related activities in
Moore-Cherry, N. (2016) (eds) Urban challenges in a complex world: Resilience, governance and
changing urban systems. Dublin: Geographical Society of Ireland, Special Publication 14. ISSN:
0791-0681 –
Rezumate publicate în Proceedings
1. Onose, D.A., Niță, M.R., Gavrilidis, A.A., Badiu, D.L., Năstase, I.I. (2016), Planning for
children: evaluating the network of playgrounds in Bucharest, 5th International Ecosummit
Ecological Sustainability, Engineering Change, Book of abstracts
29
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
2. Năstase, I.I., Niță, M.R., Onose, D.A., Gavrilidis, A.A., Badiu, D.L. (2016) Integrating
the connectivity of urban forests in the evaluation of urban planning process in Romania,
European Forum on Urban Forestry 2016, Urban forests for resilient cities, Book of abstracts
3. Niţă M.R., Onose D.A., Gavrilidis A.A., Nastase, I.I., Badiu, D.L. (2016) A case study on
the attractiveness of Urban Green Infrastructures, The 11th Edition of the International
Symposium Present Environment and Sustainable Development, Book of abstracts
Participarea cu lucrări la manifestări științifice internaționale

1. Niţă M.R., Onose D.A., Gavrilidis A.A., Nastase, I.I., Badiu, D.L. (2016) A case study on
the attractiveness of Urban Green Infrastructures, International Symposium Present
Environment and Sustainable Development, Iunie 2016, Iași, România
2. Năstase, I.I., Niță, M.R., Onose, D.A., Gavrilidis, A.A., Badiu, D.L. (2016), Integrating
the connectivity of urban forests in the evaluation of urban planning process in Romania,
European Forum on Urban Forestry Iunie 2016, Ljubljana, Slovenia
3. Gavrilidis, A.A., Niță, M.R., Onose, D.A., Năstase, I.I., Badiu, D.L. (2016), Prioritization
of Urban Green Infrastructures for Sustainable Urban Planning in Ploiesti, Romania, 21st
International Conference on Urban Planning and Regional Development in the Information
Society, Iunie 2016, Hamburg, Germania
4. Onose, D.A., Niță, M.R., Gavrilidis, A.A., Badiu, D.L., Năstase, I.I., (2016), Planning for
children: evaluating the network of playgrounds in Bucharest, 5 th International Ecosummit
Ecological Sustainability, Engineering Change, 29 august – 2 septembrie, Montpellier, Franța;
5. Badiu, D.L., Pătroescu, M., Gavrilidis, A.A., Onose, D.A., Niță, M.R. (2016), Assessing
the distribution of green infrastructures in Romanian cities, 3th International SURE
Workshop: Nature Conservation and Urban Development – How to manage together?,
Septembrie 2016, București, România
6. Niță, M.R., Năstase, I.I., Badiu, D.L., Onose, D.A., Gavrilidis, A.A. (2016), Evaluating
the relationship between urban forest location and urban functions in Romanian cities from
Carpathian region, The 4th International Conference Forum Carpaticum – Future of the
Carpathians: Smart, Sustainable, Inclusive, 28-30 Septembrie 2016, Bucuresti, Romania;
7. Niță, M.R., Gavrilidis, A.A., Onose, D.A., Badiu, D.L., Năstase, I.I. (2016), Planificarea
infrastructurilor verzi urbane din România prin integrarea percepției experților și actorilor
locali, International Conference Re-shaping Territories Environment and Societies: New
Challenges for Geography, Noiembrie 2016, București, România;
8. Badiu, D.L., Niță, M.R., Pătroescu, M. (2016), Indicatori pentru evaluarea beneficiilor
infrastructurilor verzi urbane în studii de caz reprezentative din România, International
Conference Re-shaping Territories Environment and Societies: New Challenges for Geography,
Noiembrie 2016, București, România;
9. Gavrilidis, A.A., Avram, M., Niță, M.R., Niculae, I.M., Vânău, G.O., Onose, D.A., Badiu,
D.L., Ciocănea, C.M., Iojă, C.I., Pătroescu, M. (2016), Categorii de suprafețe oxigenante urbane
în orașele României – locul și rolul lor în peisajul urban, International Conference Re-shaping
Territories Environment and Societies: New Challenges for Geography, Noiembrie 2016,
București, România;
30
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Participarea cu lucrări la manifestări științifice naționale
1. Niță, M.R., Patroescu M., Gavrilidis A.A., Onose D.A. (2016), Evaluarea locului si rolului
infrastructurilor verzi in dezvoltarea urbana durabila, Sesiunea anuala de Comunicari dedicata
aniversarii a 150 de ani de la infiintarea Academiei Romane – Geografia romaneasca in context
European, 1 Iulie, Bucuresti, Romania.
Stagii de Informare – Documentare si Cursuri de pregatire

