Alexandriuc Georgiana-Maria

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea Drept
An II, Grupa I

SPEȚE PEDEPSE

Speța nr. 1

În prezenta speță, A.B este condamnat prin sentința nr. 1120 din 25 septembrie 2014 a
Tribunalului Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa
detențiunii pe viată, adăugându-se pedepse accesorii și complementare.

A.B este născut la data de 20 august 1949, având la data pronunțării hotărârii vârsta de
65 de ani. Aplicarea pedepsei detențiunii pe viață nu este conformă prevederilor legale,
întrucât pentru aplicarea acesteia este necesar ca inculpatul să nu fi împlinit vârsta de 65 de
ani la data pronunțării hotărârii de condamnare. În cazul în care inculpatul a împlinit vârsta de
65 de ani, iar instanța apreciază că s-ar impune stabilirea pedepsei detențiunii pe viață, îl va
condamna pe acesta la pedeapsa închisorii de 30 de ani și pedeapsa complementară a
interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă (art. 57 NCP)
Pe lânga pedeapsa detențiunii pe viață, instanța a decis, în baza art. 62 Cod penal și
pedeapsa amenzii, A.B urmărind și un folos patrimonial prin infracțiunea săvârșită, respectiv
o moștenire. În condițiile în care, inculpatul nu ar fi avut vârsta de 65 de ani la data
pronunțării hotărârii de condamnare și i s-ar fi putut aplica pedeapsa detențiunii pe viață, art.
62 alin. (1) NCP prevede: „dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit un folos patrimonial,
pe lângă pedeapsa închisorii se poate aplica și pedeapsa amenzii”, prin urmare pedeapsa
amenzii poate însoți pedeapsa închisorii, nu și cea a detențiunii pe viață.
Alături de pedepsele discutate anterior, instanța a dispus în baza art. 65 interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. a)-d) ca pedeapsă accesorie și interzicerea pe o
perioadă de 6 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a)-g) ca pedeapsă complementară. În
aceeași ipoteză în care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață, pedeapsa
accesorie constă în interzicerea de către instanță a exercitării drepturilor prevăzute la art.66
alin. (1) lit. a)-o) sau a unora dintre acestea, în speță făcându-se trimitere la art. 65. În ceea ce
privește pedepsele complementare, pot fi aplicate degradarea militară sau a publicării hotărârii
de condamnare, nu și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. (art. 67 alin (1)
NCP). Legat de perioada pentru care s-a dispus pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi și anume de 6 ani, instanța de judecată trebuie să stabilească perioada de timp pentru
care sunt interzise drepturile, care nu poate fi mai mică de 1 an și nici mai mare de 5 ani.
În concluzie, potrivit celor comentate anterior, soluția de condamnare a instanței nu
este legală.
 Speța nr. 2

În speța dată, soluția instanței este reprezentată de pedeapsa închisorii de 3 ani cu

executare, adăugându-se pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.
a)-b) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit d)-g) alături
de degradarea militară, inculpatul, plutonier major, fiind trimis în judecată pentru furt
calificat.
Printre noțiunile teoretice pe care le găsim punctate corespunzător în soluția instanței
regăsim pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi însoțită de pedeapsa
accesorie. Cea dintâi poate fi aplicată dacă instanța constată că este necesară, raportându-se la
natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului. Dacă instanța
apreciază că pe lângă pedeapsa închisorii se impune aplicarea pedepsei complementare a
interzicerii exercitării unor drepturi se vor aplica și pedepse accesorii, fapt regăsit în speță. De
asemenea este regăsită legătura de interdependență dintre lit b) și a) a art. 66 alin(1). Dreptul
de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat nu se poate pronunţa decât pe
lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), care face referire la dreptul de a fi ales în
autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, afară de cazul când legea dispune altfel.
Măsura interzicerii drepturilor prevazute in art.66 lit.d)-f) nu ar trebui prevăzută, deoarece nu
au legătură cu fapta.
Pedeapsa închisorii la care a fost condamnat X este de 3 ani cu executare. Conform art.
69 alin. (2) instanța de judecată este obligată să dispună degradarea militară, dacă pedeapsa
principală stabilită pentru săvârșirea unei infracțiuni (cu intenție, praeterintenție sau din culpă,
indiferent de natura acesteia) prin hotărârea de condamnare este închisoarea mai mare de 10
ani sau detențiunea pe viață. Art. 69 alin. (3) prevede că degradarea militară este facultativă,
când pedeapsa principală stabilită pentru săvârșirea cu intenție sau praeterintenție a unei
infracțiuni prin hotărârea de condamnare este închisoarea de cel puțin 5 ani și cel mult 10 ani.
Așadar, în contextul speței, pedeapsa complementară a degradării militare nu poate fi aplicată
inculpatului.

