Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Foraj La Subechilibru PDF

    Încărcat de

    Mhanna AY
    64 vizualizări90 pagini

    Titlu original

    Foraj la Subechilibru.pdf

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    64 vizualizări90 pagini

    Foraj La Subechilibru PDF

    Încărcat de

    Mhanna AY

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 90
    3) FORAJUL SUBECHILIBRAT 1. Definire Uzual, natura si proprietatile fluidului de foraj se aleg asa fel incat presiunea creat in gaura de sonda pe intervalele deschise — in timpul forajului, dar si al altor operatii ~ si depigeasca presiunca fluidelor din porii sau fisurile formati- unilor traversate. Se impiedicd in acest mod patrunderea nedoriti a fluidelor (Stei, gaze, apa sirat’) in sonda, Operatiile respective sunt considerate suprae- chilibrate. Patrunderea noroiului, a fazei lichide sau doar a unor particule solide in porii ori in fisurile rocilor, din cauza diferentei de presiune sondi-strate, este imitata prin depunerea unei turte de colmatare pe Pperetii gdurii de sonda. Dar in multe situatii este indicat sau chiar necesar ca presiunea din gaura de nda si fie mentinut’, intentionat, mai mic& decat presiunea static a fluidelor in porii rocilor. in acest caz, operatiile executate in sonda sunt subechilibrate. Dezechilibrul de presiune sonda-strat se poate obtine pe cale naturala, losind un noroi mai usor decat cel necesar echilibrului de presiune — eventual a, motorina, titei, gaze — sau artificial, prin injectarea unui gaz in faza lichida. ariind ratia gaze-lichid sau contrapresiunea de la gura sondei se poate modi- , dupa dorinta, presiunea pe stratele deschise. De precizat c&, in timpul circulatiei, la presiunea hidrostatica a coloanei de id intr-un punct oarecare se adaug’ si cdderea de presiune provocati de rile din spatiul inelar pnd la iegirea de la suprafata, precum si cAderea de iune creata prin accelerarea fluidului si a detritusului in cazul fluidelor ipresibile. Ultimele dou’ componente sunt absente cand circulatia ineeteaza. ori, se adauga $i o contrapresiune creat la iesirea fluidelor din sonda. Pentru a atinge scopurile urmarite, este de dorit ca subechilibrarea si fie tinuta in toate fazele de realizare a sondei: foraj, carotaj, manevrarea garni- ai de prajini, tubare, cimentare, perforare, stimulare. 2. Obiectivele forajului subechilibrat Prin aplicarea forajului subechilibrat se urmiiresc mai multe obiective, prac- sau economice, si anume: — cresterea productivitatii sondelor prin reducerea gradului de deteriorare a tiunilor traversate; 7 FORAJUL SUBECHILIBRAT ~ eliminarea tratamentelor costisitoare de stimulare a productivitatii sondeloz’ aplicate imediat dupa completarea lor; — reducerea riscului de prindere a garniturii de foraj din cauza diferentei de presiune sonda-strate; ~ prevenirea pierderilor de circulatie; — evaluarea in timp real a formatiunilor productive; — oresterea vitezei de avansare si a duratei de Jucru a sapelor. 1. Cresterea productivititii sondelor. Cand presiunea din sonda este mai snicd decat cea din porii formatiunilor traversate nu exist forte de presiune care s impingi faza lichida si particulele solide in pori. Fortele produse de diferenta de potential chimic noroi-strate si cele gravitationale in sonde cu inclinari mar au in general efecte mai putin insemnate. Rezultatul este o crestere a produc- tivitdtii sondelor, cel putin in faza initiala a exploatarii. 2. Evitarea tratamentelor de stimulare. Dupa terminarea lor, sondele sunt adeseori stimulate (prin acidizare, fisurare hidraulica, tratamente cu substante de curitire) pentru a reface sau a mari permeabilitatea zonei productive din jurul lor. Aceste tratamente sunt relativ scumpe si nu intotdeauna dau rezultate pozitive. 3, Reducerea riscului de prindere. La forajul obisnuit, supraechilibrat, in dreptul rocilor permeabile, pe peretii glurii de sond& se formeazii o turti de filtrare, uneori destul de groasi. Cand garnitura de foraj ramane nemiscata un timp mai indelungat, sondele find mai mult sau mai putin inclinate, prijinile grele se afund’ in turti. Daca diferenta de presiune sondi-strate, aria de contact prajini grele-turta si coeficientii de frecare sunt suficient de mari, forta axiala necesari pentru ridicarea gamniturii poate depisi rezistenta ci la tractiune. Se spune ci garnitura este prinsi diferential (prin lipire). Pericolul este sporit in sonde cu inclinari mari. El este prezent si in timpul tubérii coloanelor de burlane. Daca presiunea din sonda este mai mici decat cea din strate si turta de colmatare este subtire sau chiar lipseste, pericolul de prindere diferentiala practic dispare. 4, Prevenirea pierderilor de circulatie. in roci foarte permeabile — poroase. cu fisuri naturale ori provocate — poate patrunde o parte din norojul aflat in sonda: are loc o pierdere de circulatie. Combaterea fenomenului este adesea destul de costisitoare, durata forajului se prelungeste; uncori forajul nu mai poate continua fari a apela la tehnologii alternative, complicate si scumpe. fn principiu, 1a forajul subechilibrat, dac& nu existi alte forte care si le provoace, pierderile de circulatie sunt absente. 5, Evaluarea formatiunilor productive in timpul forajului. Cand se inter- cepteazi o zona productiva si sonda este foraté subechilibrat, gazele sau fiteiul pitrund in sonda si ajung la suprafala. Printr-o monitorizare adecvata a noroiulut 2 FORAJUL SUBECHILIBRAT iesit din sonda se detecteazi prezenta unei zone purtitoare de hidrocarburi fri a recurge la analize de carote si detritus, la carotaj geofizic sau la probatoare de strate. Daca se las sonda sa debiteze, printr-un sistem de suprafala corespun- zator, se poate evalua si cantitativ productivitatea sondei. Este posibil si se eva- Jueze presiunea din pori si permeabilitatea stratelor chiar in timpul forajului [46]. 6. Cresterea vitezei de avansare sia duratei de lucru a sapelor. Prin redu- cerea presiunii pe talp’, conditiile de dislocare a rocilor si de de evacuare a aschiilor preformate de dintii sapelor de pe talpa se imbuniitatesc: ca rezultat, viteza de avansare creste. La forajul cu aer, sau cu alte gaze, viteza poate creste cateva ori. Ca o consecinta, apasarea pe sapa poate fi micsorata, tendinta de viere a sondci se reduce. Din aceleagi motive, si durata de lucru a sapelor se mareste. Ca rezultat, uneori, costurile totale de realizare a sondelor se pot reduce. 