Sunteți pe pagina 1din 2

CONTABILITATE

Ghiarasim Carla Andreea – IMAPA IV- 318


1. Contul si strucura acestuia

Contul este procedeu al metodei de lucru a contabilitatii, conceput special în acest scop, care
să permită înregistrarea, urmărirea şi controlul atât ale existentului, cât şi ale modificărilor care
s-au produs zi de zi, în decursul unei perioade de gestiune.
Elementele structurii contului sunt următoarele:
 denumirea sau titlul contului

 debitul şi creditul, adică cele două părţi ale contului

 mişcarea (rulajul) contului

 explicaţia operaţiilor înregistrate

 soldul contului

a) Denumirea sau titlul contului indică numele elementului patrimonial a cărui


evidenţă se ţine cu ajutorul respectivului cont (de exemplu: „Capital social”,
„Profit şi pierdere”, „Mărfuri”, „Furnizori”, „Debitori diverşi” etc.).
b) Debitul şi creditul, cele două părţi opuse ale contului (stanga debit, dreapta credit)
reflectă separarea celor două tipuri de modificări (creşteri sau micşorări) pe care le
determină operaţiile economice sau financiare care se înregistrează cu ajutorul
conturilor.
c) Mişcarea (rulajul) contului reprezintă totalul sumelor care se înregistrează întro
perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont în urma măririlor sau
micşorărilor determinate de operaţiile economice sau financiare care se produc în
volumul şi structura elementului patrimonial pentru care s-a deschis respectivul
cont.
d) Explicaţia operaţiilor înregistrate facilitează înţelegerea sensului şi conţinutului
lor. Ea poate fi descriptivă sau contabilă.
e) Soldul contului reprezintă existentul la un moment dat al elementului
patrimonial pentru care s-a deschis respectivul cont. Soldul se stabileşte ca
diferenţă între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare, preluând
semnul totalului mai mare.
2. Analiza contabila
Analiză contabilă, este un proces logic, care se ocupa cu cercetarea, pe bază de
documente, a fiecărei operaţii economice şi financiare în parte, prin descompunerea ei în
elementele componente, pentru a se putea stabili conturile corespondente şi a părţii
acestora (debit ori credit) în care urmează să se înregistreze respectiva operaţiune.

Etapele analizei contabile pot fi sintetizate astfel:


a) stabilirea naturii şi conţinutului fiecărei operaţii economice şi financiare în parte,
adică definirea ei ca încasare, plată, aprovizionare sau consum de materii prime,
obţinere de produse finite, creanţe sau datorii faţă de bugetul de stat ori salariaţi,
prestare de servicii, înregistrarea amortizării mijloacelor fixe, constituirea de
provizioane etc.;

b) determinarea tipului modificărilor pe care le produce operaţia economică şi


financiară în bilanţ, respectiv care sunt elementele de activ şi de pasiv care se
modifică, precum şi care este sensul modificărilor (creşteri ori micşorări de activ
sau pasiv);

c) stabilirea conturilor corespondente, în funcţie de elementele de bilanţ modificate;

d) aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, pentru a se stabili partea conturilor


corespondente (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze operaţia analizată
(stabilirea aşa numitei „formule contabile”).