1. Stagiu de pragatire Amsterdam – Niță Mihai Răzvan
Locația: Institute for Environmental Studies, VU University Amsterdam - Department Spatial
Analysis and Decision Support
Perioada: 18-24 Septembrie 2016
Obiective atinse: Schimb de bune practici in domeniul analizei spatiale aplicabile in cadrul
mediilor urbane, vizitarea unor exemple de implementare a infrastructurilor verzi in Olanda
2. Stagiu de pregatire Bari – Badiu Denisa Lavinia

Locația: University of Bari Aldo Moro – Department of Agro-environmental and Regional
Sciences, Bari, Italia
Perioada: 23-29 Octombrie 2016
Obiective atinse: În cadrul stagiului de pregătire, s-au întreprins discuții referitoare la
potențiale parteneriate în cercetarea infrastructurilor verzi urbane și s-au realizat demersuri
pentru realizarea unui articol științific. De asemenea s-au discutat detaliile referitoare la
workshop-ul ce va fi organizat în luna iulie 2017, cu tematica planificării infrastructurilor verzi
în mediul urban.
3. Participare Conferinta New Pressures on Cities and Regions: Gavrilidis

Athanasios Alexandru
Locație: Londra
Organizator: Regional Studies Association. The Global Forum for City and Regional Research,
Development and Policy
Perioada: 24 – 25 noiembrie 2016
Principalele obiective atinse: Identificarea noilor abordari teoretice, metodologice și
practice în managementul zonelor urbane în contextul amenințărilor contemporane privind
calitatea vieții
4. Curs Statistica – Badiu Denisa Lavinia

Membrul echipei de cercetare Denisa Badiu a participat timp de o lună la cursul online
Statistics 1-Probability and Study Design, organizat de The Institute for Statistics
31
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Education. Prin participarea la curs, Denisa Badiu și-a fundamentat cunoștințele referitoare la
conceptele statistice de bază pentru formularea studiile de cercetare.
5. Curs GIS – Gavrilidis Athanasios Alexandru