3. Aplicatii potentiale Din punct de vedere tehnic, forajul subechilibrat este aplicabil in situatii itre cele mai diverse. Dar cum costurile sunt, de regula, mai mari decat la ajul obignuit — din cauza echipamentelor suplimentare si a misurilor de ranta sporite — trebuie efectuaté o evaluare economica in care si fie incluse beneficiile ulterioare, dar si o analiz4 a metodelor disponibile si a riscurilor ibile [5, 6, 18, 23, 41, 49, 53, 55, 62, 91, 92]. Uneori este convenabil si se foreze subechilibrat intreaga sonda. Dar, de cele i multe ori, este mai bine sa se foreze obisnuit, supraechilibrat, pan la atin- zonei productive si abia apoi si se apeleze lao metodi de foraj subechi- t. Pot exista, insa, si situatii cand este avantajos si se foreze subechilibrat tiunea superioara a sondei, iar zona productiva cu presiune ridicati si. se tra- supracchilibrat. Orice formatiune productiva sensibild la actiunea noroiului din sonda poate ta in discutie pentru aplicarea forajului subechilibrat. Dar exista situatii in metoda devine riscanta. Sunt indicate pentru forajul subechilibrat: ~ formatiunile cu presiune scazut& ori depletate, in care la forajul obismuit posibile pierderi de circulatie sau prinderi diferentiale; — formatiunile foarte sensibile la actiunea noroiului — cele murdare, cu nut de argild hidratabila (peste 1%) sau defloculante (peste 5%) — cele in se pot forma emulsii, depuneri, precipitate; —rocile tari, in care prin cresterea vitezei mecanice si micgorarea numérului se pot obtine efecte economice semnificative. formatiuni consolidate cu permeabilitate ridicaté (peste 1000 mD), dacd ca din pori este mare si volumele debitate nu pot fi vehiculate cu entul de suprafat disponibil, forajul subechilibrat este periculos. Se 73 FORAJUL SUBECHILIBRAT poate aplica in acest caz un fluid de traversare limpede sau cu particule solide solubile intr-un acid, fluid cu o densitate care s& asigure subechilibrarea. tn formatiuni macrofisurate cu deschiderea porilor mai mare de 1 mm ori cu goluri de dizolvare pot exista limitari daca presiunea formatiunilor este ridicata. Forajul subechilibrat este atractiv la sondele orizontale — unde deteriorarea zonei adiacente este mai severa decat la cele verticale —, la punerea in valoare a zacimintelor marginale aflate la limita rentabilitatii, la crearea rezervoarelor subterane de gaze care trebuie sa livreze debite mari de gaze si deteriorarea permeabilitatii este nedorita, in sonde de injectie cand fisurarca hidraulicd nu este posibila. 4. Forajul subechilibrat nu este indicat in cazul stratelor neconsolidate ori care se umfli. Acestea necesiti presiuni ridicate in gaura de sonda pentru a mentine stabilitatea peretilor. La forajul cu aer sau cu alte gaze, viiturile de api provoacd o aglomerare a detritusului cu riscul de prindere a garniturii de prajini. C4nd se utilizeazi ca fluide de circulatie gazele sau sistemele gaz-lichid (exceptind situatia cand se foloseste o conducta separata pentru injectia gazului), sistemele MWD (Measurements While Drilling — masuratori in timpul forajului) cu pulsatii de presiune — cel mai raspAndit sistem de misurare si de dirijare la sondele cu inclinari mari — nu este aplicabil. Se poate folosi telemetria cu unde clectromagnetice, care transmite informatiile la suprafata prin intermediul garniturii de prajini si al rocilor din jurul sondei [91]. La forajul cu tubing fnfaigurat pe toba cu cablu interior, informatiile se transmit la suprafata inde- pendent de natura fluidului din sonda, inclusiy cénd circulatia este oprita. Echipamentele suplimentare necesare a forajul subechilibrat la gura sondei scumpesc costurile, care nu sunt intotdeauna compensate prin scurtarea duratei de foraj si climinarea operatiilor de stimulare. Costurile de operare sunt in general mai mari, chiar pnd la dublarea lor. Masurile de siguranté sunt mult mai severe, mai ales cand se lucreaz4 cu gaze combustibile, motorina, titei, cand sonda debiteaza in cursul forajului. La forajul cu aer, coroziunea si uzura prajinilor sunt mai accentuate. La con- tactul cu hidrocarburile din strate se pot forma amestecuri inflamabile. ite gi dezavantaje 5. Niveluri de rise Raspandirea tehnologiei de foraj subechilibrat in diverse situatii, inclusiv la sondele marine si la cele orizontale, si existenta, numeroaselor sisteme gi tehnologii aplicate au dus la aparitia unor norme de proiectare si a unor metode 4 FORAJUL SUBECHILIBRAT verificare a performantelor si a sigurantei echipamentelor la suprafata ecifice forajului subechilibrat. in cadrul IADC (International Association of willing Contractors — Asociatia Internationala a Contractorilor de Foraj) exista comitet pentru forajul subechilibrat (Underbalanced Drilling) si pentru cel cu resiune controlata (Managed Pressure Drilling), o tehnologie oarecum inrudita. Pentru sondele forate subechilibrat s-au precizat sase niveluri de rise [59, 60]: Nivelul 0 — Zona deschisi nu contine hidrocarburi. Se_urmareste doar o crestere a performantelor de foraj ‘Nivelul 1 — Sonda este incapabila sa debiteze la suprafata in mod natural. in punctul de vedere al controlului presiunii nivelul de risc este scazut. Nivelul 2 — Sonda este capabila s debiteze natural la suprafata, dar ea poate controlat cu metodele obisnuite de omorare. in cazul deteriorarii totale a ipamentului de la gura sondei, consecintele sunt reduse. Nivelul 3 — Sonda nu este de hidrocarburi, eventual este geotermala. In caz 2 inchidere, presiunea maxim’ nu depiseste presiunea de lucru a echipamen- Jui specific pentru forajul subechilibrat, montat la gura sondei. fn cazul erioririi lui, consecintele sunt grave. Nivelul 4 — Sonda produce hidrocarburi. Presiunea de inchidere este mai ici decat presiunea de lucru a echipamentului de foraj subechilibrat. in cazul ‘teriorarii lui, consecintele sunt grave. Nivelul 5 — Presiunea maxima la suprafata proiectatd depaseste presiunea de wa echipamentului de foraj subechilibrat, dar este mai micd decat cea a -venitorului de eruptie. Deteriorarea echipamentelor de la suprafata are con- inte serioase. 