4

Organizarea informaţiilor pe disc

4.1 Fişiere, foldere

4.2 Specificator de fişier
4.3 Windows Explorer
4.4 Deschiderea, închiderea şi salvarea documentelor

Obiectivele capitolului

Definirea noţiunii de fişier şi a modului de identificare prin denumire.

Prezentarea organizării arborescente în foldere şi a avantajelor acesteia.
Definirea noţiunii de specificator de fişier.
Descrierea operaţiilor de deschidere, salvare şi închidere a unui fişier.
Prezentarea programului Windows Explorer şi a principalelor sale funcţiuni.

Oricine foloseşte un calculator, indiferent de scop, trebuie să fie familiarizat cu

modul în care informaţiile pe care le gestionează sunt păstrate de la o prelucrare la alta.
Aceasta deoarece unul din rolurile esenţiale ale unui calculator este de instrument de
stocare a unor volume mari de informaţii, timp îndelungat. Practic, nimic din ceea ce se
prelucrează nu se "aruncă" la sfârşitul unei sesiuni de lucru. De exemplu, datele contabile
se transmit de la o zi la alta, iar formularele dintr-un secretariat se reutilizează ori de câte
ori este nevoie.
Capitolul al patrulea este dedicat descrierii organizării informaţiilor pe disc.
Înţelegerea noţiunilor cuprinse în el este esenţială pentru utilizarea corectă a
calculatorului.

4.1 Fişiere, foldere

Fişier
Cu foarte rare excepţii, datele trebuie refolosite, actualizate, pe perioade mari de
timp. De asemenea, programele sunt utilizate de sute de ori pentru prelucrarea diferitelor
seturi de date. Pentru a putea fi folosite repetat, atât datele, cât şi programele trebuie
stocate extern: pe hard-disc, pe CD sau DVD, pe memory flash.
 2

Fişier
Forma de stocare a unei colecţii de informaţii pe disc se numeşte fişier
(engl.: File).
În cea mai largă accepţiune, un fişier este o colecţie de înregistrări.

Termenul englezesc de origine este File, care are multe înţelesuri: două dintre
acestea, aplicabile în limbajul informatic sunt fişier sau, uneori, dosar.
Oricine s-a întâlnit cu fişiere din afara domeniului informaticii: fişierul de la o
bibliotecă este o colecţie de înregistrări pe formulare tipizate, la fel este fişierul unei
policlinici, documentaţia unui contract este păstrată într-un dosar (care, în definitiv, este
o colecţie de pagini) şi exemplele pot continua. Din ce în ce mai des, fişierele amintite
mai sus sunt transpuse pe suporturi utilizate în informatică (în special discuri) şi
prelucrate cu ajutorul calculatorului. Un program este şi el o colecţie de informaţii,
anume de instrucţiuni, de aceea, atunci când este pus la păstrare pe disc, devine tot un
fişier.
La creare fiecare fişier primeşte o denumire compusă din două părţi: nume şi
extensie care sunt separate printr-un punct. Pentru denumire se pot folosi litere, cifre,
precum şi celelalte caractere de pe tastatură, cu excepţia următoarelor: / : * ? " < > |.
Numele este dat de cel care creează fişierul şi poate avea până la 255 caractere.
Extensia (numelui) este formată din maximum 3-4 caractere. Ea oferă informaţii în
legătură cu tipul de fişier. Din acest motiv este obligatorie folosirea unei anumite extensii
pentru un anumit tip de fişier. Această obligativitate este impusă de programul cu care a
fost creat fişierul, sau chiar de către sistemul de operare. În continuare sunt date, ca
exemplu, câteva extensii ale unor tipuri de fişiere des întâlnite:
DOC - text scris cu MS Word (în versiunile până la 2003);
TXT - text scris cu editorul de texte Notepad;
XLS - registru de calcul realizat cu MS Excel (versiunile până la 2003);
BMP, JPG, PNG – imagini, reprezentări grafice, în diferite codificări;
EXE - program (executabil);
MP3 – fişier audio.
De fapt, la crearea unui fişier nou, utilizatorul trebuie să precizeze doar numele
acestuia, pentru că aplicaţia cu care lucrează "are grijă" să adauge automat extensia
obligatorie necesară.