Timp de 6 saptamani membrul echipei de Cercetare Gavrilidis Athanasios Alexandru a
participat online la cursul de Spatial Analysis organizat de University of Oxford –
Departament for Continuing Education cu tema Introducing Mapping, Spatial Data & GIS,
unde si-a dezvoltat competentele de utilizare a bazelor de date spațiale și cartare folosind
soluții GIS.
32
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Bibliografie
Amorim, L.M.E, Filho M.N.M.B, Cruz, D. (2014) Urban texture and space configuration: An essay on integrating
socio-spatial analytical techniques, Cities 39, 58-67
Barlam, S., & Dragicevic, S. (2005). Attitudes toward urban green spaces: integrating questionnaire survey and
collaborative GIS techniques to improve attitude measurements. Landscape and Urban Planning, 71, 147–162.
Cameron, R. W. F., Blanusa, T., Taylor, J. E., Salisbury, A., Halstead, A. J., Henricot, B., & Thompson, K. (2012). The
domestic garden – Its contribution to urban green infrastructure. Urban Forestry & Urban Greening, 11, 129-137.
Cârstea, M. (2008). Ways and means of evaluation of the perception of the urban environment condition. Present
Environment and Sustainable Development, 2.
Carter, J. G. (2011). Climate change adaptation in European cities. Current opinion in environmental sustainability,
3(3), 193-198.
Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetarii sociologice: metode cantitative si calitative: Editura Economică.
Chiesura, A. (2004). The role of urban parks for the sustainable city. Landscape and Urban Planning, 68, 129-138.
Cicea, C., & Pirlogea, C. (2011). Green spaces and public health in urban areas. Theoretical and Empirical Researches
in Urban Management, 6(1), 83.
Ciocănea, C. M. (2013). Ph.D. Ph.D. Ph.D., Universitatea din București, București.
Clayton, M. J. (1997). Delphi: a technique to harness expert opinion for critical decision making tasks in education.
Educational Psychology, 17(4), 373-386.
Conrad, E., Christie, M., & Fazey, I. (2011). Understanding public perceptions of landscape: a case study from Gozo,
Malta. Applied Geography, 31(1), 159-170.
Cornelis, J., & Hermy, M. (2004). Biodiversity relationships in urban and suburban parks in Flanders. Landscape and
Urban Planning, 69(4), 385-401.
Crooks, K. R., & Sanjayan, M. (2006). Connectivity conservation: maintaining connections for nature. Conservation
Biology Series - Cambridge, 14(1), 1-10.
Cucu, A., Ciocănea, C. M., & Onose, D. A. (2011). Distribution of Urban Green Spaces - an indicator of topophobia -
topophilia of urban residential neighborhoods. Case Study of 5th District of Bucharest, Romania. Forum
geografic. Studii şi cercetări de geografie şi protecţia mediului 10(2), 276 – 286.
Cvejić, R., Eler, K., Pintar, M., Železnikar, Š., Haase, D., Kabisch, N., & Strohbach, M. (2015). A typology of urban
green spaces, ecosystem services provisioning services and demands (Vol. 10): Helsingin Yliopisto, Univerza v
Ljubljana, Humboldt Universität zu Berlin, Technische Universität München, Stockholms Universitet, Forestry
Commission Research Agency, Fundação da Faculdade de Ciências Da Universidade de Lisboa.
Dige, G. (2011). Green infrastructure and territorial cohesion. The concept of green infrastructure and its integration
into policies using monitoring systems: Technical Report 18. European Environment Agency, Copenhagen,
Denmark.[online] URL: http://www. eea. europa. eu/publications/green-infrastructure-and-territorial-cohesion.
Dunn, R. R. (2010). Global mapping of ecosystem disservices: the unspoken reality that nature sometimes kills us.
Biotropica, 42(5), 555-557.
