Caracteristica fizico-chimică a apelor naturale.

Originea componenților de bază

a apelor naturale, factorii ce determină compoziția lor.

Caracteristica fizico-chimică a apelor naturale

Calitatea apelor naturale este determinată, în general, de totalitatea substanţelor

minerale sau organice, gazele dizolvate, particulele în suspensie şi organismele vii
prezente. Din punct de vedere al stării lor, impurităţile pot fi solide, lichide sau
gazoase. Acestea pot fi dispersate în apă, şi se pot clasifica după dimensiunile
particulelor dispersate în suspensii, coloizi şi soluţii. Majoritatea substanţelor care se
găsesc în apele naturale, într-o cantitate suficientă pentru a influenţa calitatea lor, se
pot clasifica conform tabelului 1.
Desigur, o anumită apă nu poate conţine toate aceste impurităţi concomitent, cu
atât mai mult cu cât existenţa unora dintre acestea este incompatibilă cu echilibrul
chimic stabilit în apă. În afara acestor substanţe menţionate, în apele naturale se mai
pot găsi şi alte tipuri de impurităţi. Astfel, plumbul sau cuprul se pot întâlni în urma
proceselor de tratare a apelor sau datorită sistemului de transport precum şi din apele
meteorice. Unele ape naturale conţin seleniu sau arsen într-o cantitate suficientă ca să
le afecteze calitatea. De asemenea, se poate afirma că toate apele naturale conţin
substanţe radioactive, în principal radium, dar numai în unele cazuri de ape subterane
concentraţia acestora atinge valori periculos de mari. Alte surse naturale conţin crom,
cianuri, cloruri, acizi, alcalii, diferite metale sau poluanţi organici, toate aduse în
receptori de apele uzate provenite din industrie sau aglomeraţii urbane.
Calitatea apei se poate defini ca un ansamblu convenţional de caracteristici
fizice, chimice, biologice şi bacteriologice, exprimate valoric, care permit încadrarea
probei într-o anumită categorie, ea căpătând astfel însuşirea de a servi unui anumit
scop . Pentru stabilirea calităţii apei, din multitudinea caracteristicilor fizice, chimice
şi biologice care pot fi stabilite prin analize de laborator se utilizează practic un număr

1
Tabelul 1. Substanţe întâlnite în apele naturale
Surse de Suspensii Coloizi Gaze Substanţe Ioni pozi Ioni
apariţie neionizate tivi negativi
şi dipoli
2+ -
Din solul -nămol argila CO2 Ca HCO3
mineral -nisip SiO2 2+ -
şi roci -alte Fe2O3 Mg Cl
+ 2-
substanţe Al2O3 Na SO4
+
anorganice -
MnO2 K NO3
2+
2-
Fe
2+ CO3
Mn -

Zn2+ HSiO3
-
H2BO3
2-
HPO4
-
H2PO4
-
OH
F-
+ -
Din atmosferă N2 H HCO3
O2 SO42 -
CO2
SO2
+ -
Din -sol organic -materii CO2 -materii Na Cl
descompunerea -resturi vegetale NH3 vegetale + -
materiei organice organice colorate NH4 HCO3
O2 -
organice -resturi -resturi H+ NO2
N2
organice organice -
H2S NO3
CH4 -
OH
H2 -
HS
radicali
organici
Organisme vii -peşti -viruşi
-alge -bacterii
-diatomee -alge
-organisme -diatomee
minuscule

limitat, considerate mai semnificative. Sistemul mondial de supraveghere a mediului

înconjurător prevede urmărirea calităţii apelor prin trei categorii de parametri :