Folder
Denumirile tuturor fişierelor de pe un disc sunt colectate de către sistemul de
operare in nişte tabele înregistrate tot pe disc. La sistemului se operare MS-DOS un astfel
tabel se numea director (în engleză: directory - catalog). În cazul sistemului de operare
Windows se foloseşte termenul de folder (mapă) deoarece, pe de o parte, această
denumire este folosită şi în cadrul altor sisteme de operare (cum ar fi UNIX) şi, pe de
alta, considerându-se, probabil, că imaginea mai multor dosare (file) păstrate într-o mapă
(folder) este mai sugestivă pentru utilizator. Oricum, important este faptul că utilizatorul
poate examina lista fişierelor dintr-un folder şi se poate folosi de ea.
Pe un disc se pot stoca multe fişiere; în cazul hard-disc-ului, câteva mii. Utilizarea
unui singur folder pentru toate fişierele nu ar fi convenabilă pentru că lista respectivă ar
avea prea multe intrări şi căutărea unui fişier ar fi dificilă. Soluţia este de a folosi mai
multe foldere. Asfel, pentru orice disc, sistemul de operare creează un prim folder care se
numeşte folder rădăcină. În cazul dischetelor, folderul rădăcină este creat la sfârşitul
operaţiei de formatare; acelaşi lucru este valabil şi pentru hard-disc, dar acesta vine deja
formatat. Utilizatorul are, apoi, posibilitatea să creeze foldere subordonate (subfoldere),
cărora le dă nume. Se poate face acest lucru pe oricâte niveluri. Rezultă o structură
ierarhică (arborescentă) de foldere şi de subfoldere. Avantajul constă in posibilitatea
grupării fişierelor in foldere diferite, după domenii de utilizare. Printr-o comandă,
 3

operatorul se poate "muta" dintr-un folder în altul aşa încât, la un moment dat, să vadă pe
ecran doar lista fişierelor din folderul in care "se află" fără să-l intereseze ce conţine
discul în rest.
Regulile care trebuie respectate atunci când se denumeşte un folder sunt aceleaşi
ca şi pentru numele de fişiere. Bineînţeles, folderele de care nu mai e nevoie pot fi şterse.
Un exemplu de structură de foldere şi subfoldere este ilustrat în figura 4.3.1 din
secţiunea 4.3.

4.2 Specificator de fişier

Atunci când dorim să lucrăm cu un fişier trebuie să indicăm sistemului de operare
unde se află fişierul, adică pe care disc şi în care folder. Introducem aceste precizări prin
intermediul unui specificator de fişier, care are trei părţi: literă:cale denumire

literă: indică unitatea de disc pe care trebuie căutat fişierul. Ca şi MS-DOS,

sistemul de operare Windows identifică unităţile de disc din configuraţia calculatorului
prin litere, astfel:
A: - prima unitate pentru dischete;
B: - a doua unitate pentru dischete (dacă aceasta există);
C: - primul hard-disc;
De aici, lucrurile depind de configuraţia hardware:
D: - al doilea hard-disc, dacă acesta există, sau unitatea CD-ROM;
E: - unitatea CD-ROM, dacă D: a fost pentru hard-disc;
etc.

cale (în engleză: path) reprezintă drumul pe care trebuie să-l parcurgă sistemul de
operare în cadrul discului pentru a ajunge la fişier. Calea se prezintă ca o succesiune de
nume foldere separate prin ă (back slash).

denumire este cea despre care s-a discutat mai sus - (nume.extensie).

Exemplu de specificator de fişier:

D:\Curs\ID\Info\4-x.doc
În exemplul precedent este vorba de fişierul 4-x.doc care se află pe hard-discul C:.
Calea este formată din folderele \Curs\ID\Info\. Windows trebuie să urmeze, de la
rădăcină, această cale pentru a ajunge la fişier.
În "epoca" MS-DOS specificatorul trebuia introdus, în această formă, de la
tastatură, în cadrul comenzii. În cazul sistemului de operare Windows, staţia de disc,
calea şi denumirea fişierului se precizează acţionând cu mouse-ul în rubricile unor casete
de dialog, dar ideea de specificator de fişier format din cele trei elemente rămâne
valabilă.

4.3 Windows Explorer

Aplicaţia Windows Explorer este o componentă a sistemului de operare Windows.
Ea este unul din instrumentele (nu singurul) care pot fi folosite pentru a gestiona fişiere
şi foldere. În figura 4.3.1 este ilustrată, pintr-un exemplu, fereastra aplicaţiei1.

1
Imaginea este valabilă până la versiunea Windows XP. În versiunile ulterioare, de exemplu
Windows Vista, grafica este puternic schimbată, dar esenţa organizării rămâne valabila.
 4

Fig. 4.3.1. Fereastra aplicaţiei Windows Explorer

Fereastra lui Windows Explorer este împărţită în două subferestre intitulate

Folders (toate folderele) şi Contents of ... (conţinutul lui...) aflată în dreapta. În partea
de jos a ferestrei este afişată bara de stare (status bar) a aplicaţiei.
În fereastra Folders este afişată structura arborescentă a folderelor de pe fiecare
unitate de disc. Arborescenţele pot fi expandate (afişate în întregime) sau restrânse.
Fiecare folder creat de utilizator are afişat numele lîngă simbolul convenţional  care
semnifică o mapă. Folderele care au sub-foldere mai au în dreptul numelui un buton cu
marcajul (+). Acţionat cu mouse-ul, acest buton expandează structura, afişând folderele
de pe următorul nivel. După expandare, butonul (+) se transformă în (-). Prin acţionarea
butonului (-), ramurile subordonate sunt contractate, deci subfolderele sunt ascunse.
Pentru a vedea conţinutul unui folder, acesta trebuie selectat. Pentru selectare se
face click cu mouse-ul pe numele acestuia din fereastra All Folders, sau dublu click, dacă
numele este în fereastra Contents of. Numele folderului selectat va fi marcat cu o
culoare, iar în fereastra Contents of îi va fi afişat conţinutul. Se spune că folderul respectiv
a devenit folder curent, iar discul pe care se află el se numeşte disc curent. Deci, în orice
moment, în fereastra Contents of este afişat conţinutul folderului curent de pe discul
curent. Folderul curent poate fi dintre cele create de utilizator sau chiar rădăcina. Dacă
este unul creat de utilizator, în dreptul său simbolul  se transformă în .
Pe bara de stare apar afişate următoarele informaţii: numărul de obiecte
(subfoldere şi fişiere) conţinute în folderul curent, spaţiul total pe care îl ocupă fişierele
din acest folder şi spaţiul total rămas liber pe discul curent.
Informaţiile din fereastra Contents of pot fi afişate în mai multe moduri care se
pot selecta din meniul View. În figura 4.3.1 este prezentată imaginea detaliată (obţinută
cu comanda View Details). Pentru fiecare fişier se dă denumirea (Name) însoţită de o
emblemă care sugerează categoria din care face parte, mărimea (Size), tipul (Type),
precum şi data şi ora ultimei modificări (Date Modified).
Un folder important, pe care sistemul de operare îl creează pe hard-disc, este
Recycle Bin (coşul de hârtii). În el se "aruncă" ceea ce şterge utilizatorul (fişiere sau
foldere). Avantajul unui coş de hârtii este că, dacă ne-am adus aminte că vreun document
 5

trebuia păstrat, mai putem scormoni pe acolo pentru a-l recupera. Aşa se întâmplă şi cu
folderul Recycle Bin.
În continuare sunt prezentate câteva acţiuni elementare care se pot realiza cu
ajutorul programului Windows Explorer, dintre care cea mai importantă este crearea unui
folder nou. Descrierea completă a comenzilor este disponibilă în Help.

Crearea unui folder nou

1. Se selectează, în fereastra All Folders, folderul căruia îi va fi subordonat
folderul nou creat.
2. Se selectează comanda File New Folder. Efectul este crearea unui folder
subordonat care primeşte, automat, numele New Folder. Acest nume este
încadrat în chenar pentru a indica faptul că, în acest moment, el poate fi
schimbat.
3. Se schimbă numele generat automat cu altul mai convenabil. Schimbarea se
face prin introducerea de la tastatură a noului nume, încheiată cu Enter.

Redenumirea unui folder sau a unui fişier

1. Se face cilck o singură dată pe numele folderului sau fişierului care trebuie
redenumit. Numele va apărea marcat.
2. Se mai face o dată click pe numele selectat sau, echivalent, se selectează
comanda File Rename. Efectul este încadrarea numelui într-un chenar, ceea
ce arată că, în acest moment, el poate fi modificat.
3. Se schimbă numele. Schimbarea se face prin introducerea de la tastatură a
noului nume, încheiat cu Enter.

Copieri şi mutări de foldere sau fişiere

Aşa cum s-a arătat, sistemul de operare Windows generalizează procedurile
Cut/Copy Paste până la nivel de foldere şi fişiere. Ca în orice aplicaţie, aceste comenzi
apar în meniul Edit.
1. Se selectează fişierul sau folderul care trebuie copiat/mutat.
2. Se selectează, după caz, comanda Edit Copy sau Edit Cut.
3. Se selectează folderul de destinaţie, care poate fi pe acelaşi disc sau pe altul.
4. Se selectează comanda Edit Paste. Dacă operaţia se face asupra unui fişier,
acesta va fi inclus în folderul de destinaţie; dacă era vorba de un folder, acesta
va deveni subfolder al folderului de destinaţie.
Notă. Se pot selecta mai multe fişiere pentru a fi mutate/copiate într-o singură
operaţie. De asemenea, mutările şi copierile se pot face şi cu mouse-ul prin tragere de la
sursă la destinaţie (folosind procedura drag and drop). Aceste facilităţi sunt descrise în
Help.