6. Echipamentul de suprafata Forajul subechilibrat presupune prezenta unui echipament suplimentar fata cel existent la sondele forate normal. Complexitatea lui este determinata de si presiunea fluidelor injectate in sonda, de natura si presiunea fluidelor ¢ din sonda, de volumele vehiculate si, evident, de tehnologia aplicata. Se disting, prin urmare, un echipament de preparare si injectie a fluidelor si pentru manipularea, separarea, depozitarea sau indepartarea fluidelor iesite onda. Peniru injectia aerului sunt necesare compresoare de presiune joasd sau ita. Azotul criogenic presupune vaporizatoare, aerul imbogatit in azot iti compresoare, filtre si membrane de separare. La acestea se adauga habe diverse solutii si pompe de injectic 2 chimicalelor (spumanti, inhibitori de une, consumatori de oxigen, polimeri). Sistemul de manipulare a fluidelor iesite din sonda cuprinde, in primul rand, spozitiv de etansare pe prijina de antrenare care dirijeaz_fluidele lateral, 75 FORAJUL SUBECHILIBRAT fie intr-un sistem de control si scparare, fie printr-o conducta, cat mai departe de instalatie. La forajul cu aer, gaze naturale, azot, ceata ori spuma sunt suficiente dispozi- tivul de etansare si conducta de evacuare, terminata cu o facla pentru gaze com- bustibile sau cu un desprafuitor umed intr-un batal de colectare a detritusului. CAnd din sondi ies si lichide (apa, noroi sau petrol), si gaze este nevoie de un manifold cu duze reglabile, de un sistem de separatoare, eventual in mai multe trepte, inchis sau deschis, tancuri de depozitare, pompe de transfer. Dispozitivul de etansare de la gura sondei (in limba engleza este numit diverter) — indispensabil la orice sistem de foraj subechilibrat — se monteazi deasupra prevenitoarelor de eruptie uzuale si nu exclude prezenta acestora din uma, El trebuie sd etanseze pe prajina de antrenare, cnd aceasta sc roteste ori se deplaseaz’ longitudinal in timpul forajului, dar si pe prajinile obisnuite, cand se adaugi o bucata de avansare ori se manevreaza garnitura. Se disting doud tipuri de dispozitive de etansare: capete rotative si preve- nitoare rotative [7, 52, 72, 77, 83, 92]. Capetele rotative se folosesc atunci cfnd nu este necesar sa se creeze contrapresiune mare la gura sondei: la forajul cu aer, azot, gaze naturale, ceata, spumi, lichide aerate. Ele impiedica detritusul sub forma de praf ori spuma sa fie aruncate in instalatic. La gura sondei se creeaza, de obicei, doar presiunea nece- sara vehicularii fluidelor, incarcate cu detritus, de-a lungul conductei de eva- cuare — sub un bar. Presiunea maxima de lucru a capetelor rotative uzuale este 35 bar (500 psi), la 100 rot/min. Static, ele pot rezista pind la 70 bar (1000 psi). Exista si capete rotative de mare presiune care lucreazi pani la 100 bar (static 210 bar) [7, 52]. Un cap rotativ consti, in principiu, dintr-un vas cilindric stationar (oala) si un clement de etansare mobil. Oala, montaté deasupra prevenitorului universal, are uneori o iesire laterala, dar, de cele mai multe ori, ea este fixat& pe o flansi cu una sau doua iesiri laterale, dintre care una este derivatia de la forajul obis- nuit. in oala este montat elementul circular din cauciue armat care etanseaza pe prajina de antrenare si se poate roti impreund cu ea datorita unui sistem de rul- menti inchisi. Etansarea este asigurata de forma elementului de cauciuc si de pre- siunea existent sub el. Rotirea lui este provocat& de antrenorul cu role al prajinii de antrenare prin intermediul unei piese metalice in care este fixat cauciucul. ‘Ansamblul lagarului si elementul de etansare sunt retinute in oald de o piulita. Pentru o buna etangare sunt preferabile prajinile de antrenare hexagonale in locul celor patrate. Prajinile obisnuite sunt manevrate prin elementul de cauciue doar cand este strict necesar. Elementul de cauciuc poate fi schimbat fara a extrage garnitura de foraj din sonda, Se ridicd garnitura pana ce un racord ajunge sub elementul de cauciuc, se inchide prevenitorul universal sau cel cu bacuri pe prajini si se scurge presiunea 76 FORAJUL SUBECHILIBRAT de deasupra. Se desurubeaz’ piulita oalei, se ridic& gamitura de prijini si sacordul salt eléfnentul de cauciue impreuna cu ansamblul lagarului pana deasupra mesei rotative. Se pun penele si se desurubeaz’ racordul respectiv. Se scoate de pe prajina elementul de etansare impreund cu lagarul, se inlocuieste suciucul uzat cu unul nou (operatia se realizeaz agezind ansamblul pe capul Janului bucatii de avansare: se forteazi racordul prajinii desurubate s& treacd in cauciue cu ajutorul unui con ingurubat la cepul racordului). Se ingurubeaza i. prijina la restul garniturii, se coboara cauciucul cu ansamblul lagarului in ja, se insurubeaza piulita si forajul poate continua. Striper Lagare si etansari Striper Fig. 1. Cap rotativ cu doud elemente de etangare [52]. entru presiuni gi temperaturi mari se folosese si capete rotative cu doua ele- c de etansare (fig. 1). -revenitoarele rotative au elementul de etansare actionat de o sursa hidra- externa (fig. 2). Sistemul de operare este similar cu cel al unui prevenitor ptic universal (inelar). El presupune un acumulator de presiune, un or de ulei, un sistem de pompare si un regulator hidraulic, independente de care actioneaz prevenitoarele uzuale. Regulatorul hidraulic controleazi ea aplicati pe sistemul de etansare in functie de marimea sectiunii tran- le a prajinii sau a racordului care trec prin el. Sistemul de etansare este t din doua sau trei elemente de cauciuc. Cel interior, care se uzeaza, poate imbat prin masa rotativa. El se scoate si cand trece sapa. gith FORAJUL SUBECHILIBRAT Ansamblu Antrenori cu schimbare rapida - Intrare __Elementul sis ~ de etangare Packer | pe prajini exterior Ulei Packer ee interior P> asi Lagar Etangare _ mecanica Fig. 2. Prevenitor rotativ, Prevenitoarele rotative se monteazi deasupra prevenitoarclor universale. Se fabric prevenitoare rotative care pot lucra pana la 175 bar (2500 psi), iar static suport pana la 350 bar (5000 psi) [35. 74] La iesirea laterala de sub prevenitorul rotativ se monteaza un ventil manual sio valvd de avarie, actionata de la distant (hidraulic, pneumatic) cand exista o problema in sistemul de evacuare a fluidelor din sonda, de exemplu cand se erodeaza o duza de la manifoldul de iesire. Duzele reglabile sau fixe de la manifoldul capului (prevenitorului) rotativ controleazi, prin contrapresiunea creat, presiunea de lucra din separatoare, iesirea fluidelor de-a lungul sondei (cand exist pericolul de surpare a peretilor, cAnd afluxul de fluide din formatiunile intalnite este prea mare ori cdnd trebuie mentinute caracteristicile spumei in limite acceptabile). 