Curs 2 dezvoltare cord. Anomalii.

După împărţirea atriului primitiv în atriu drept şi atriu stâng, orificiul de comunicare cu
sinusul venos (ostiul sinoatrial) se va deschide în atriul drept.
Cornul stâng se atrofiază, din el ramânând vena oblică (Marshall) şi sinusul coronar.
Ostiul sinoatrial va fi marginit de două valve:
a) Stângă, care se alipeşte de septul secund şi contribuie la edificarea acestuia;
b) Dreapta, care se separă în două structuri:
 Valva sinusului coronar (Thebesius);
 Valva venei cave inferioare (EustachIo).
Cornul drept al sinusului venos va aparţine atriului drept. Orificiul dispare iar cranial cele
două valve se alipesc şi vor forma septum spurium, cel care va deveni la inima adultă creasta
terminală (din atriul drept), careia ii corespunde pe suprafaţa cordului şanţul terminal. Aceste
structuri reprezintă limita dintre partea atriului drept derivată din atriul primitiv şi partea derivată
din sinusul venos.
Partea atriului drept derivată din atriul primitiv are perete neregulat ce prezintă
proeminenţe musculare – muşchi pectinaţi, pe când peretele părţii sinusale este neted.
Cavitatea atriului stâng este ce a rămas din atriul primitiv. În aceasta se varsă un trunchi
venos rezultat din unirea celor patru vene pulmonare. Ulterior atriul stâng înglobează trunchiul
venos, astfel încât cele patru vene pulmonare se vor deschie separat în cavitatea atrială. Peretele
atriului stâng rezultat din înglobarea trunchiului venos pulmonar este neted.
Septarea ventriculului primitiv.
De pe peretele inferior al ventriculului primitiv apare o proeminenţă musculară acoperită
de endocard, care tinde să se unească cu septul intemediar, rămânând tranzitoriu foramen
interventriculare. Din această proeminenţă rezultă pentru cordul definitiv partea musculară a
septului interventricular. Ulterior, orificiul se obturează printr-o formaţiune rezultată din unirea
septului intermediar cu septul spiral (ce separă aorta de artera pulmonară) – rezultă astfel partea
membranoasă a septului interventricular.
Circulaţia fetală.
Circulaţia fetală este caracterizată de şuntarea circulaţiei pulmonare, hematoza
efectuându-se la nivelul placentei.
Sângele venos ajuns în atriul drept prin venele cave are două posibilităţi:
a) Trece în atriul stâng prin gaura ovală şi de aici ventricul stâng → aortă;

1
 b) Trece în ventriculul drept → trunchiul pulmonar → artera pulmonară stângă, şi
apoi prin canalul arterial Botallo ajunge în aortă.
Aorta → artere iliace comune → artere iliace externe → artere ombilicale → placentă
(HEMATOZĂ) → vena ombilicală → vena cavă inferioară → atriul drept.
Fătul primeşte oxigen prin vena ombilicală, astfel că primul organ oxigenat este ficatul (în
această etapă reprezintă aproximativ 10% din greutatea corpului).
Anomalii în dezvoltarea cordului
Sunt prezente la 0,7% dintre copiii născuţi vii.
Reprezintă 10% din totalul anomaliilor.
Cauzele principale:
a) 4% mutaţii genetice;
b) 6% aberaţii ale numărului de cromozomi;
c) 5% expunere la factori teratogeni (alcool, diabet, aport de litiu pentru afecţiuni
psihice, virusuri – rubeola);
d) 85% plurifactorial.
Anomalii de poziţie:

 Dextrocardia (cord pe dreapta); poate fi singular sau în asociere cu alte anomalii

de poziţie (situs inversus parţial sau total);
 Ectopia:
o Cervicală;
o Mediastinală superioară;
o Diafragmatică.
Anomalii de sept:

 Defect septal atrial:

o Persistenţa găurii ovale (Botallo) - boala albastră.
o Lipsa peretelui atrial – atriu comun.
Dacă defectul nu este rezolvat chirurgical, copilul este cianotic la extremităţi şi nu se
dezvoltă normal.
La 25% dintre adulţi septul prim nu este complet fuzionat cu septul secund, astfel că la
cateterism cardiac se poate trece dintr-un atriu în celălalt. Totuşi, sângele din cele două atrii nu
se amestecă din cauza presiunii mai mari din atriul drept comparativ cu cel stâng, ceea ce menţine
septul secund în contact cu septul prim.

2
  Persistenţa orificiului interventricular – este asimptomatică până la 5-6 ani, nu e
cianogenă, dar hipertrofiază peretele ventriculului drept (şuntul este STG → DR).
Poate avea mai multe forme:
o Orificiu mic, de regulă prin absenţa sau dezvoltarea incompletă a septului
membranos;
o Anomalie în dezvoltarea părţii musculare;
o Cord tricameral (ventricul unic).
Anomalii ale canalului arterial:

 Stenoze (îngustări) ale orificilor aortic sau pulmonar;

 Insuficienţe valvulare;
 Anomalii ale numărului de valve (cel mai frecvent bicuspidie aortică)
Anomalii ale bulbului cardiac:

 Tetralogia Fallot:
o Aorta „călare” pe sept – primeşte sânge din ambii ventriculi;
o Defect septal ventricular;
o Stenoză de arteră pulmonară;
o Hipertrofie de ventricul drept.
Persistenţa trunchiului arterial unic – anomalie în dezvoltarea septului spiral.
Transpoziţia arterelor:

 aorta cu originea în ventriculul drept;

 artera pulmonară cu originea în ventriculul stâng.
Circulaţia sistemică este aproape complet separată de cea pulmonară, singurele
comunicări fiind gaura ovală (din septul interatrial) şi canalul arterial Botallo (între artera
pulmonară stângă şi aortă). După naştere acestea se închid – boală cianogenă, fatală în lipsa
tratamentului chirurgical prompt.