4.4 Deschiderea, închiderea şi salvarea documentelor

După cum s-a arătat în capitolul precedent, fişierele de date create şi
prelucrate cu o aplicaţie Windows sunt numite, generic, documente. Indiferent
despre ce aplicaţie este vorba, dacă aceasta prelucrează documente, deci dacă
rezultatele sunt păstrate ca fişiere, asupra acestora trebuie executate operaţiile
descrise în această secţiune.
Vom ilustra cele descrise luând un exemplu de text prelucrat cu procesorul
de texte WordPad. Documentul luat ca exemplu are denumirea ENE.doc. Aceasta,
deoarece pe creatorul său îl cheamă Ene.
 6

Deschidere
Atunci când doreşte să lucreze cu un document (fişier), utilizatorul trebuie să pună,
întâi, în funcţiune programul cu care acel document a fost creat. În exemplul luat, Ene va
trebui să lanseze în lucru WordPad, procesorul de texte ataşat ca accesoriu sistemului de
operare Windows.
În continuare, utilizatorul trebuie ca, printr-o comandă, să exprime intenţia de a
prelucra fişierul. Această operaţie se numeşte deschiderea fişierului şi se face cu
comanda Open care, întotdeauna, se află în meniul File. Comanda afişează o casetă de
dialog prin care solicită precizări. O imagine a acestei casete pentru programul WordPad
este figura 4.4.1. Indiferent de program, caseta va conţine rubrici în care trebuie
completate cele trei elemente ale specificatorului fişierului care trebuie deschis: discul,
calea, denumirea. Unitatea de disc şi calea se stabilesc manevrând rubrica Look in şi
fereastra care apare sub ea. După cum s-a arătat în secţiunea 4.1 şi după se vede şi în
fereastra lui Windows Explorer, folderele sunt organizate într-o structură arborescentă la
care, însă, rădăcina este considerată nivelul cel mai înalt, ramurile fiind niveluri
inferioare. Pentru a ajunge la un fişier şi a-l deschide, trebuie investigată arborescenţa
discului respectiv. Trecerea de la o ramură la alta se face urcând din folderul de plecare
spre rădăcină, până la un nivel de pe care să se poată, apoi, coborî spre ramura (folderul)
de destinaţie. Această deplasare se face ţinând cont de regulile care urmează.
* În rubrica Look in ("priveşte în") este afişat un nume de folder, iar în fereastra
de dedesubt se vede conţinutul acestuia: fişierele, precum şi subfolderele de pe
nivelul următor. Dacă fişierul căutat este în acest folder, pentru a-l deschide
se face dublu click pe denumire. Alternativ, se poate face un singur click,
denumirea va apărea completată în rubrica File name, după care se
acţionează butonul Open din casetă.
Pentru a trece pe un nivel superior (spre rădăcină) sau pe un alt disc, se
deschide, acţionând butonul , lista derulantă ataşată rubricii Look in. Aşa
cum se vede şi în figura 4.4.1, unde lista este deschisă, în ea apar numele
folderelor de pe toate nivelurile superioare, precum şi identificatorii (literele)
tuturor unităţilor de disc2. Urcarea pe unul din nivelurile superioare sau
trecerea pe un alt disc se realizează facând click pe numele dorit. Figura 4.4.1
arată că se poate urca din folderul My Documents în folderul rădăcină al
discului C:, singurul nivel superior, sau se poate trece pe un alt disc, A:, D:
sau E:.
Urcarea cu un singur nivel spre rădăcină se poate face mai simplu: se acţionează
butonul Up One Level din caseta de dialog. Butonul este arătat în figura 4.4.1.
Coborârea într-un folder aflat pe nivelul următor se poate face cu dublu click
pe numele acestuia, care apare afişat în fereastra de sub rubrica Look in.
Conform figurii 4.4.1, din folderul My Documents se poate coborî într-unul din
folderele Duplicat sau Desene.