EEA. (2012). Urban adaptation to climate change in Europe. Challenges and opportunities for cities together with
supportive national and European policies. . Copenhagen: European Environment Agency.
Escobedo, F. J., Kroeger, T., & Wagner, J. E. (2011). Urban forests and pollution mitigation: Analyzing ecosystem
services and disservices. Environmental pollution, 159(8), 2078-2087.
ESRI. (2011). Geoprocessing with ModelBuilder. ArcGIS Resource Center.
European Commission. (2010). Survey on perception of quality of life in 75 European cities: Directorate generale
Regional Policy - European Commision.
European Commission. (2012). The Multifunctionality of Green Infrastructure. Bruxelles.
Foltête, J. C., Girardet, X., & Clauzel, C. (2014). A methodological framework for the use of landscape graphs in
land-use planning. Landscape and Urban Planning, 124(140-150).
Forman, R. T. T. (2006). Land Mosaics, The ecology of landscapes and regions. Cambridge, United Kingdom:
Cambridge University Press.
Gill, S. E., Handley, J. F., Ennos, A. R., & Pauleit, S. (2007). Adapting cities for climate change: the role of the green
infrastructure. Built environment, 33(1), 115-133.
Grădinaru, S. R., Iojă, C. I., Onose, D. A., Gavrilidis, A. A., Pătru-Stupariu, I., Kienast, F., & Hersperger, A. M. (2015).
Land abandonment as a precursor of built-up development at the sprawling periphery of former socialist cities.
Ecological Indicators, 57, 305-313.
Hobbs, E. R. (1988). Species richness of urban forest patches and implications for urban landscape diversity.
Landscape Ecology, 1(3), 141-152.
Hofmann, M., Westermann, J. R., Kowarik, I., & van der Meer, E. (2012). Perceptions of parks and urban derelict
land by landscape planners and residents. Urban Forestry & Urban Greening, 11(3), 303-312.
Hostetler, M., Allen, W., & Meurk, C. (2011). Conserving urban biodiversity? Creating green infrastructure is only
the first step. Landscape and Urban Planning, 100(4), 369-371.
Ianoş, I. (2004). Dinamica urbană. Aplicatii la oraşul şi sistemul urban românesc. Bucureşti: Edit. Tehnică.
33
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Iojă, C., Grădinaru, S. R., Onose, D. A., Vânău, G. O., & Tudor, A. C. (2014a). The potential of school green areas to
improve urban green connectivity and multifunctionality. Urban Forestry & Urban Greening, 13(4), 704-713.
Iojă, C., Pătroescu, M., Niţă, M., Rozylowicz, L., Iojă, A., & Onose, D. A. (2010). Categories of residential spaces after
their accessibility to urban parks - an indicator of sustainability in human settlements Wseas Transactions on
Environment and Development, 5(6), 307-314.
Iojă, C. I., Niţă, M. R., Vânău, G. O., Onose, D. A., & Gavrilidis, A. A. (2014b). Using multi-criteria analysis for the
identification of spatial land-use conflicts in the Bucharest Metropolitan Area. Ecological Indicators, 42, 112–121.
Iojă, C. I., Niță, M. R., Vânău, G. O., Onose, D. A., Gavrilidis, A. A., & Hossu, A. C. (2015). Managementul conflictelor
de mediu. București.
Iojă, C. I., Rozylowicz, L., Pătroescu, M., Niţă, M. R., & Vânău, G. O. (2011). Dog walkers’ vs. other park visitors’
perceptions: The importance of planning sustainable urban parks in Bucharest, Romania. Landscape and Urban
Planning, 103, 74-82.
Ioja, I., Onose, D., Nita, M., Vanau, G., Patroescu, M., Gavrilidis, A., Saghin, I., & Zarea, R. (2011). The conversion of
agricultural lands into built surfaces in Romania. Recent Researches in Urban Sustainability and Green
Development, 6, 115-120.
Jabareen, Y. (2013). Planning the resilient city: Concepts and strategies for coping with climate change and