7B FORAJUL SUBECHILIBRAT Separatoarele pot fi orizontale sau verticale. Ele pot separa simultan toate fazele, intr-un singur vas, ori secvential, pentru diversele faze. Dezavantajul primului gen de separator il constituie volumul si greutatea relativ mari. Pentru separarea fazelor se folosese uneori si hidrocicloane. Deoarece multe echipamente sunt specifice diverselor metode de foraj sub- echilibrat, ele vor fi descrise impreund cu acestea din urma. 7. Fluidele folosite la forajul subechilibrat La majoritatea sistemelor de foraj subechilibrat, presiunea in gaura de sonda ste mentinuté redusa prin folosirea unor fluide cu densitatea scdzuta: gaze, chide usoare sau amestecuri bifazice gaze-lichid. Gazele presupun un sistem de comprimare sau o retea cu presiune suficient mare. Pentru a evacua detritusul sunt necesare debite relativ mari, altminteri se depune si blocheaza spatiul inelar. Se utilizeaza aerul, azotul, gazele natu- Je, gazele de esapament. Vitezele de avansare in cazul gazelor sunt in general ult mai mari decat la folosirea lichidelor sau a amestecurilor bifazice. Totusi ele nu pot fi utilizate daca peretii géurii de sonda nu sunt stabili ori daca se Alnesc afluxuri insemnate de lichide. Ca lichide ugsoare se folosesc noroaie cu densitatea redusi, apa dulce ori titeiul sau motorina [34, 38]. Ele sunt aplicate mai ales atunci cind ebuie evitata blocarea porilor stratelor productive. Sistemele bifazice utilizate sunt ceata, spumele si lichidele gazeificate. Faza ida poate fi un noroi usor, apa, motorina sau titeiul, iar faza gazoasa aerul, tul, gazele naturale. Structura si proprietatile sistemelor bifazice sunt determinate de fractiile tive ale celor doua faze la presiunea si temperatura la care se afla in circuitul lei. Daca faza lichida constituie mai putin de 2 — 3%, ea se disperseaza in ‘cule foarte fine suspendate in faza gazoas’ continua: sistemul se gaseste sub 4 de ceard. Cand fractia lichida este mai mare, pana la 25% sau chiar mai it, se formeazA spumele, cu structura celular continua. Deoarece au 0 vasco- ite ridicatd, ele au o capacitate de evacuare a detritusului foarte bund. La entratii mai mari de lichid, de obicei spumele se sparg: gazul formeaza bule te care se migca independent fn faza lichida, cu viteze diferite. Avem de a , in acest caz, cu lichide gazeificate. Vitezele de curgere, vascozitatea, iunea superficiala gi densitatea celor doua faze au si ele un anumit rol in ceea riveste structura sistemului bifazic format. Deoarece gazele si amestecurile bifazice sunt compresibile, densitatea lor de- gul sistemului de circulatie al sondei este variabila. Tabela 1 prezinta tipurile de fluide folosite la forajul sondelor. Sunt indicate, tativ, densitatile care se pot realiza de-a lungul lor, vitezele ascensionale are pentru evacuarea detritusului si debitele uzuale. 2) zai 40JpUoS [nfeI0J BI A91S0}0 ApIM| “| PIOQr|, hyons9i9 ae 4 utinjos ‘os. apiyoy a 001 -o1 : £1-£0 00¢z 008 impor Fonte deiner oe ‘Jonod ‘to1ou ‘edy. : SANROISUD} ajpsan WOPY OLS 001-01 oS OL E'T~£'0 006-001 siueisqng ——apayouy seplyor}+oz0y ng nowzijges . . e: Pe z (foumds vosanioy nnuod +plor+ —— punds Meee ae ole 0c Be OC Z LOCO O08 OF snponus os ojoze8) nuns (yg) aanseolsun np awueysqng + 9z05) (.o[ypuaouy sojsseuosuenr ——_uowezyqeis i aes % Ss valluaaaud ‘rode veseu ‘+ piysiy + pfvao lee oe OOemesileeHomm Or a0c: FOr ES 0G 8 1 uae nnuad sanoniiuy a (ete) axtaoreua 29 28 VILS ap Biinjos) ajozeq — aiueisqng + azes) 5 (uowedeso op 9708 sng Sopra - ‘ Ool-0z St@-$ —oe- ajezep ‘joze) suaut az “1 o ‘opoumeu 9203 “10y = 5 i " 5 wy, sft uy aulopnoua 2 ou Whee, 0° A ee gods tea ee 2 itosopop Po auvoifiazw® 1G pryay ams = PIDUCE “vainy aupnapaa ap Inwasy Uh BQ munsuoy Pret ae pilicoduoy ——porayy 5 ap mpriy apimgaq ap maga “ssuoq 2 80 FORAJUL SUBECHILIBRAT 8. Forajul cu aer Dintre metodele de foraj cu presiune scdzuta, forajul cu aer uscat constituie mai simpla, cea mai veche (pentru sondele de petrol si gaze din anii 1920) si mai raspandita metodd. Aerul comprimat este injectat prin interiorul iturii de foraj, ajunge la talpa sondei si evacueazA detritusul prin spatiul ar. Un cap rotativ care etanseaza pe prajina de antrenare, sub masa rotativa, ijeazA aerul inc&rcat cu detritus la o distanta suficient de mare de instalatia de 1j, unde detritusul se depune intr-un batal; aerul se intoarce in atmosfera. Se foloseste uneori si circulatia inversa, in sonde de mica adancime [27, 52] 8.1. Domenii de aplicare Prin inlocuirea noroiului cu un gaz, presiunea pe talpa sondei scade semni- iv: roca cedeaz4 mai ugor, chiar exploziv in roci fragile, adanciturile formate dintii sapei sunt mai mari si fragmentele de roc& sunt indepartate de pe talpa dificultati. Ca efect, viteza de avansare creste simtitor, chiar de cAteva ori, ‘ata de lucru a sapelor se mareste semnificativ. La acestea din urma con- fe si regimul de foraj mai usor: apasiri pe sapa si turatii mai reduse. ‘orajul cu aer, inclusiv cel percutant, este foarte eficient in roci dure, dar — fara viituri de apa sau de petrol: calcare, dolomite, gresii, conglomerate, anhidrite, gipsuri, sare. In aceste roci, efectele favorabile obtinute in noroiului sunt mai pregnante. versarea zonelor cu mari pierderi de circulatie, mai ales a celor caver- aproape imposibil de forat cu noroaie obignuite, constituie un alt domeniu icare a forajului cu aer. deschiderea stratelor productive cu presiune scazuta, daca faza apoasa a de circulatie lipseste si presiunea din sonda este mai mica decat cea din stratelor, permeabilitatea colectorului se pistreazi aproape nealterata. pot fi puse in productie fara dificultate. intr-un strat calcaros, de iu, o simpla acidizare este suficient’ pentru indepartarea particulelor ., patrunse din curentul ascensional in porii sau in fisurile rocii. Je roci sensibile la apa, in care pot avea loc prinderi ale gamiturii de it traversate mai usor cu aer, fara complicatii costisitoare. aer ca agent de circulatie se evita contaminarea si distrugerea carotelor din talpa sondei. Detritusul este adus la suprafata intr-un interval de ¢ scurt gi nu este alterat de umiditate, ceea ce usureaz’ analiza lui le de testare a formatiunilor productive pot fi eliminate. este folosit si pentru actionarea ciocanelor pneumatice, la forajul per- recomandabil uneori in roci foarte dure si abrazive. Exista si motoare antrenate ou aer. ri, forajul cu aer este considerat mai degrab3 0 metoda de crestere a de foraj decat una de foraj subechilibrat. 