Efectul comenzii de deschidere este următorul: sistemul de operare face o copie

a fişierului, de pe disc în memorie. În zona de lucru a ferestrei aplicaţiei, utilizatorul
va vedea conţinutul fişierului deschis, având acces la el pentru a-l prelucra.
Revenind la povestea lui Ene, acesta va selecta comanda File Open pentru a
deschide fişierul ENE.doc. El va completa în rubricile casetei de dialog elementele
specificatorului de fişier. Astfel, pentru rubrica Look in va selecta unitatea de disc C: şi
calea (folderul My Documents), aşa cum ilustrează figura 4.4.1. Ca urmare, în partea
centrală a casetei de dialog apare lista fişierelor din folderul My Documents. Ene va
selecta cu mouse-ul denumirea ENE.doc care va apărea, astfel, completată în rubrica File
Name. După ce a specificat fişierul cu care are treabă, Ene va acţiona butonul Open din
caseta de dialog.

2
Din nou precizăm că după Windows XP au apărut schimbări mari în aspectul grafic, dar
esenţa rămâne
 7

Butonul Up One Level

Fig. 4.4.1. Caseta de dialog a comenzii Open

Fig. 4.4.2. Conţinutul documentului ENE.doc în momentul deschiderii

Conţinutul fişierului deschis ENE.doc va apărea în zona de lucru a ferestrei

aplicaţiei WordPad. După cum arată figura 4.4.2, el conţine textul care, datorită
Abecedarului, l-a făcut celebru pe Ene încă de pe când era în clasa întâi. Deocamdată nu
ne-am pus problema cum a făcut Ene să înregistreze prima dată fişierul ENE.doc pe disc.
Acest lucru va fi discutat ceva mai jos.
După l-a deschis, utilizatorul începe să lucreze cu documentul şi, de cele mai multe
ori, îi schimbă conţinutul. Modificările făcute au efect asupra copiei din memorie, nu
asupra fişierului aflat pe disc!
Ene este, acum, student şi locuieşte la cămin. După o matură chibzuinţă, el îşi dă
seama că textul din document nu-l mai reprezintă şi hotărăşte să înlocuiască m cu b.
Obţine, astfel, textul din figura 4.4.3. Modificarea s-a făcut asupra copiei din
memorie, nu asupra fişierului ENE.doc, aflat pe discul C:, în folderul My
Documents!
 8

Fig. 4.4.3 - Conţinutul documentului ENE.doc,

versiunea din memorie, după modificări

Salvare
La sfârşitul lucrului, utilizatorul va dori, de obicei, să păstreze pentru viitor
versiunea modificată a fişierului. Pentru aceasta, el trebuie să dea o comandă de salvare
a fişierului. Prin salvare, varianta (modificată) din memorie este copiată pe disc. Există
două comenzi de salvare: Save şi Save As, ambele în meniul File. Ele se folosesc în
situaţii diferite.
a). Save (salvează). În această variantă, versiunea modificată, aflată în memorie,
este copiată pe disc "peste" cea iniţială, înlocuind-o.
b). Save as ... (salvează ca ...). Această variantă se foloseşte atunci când trebuie
păstrate ambele versiuni ale fişierului, atât cea iniţială cât şi cea modificată. Tot această
comandă se foloseşte şi atunci când se face salvarea fişierului pentru prima dată. De fapt,
prin această comandă se creează un nou fişier, cu imaginea documentului aflată în
memorie. Comanda afişează o casetă de dialog; pentru programul WordPad, ea arată ca în
figura 4.4.4. Cele mai importante lucruri care trebuie precizate în casetă sunt elementele
specificatorului pentru noul fişier: discul, calea şi denumirea. Primele două se stabilesc
completatând rubrica Save in a casetei de dialog. Numele folderul poate fi selectat dintre
cele existente navigând prin structura arborescentă de foldere şi subfoldere, aşa cum s-a
arătat la caseta de dialog a comenzii Open, rubrica Look in. Dacă fişierul trebuie salvat
într-un folder nou, utilizatorul nu va fi nevoit să apeleze neapărat la Windows Explorer
pentru crearea acestuia, ci poate folosi butonul Create New Folder ("creează folder nou"),
scos în evidenţă şi în figura 4.4.4. Acţionarea acestuia va declanşa crearea unui folder
nou, subordonat celui care se află, în acel moment, completat în rubrica Save in.
Salvarea nu înseamnă, neapărat, terminarea lucrului cu fişierul. Acesta rămâne
deschis şi poate fi prelucrat in continuare. Este recomandat, chiar, să se facă periodic
salvări în timpul lucrului pentru a evita pierderea versiunii modificate din memorie în
cazul unei căderi a tensiunii de alimentare. Aplicaţiile software perfomante, aşa cum sunt
Word şi Excel, fac automat salvări de siguranţă în nişte fişiere temporare, la intervale de
timp egale, stabilite de utilizator.
Din cele arătate, Ene are două posibilităţi: să facă o salvare simplă ( Save), dacă
doreşte să păstreze în fişierul ENE.doc varianta modificată a textului şi să renunţe la cea
care l-a consacrat, sau să păstreze, din sentimentalism, atât varianta iniţială, cât şi pe cea
modificată. În acest din urmă caz, el va trebui să utilizeze comanda Save As prin care
creează un fişier nou cu ultima versiune a textului; în rubrica File Name din caseta de
dialog a comenzii, el va completa un nume pentru noul fişier, de exemplu BENE (de la
Bere+Ene), aşa cum ilustrează figura 4.4.4. Pe de altă parte, acum ştim că Ene a folosit
comanda Save As şi atunci când a salvat pentru prima dată textul, adică a creat fişierul
ENE.doc.
 9