environmental risk. Cities, 31, 220-229.
Jaeger, J.A.G, Bertiller, R., Schwick, C., Cavens, D., Kienast, F. (2010) Urban permeation of landscapes and sprawl per
capita: New measures of urban sprawl, Ecological Indicators 10, 427-441
Jim, C., & Chen, W. Y. (2006). Perception and attitude of residents toward urban green spaces in Guangzhou
(China). Environmental management, 38(3), 338-349.
Kadoya, T. (2009). Assessing functional connectivity using empirical data. Population Ecology, 51, 5-15.
Kindlmann, P., & Burel, F. (2008). Connectivity measures: a review. Landscape ecology, 23(8), 879-890.
Kong, F., & Nakagoshi, N. (2006). Spatial-temporal gradient analysis of urban green spaces in Jinan, China.
Landscape and urban Planning, 78(3), 147-164.
Kupfer, J. A. (2012). Landscape ecology and biogeography: Rethinking landscape metrics in a post-FRAGSTATS
landscape. Progress in Physical Geography, 36(3), 400–420.
Lyytimäki, J., Petersen, L. K., Normander, B., & Bezák, P. (2008). Nature as a nuisance? Ecosystem services and
disservices to urban lifestyle. Environmental sciences, 5(3), 161-172.
Marulli, J., & Mallarach, J. M. (2005). A GIS methodology for assessing ecological connectivity: application to the
Barcelona Metropolitan Area. Landscape and Urban Planning, 71, 243-261.
McGarigal, K. (2014). FRAGSTATS help Amherst (Ed.)
McPherson, G., Simpson, J.R.,, Peper, P. J., Maco, S. E., & Xiao, Q. (2005). Municipal forest benefits and costs in five
US cities. Journal of Forestry, 103(8), 411-416.
McRae, B. H., Dickson, B. G., Keitt, T. H., & Shah, V. B. (2008). Using circuit theory to model connectivity in
ecology, evolution, and conservation. Ecology, 89(10), 2712-2724.
Mentens, J., Raes, D., & Hermy, M. (2006). Green roofs as a tool for solving the rainwater runoff problem in the
urbanized 21st century? Landscape and Urban Planning, 77, 217-226.
Moilanen, A., Kujala, H., & Leathwick, J. R. (2009). The Zonation framework and software for conservation
prioritization. Spatial conservation prioritization, 196-210.
Nedelciu, E., Peicea, D., & Kotulak, M. (2013). Enriching our society thorugh natural solutions. Why an how to
make Green infrastructure projects a sustainable answer for ecological, social and economic problems. In A.
Zolyomi (Ed.): CEEweb for Biodiversity & European Centre for Nature Conservation.
Niculae, M. I., Niță, M. R., Vânău, G. O., & Pătroescu, M. (2016). Evaluating the Functional Connectivity of Natura
2000 Forest Patch for Mammals in Romania. Procedia Environmental Sciences, 32(28-37).
Niță, M. R. (2016). Infrastructuri Verzi - o abordare geografică. București, România: Editura Etnologică.
Onose, D.-A., Niţă, M. R., Ciocănea, C. M., Pătroescu, M., Vȃnău, G. O., & Bodescu, F. (2015a). Identifying Critical
Areas Of Exposure To Environmental Conflicts Using Expert Opinion And Multi-Criteria Analysis. Carpathian
Journal of Earth and Environmental Sciences, 10(4), 15-28.
Onose, D. A., Niţă, M. R., Ciocănea, C. M., Pătroescu, M., Vȃnău, G. O., & Bodescu, F. P. (2015b). Identifying Critical
Areas Of Exposure To Environmental Conflicts Using Expert Opinion And Multi-Criteria Analysis. Carpathian
Journal of Earth and Environmental Sciences, 10(4), 15-28.
Ozer, E. J. (2006). The Effects of school gardens on students and schools: conceptualization and considerations for
maximizing healthy development. Health Education & Behavior, 34 (6), 846-863.
Patroescu, M., Iojă, C., Necsuliu, R., & Brăilescu, C. (2004). The quality of oxygenating surfaces. The green areas of
Bucharest. A case studies. Revue Roumaine de Geographie, 47-48, 205-216.
Priego, C., Breuste, J., & Rojas, J. (2008). Perception and value of nature in urban landscapes: a comparative analysis
of cities in Germany, Chile and Spain. Landscape Online, 7(1), 22.
Puertas, O.L., Henriquez, C., Meza, F.J. (2014) Assesing spatial dynamics of urban growth using an integrated land
use model. Application in Santiago Metropolitan Area, 2010-2045, Land Use Policy 38, 415-425
34
PN-II-RU-TE-2014-4-0434
Pulighe, G., Fava, F., & Lupia, F. (2016). Insights and opportunities from mapping ecosystem services of urban green
spaces and potentials in planning. Ecosystem Services, 22, 1-10.
Qureshi, S., Hasan Kazmi, S. J., & Breuste, J. H. (2010). Ecological disturbances due to high cutback in the green
infrastructure of Karachi: Analyses of public perception about associated health problems. Urban Forestry &
Urban Greening, 9(3), 187-198.
Rocha, S. M., Zulian, G., Maes, J., & Thijssen, M. (2015). Mapping and assessment of urban ecosystems and their
services: Joint Research Centre.
Saghin, I., Ioja, C., Gavrilidis, A., Cercleux, L., Niţă, M., & Vânău, G. (2012). Perception of the Industrial Areas
Conversion in Romanian Cities-Indicator of Human Settlements Sustainability. Paper presented at the 48th
ISOCARP Congress, Perm, Russia.
Salvati, L. (2014) Land availability vs conversion bz use type: A new approach for land take monitoring, Ecological
Indicators 36, 221-223
Saura, S., & Torne, J. (2009). Conefor Sensinode 2.2: a software package for quantifying the importance of habitat
patches for landscape connectivity. Environmental Modelling & Software, 24(1), 135-139.
Schipperijn, J., Ekholm, O., Stigsdotter, U. K., Toftager, M., Bentsen, P., Kamper-Jørgensen, F., & Randrup, T. B.
(2010). Factors influencing the use of green space: Results from a Danish national representative survey.
Landscape and Urban Planning, 95(3), 130-137.
Stanilov, K. (2007). Urban planning and the challenges of the post-socialist transformation The Post-Socialist City
(pp. 413-425): Springer.
Swanwick, C., Dunnett, N., & Woolley, H. (2003). Nature, role and value of green space in towns and cities: An
overview. Built Environment, 29(2), 94-106.
Sýkora, L., & Ourednek, M. (2007). Sprawling post-communist metropolis: Commercial and residential
suburbanization in Prague and Brno, the Czech Republic Employment Deconcentration in European
Metropolitan Areas (pp. 209-233): Springer.
Takano, T., Nakamura, K., & Watanabe, M. (2002). Urban residential environments and senior citizens’ longevity in
mega-city areas: the importance of walkable green space. Journal of Epidemiology & Community Health, 56, 913–
916.
Taylor, P. D., Fahrig, L., Henein, K., & Merriam, G. (1993). Connectivity is a vital element of landscape structure.
Oikos, 68, 571-573.
Thompson, C. W., Roe, J., & Aspinall, P. (2013). Woodland improvements in deprived urban communities: What
impact do they have on people's activities and quality of life? Landscape and Urban Planning, 118, 79-89.
Urban, D., & Keitt, T. (2001). Landscape connectivity: a graph-theoretic perspective. Ecology, 82(5), 1205-1218.
Wolch, J., Jerrett, M., Reynolds, K., McConnell, R., Chang, R., Dahmann, N., Brady, K., Gilliland, F., Su, J. G., &
Berhane, K. (2011). Childhood obesity and proximity to urban parks and recreational resources: A longitudinal
cohort study. Health & Place, 17, 207–214.
Yang, J., Yu, Q., & Gong, P. (2008). Quantifying air pollution removal by green roofs in Chicago. Atmospheric
environment, 42(31), 7266-7273.
Zhang, H., Chen, B., Sun, Z., & Bao, Z. (2013). Landscape perception and recreation needs in urban green space in
Fuyang, Hangzhou, China. Urban Forestry & Urban Greening, 12(1), 44-52.
35