81 FORAJUL SUBECHILIBRAT 8.2. Limite si dezavantaje Forajul cu acr este aplicabil in roci bine consolidate. useate si in formatiuni care nu contin fluide cu presiune ridicata; asadar, atunci cand nu este necesara o contrapresiune mare in sonda, in prezenta unor viituri de apa sau petrol, detritusul umectat se aglomereazi si se lipeste pe prajini si pe peretii sondei. Aglomerarile sunt dificil de evacuat si pot provoca prinderi ale garniturii de foraj, accidente foarte dificil de rezolvat in asemenea situatii. Deoarece pe peretii sondei mu se formeazi o turti de colmatare, cu efect Iubrifiant, frecarile sunt relativ mari si uzura prajinilor este accentuata, Daca in cazul noroaielor, coeficientii de frecare sunt de ordinul 0,20 — 0,35, si chiar mai mici la emulsii inverse si fluide sintetice, in aer acestia ajung la 0,75 [11, 77, 92]. in noroaie se adauga diversi aditivi lubrifianti, dar in aer acest lucru este mai complicat. Frecdrile mari pot limita lungimea extensiilor orizontale la sondele cu devieri mari. Acrul are caracteristici corozive mai severe dec&t noroaiele de foraj. De aceea in curentul de aer trebuie adiugat, in solutic, un inhibitor de coroziune sau ‘un consumator de oxigen. Efectul favorabil al fortei arhimedice din cazul noroaielor este absent in aer: sarcina la carligul instalatici de foraj creste cu 15 — 20%. Forajul cu ser presupune unele echipamente suplimentare la gura sondei si compresoare puternice. Adesca, asemenea compresoare sunt mai dificil de procurat, montat si exploatat decat pompele de noroi, iar, uneori, pentru forajul intregii sonde sunt necesare si unele, si celelalte. Forajul cu aer necesiti o tehnologie de Iucru mai pretentioasd si masuri de prevenire a incendiilor mai stricte Folosirea motoarelor de fund, care joacd un rol important in forajul dirijat, ridic& numeroase probleme in cazul fluidelor compresibile [52, 92]. Caderea de presiune necesari functionarii motorului se regiseste in pre- siunea mai mare de injectie, iar aceasta reclama adeseori compresoare puternice (boosters). Cu fluide compresibile, motoarele de fund au tendinta s4 se opreascd si sunt dificil de repomit dupa adaugarea unei noi bucati de avansare. Cand se ridica sapa de pe talpa, cum momentul rezistent dispare, motorul isi mareste turatia, pan’ la disiparea energiei stocate in interiorul prajinilor, ceea ce duce la deteriorarea statorului din cauciuc prin incalzire. Pentru a evita accelerarea rotorului cand sapa se ridica de pe talp, o supapi de circulatie plasata deasupra motorului se deschide automat dacd sapa nu se mai sprijina pe talpa. Prin alegerea corespunzitoare a duzelor la sapi se evitd pro- ducerea fenomenului in timpul lucrului. Debitele de aer necesare functionarii motoarelor obisnuite constituie apro- ximativ o treime din cele necesare evacuarii detritusului la suprafati. Aerul 82 FORAJUL SUBECHILIBRAT uplimentar poate fi evacuat printr-o duzi aflaté deasupra motorului, dar el nu i contribuie la racirea sapei prin expansiunea din duzele ei. O rezolvare a blemei consta in folosirea motoarelor cu rotoare tubulare. S-au construit si terea mai mare decat motoarele obisnuite, chiar dubla, si sunt capabile si lizeze viteze de avansare sporite. Acrul uscat nu asigura lubrificrea cuplului rotor-stator. Se pot injecta in ful de aer cantit&ti mici de ulei de motor (0,5 — 1 I/h) sau de apa dacd nu it probleme de stabilitate a peretilor, eventual sub forma de solutie anti- oziva. Aceasta poate contine grafit, bentonita, substante tensioactive. Pro- a este absenta la forajul cu ceata ori cu spuma Lagarele motoarelor pentru aer sunt etanse si pline cu ulei. Numérul mare de cicluri de compresie-decompresie la motoarele cu un r ridicat de lobi poate provoca vibratii suparatoare. Sistemele uzuale MWD cu pulsatii de presiune nu sunt aplicabile la forajul fluide compresibile. Pot fi utilizate sistemele MWD cu transmiterea datelor unde electromagnetice, precum si sistemele steering tool. Noroiul amortizeaza in mare misura vibratiile provocate de lucrul neuniform i pe talpa. In cazul aerului, fenomenul de amortizare lipseste si sistemele si steering tool sunt mai predispuse la deteriorare. $i prajinile, dacd nu montat un amortizor de vibratii deasupra sapei, sunt supuse la oboseala din vibratiilor neamortizate. . Echipamente forajul cu aer (azot, gaze naturale, ceat’) se utilizeaz de obicei instalatia aj obignuita, pentru circulatia cu noroi, mai ales cé multe sonde nu se subechilibrat pe intreaga adancime. Se adauga ins’ cateva echipamente e: compresoare (pentru aer sau azot), cap rotativ la gura sondei, conducte uare la distant a detritusului, separatoare si colectoare de detritus, valve , filtre de aer, aparate de misur specifice — figura 3. arul si capacitatea compresoarelor depind de diametrul si adancimea x, dar si de vitezele de avansare preconizate. La forajul sondelor de debitele variazd de la 20 pana la 100 m/min si chiar mai mult. Presiunile nu depasesc 15 — 20 bar, daci rocile sunt uscate, chiar la adancimi , de 4 — 5000 m. tru inlocuirea noroiului cu aer, dar si pentru depasirea unor dificultati — aparitia unor viituri de apa sau petrol, formarea aglomeririlor de pornirea motoarelor de fund ~ sunt necesare unul sau doud compresoare presiune: 20 — 100 bar. Ele preiau aerul comprimat de la compresoarele de presiune joasi. Se folosesc compresoare cu puterea pana la 600 — _ montate adesea pe remorci auto. 83 FORAJUL SUBECHILIBRAT ipso v} mndiyory *¢ “By eusui}as ye antes eueuias ap ededns @pllos atinjos 7 fe10} ap Panyiuseg— euaulsed yediourad poe aenS a anier ai{dnaa ap SIPOWUONA LS be arizafur ap adwiog sepundas 1ny areuanue 912083 1dWOD ap eulfeag { ~~y0yeo2BDUy 84 FORAJUL SUBECHILIBRAT La iegirea fiecdrui compresor, dar si intre partea de joasa si cea de fnalta sresiune, se monteazi ventile de izolare si valve de retinere. Degi nu sunt strict necesare Ja forajul cu aer uscat, pe conductele de refulare monteaza si doua pompe de injectie. Prima injecteaza solutii cu inhibitori de eoroziune, consumatori de oxigen ori cu substante tensioactive pentru formarea seivi, dupa inlocuirea noroiului cu aer si la forajul cu ceata. Debitul ei ajunge na la 160 l/min. A