Butonul Create New Folder

Fig. 4.4.4. Caseta de dialog a comenzii Save As.

Închidere
La sfârşitul lucrului trebuie făcută închiderea fişierului. Comanda de închidere
este Close. Din punctul de vedere al utilizatorul, efectul închiderii este ştergerea copiei
din memorie. Bineînţeles, documentul dispare din fereastra aplicaţiei. Intern, însă,
închiderea implică şi alte operaţii, pe care le execută sistemul de operare şi care sunt
insesizabile pentru utilizator. Nu este recomandabil să se scoată din lucru aplicaţia lăsând
fişiere neînchise, dar la produsele software actuale acest lucru nu mai este posibil. Atunci
când utilizatorul dă comanda de încetare a lucrului cu aplicaţia (folosind comanda File
Exit sau butonul  de închidere a ferestrei), aceasta verifică întâi dacă mai există
documente deschise şi le închide. Din acest motiv, aplicaţiile mai simple nu au comandă
Close. Este şi cazul programului WordPad, cu care a lucrat Ene în toată această secţiune.
Această aplicaţie face închiderea automată a documentului deschis înaintea executării
oricăreia dintre următoarele comenzi din meniul File: New - pentru crearea unui document
nou, Open - pentru deschiderea unui document existent, Exit - pentru ieşirea din lucru. La
fel lucrează şi un alt accesoriu al Windows, programul Paint. Aplicaţiile mai complexe,
cum sunt Word şi Excel au comandă Close în meniul File din cauză că ele permit
deschiderea simultană a mai multor documente care, apoi, trebuie să poată fi închise
separat.
În legătură cu închiderea trebuie, însă, reţinut un lucru important: dacă se închide
un fişier, fără salvare, modificările făcute (asupra copiei din memorie) se pierd.
Totuşi, produsele software moderne sesizează dacă asupra unui fişier deschis s-au făcut
modificări şi s-a dat comanda de închidere fără ca aceasta să fi fost precedată de salvare.
In acest caz, utilizatorul este întrebat, printr-o casetă de dialog, dacă nu doreşte, totuşi, ca
fişierul să fie salvat înainte de închidere. În figura 4.4.5 este arătat mesajul pe care l-ar fi
primit Ene dacă ar fi uitat să salveze modificările făcute.
 10

Fig. 4.4.5. Mesajul de avertizare emis de WordPad pentru fişier nesalvat

Observaţii finale
1. Comenzile Open, Save, Save As şi Close se găsesc întotdeauna în meniul File.
2. Alte două modalităţi, poate mai comode, de a deschide un fişier sunt descrise în
continuare.
a) Folosind programul Windows Explorer. Este suficient să se facă dublu click
pe denumirea fişierului, aflată în fereastra Contents of a lui Windows Explorer şi fişierul
va fi deschis. Dacă programul cu care se prelucrează fişierul nu se află deja în funcţiune,
acţiunea descrisă mai sus va provoca întâi lansarea programului şi apoi va deschide
fişierul. Sistemul de operare "ştie" ce aplicaţie să lanseze datorită extensiei incluse în
denumirea fişierului. De exemplul, pentru deschiderea fişierului Cuprins_2009.doc se
face dublu click pe denumirea acestuia, aşa cum arată figura 4.4.6. De data aceasta, însă,
procesorul de texte Word, şi nu WordPad, va fi pus în funcţiune automat de către
sistemul de operare, deoarece doc este extensia implicită pentru fişierele create cu Word.

Dublu click

Fig. 4.4.6 - Deschiderea unui fişier, direct din programul Windows Explorer
 11

b) Plecând de la butonul Start. Meniul deschis de butonul Start conţine un

submeniu intitulat Documents. Acesta dă o listă a documentelor cu care s-a lucrat recent.
Dacă denumirea documentului dorit se află aici, utilizatorul nu are decât să facă click pe
ea şi documentul va fi deschis (după lansarea, dacă este cazul, a aplicaţiei
corespunzătoare).