2
 - parametri de bază : temperatură, pH, conductivitate, oxigen dizolvat,
colibacili ;
- parametri indicatori ai poluării persistente : cadmiu, mercur, compuşi
organo - halogenaţi şi uleiuri minerale ;
- parametri opţionali : carbon organic total ( COT ), consum biochimic
de oxigen ( CBO) detergenţi anionici, metale grele, arsen, bor, sodiu, cianuri , uleiuri
totale, streptococi .
Pentru precizarea caracteristicilor de calitate a apei se utilizează
următoarea terminologie :
- criterii de calitate a apei - totalitatea indicatorilor de calitate a apei
care se utilizează pentru aprecierea acesteia în raport cu măsura în care satisface un
anumit domeniu de folosinţă sau pe baza cărora se poate elabora o decizie asupra
gradului în care calitatea apei corespunde cu necesităţile de protecţie a mediului
înconjurator ;
- indicatori de calitate ai apei - reprezentaţi de caracteristici nominalizate
pentru o determinare precisă a calităţii apelor ;
- parametri de calitate ai apei – sunt valori şi exprimări numerice ale
indicatorilor de calitate a unei ape ;
- valori standardizate ale calităţii apei - reprezintă valori ale indicatorilor de calitate
a apelor care limitează un domeniu convenţional de valori acceptabile pentru o
anumitã folosinţă a apei .
Pentru precizarea caracteristicilor de calitate a apei se utilizează
următoarea terminologie :
- criterii de calitate a apei - totalitatea indicatorilor de calitate a apei
care se utilizează pentru aprecierea acesteia în raport cu măsura în care satisface un
anumit domeniu de folosinţă sau pe baza cărora se poate elabora o decizie asupra
gradului în care calitatea apei corespunde cu necesităţile de protecţie a mediului
înconjurator ;
3
 - indicatori de calitate ai apei - reprezentaţi de caracteristici nominalizate
pentru o determinare precisă a calităţii apelor ;
- parametri de calitate ai apei – sunt valori şi exprimări numerice ale
indicatorilor de calitate a unei ape ;
- valori standardizate ale calităţii apei - reprezintă valori ale indicatorilor de calitate
a apelor care limitează un domeniu convenţional de valori acceptabile pentru o
anumitã folosinţă a apei .

Indicatori de calitate ai apei

Aşa cum s-a arătat deja, pentru caracterizarea calităţii şi gradului de poluare a unei
ape se utilizează indicatorii de calitate. Aceştia se pot clasifica după natura lor şi după
natura şi efectele pe care le au asupra apei , după cum urmează:
A. Clasificare după natura indicatorilor de calitate:
- indicatori organoleptici ( gust, miros).
- indicatori fizici ( pH, conductivitate electrică, culoare, turbiditate).
- indicatori chimici
- indicatori chimici toxici
- indicatori radioactivi
- indicatori bacteriologici
- indicatori biologici
B. Clasificare după natura şi efectul pe care îl au asupra apei:
- indicatori fizico-chimici generali:
- temperatura
- pH
- indicatorii regimului de oxigen :
- oxigen dizolvat (OD)
- consumul biochimic de oxigen (CBO5)

4
- consumul chimic de oxigen (CCOCr şi CCOMn)
- indicatorii gradului de mineralizare:
- reziduul fix
- cloruri, sulfaţi
- calciu, magneziu, sodiu, etc.
- indicatori fizico - chimici selectivi :
- carbon organic total (COT)
- azot Kjeldhal şi azot total, fosfaţi
- duritate, alcalinitate
- indicatori fizico - chimici specifici ( toxici):
- cianuri
- fenoli
- hidrocarburi aromatice mono şi polinucleare
- detergenţi
- metale grele ( mercur, cadmiu, plumb, zinc, cobalt, fier, etc.)
- pesticide
- arsen
- uraniu natural
- trihalometani
- indicatori radioactivi
- activitate globală α şi β
- activitate specifică admisă a fiecărui radionuclid.
- indicatori biologici care reflectă gradul de saprobitate a apei, prin analiza speciilor
de organisme care populează mediul acvatic.
- indicatori bacteriologici care măsoară nivelul de poluare bacteriană, în principal prin
determinarea numărului de bacterii coliforme totale şi de bacterii coliforme fecale.

5
 Apele natural – sisteme cu mulți componenți
Apele naturale reprezintă rsisteme cu mulți componenți. Ele conțin aproape
toate elementele chimice, atât sub formă de ioni, molecule nedisociate, cât și în stare
coloidală. Elementele Na, K, Ca, Mg, C, O, H și S sunt răspândite în cantități mar
(macrocomponenții), celelalte – în cantități mai mici (microcomponenții) și sub formă
de emulsii, suspensii, soluții de diverse materii, inclusive substanțe nutritive.
Ele se caracterizează prin:
1. Conținutul impurităților dispersate (nisip, lut, argile), prezența cărora determină
transparența apei;
2. Prezența substanțelor colorate (ce determină culoarea);
3. Prezența gustului și a mirosului (gustul în majoritatea cazurilor depinde atât de
conținutul și cantitatea substanțelor dizolvate în apă, cât și conținutul
impurităților organice; mirosul poate fi de proveniență naturalăsau industrial);
4. Oxidabilitatea, care indică conținutul impurităților, ce se oxidează ușor; în
dependență de oxidantul folosit deosebim capacitate de oxidare cu
permanganate sau bicromat de potasiu;
5. Alcalinitatea, care reprezintă suma concentrațiilor echivalente ale anionilor
acizilor slabi HCO3-, CO32-, humici;
6. Duritatea, reprezentată de suma concentrațiilor echivalente ale ionilor de calciu
și magneziu în apă;
7. Reziduul uscat, care determină conținutul impurităților dizolvate și coloidale,
rămas după evaporarea unei cantități de apă;
8. Conținutul de săruri, ce reprezintă concentrația totală a sărurilor dizolvate în
apa natural, calculată după rezultatul diferitelor determinări;
9. Prezența impurităților bacteriene și microbilor patogeni;
10.Prezența diferitelor impurități biologice (alge și microorganisme).

6
 Depunerile atmosferice, care conțin substanțele prezente în aerul atmospheric
(1 dm3 de apă ce cade sub formă de ploaie de la înălțimea de 1km ,,spală” 3,3·105 dm3
de aer) determină componența apelor natural.
Originea componenților de bază a apelor natural. Factorii ce determină
compoziția lor.
Spre deosebire de apa chimic pură, apa natural este o soluție cu o compoziție
complexă, generată de solubilitatea substanțelor cu care vine în contact în timpul
circuitului său. Compoziția chimică a apei este alcătuită din tot complexul de gaze,
ioni, coloizi, de origine minerală sau organică, dizolvați în apă în condiții naturale.
Acțiunea de dizolvare a apei și transformarea ei în soluție se manifestă încă din
timpul condensării vaporilor în atmosferă și continuă, cu intensitate crescută, după
căderea precipitațiilor pe sol.
Picăturile de apă din atmosferă conțin, în cantități infime, gaze (azot, oxigen),
particule mici de săruri ridicate de vânt, oxizi de azot formați în timpul descărcărilor
electrice. Dar abia după ce ajunge pe pământ se produce transformarea principală a
apei în soluție. Curgând la supragfață solului sau infiltrându-se în sol și rocile
subiacente (plasate dedesubt), apa din precipitații se îmbogățește în substanțe
minerale și organice. Compoziția chimică a apei și dinamica acestei compoziții vor fi
diferite, în funcție de condițiile fizico-geografice și de caracterul unităților acvatice
(râuri, lacuri, oceane, ape subterane). În cazul apelor subterane un rol deosebit pentru
compoziția chimică se atribuie adâncimii la care se găsesc, rocilor prin care circulă,
temperaturii, presiunii etc.
În timpul circulației sale la suprafața și în interiorulscoarței, apa vine în contact
cu numeroase substanțe organice și aorganice cu salinități diferite, astfel că are
posibilitatea să includă în compoziția ei un mare număr de elemente. Până în prezent
majoritatea elementelor chimice din sistemul periodic cunoscute, au fost indentificate
și în apele natural.Cea mai mare parte din ele se găsesc în cantități infime, încât nu
manifestă decât rareori o influență specială asupra proprietăților apei naturale.
7
 Formarea unei anumite compoziții a apelor natural este determinată, după cum
remarcă O.A.Alekin, de două grupe de factori: cu acțiune direct și indirect. În grupa
factorilor care acționează direct asupra apei se includ solurile, rocile și organismele.
Acești factori contribuie direct la îmbogățirea apei cu ioni și molecule, sau pot separa
ionii și moleculele din ap ă. Din grupa factorilor care acționează indirect asupra
calității și cantității compoziției chimice fac parte condițiile climatic și regimul
hidrologic.
Factorii cu acțiune directă asupra formării compoziției apelor naturale (soluri,
roci, organism) pot fi socotiți determinanți întrucât în absența lor nu poate fi vorba de
o îmbogățire a apei în substanțe.
Solurile joacă un rol deosebit mai ales la formarea compoziției apei primare,
adică a apei care se formează îndată ce precipitațiile cad pe sol. Ajunsă pe suprafața
solului și apoi infiltrându-se prin el, apa dizolvă componenții solubili, ceea ce
determină creșterea conținutului de gaze dizolvate. Caracterul solului se transmite și
apelor care se ifiltrează prin el. Astfel mineralizarea apelor care circulă prin solurile
din zonele înalte sărace în săruri, este foarte mică , ele se pot îmbogăți cel mult în
substanțe organice. Apele care vin în contact cu solurile de deal și câmpie
(ceroziomuri, soluri castanii și brune) și mai ales solurile sărate (solonceacuri,
solonețuri), își măresc conținutul în ioni. Diferite tipuri de soluri nu determină numai
diferite cocentrații în săruri, ci și conținuturi diferite ale acelorași ioni.
Odată cu ifiltrarea în soluri și roci, catitatea de oxigen dizolvat se micșorează,
pe când cea de bioxid de carbon crește, ca effect al proceselor de oxidare a substațelor
organice. Compoziția chimică a apelor din soluri se poate modifica pe baza
schimbului de ioni, mai ales cationilor (care se găsesc în stare absorbită în sol). Astfel
ionii de Ca2+ trec din soluție în sol, iar din sol trec în apă o catitate echivalentă de ioni
Na+ . Acest process este reversibil, când în apă nu se găsește o cantitate mare de ioni
de Na+, ei trec în sol, în schimbul ionilor de Ca2+ care trec în apă.

