DREPTURI

Termenul Drepturi (la plural) se referă la ceea ce știința

juridică concede sau recunoaște(d) unui subiect de drept (indiferent dacă acesta a fost
exonerat sau nu de respectivul drept); spre deosebire de termenul Drept (la singular), care
se poate referi la concepte precum știință juridică(d), ordine juridică sau sistem
juridic. Justificarea(d) beneficierii sau exercitării diferitelor drepturi de către fiecare dintre
subiecții care le posedă, poate fi bazată pe circumstanțe foarte diferite:
naștere, moștenire, vecinătate(d), conchistare, muncă, sau alte.
În acest sens, conceptul "Drepturi" rezultă a fi un termen confuz, confuzie produsa de o
suprapunere concomitentă a mai multor înțelesuri, a diferitelor situații juridice sau relații
juridice(d), prin prisma conținutului, a obiectului sau a sensului a ceea ce este recunoscut sau
acordat (concedat), titularului sau eventualului obligat (subiect pasiv). Conceptul drepturi si
conceptul libertăți sunt concepte analogice (identice) și spre a se sublinia asta le întâlnim pe
amândouă, foarte frecvent, ca expresie unitara de forma: drepturile și libertățile.
O aproximație marcantă o poate determina tipologia subiectului de drept implicat, care
subiect poate fi:1) un subiect individual (ex. simpla ființă umană, ex. simpla persoană fizică,
ex. simplu cetățean, ex. simplu conațional sau simplu membru al unui Stat, al unei națiuni, al
unei societăți civile; 2) o persoană juridică (in sine), un subiect colectiv (națiuni, popoare,
muncitori sau persoane de natură morală) sau chiar 3) un subiect non-uman (cum ar fi
diferite specii de animale , sau cum ar fi, totalitatea elementelor de natura). Din cele de mai
sus, se pot distinge diferite categorii de drepturi, cum ar fi: drepturi subiective, drepturi
permanente și drepturi personalísime, drepturi individuale (individual rights), drepturi
fundamentale, drepturile ființei umane, drepturile la auto-determinare a popoarelor, drepturile
lucrătorilor, apoi, așa-numitele drepturi de animale, printre altele. [1]
Fără îndoială, o primă deosebire care trebuie neapărat făcută se referă la sfera/mediul în
care se află plasat acel subiect de Drept luat în discuție: ca relație între persoane particulare,
ca relație intre persoane private (dreptul privat), sau ca relații sau activități
specifice domeniului politic sau domeniului public (dreptul public). În prima sferă
(circumstanță), în general, drepturile sunt limitate la noțiunea de "capacitate de a pretinde o
anume prestare, exercitând-o sau nu", imediat derivată dintr-o  normă juridică (cum ar fi
drepturile de proprietar asupra unui anume lucru) sau dintr-un fapt juridic(d) sau dintr-o juridica
afacere, (precum în drepturile personale rezultate dintr-un contract), constituite pe ideea
de drepturi subiective.
În sfera publică (sau politică) în general, conceptul Drepturi se referă la ideea că individului
(în sine) ii corespund o suma de determinate drepturi . . . pentru simplul fapt că există, că
există relaționat cu un organism politic (localitate, Stat), acolo apar
conceptele filosofice ale drepturilor omului, ale drepturilor ca individ si
cetățean sau drepturile morale (moral rights), și juridicele (la propriu) drepturi
constituționale, libertățile publice sau drepturilor publice subiective. În terminologia uzuala
care se referă la drepturile ființei umane (sau ale individului), apar reliefate (se
disting) drepturile civile și politice, drepturile sociale, drepturile economice, sociale și
culturale.
Pe de altă parte, în funcție de concepția juridică, asupra originii conceptelor de drept și
de putere politică (iusnaturalismo, contractualism, iuspositivismo), pot sau nu pot
exista drepturi naturale.
În Grecia antică, nu a existat o noțiune a drepturilor de individ, cel puțin nu în sensul modern,
deoarece conceptele de drepturi și de libertăți se diluau în cadrul polis-urilor și ajungeau sa
beneficieze de ele doar câțiva dintre cetățeni. In Roma antica, s-a întâmplat ceva similar,
întrucât organizarea acelor societăți se bazau pe distincția dintre autoritatea publică(d) și
autoritatea Pater familias(d), astfel încât indivizii au avut parte de drepturile lor cuvenite doar