4.5 Exerciţii
Exerciţiul 1
1. Creaţi un fişier nou de tip .doc şi salvaţi-l cu numele exemplul1 în folderul
C din folderul F28.
2. Descrieţi modul în care închideţi o aplicaţie care nu mai răspunde.
Introduceţi răspunsul în fişierul creat şi salvaţi.
3. Creaţi un folder în folderul C cu numele Test.
4. În acest folder creaţi 2 subdirectoare care se vor numi Test 1 şi Test 2.
5. Mutaţi fişierul exemplul1.doc în subfolderul Test 2.
6. Scrieţi în document câte fişiere de tip .jpg există în folderul D şi introduceţi
răspunsul în fişierul exemplul1.doc.
7. Care este extensia corespunzătoare fişierelor create cu ajutorul aplicaţiilor
pentru procesare de text:
a) .gif, b).jpg, c).txx, d) .doc.
8. Care este afirmaţia corectă: După golirea Coşului de reciclare fişierele vor
fi:
a) complet recuperate;
b) parţial recuperate;
c) şterse complet;
d) golirea coşului de gunoi nu are nici o influenţă asupra fişierelor existente
acolo.

Exerciţiul 2
1. Creaţi un fişier nou de tip .doc şi salvaţi-l cu numele testm2 în folderul
F222, subfolderul desktop.
2. Descrieţi modul în care aflaţi ce sistem de operare este instalat pe
calculatorul pe care lucraţi.
3. Creaţi un folder în folderul C cu numele Modul 2.
4. Găsiţi şi mutaţi 2 fişiere de tip .ppt din folderul C în acest folder.
5. Pentru a schimba culoarea background-ului:
a) daţi dublu clic pe My Computer ;
b) daţi clic dreapta pe desktop şi deschideţi fereastra Display Properties şi
alegeţi Appearance
c) deschideţi fereastra System properties ;
d) daţi clic dreapta pe desktop, deschideţi fereastra Display Properties şi
alegeţi Screen Saver .
6. Alegeţi varianta corectă:
a) după ce se formatează o dischetă fişierele se pot copia de pe ea;
b) după formatarea unei dischete se mai pot recupera datele de pe ea;
c) formatarea unei dischete are ca rezultat scanarea acesteia de viruşi;
 12

d) prin formatare se pregăteşte discheta pentru a putea fi utilizată.

7. Care este extensia corespunzătoare fişierelor create cu ajutorul aplicaţiilor
pentru calcul tabelar:
a) .gif, b) .ppt, c).xls, d) .doc.
8. Fişierele trimise în Coşul de reciclare (Recycle Bin) pot fi recuperate?
a) da;
b) nu.

Exerciţiul 3
1. Creaţi un fişier nou de tip .doc şi salvaţi-l cu numele examen în folderul
desktop din folderul F30.
2. Mutaţi fişierul examen.doc în subfolderul Constanţa.
3. Localizaţi folderul Windows din folderul C şi sortaţi crescător fişierele
existente după dimensiune.
4. Identificaţi cel mai mic fişier din folderul Windows şi copiaţi-l în
subfolderul Mangalia pe care l-aţi creat.
5. Descrieţi două modalităţi de a şterge un fişier şi introduceţi răspunsul în
documentul examen.
6. Care din următoarele opţiuni permite schimbarea imprimantei curente cu o
alta care tocmai a fost instalată.
a) Set as default;
b) Add printer;
c) Cancel printing;
d) Restart printing;
7. Care din următoarele tipuri de fişiere sunt folosite pentru muzică:
a). bmp, b) .mp3, c) .jpg, d) .wk4.
8. Salvaţi documentul şi printaţi în fişier cu numele printarem2.prn.

Exerciţiul 4
1. Creaţi un fişier nou de tip .doc. Salvaţi fişierul cu numele Modul2 în
folderul desktop din folderul F31.
2. Mutaţi fişierul Modul2.doc pe care l-aţi creat, din folderul desktop în
folderul D.
3. Scrieţi in fişierul Modul2.doc cum se poate afla numele imprimantei
implicite care este instalată pe calculatorul dumneavoastră.
4. Descrieţi cum puteţi sa recuperaţi fişierele care au fost şterse şi în ce situaţie
se poate face acest lucru.
5. Copiaţi fişierul word.txt din folderul C in folderul desktop.
6. Spuneţi care este combinaţia corectă de taste care conduce la închiderea unei
ferestre de pe desktop:
7. Alt +F4; b) Alt + F9; c) Ctrl + Alt; d) Ctrl + Z.
8. Descrieţi modul în care vizualizaţi care sunt ultimele fişiere folosite pe
calculatorul dumneavoastră.
9.Salvaţi documentul Modul2.doc cu numele dumneavoastră în folderul My
Documents.