8
 Rocile prezintă o importanță mai mare decât solurile pentru compoziția
chimică, deoarece în ele se acumulează (și circulă) cea mai mare parte din apele de
infiltrație. Pe lângă aceasta rocile constituie una din sursele de săruri a solurilor (și
uneori cea mai importantă).
Varietatea și complexitatea compoziției rocilor eruptive, metamorfice,
sedimentare, precum și solubilitatea diferită a mineralelor care intră în construcția lor
determină atât conținutul global cât și conținutul în anumiți ioni.
Rocile eruptive și metamorfice (granite, porfire, bazalte, andezite, șisturi
cloritoase etc.) sânt greu solubile în stare compactă. Ele dau produse solubile în
cantitate sporită, numai după ce sunt supuse proceselor de dezagregare și alterare.
Datorită faptului că procesul de descompunere al rocilor eruptive decurge încet, rolul
acestora în mineralizarea actual a apelor este redus, cu toate că în decursul timpului
geologic ele au contribuit la formarea celei mai mari părți din sărurile existente în
oceane și pe continente.
În condiții natural o mare importanță în descompunerea chimică a rocilor
eruptive și metamorfice o are fisurația, gezagregarea și eroziunea mecanică. Viteza
descompunerii fizice și chimice a rocilor și produselor care se formează sunt în
funcție de condițiile fizico-geografice, în special de elemente climatice.
Descompunerea chimică este accelerată în prezența acizilor. În acest caz crește atât
aciditatea (și odată cu aceasta sporește și numărul ionilor de hidrogen schimbați cu
metalele), cât și solubilitatea produselor reziduale. Cea mai mare importanță în acest
proces o are acidul carbonic, urmat de acizii fulvic și humic care acceleează de
asemenea trecerea metalelor din rocă în soluție.
Pe lângă procesul de hidroliză a aluminosilicaților are loc și oxidarea sulfurilor,
a fierului și a substanțelor organice. Viteza de oxidare depinde de mărimea granulelor,
de gradul de izolare în rocă, de accesul de oxigen, de drenaj etc.
Prin descompunerea chimică a rocilor eruptive și metamorfice apele natural se
îmbogățesc atât în cationi (Ca2+, Mg2+,Na+, K+, etc.) cât și anioni (OH-, HSiO3-, și
9
uneori, SO42-). Întrucât ionii OH- și HSiO3- nu sunt stabili în prezența CO2, vor fi
înlocuiți prin ionul bicarbonic:
OH- + CO2 = HCO3-
HSiO3- + CO2 + H2O = H2SiO3 + HCO3-

Argilele se caracterizează printr-o permiabilitate slabă. Din acestmotiv

levigarea sărurilor este în legătură cu durata contactului dinrtre rocă și apă.
Rocile nisipoase datorită permiabilității ridicate, sunt mai bine spălate.
Zăcămintele de săruri prinse în masa rocilor sedimentare reprezintă surse
permanente și puternice de mineralizare a apelor continentale. Aceste săruri sunt
formate aproape în exclusivitate din carbonați, sulfați și cloruri (de calciu, magneziu,
sodiu, și potasiu) și au o proveniență marină sau continental (secundară).Sărurile
sulfatice și clorurice sunt mai solubile decât cele carbonatice.
În urma acțiunii apei asupra solurilor și rocilor se încarcă în principal cu ioni de
Ca2+, Mg2+,Na+, K+, HCO3-, SO42-, Cl- precum și cu ioni ai altor elemente.
Organismele vii și produsele activității lor vitale au o influență deosebită
asupra conținutului de gaze dizolvate în apă (în special asupra oxigenului și
bioxidului de carbon), asupra substanțelor biogene și organice.Activitatea vitală a
organismelor vii care populează apele natural modifică compoziția chimică a acestora
ca efect al unor procese complexe și variate: ca fotosinteza, descompunerea sub
acșiunea bacteriilor, a organismelor vegetale și animale moarte, procesul de respirație
în rezultatul căruia se degajă în apă bioxid de carbon. Un alt process al activității
organismelor constă în extragerea din apă a unor elemente chimice (N, P, C, Ca, K,
microelemente). În acest process, pe lângă elementele biogene, unele organism
acționând selective, concentrează siliciul pentru construirea scheletului. Unele
organisme concentrează anumite microelemente (cupru, iod, etc.) în cantități de sute
și mii de ori mai mari în comparație cu conținutul lor în apă.