doua pompa injecteaza diverse substante solide sub forma praf, pentru ,,uscarca sondei”, cand se intalneste apa, ori pentru reducerea mentelor de frecare. Deasupra prevenitoarelor de cruptie standard se monteaza un cap de aer care fanyeavi pe prajina de antrenare in timpul forajului sau pe prajinile obisnuite and se adauga o bucata de avansare. Aerul inc&rcat cu detritus este evacuat la 50 — 100 m de sonda, unde itusul se depune intr-un batal. Dacd aerul este insotit de gaze naturale, eestea sunt arse Ja o faclé. Conducta de evacuare trebuie sa aiba aria sectiunii versale aproximativ egala cu cea a spatiului inelar si trebuie s& fie ancorata Pe conducta de evacuare se pot monta doud injectoare de aer, 0 capcan’ de itus, pentru analiz’, un detector de gaze naturale, un desprafuitor cu dus [52]. Un injector, cu duzi de 20 — 25 mm, este plasat la capatul de iegire al juctei de evacuare (la circa patru diametre), in interiorul ei. Cand se adauga a de avansare, injectorul este alimentat din manifoldul de refulare al presoarelor gi evacueazi aerul cu detritus care continua sd iasa din sonda. ‘a este injectorul primar. El serveste si la evacuarea gazelor naturale nse in circuit [15, 52, 92]. jnainte de desurubarea prajinii de antrenare, la adaugarea bucatii de avansare imainte de mars, aerul din incarc&tor, furtun, prajina de avansare si garnitura, 4 la prima valva de retinere, se scurge printr-o ramificatie la conducta de cuare imediat dupa capul rotativ. Acesta constituie injectorul secundar. Capcana de detritus consti dintr-o teava scurté cu diametrul mic (cel mult ) care patrunde inclinat in conducta de evacuare; capatul care iese afara se cu un ventil de descarcare (fig. 4). Desprafuitorul cu dug este constituit din una sau dowd tevi cu diametrul terminate cu site, prin care se stropeste praful uscat din conducta de are inainte de a iesi in atmosfera. e conducta de evacuare se amplaseaza si un detector de gaze. El alerteaza Jul cand in sonda se intalnesc hidrocarburi. ‘ a capatul conductei de evacuare este plasati o faclA permanent’, sau un wator electric, pentru a arde hidrocarburile intalnite. Deasupra sapei si la capdtul superior al garniturii de foraj se monteazi de retinere. Ele impiedica revenirea aerului incdrcat cu detritus la sbarea prajinilor si previn infundarea sapei. Supapa de sus scurteaz timpul argere a presiunii cand se adauga bucata de avansare. 85 FORAJUL SUBECHILIBRAT Conducta de evacuare Deflector {Saori on 7 uta \y_ Descarcarea probelor Fig. 4. Capeand de detritus. Sapele cu role destinate forajului cu aer au niste canale in falei si in axul rolelor prin care circula cirea 35% din fluxul de aer direct spre lagare, pentru a sigura racirea lor gi a preintémpina patrunderea prafului. Sunt preferate sapele cu insertii din carburi metalice, de regula fara duze. Sapele cu diamante sau PDC nu sunt recomandate deoarece ricirea lor cu aer nu este satisfacatoare. Pentru ca se foreazi mai ales in roci tari si efectul amortizor al noroiului lipseste este foarte util un amortizor de vibratii deasupra sapei. fn roci tari, stabi- lizatorii sunt inlocuiti adesea cu corectori cu role. Cand se traverseazi cu ar (vot, gaze naturale) doar intervalele productive si sonda are diametrul relativ mic se folosese adesea instalatii cu tubing infigurat pe toba 8.4. Tehnologia de foraj Daca se foreaz& cu aer doar un anumit interval — eventual dupa tubarea si cimentarea unei coloane de burlane — prima operatic o constituie evacuarea noroiului din sonda. Este recomandabil ca el sa fie mai inti inlocuit cu apa: sonda este mai bine spalata, iar presiunea necesari evacuirii apei este mai redusa. Eventual, la cimentarea coloanei de burlane, pasta de ciment poate fi dezlocuiti direct cu apa. Pentru evacuarea apei exist diverse tehnici: prin circulatia directa a aerului, daca sunt disponibile compresvare puternice, prin injectia unor dopuri de acr in alternanté cu dopuri de solutie cu substante tensioactive, cu supape de pomire. © variant’ posibila consta in pomparea apei cu cel mai mic debit posibil — pentru ca presiunea la incdreator sa fie redus4 ~ simultan cu injectarea aerului, in care se introduce o solutie spumanta, cu pompa de ceata. Dup3 ce aerul iese la 86 FORAJUL SUBECHILIBRAT suprafat&, se reduce treptat debitul de apa si se mareste cel de aer, pana la oprirea pompelor [92]. in alta variant& se introduce garnitura de prajini goal, cu valva de retinere, pana la o anumiti adfncime in functie de presiunea maxim a compresoarelor, si prin injectarea aerului se evacueazi apa din spatiul inelar. Se las apoi garnitura ‘mai jos si operatia se repeta. Dupa evacuarea apei se frezeaza cimentul, niplul cu valva si sabotul coloanei de burlane, cu ceati ca agent de circulatie, pani se intélneste roca. in continuare, sonda trebuie uscati, altminteri, detritusul se umecteazi si se poate aglomera, formand mansoane periculoase pe prijini. in acest scop se irculd aer uscat circa 0 ord. Si detritusul este un bun ,usc&tor”, deoarece absoarbe umiditatea. Se foreazi i, trei metri gi se circuld cu sapa ridicatd. Se repet’ procedeul si dacd nu exist viitura de apa, dupa circa 10 m, detritusul trebuie sa iasa la suprafata uscat. La adaugarea bucitii de avansare, inainte de a desuruba prajina de antrenare, scurge aerul din incareator pe linia de evacuare prin injectorul secundar de nei capul rotativ. fn caz contrar, aerul comprimat se destinde violent si stituie un pericol pentru echipa de lucru. fn mod obisnuit compresoarele nu opresc: se intrerupe accesul la incareator si acrul comprimat se dirijeaza la Ztul conductei de evacuare, la injectorul primar. Dupa adaugarea bucatii de -ansare gi ingurubarea prajinii de antrenare, se dirijeaz4 din nou curentul de aer in inearcator. inaintea unui mars, sunt suficiente doar c&teva minute pentru circulatie, timp care detritusul este practic evacuat. La extragerea gamiturii, inelul de etansare cauciuc ramfne de obicei in oala capului rotativ, astfel c& aerul care continua jas’ din sondi se scurge pe conducta de evacuare. Inelul de etansare se Wirteazii doar cfnd se extrage si se reintroduce ansamblul de fund. in acest , pentru a evita iesirea aerului pe podul sondei, se injecteazi aer comprimat mducta de evacuare prin injectorul primar. La sfarsitul introducerii garniturii foraj se circula un anumit timp, controland daca pe talpa nu s-a acumulat apa. ta trebuie evacuati printr-un procedeu de uscare. 8.5. Dificultati si accidente La forajul cu aer pot fi intalnite trei probleme majore, care limiteaza aplica- ea metodei: instabilitatea peretilor gaurii de sonda, afluxul de fluide din i rocilor traversate si incendiile subterane. De regula, acestea survin atunci metoda a fost aleasa fara sa se dispuna de informatii suficiente asupra con- or geologice pe intervalul forat. _ Pentru c& presiunea din sonda este scazuta, rocile slab consolidate, , tectonizate fie se surpa, fie sunt erodate: gaura de sonda se ocneste, iar tele de roca mari mu pot fi evacuate. Intr-o mare masura, ele sunt 87 FORAJUL SUBECHILIBRAT faramitate de prdjinile care se lovese de pereti, dar cand volumul este mare, se acumuleazd, presiunea aerului creste, viteza ascensionali a curentului scade, evacuarea se inrdutateste si garnitura de foraj poate fi prinsa. Pana la o anumiti limita, transportul detritusului este ameliorat Prin cresterea debitului de aer. Creste ins presiunea de refulare, iar fenomenul de erodare al peretilor se accentueaza. Se pot injecta periodic dopuri cu substante tensioactive, dar cea mai buna solutie constituie trecerea la forajul cu spuma, cu 0 mare capacitate de evacuare. 2. Apa patrunsé in sonda din formatiunile acvifere intalnite umecteazi detritusul, acesta se aglomercazi, se lipeste de prajini si de peretele sondei. Cresc presiunea de refulare si momentul necesar pentru rotirea garniturii, dar mai ales riscul de prindere a prijinilor prin formarea mansoanelor de detritus, foarte dificil de distrus. z Cand debitul de apa este redus, aceasta se disperseazi in picdturi fine, usor de evacuat. De-a lungul sondei, apa este adsorbita de detritus, sonda se ,usucd” si la suprafata afluxul de apa adeseori nici nu este observat. Dispare totusi praful Ja iesirea din conducta de evacuare — cand nu se foloseste un desprifuitor cu dus ~ iar presiunea de refulare creste. Exista riscul de acumulare deasupra prajinilor grele, unde viteza curentului de aer scade brusc. Daca fenomenul de aflux este evident, se injecteaz periodic dopuri de uscare cu substante tensioactive. Dificultatile si riscurile cele mai mari se intalnesc la debite moderate de apa (10-35 % din cele ale detritusului, 200 — 500 Vb). Pentru asemenea situatii s-a incercat de-a lungul timpului diverse metode: introducerea in curentul de aera unor substante adsorbante, cum este silicagelul, a unor substante hidrofobe, care se adsorb pe suprafata particulelor solide impiedicand aglomerarea lor, ca de exemplu stearatii de calciu sau de zine (1 ~ 4 % din masa detritusului) $i chiar blocarea formatiunilor debitoare, prin cimentarea sub presiune, cu diverse rasini sau polimeri, prin formarea unor precipitate in porii rocii (hidroxid de aluminiu dintr-o solutie de sulfat de aluminiu, dioxid de silicon din tetraflorura de silicon) [92]. Dar aceste procedee nu s-au rispandit La debite de api mai mari, pericolul de lipire a detritusului se diminueaza, dar debitele de aer si presiunile de refulare devin excesiv de mari. in prezenta unor afluxuri de apa este recomandabil s& se treaca la forajul cu ceata, cu spuma sau cu lichide aerate, dup’ marimea viiturilor. De notat totusi ca apa mineralizata si petrolul pot afecta stabilitatea spumelor. 3. Daca se intalnese strate purtatoare de gaze, se pot forma amestecuri infla- mabile aer-gaz. Ele sunt aprinse exploziv de scénteile provocate prin lovirea rocilor tari de elementele metalice ale garniturii gi ale sapei. Daca se formeazA un manson de detritus care obtureazé spatiul inelar, presiunea amestecului creste si pot fi create condifiile de autoaprindere. Caldura creat prin frecare si com- presie joaca si ea un anumit rol. SS i FORAJUL SUBECHILIBRAT 25 40 = = g | ° | oe 2 2 30 = € 5 | é vee y Aria 5 20 L atoms ; de . inflamabilitate | | = 10 z ene | | 1 i 0 | \ 0 5 10 15 20 25 30 Presiunea absoluta , bara Fig. 5. Domeniul amestecurilor inflamabile aer-gaze naturale. ezultatul fl constituie un incendiu subteran cu consecinte dezastruoase: ansamblului de fund sau chiar pierderea sondei. in 1992, in statul Alberta ) au avut loc trei asemenea incendii . conditii atmosferice, limitele de inflamabilitate a amestecului aer-gaze le sunt 5 — 15 %. Dar la presiunile si temperaturile de la talpa sondei, superioara este mult mai ridicata (fig. 5). icolul de aprindere este inléturat daca se foloseste forajul cu ceata ori se este aerul cu un gaz inert: azot, dioxid de carbon sau aer imbogatit cu Debitul de circulatie orice fluid de circulate, si aerul trebuie s& asigure racirea sapei, curdtirea 4 evacuarea detritusului la suprafati. Dar in cazul aerului, al gazelor in . principala problemi o constituie transportul detritusului: deoarece stea de antrenare a gazelor este mult mai mica decat cea a lichidelor, este de viteze ascensionale incomparabil mai mari. viteze ascensionale prea mici, detritusul se acumuleaza si se depune, de circulatie si presiunea pe talp& cresc, eficienta dislocirii rocii se Se poate ajunge chiar la ,,sufocarea” sondei. Invers, daca vitezele sunt 89 FORAJUL SUBECHILIBRAT prea mari, cresc caderile de presiune de-a lungul circuitului si puterea consumata pentru circulatie. Apare si pericolul de erodare a peretilor gaurii de sond’, cand tocile sunt friabile Stabilirea debitului optim este o problemi relativ complicata, din cauza com- presibilitatii aerului. in apropierea talpii sondei, unde presiunea, corespunzator si densitatea aerului, este mai mare, conditiile de transport sunt diferite de cele din apropierea suprafetei, unde presiunea si densitatea sunt mai reduse, acrul se destinde si viteza curentului este mai ridicata, la aceeasi marime a sectiunii spatiului inelar. Debitul de aer injectat in sonda trebuie determinat pentru con- ditiile de evacuare cele mai dificile existente de-a hingul sondei. In principiu, pentru sondele verticale, particulele de detritus sunt transportate de curentul ascensional de aer daca viteza acestuia este mai mare decdt viteza de cadere, de lunecare, a particulelor in aer. Viteza de lunecare este dependent de diametrul, forma si densitatea particulelor solide, si de densitatea acrului Regimul de invéaluire a particulelor fiind turbulent, vascozitatea aerului nu joacd un rol semnificativ. La talpa sondei, particulele dislocate de sap ating 15 — 20 mm, dar spre suprafala, lovindu-se intre ele, cu prajinile si cu peretii sondei, ele ajung sub forma de praf. Viteza de lunecare, stabilizata, a unei particule intr-un fluid se poate calcula cu formula lui Rittinger: ay unde: g este acceleratia gravitational; c— coeficientul de rezistenta la inaintare (cadere); d, — diametrul particulei, considerate sferice; Pp» ~ densitatea particulei; py — densitatea fluidului. C4nd regimul de invaluire a particulei este turbulent, coeficientul de rezis- tent& la inaintare c este constant: 0,5 ~ pentru sfere, 0,81 — pentru particule de gresic, prismatice, 1,4 — pentru particule de calcar, plate. Pentru particule sferice cu diametrul de circa 3 mm, dimensiune frecventa, cu densitatea de 2600 kg/m’, gi aer in conditii standard (p) = 1,01325 bar si fy = 15°C) cu densitatea 1,23 kg/m’, cu c = 0,5, din relatia (1) rezult o viteza de lunecare v;= 12,9 m/s. Detritusul real este mai degraba prismatic, colturos, decat sferic, coeficientul ¢ are valori mai-mari si viteza de lunecare va fi mai mic& (cu c = 1,4, rezulti v= 7 m/s). in gaz metan, cu densitatea relativa 0,6, viteza de lunecare va fi mai mare. 90 FORAJUL SUBECHILIBRAT Viteza ascensionala a curentului de aer trebuie sa fie cu 10 —- 30% mai mare fit cea de cAdere a particulelor solide. Pentru exemplul de mai sus, rezulia cd presiuni si temperaturi apropiate de cele ambiante — intalnite in sonde cu cimi reduse — este necesara o vitezi ascensionala de circa 15 m/s. Valoarea te aproape unanim acceptat si sté la baza unui criteriu de stabilire a debitelor aer — criteriul energiei specifice — si a unor nomograme practice, cele mai oscute fiind cele stabilite de Angel in 1957 (v. [30, 52] ). Cum particulele de tritus nu sunt de regula sferice, inseamn’ ca la 15 m/s pot fi antrenate si ‘cule mai mari de 3 mm (6,6 mm cu ¢ = 0,8, 11,7 mm cu c= 1,4 mm [43]). jn sonde cu addncimi mai mari, presiunea creste datorita coloanei aer- itus si a frecirilor din spatiul inelar provocate de circulatie. Corespunzitor ste si densitatea gazelor, conform legii gazelor: Oe @) : p este presiunea la adancimea respectiva; Z— factorul de abatere de la legea gazelor ideale; R—constanta gazului (287 J/kg/K pentru aer, 518,7 J/kg/K pentru metan); T — temperatura absoluta. Daca se accepta viteza ascensional v,, = 1,2 v; si se neglijeaz& termenul py in cu p, in relatia (1), atunci: lag | © 4, vag = 12472 fa, 9% =1,2,/9% fa, © |? zer =y,.,|P22e0 . Q) 3c \? p, 3c) an Ve P ‘Cu pp s-a notat densitatea aerului in conditii standard. Marimea v,., numit& echivalent&”, reprezinta viteza curentului ascensional care in conditii -d este suficienta pentru evacuarea detritusului: circa 15 m/s pentru aer. nform relatiei (3), viteza ascensionala se poate reduce cand presiunea pentru cA viteza de lunecare scade. Cu toate acestea, debitul de aer, it in conditii standard, necesar pentru ascensiunea detritusului de la i mai mari trebuie si fie mai ridicat. fntr-adevar, cum debitul masic este t, adic’ Q py = Qo po cu Q — debitul la presiunea p si Qo — debitul la ea po, rezulta: Di Po P =A, Pe : (4) pgiedt oA ZRTp, 91 Py te 2% FORAJUL SUBECHILIBRAT S-a notat cu 4,; aria sectiunii de curgere si s-a folosit relatia (2). Exist& si un efect contrar, al temperaturii, care creste cu adancimea, dar el are o influent& mai mica. Daca se folosesc gaze cu densitatea pp mai mic& decat cea a aerului, debitul trebuie sa fie mai mare. Prin urmare, debitul de aer necesar evacuarii detritusului trebuie determinat in conditiile de la talpa sondei, unde presiunea este maxima, sau imediat deasu- pra praji inilor grele, dac& sectiunea spatiului inelar este aici mult mai mare. in orice punct aflat mai sus, conditiile de evacuare vor fi mai usoare. La sapa sau deasupra prajinilor grele, dimensiunile particulelor de roca sunt si cele mai mari. Sa determinam acum presiunea in spatiul inelar al unei sonde verticale la 0 adancime oarecare. Ea este determinata de contrapresiunea existentd la gura sondei, de greutatea coloanei de aer inc&rcate cu detritus si de frecarile din spatiul inelar. Caderile de presiune determinate de accelerarea sistemului aer- detritus sunt neglijabile. Gradientul de presiune in spatiul inelar este egal cu suma intre gradientul static si cel creat de frecari: 2 dp Vay ~~ = Pam& + ham Pom > (6) dl “2D. unde: L este lungimea (adancimea); Pon — densitatea amestecului aer-solide; dam — coeficientul de rezistenta aerodinamica a amestecului; Vas — viteza ascensionalaé a amestecului; D,, — diametrul echivalent al spatiului inelar (se poate lua diferenta dintre diametrul sondei si cel al prajinilor). Densitatea amestecului aer-solide: Pam = 0,041), (6) unde r este ratia solide-aer. Daca se accepta cA nu exist lunecare intre particulele solide si aer, atunci ratia r reprezintA raportul intre debitul de roci generat de sapi si debitul de aer care trece prin punctul respectiv, ambele exprimate masic: Ave M cu 4, ~ aria tilpii; Vqy— viteza de avansare a sapei. 92 FORAJUL SUBECHILIBRAT Daca se ia in considerare lunecarea particule-aer, densitatea amestecului este i mare si presiunea necesard este mai ridicata. Deoarece concentratia de particule solide este relativ mica (sub 1% in Jum), se poate admite c4 amestecul aer-solide este omogen si respecta legea lor. in aceasta ipotez: BP =n. 8 Herat a+y (8) Coeficientul de rezistenti hidraulic’ 24, este determinat de numérul ynolds, de rugozitatea conductei de curgere si de concentratia de particule Jide, Pentru c3 regimul de curgere este turbulent, valoarea numirului Reynolds joacd un rol semnificativ si coeficientul hax este constant de-a lungul suitului, Rugozitatea peretilor de sonda este similara cu cea a unei conducte de beton: —3 mm. in zona tubata, rugozitatea absolut se poate lua 0,05 mm. Datorit& concentratiei reduse de particule solide, se presupune adesea ca area amestecului aer-solide nu diferi de frecarea aerului curat [30, 52]. itru aceasta din urmi se accept formula lui Nikuradze: 1 Meer = 7? Daz ) 2g ; +114 ic k reprezint& rugozitatea absoluta a peretilor. ExistA si cercetiri experimentale care au pus in evidenta efectul prezentei ‘iculelor solide asupra frec&rilor. Astfel, daci se serie Aan = Maer + Ass ficientul de frecare provocat de coliziunile particulelor solide cu peretii dei si cu prajinile 2, poate fi calculat cu formula semiempiricd propusi de chado si Ikoku [66]: 1200 71008 2,

    S-ar putea să vă placă și