Exerciţiul 5
1. Creaţi un fişier nou de tip text şi salvaţi-l cu numele candidat în folderul
desktop din folderul F32.
2. Descrieţi două moduri în care puteţi deschide un fişier de tip .doc.
Introduceţi răspunsul in fişierul nou creat şi salvaţi.
 13

3. Folosiţi funcţia Help pentru a căuta informaţii despre drive.

4. Aflaţi ce dimensiune are fişierul text.exe din folderul desktop şi introduceţi
răspunsul în fişierul candidat.txt.
5. Descrieţi modul în care aflaţi când a fost creat un fişier. Introduceţi
răspunsul în documentul creat de dumneavoastră şi salvaţi.
6. Creaţi în folderul desktop un shortcut pentru folderul Program Files din
folderul C.
7. Introduceţi răspunsul în fişierul creat de dumneavoastră, salvaţi şi
închideţi.

Exerciţiul 6
1. Creaţi un fişier nou de tip .doc şi salvaţi-l cu numele dumneavoastră în
folderul C din folderul F33.
2. Descrieţi modul în care puteţi aranja pictogramele de pe desktop în ordinea
mărimii
3. Copiaţi folderul My Documents din folderul C în folderul D.
4. Copiaţi fişierul lolo.doc din folderul C în folderul desktop.
5. Scrieţi în document câte fişiere .mdf există în folderul C.
6. Descrieţi modul în care aflaţi care este fişierul care are dimensiunea de 11
Mb din folderul My Documents.
7. Creaţi un folder cu numele date în folderul Windows.
8. Mutaţi fişierul creat de dumneavoastră în folderul Date pe care l-aţi creat
anterior.
9. Printaţi 2 copii ale fişierului creat la o imprimantă disponibilă.

Exerciţiul 7
1. Creaţi un fişier nou de tip .doc şi salvaţi-l cu numele dumneavoastră în
folderul F777, subfolderul C .
2. Descrieţi modul în care închideţi o aplicaţie care nu răspunde. Introduceţi
răspunsul în fişierul creat şi salvaţi.
3. Creaţi un folder cu numele Folder pe deskpot.
4. Schimbaţi drepturile asupra fişierului imagine.bmp din My documents
astfel încât să se acorde drepturi doar de citire.
5. Descrieţi două modalităţi de ştergere a unui fişier de pe computerul
dumneavoastră. Introduceţi răspunsul în fişierul creat şi salvaţi.
6. Descrieţi modul în care se formatează o dischetă.
7. Scrieţi în document câte fişiere de tip .exe există în folderul Windows din
folderul C.
8. Închideţi toate aplicaţiile.

Exerciţiul 8
1.Creaţi un fişier nou de tip .doc. salvaţi fişierului cu numele exemplul8 în
folderul desktop din folderul F35.
2.Descrieţi modul în care puteţi să setaţi tastatura dumneavoastră pentru limba
română. Introduceţi răspunsul în fişierul creat şi salvaţi.
3. Sortaţi în ordine crescătoare după tip fişierele aflate în folderul C.
5. Descrieţi cum se foloseşte funcţia “print screen” şi care este importanţa
acesteia.
6. Copiaţi fişierul cu dimensiunea cea mai mare din folderul My Documents
în al doilea subfolder al folderului Windows din folderul C.
 14

7. Din care din următoarele afirmaţii înţelegem că ave un fişier virusat pe

calculator:
a. fişierul a fost mutat;
b. fişierul este arhivat;
c. fişierul este infectat;
d. fişierul este şters.
9. Descrieţi modalitatea corectă de închidere a unui calculator.

Exerciţiul 9
1. Creaţi un fişier nou de tip doc. şi salvaţi-l cu numele dvs în folderul C din
folderul F37.
2. Identificaţi pictograma ce corespunde floppy-discului:
3. Copiaţi fişierul creat pe desktop.
4. Descrieţi cum se poate muta o fereastră. introduceţi răspunsul în fişierul pe
care l-aţi creat.
5. Salvaţi fişierul pe care l-aţi creat cu numele candidat.txt în folderul C.
6. Descrieţi modul în care puteţi restarta computerul.
7. Descrieţi o modalitate în care depistaţi dacă calculatorul dumneavoastră este
virusat Introduceţi răspunsul în fişierul pe care l-aţi creat.
8. Salvaţi documentului cu numele printdoc.