PlanGreen 2016 RO

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PlanGreen 2016 RO

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dezvoltarea unui model de evaluare a potențialului

infrastructurilor verzi pentru planificarea urbana durabilă

Raport științific - Faza 2

Etapă unică – 2016

Pentru anul 2016 proiectul Dezvoltarea unui model de evaluare a potențialului

Obiectivele au fost realizat în întregime prin:

- Evaluarea factorilor ce influențează dezvoltarea IVU: s-a realizat Evaluarea percepției

- Stabilirea metodelor ce evaluează potențialul IVU în planificarea urbană: s-a realizat

- Elaborarea de hărți cu distribuția IVU în spații reprezentative din România.

Raportul include și principalele rezultate obținute în cadrul proiectului în acest

Echipa de realizare a raportului științific

Conf. univ. Mihai Răzvan Niță – director de proiect

Asist. univ. Diana Andreea Onose – cercetător postdoctoral

CS Athanasios Alexandru Gavrilidis – cercetător postdoctoral

Drd. Irina Iulia Năstase – student doctorand

Drd. Denisa Lavinia Badiu – student doctorand

1. Raport asupra criteriilor folosite in prioritizarea IVU

Gestionarea eficientă a spațiilor urbane are ca scop menținerea echilibrului între

Figura 1 Etape în procesul de planificare și dezvoltare a rețelei de infrastructuri verzi urbane

În cadrul proiectului PN-II-RU-TE-2014-4-0434 analizele de percepție au fost orientate

1.1. Metode aplicate în evaluarea percepției

fiecărui grup. Chestionarele sunt împărțite în 6 secțiuni: a) informații generale; b) definirea

Tabel 1 Criteriile alese pentru analiza multicriterială

1.2. Integrarea criteriilor structurale, funcționale, administrative și economice pentru

Analiza multicriterială a dezvăluit ideea conform căreia criteriile care vizează

Zone agricole Zone Zone Rezidențial Rezidențial

Figura 3 Rata răspunsurilor pe fiecare grup țintă în funcție de județ

În ceea ce privește chestionarele aplicate reprezentanților instituțiilor publice s-a

Figura 4 Categoriile de instituții respondente la chestionare

Figura 5 Domeniile de activitate ale agenților economici

În ceea ce privește categoriile de vârstă ale respondenților din rândul populației

Figura 6 Cunoașterea conceptului de IVU de către grupurile țintă

populatie institutii agenti economici

Figura 7 Definirea conceptului din perspectiva grupurilor țintă

2. Raport pentru evaluarea conectivității IVU

2.1. Clasificarea și cuantificarea beneficiilor ecologice, economice și sociale ale IVU

Tabel 3 Beneficiile furnizate de infrastructurile verzi urbane

Beneficii Spațiu de promenadă pentru locuitori

Metodele pentru clasificarea și cuantificarea beneficiilor oferte de infrastructurile verzi

În contextul unei gestionări deficitare, infrastructurile verzi urbane pot conduce și la

Chiar dacă numărul de beneficii determinate de spațiile verzi și biodiversitatea asociată

2.2. Delimitarea locațională și structurală a IVU în zonele funcționale ale așezărilor

A. Spatii verzi publice cu acces nelimitat:

Pentru analiza distribuției spațiale și structurale a infrastructurilor verzi urbane din

- prezența/ absența unui tip de spațiu verde;

Figura 8 – Localitățile urbane cuprinse în analiză

Figura 9 - Procentul spațiilor verzi la nivelul orașelor analizate

Figura 10 - Coeficientul de utilizare a terenului- distribuția valorilor pe orașele analizate

Figura 11 - Dinamica spațiilor verzi

2.3. Evaluarea conectivității IVU

Pentru stabilirea gradului de conectivitate structurală se utilizează indicatorii

Exemple de calcul al indicatorilor de conectivitate pentru orașele din România

Fig. 13 Distribuția valorii indicatorului Total Core Area în orașele României

Fig. 14 Distribuția valorii indicatorului Edge Density în orașele României

Cele mai mari valori de conectivitate structurală, calculată la nivel de infrastructură

Fig. 15 Distribuția valorii indicatorului Proximity în orașele României

Evaluarea gradului de conectivitate al parcurilor urbane. Studiu de caz: Municipiul

importanța criteriului respectiv în planificarea pistelor de biciclete (Munier, 2004). Valorile

3. Elaborarea de hărți cu distribuția IVU în spații reprezentative din România

Distribuția categoriilor de infrastructuri verzi urbane în orașele de importanță mare

Municipiul Constanța Municipiul Brăila

Municipiul Iași Municipiul Ploiești

Distribuția categoriilor de infrastructuri verzi urbane în orașele de importanță medie