10
 Activitatea umană influențează din ce în ce mai mult compoziția apelor
natural. Apele folosite în întreprinderile industriale, în activități social-gospodărești și
casnice etc., pe lângă faptul că își schimbă însușirile fizice și chimice, contribuie la
impurificarea colectoarelor natural în care sânt restituite.
Factorii cu acțiune indirect asupra formării asupra formării compoziției
chimice a apelor natural sunt expresia condițiilor fizico-geografice (de mediu) în care
se desfășoară acțiunea factorilor direcți (cauzali). Cei mai importanți, putând avea rol
hotărâtor la formarea compoziției chimice a apei, sunt: clima, relieful, vegetația și
regimul hidrologic.
Clima joacă un rol de prim ordin la formareacompoziției chimice a apelor
natural. Ea determină bilanțul caloric, precipitațiile, regimul hidrologic și implicit
dizolvarea, concentrarea și depunerea sărurilor.
Cantitățile mari de precipitații într-o anumită zonă generează valori crescute ale
scurgerii lichide, favorizândastfel formarea unor ape slab mineralizate. Dimpotrivă,
temperaturile ridicate șicantitățile mici de precipitații, favorizează mineralizații
crescute ale apei.
De caracteristicile climatice depinde interacțiunea apei cu rocile în care se
găsește, procesele de alterare și eroziune, formarea solurilor, descompunerea
vegetației și deci încărcarea apelor cu diferite substanțe. Regimul temperaturii,
cantitatea, caracterul și repartiția precipitațiilor în cursul anului influențează
solubilitatea și condițiile de migrare a diferitelor elemente.
Influența climei asupra conținutului în substanțe dizolvate este uneori atât de
esențială încât devine adesea un factor care cauzează nu numai valoarea mineralizării
ci și compoziția chimică a apei.
Relieful influențează elementele climatic și regimul chimic al apelor naturale.
Orientarea și înclinarea pantelor, accidentele terenului, sunt factori care condiționează
scurgerea de suprafață și subterană și contribuie la încărcarea neuniformă a apei cu
substanțe dizolvate, coloidale și în suspensie.
11
 Vegetația contribuie atât la încetinirea scurgerii superficiale, ceea ce face ca
apele din precipitații să aibă un contact mai îndelungat cu solul, cât și la eliberarea,
prin descompunerea plantelor, a unor săruri care sunt spălate ulterior cu apele
meteorice în unitățile hidrografice.
Transformarea resturilor de substanțe organice creează condițiile de migrare a
elementelor chimice și implicit de formare a unor compoziții chimice complexe a
apelor natural.
Regimul hidrologic –un factor esențial pentru formarea compoziției chimice și
se manifestă sub diferite forme. Astfel calitatea chimică a apei din râuri depinde de
sursele de alimentare (ploi, zăpezi, ghețari, ape subterane). Asupra apei din lacuri și
din mările mărginașe influențează compoziția râurilor tributare; curenții (de debit, de
vânt, de densitate etc.) influențează în sensul omogenizării calitative și cantitative a
sărurilor.
Compoziția chimică a apelor de suprafață, mai ales a râurilor și lacurilor se
modifică sub influența: afluenților cu compoziții chimice diferite, a amestecării apei
de la diferite adâncimi a afluxului de ape subterane, a neuniformității încălzirii solare
în diferite părți a bazinelor.
Schimbarea caracterului alimentării în decursul anului, a intensității insolației, a
mărimii, evaporației, a intensității activității biologice, neuniformitatea precipitațiilor,
creează o schimbare continuă a compoziției chimice a apei în timp. Mărimea acestei
schimbări depinde de tipul și dimensiunile unității de apă. La apele subterane, mai
ales la cele din orizonturile adânci (captive, semicaptive) aceste schimbări se petrec
foarte încet, pe când la râuri ele au o dinamică foarte activă.
Caracterul schimbător al compoziției chimice a apei impune studierea ei în
legătură cu dinamica factorilor hidrometeorologici deoarece aceștia ne oferă mărimile
numerice necesare cracterizării și interpretării dinamicii conținutului în ioni, gaze
dizolvate, substanțe organice etc.

12