în funcție de locația lor în aceasta schema (in acest sistem). 
Ordinea feudală (sistemul feudal) și începuturile statului modern se bazează pe o inegalitate
instituționalizata astfel încât drepturile indivizilor depindeau de poziția lor în acea schema
sociala (apartenența la o anume categorie sociala sau la o anume stare sociala). Prin
urmare, în anticul regim, în ce privește utilizarea conceptului de drepturi se făcea cu sensul
de imunități sau de privilegii, cu alte cuvinte cu sens de drepturi ne-universale, adică drepturi
particulare (particularismul), drepturi limitate la un grup (o familie, o clasa sociala, la
o localitate sau la o regiune), cum ar fi dreptul primei nopți și tot felul de drepturi feudale.
Acest mod de a fi înțelese lucrurile, conducea la a se echipa cu dreptul de bir, atât birurilor
ecleziastice , dreptului exclusiv, cum era cazul monopolurilor  (dupa cum si al boierilor
feudali, al societăților privilegiate, al brevetantilor, pentru cărți sau invenții --- drepturi de
autor ---).
Expresia "Încasatul de drepturi" continua sa fie expresie comună pentru desemnarea (la
grămadă) a tuturor tipurile de impozite, de taxe și de contribuții. Într-un mod
asemănător, aservirea (subjugarea, înrobirea) unora, rămâne "izvor" al drepturile (al
bunăstării) altora), după cum explicit reiese in cadrul conceptului juridic spaniol "servitud o
derechos de paso".
Una dintre cele mai vechi sintagme care caută sa clarifice încurcata condiție pricinuita de
omonimia conceptelor „Drepturi“ si „Drept“ este sintagma drept subiectiv. Acest lucru si-ar
avea originea în gândirea canoniștilor din secolul al XI-lea, sau gândirea lui William Ockham,
și, ulterior, au fost dezvoltate de către diferite școli; în toate scolile acestea, se aprecia
continua trecere dinspre definiția ius ca „putere de care nimeni nu poate fi lipsit
împotriva voinței sale, fără vina lui, cu excepția cazului în care există un motiv rațional“
(Ockham) inspre conceptul de „putere a vointei“. Jhering le-a înțeles ca pe „interese
protejate prin lege“. În domeniul dreptului privat, noțiunea de drept subiectiv a fost intens
dezvoltată, dar in același timp a fost, de asemenea, introdusa si în dreptul public, prin așa-
numitele „drepturi subiective publice“ sau „drepturi publice subiective“, de Jellinek.
Conceptul de Drepturi ca și "libertăți  recunoscute sau cucerite" și opozabile
conceptului suveran precum "atu"-ul din cărțile de joc sau "drepturi de apărare" este
specific Epocii Contemporane(d), epoca inițiată de catre Revoluție liberală, odată cu instituirea
unui catalog de "drepturi și de libertăți", recunoscute constituțional (drepturile
constituționale sau fundamentale), cum ar fi: libertatea religioasă, libertatea de
exprimare, libertatea economică, dreptul la proprietate, la dreptul de întrunire, dreptul de
asociere, dreptul la onoare, dreptul la inviolabilitatea domiciliului, dreptul la inviolabilitatea
corporală sau integritatea fizică[2] (inclusiv dreptul la viață, interzicerea torturii și
a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă),
printre altele.Toate acestea sunt tipice ale declarațiilor de drepturi de Declarația Drepturilor
1689, (Constituția Statelor Unite ale Americii , din 1787 —în special modificările de mai târziu
—, Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789 franceză, Constituția spaniolă
din 1812, printre altele).
Începând din secolul al XX-lea, drepturile sociale sau a drepturilor de a doua generație au
fost incluse în constituții (Constituția Mexicană 1917 din 1917, Constituția Uniunii Sovietică
1918, Constituția de la Weimar 1919 —Germania, 1919, Constituția spaniolă din 1931),
ca dreptul la grevă, dreptul la educație, dreptul la muncă, dreptul la locuință (right to
housing). La sfârșitul secolului al XX-lea s-au revendicat drepturi difuze sau a treia generație
de drepturi, cum ar fi cele medio-ambientale (urmare a mișcărilor ecologiste). De asemenea,
a apărut o generație a patra și o a cincea generație de drepturi, încă si mai mică dezvoltare
conceptuala (intre acestea se pot integra, de exemplu drepturile animalelor.
[ CITATION htt5 \l 1048 ]

Bibliography
Anon., n.d. https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturi.