Recuperarea in traumatologia sportiva

Ruptura tendonului lui Achile

Definitie

Ruptura tendonului Ahile este o leziune care afecteaza zona postero-inferioara a

gambei. De obicei apare la persoanele care practica sporturi recreationale. Tendonul
Ahile este un cordon fibros puternic care conecteaza muschii posteriori ai gambei cu
osul calcaiului. Daca acest tendon este supraintins se poate rupe. Aceasta ruptura
poate fi partiala sau completa.

Pacientii cu rupturi ale tendonului Ahile pot simti o pocnitura, urmata imediat de o
durere ascutita in spatele gleznei si a gambei inferioare care face mersul normal
imposibil. Senzatia este de lovitura sau chiar de impuscatura. Interventia chirurgicala
este de obicei cea mai buna abordare pentru repararea tendonului Ahile.

In mod normal, in pozitie relaxata(a se vedea poza de mai sus) talpa piciorului nu se
afla intr-o pozitie orientata perpendiculara pe sol, ci ramane in flexie plantara.
 Recuperarea in traumatologia sportiva

Cauze

Tendonul Achile ajuta la realizarea flexiei plantare a piciorului, ridicarea pe varfurile

degetelor si impingerea piciorului in timpul mersului. Oamenii se bazeaza pe acest
tendon de fiecare data cand misca piciorul. In majoritatea cazurilor, ruptura
tendonului Ahile apare intr-o regiune a tendonului care primeste mai putin flux
sanguin. Acest lucru poate slabi acea portiune a tendonului, care de asemeni are
tendinta de a degenera odata cu inaintarea in varsta. Rupturile sunt deseori cauzate
de o crestere brusca a cantitatii de stres asupra tendonului Ahile.
Exemplele frecvente sunt:
- participarea ocazionala sau mai intensa la sporturi recreationale(fotbal, alergare,
scufundari, baschet , tenis)
- caderea de la inaltime;
- pasitul in gol.

Simptomatologie

Semnele si simptomele rupturii tendonului Ahile sunt:

- durerea la stimuli şi senzaţia de înţepenire;
- impotenţa funcţională totală imediată;
- impotenţa funcţională tardivă relativă;
- edem la nivelul tendonului lui Ahile şi a gleznei;
- echimoza retromaleolară ce poate apărea în zilele următoare accidentului;
- ridicarea pe vârf în sprijin monopodal este imposibilă;
- creşterea dorsiflexiei piciorului şi absenţa echinului spontan în descărcare;
- mersul este posibil pe teren plat târâind piciorul – faza de impulsie este absentă;
- la palpare se depistează o depresiune care se adânceşte la mobilizarea pasivă în
flexia dorsală apiciorului.

Deseori pacientii afirma ca aud o plesnitura sau un mic pocnet in momentul aparitiei
leziunii. In cazul unei rupturi partiale, pacientul poate fi capabil sa miste piciorul, iar
durerea si tumefierea sunt mai putin severe.

Tratament

1. tratament medicamentos
2. tratament igieno- dietetic
3. tratament ortopedo- chirurgical
4. tratamentul prin hidro- termoterapie
5. tratamentul prin electroterapie
6. tratamentul prin masaj
7. kinetoterapia
8. terapia ocupationala
9. tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri) – statiunile balneo-
climaterice indicate
 Recuperarea in traumatologia sportiva

Programul de recuperare

Etapa 1: faza postoperatorie (ziua 1-45 )

Principii:

 imobilizarea ghipsată 6 săptămâni:

 3 săptămâni cu piciorul în echin - sprijinul interzis;
 3 săptămâni piciorul în unghi drept - sprijinul interzis.
 flexia pasivă şi cu rezistenţă a genunchiului se face astfel:
 prima săptămână: flexie > 90grade,
 a 2 săptămână: 60grade< flexia < 90grade
 a 3 săptămână: 30grade < flexia < 60grade
 a 4 săptămână: flexia > 90grade,
 a 5 săptămână: 60 grade < flexia < 90 grade
 a 6 săptămână: 30 grade < flexia < 60 grade.
 ghipsului i se practică o fereastră pentru a examina şi îngriji cicatricea.

Continutul demersului terapeutic al etapei 1

Obiectivele tratamentului Tehnici si mijloace

 Tratament anti-coagilant sistematic
 Punerea in pozitie decliva a
Trofic membrului afectat
 Contractii izometrice sub ghips
 Supravegherea si ingrijirea cicatricei
 Intretinerea articulatiilor lasate libere:
Mobilitate articulara sold, genunchi, degetele de la
picioare si membrele superioare
 SETE al tricepsului sural sub ghips
cu ajutorul unui current de frecventa
foarte joasa ( de la 1 la 20 Hz ) si
intensitate submaximala
Musculo-tendinos  Contractiile active submaximale ale
tricepsului sural : flexia genunchiului
contra rezistentei dozate si
respectand unghiurile
 Tonifierea musculaturii coapsei

 Mers cu doua carje canadiene, fara

sprijin: punerea unei talonete pe
Functional partea opusa (pentru a usura
pendularea membrului inferior operat
)
 Recuperarea in traumatologia sportiva

Etapa a doua : faza postimobilizare ( ziua 45-75 )

Principii:

 Scoaterea ghipsului după a 45 – a zi şi înlocuirea lui cu o orteză talonieră timp

de 3 săptămâni, cu reluarea sprijinului;
 Diminuarea progresivă a înălţimii ortezei talonierecu 10 mm pe săptămână;
 În timpul acestei faze se interzice sprijinul monopodal pe antepiciorul
membrului operat;
 Recuperarea progresivă a extensiei genunchiului asociată cu flexia dorsală a
piciorului.

Continutul demersului terapeutic al etapei a doua

Obiectivele tratamentului Tehnici si mijloace

Lupta impotriva aderentelor cicatriceale si a
planurilor de alunecare peri-tendinoase prin
Trofic tehnici de masaj si mobilizare: frictiuni,
framantat superficial, mobilizari ale
tendonului si a anexelor sale.
Pentru recuperarea flexiei dorsale a gleznei:
 contractare-relaxare
 balneoterapie
Mobilitate articulara  posturari
Mobilizari passive (specific, analitic sau
global ) pentru toate articulatiile piciorului :
sub-astragalian, Chopard, Lisfranc
Tonifierea progresiva a tricepsului sural
Musculo-tendinos plecand de la tehnici fara incarcare si
factorii de progresie a antrenamentului
pliometric (inceputul progresiei )
Functional Tehnici posturale pentru solear si tibial
anterior.

Etapa a treia: faza reeducării funcţionale (după 75 de zile)

 Mersul cu talonetă până în ziua 90, iar mersul pe antepicior fiind posibil după
ziua a 90-a;
 Nu sunt recomandate contracţiile maximale voluntare din poziţia de întindere
maximă a tendonului înainte de ziua a 90-a;
 Recuperarea in traumatologia sportiva

 Se insistă pe recuperarea progresivă a flexiei dorsale şi pe extensibilitatea

sistemului suro-ahileo-calcaneo-plantar.
 Reprizele de alergare începând cu ziua 90, iar reluarea activităţii sportive
după 6 luni.

Continutul demersului terapeutic al etapei a treia

Obiectivele tratamentului Tehnici si mijloace

 Se insist ape recuperarea mobilitatii
Mobilitate articulara totale in sensul flexiei dorsale .

 Tonifierea progresiva a tricepsului

Musculo-tendinos sural si a muschilor
antagonisti(flexori plantari,
ischiogambieri si cvadriceps ).
 Mersul cu sprijin fara restrictii:
exercitii de mers variat(coborari,
Functional urcari, mers lateral, etc .)
 Travaliu postural
 Travaliu proprioceptiv
 Antrenament pliometric

Cele mai imporatante exerciţii sunt următoarele:

1) Exerciţiul de bază este ridicarea picioarelor pe vârfuri apoi lăsarea

incompletă pe câlcâi şi revenirea pe vârf. Acest exerciţiu ajută la tonifierea
tricepsului şi a tendonului achilian;

2) În decubit şezând, se face o flexie plantară, unde mâna kinetoterapeutului

opune rezistenţă pe latura externă plantară, se transmite o mare forţă
tricepsului sural;

3) Picioarele fixate la sol, la o lungime de braţ de perete, corpul se apleacă

uşor în faţă, rămânând drept, întreaga rezistenţă fiind în tendonul lui
Achile. Din această poziţie, se revine la vertical prin contracţia tricepsului.

4) Cel mai important exerciţiu este mersul pe diverse trasee: pe plat, pe

pantă cu înclinare ascendentă, descendentă sau laterală sau pe teren
accidentat. Apoi se mai poate merge pe teren dur, pe nisip sau pe teren
alunecos.
 Recuperarea in traumatologia sportiva

Modul de a călca, se face în felul următor: mersul înainte - înapoi şi lateral,

mersul cu picioarele pe aceeaşi linie sau pe doua linii paralele, mersul cu paşi
încrucişaţi, mersul pe vârfuri şi călcâi, pe marginea exterioară şi internă a piciorului.
În funcţie de tipul sechelei mersul se va relua progresiv cu sprijin în bare
paralele sau cadru de mers, cârje sau baston. Prin acest antrenament se reface
echilibrul muscular, forţa tendonului, şi mersul în sine ca mijloc de deplasare.

Toate aceste exerciţii îşi au scopul de refacere a mobilităţii articulare şi a

funcţionalităţii tendino-musculare şi în acelaşi timp şi troficitatea şi tonifierea
musculaturii gambei.

Prevenirea rupturii tendonului lui Achile

• Ȋncǎlziți-vǎ mușchii ȋnainte de a realiza activitate fizicǎ;
• Purtați pantofi speciali atunci cȃnd realizați exerciții fizice;
• Creșteți intensitatea exercițiilor ȋn mod treptat;
• Ȋncercați sǎ alternați tipurile de exerciții realizate.
 Recuperarea in traumatologia sportiva

BIBLIOGRAFIE

 Burghele Theodor – Patologie chirurgicală, vol. II, Ed. Medicală, 1974

 Ifrim M., Niculescu Gh. – Compendiu de anatomie, Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, 1988

 Sbenghe Tudor – Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed.

Medicală, 1987

 Sbenghe Tudor - Recuperare medicală la domiciliul bolnavului, Ed. Medicală,

1996
 Recuperarea in traumatologia sportiva

Universitatea Vasile Alecsandri

Bacau

RUPTURA DE TENDONULUI LUI ACHILE

Cozariciuc Paula
Kinetotarepie si motricitate speciala
An III
Sgr. 304 A