Speța nr. 3

Soluția instanței din această speță constă inițial în condamnarea inculpatului Z la

pedeapsa închisorii de 5 ani cu executare, adăugată fiind pedeapsa amenzii în cuantum de 20
de zile-amendă şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Ulterior instanța a
dispus reducerea pedepsei închisorii la 4 ani și 6 luni, fiind scăzute 180 de zile din pedeapsă,
reprezentând perioada arestului preventiv și reducerea zilelor-amendă proporțional în
cuantumul în care s-a redus pedeapsa închisorii.
Art. 72 alin. (1) NCP prevede că „perioada în care o persoană a fost supusă unei
măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate”,
fapt regăsit în decizia instanței din speța prezentă.
 În ceea ce privește pedeapsa amenzii, aceasta poate însoți pedeapsa închisorii, conform
art. 62 alin (1) dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit un folos patrimonial. În speță,
inculpatul Z săvârșește infracțiunea de vătămare corporală pe fondul geloziei, sub influența
băuturilor alcoolice, fără a urmări un folos patrimonial. Dintr-o altă perspectivă, pedeapsa
amenzii hotărâtă de instanță, nu se încadrează în limitele speciale ale zilelor-amendă.
Pedeapsa închisorii este în cuantum de 4 ani și 6 luni, iar potrivit art. 61 alin. (4) lit. c), cand
legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu cea a închisorii mai mare de 2 ani, zilele-
amendă sunt cuprinse între 180 și 300. În vederea reeducării inculpatului, instanța a dispus ca
executarea amenzii să se realizeze prin muncă în folosul comunității, deși inculpatul a precizat
că nu îsi dorește acest lucru. În acest caz, amenda neexecutată se înlocuiește cu pedeapsa
închisorii conform art. 63 NCP: „Dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută
pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un
număr corespunzător de zile cu închisoare.”
Pe lângă cele comentate anterior, instanţa a aplicat şi pedeapsa complementară a
interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 66 alin (1) lit. a), c), d), n) şi o) pe o durată de 6
luni, nefiind regăsite și pedepse accesorii. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
unor drepturi poate fi aplicată dacă instanța constată că, față de natura și gravitatea
infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Dacă instanța apreciază că pe lângă pedeapsa închisorii se impune aplicarea pedepsei
complementare a interzicerii exercitării unor drepturi se vor aplica și pedepse accesorii. Art.
66 alin (1) lit a) NCP face referire la dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte
funcții publice, interzicerea exercitării acestui drept dipunându-se cumulativ cu interzicerea
dreptului reglementat art. 66 alin (1) lit. b) referitor la dreptul de a ocupa o funcție care
implică exercițiul autorității de stat, în decizia prezentată în speță regăsindu-se doar
interzicerea dreptului reglementat de art. 66 alin (1) lit. a). Legat de perioada pentru care s-a
dispus pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și anume de 6 luni, instanța de
judecată trebuie să stabilească perioada de timp pentru care sunt interzise drepturile, care nu
poate fi mai mică de 1 an și nici mai mare de 5 ani.

SPEȚE INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Speța nr. 1

Speța nr. 2

Inculpatul speței, V.N provocat și lovit până când a fost doborât la pământ de victima
R.C, aflată sub influența băuturilor alcoolice, ii aplică două lovituri de cuțit acesteia,
cauzându-i decesul și este condamnat la 7 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
omor.
 Instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. a) Cod penal, aceasta
nefiind compatibilă situației prezentate. De asemenea, s-au reținut și circumstanțele atenuante
prevăzute de art. 75 lit a) și b) Cod penal. Art 75 lit a) face referire la infracțiunea săvârșită
sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea
persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau
printr-o altă acțiune ilicită gravă, găsindu-și aplcabilitatea în situația dată, însă, nu se poate
retine circumstanta atenuantă a excesului scuzabil prevăzută la art 75 lit. b), deoarece atacul
ce nu este datorat tulburării sau temerii și nu este deci asimilat cu legitima apărare. În baza art.
188 alin. (1) privind omorul, uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la
20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Situația prezentată necesită reținerea
circumstanței atenuante prevăzute la art 75 lit a), așadar conform art. 76 alin. (1) limitele
speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. Inculpatul V.N este condamnat la 7 ani de
închisoare, pedeapsa hotărâtă încadrându-se în limitele speciale după reducerea cu o treime a
acestora. La această soluție, trebuie aplicată și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi,
întrucât acest fapt este prevăzut de lege.

Speța nr. 3

Speța prezentă descrie o situație în care este întlnită pluralitatea constituită de

infractori. Aceasta este conturată prin asocierea a șase persoane (X și Y, împreună cu T, U, V
și W), care au un plan de a săvârșii diferite infracțiuni pentru a obține sume mari de bani,
având o structură ierarhică și conducere care asigură coordonarea grupului în ansamblu, X și
Y întocmind planul infracțional pe care ceilalți l-au acceptat.

Este specificat faptul că T comite singur infracțiunea de șantaj împotriva lui O,

obținnd suma de 18.000 lei. În acest caz, X și Y sunt, din punct de vedere al participației
penale, atât instigatori cât și complici (reținându-se calitatea de complici), întrucât l-au
determinat pe T să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală (art. 47 NCP). Este prezentă
și noțiunea de instigare la complicitate, U, V, și W au fost determinați de X și Y să
înlesnească fapta, iar U, V și W sunt complici, în baza art. 48 NCP și art 270 NCP. U, V, W
au înlesnit comiterea faptei, fiind vorba de o complicitate anterioară. Așadar, în situația dată,
nu se poate reține situația agravantă generală prevăzută de art. 77 lit a) NCP a comiterii faptei
de trei sau mai multe persoane împreună. De altfel, nu sunt îndeplinite condițiile pentru nici o
situație agravantă prevăzută de art. 77 NCP.

În baza prevederilor art. 207 alin (1), alin (3) și art 62 alin (1), instanța poate decide
condamnarea lui T la pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani pentru infracțiunea de șantaj, ce
poate fi însoțită de pedeapsa amenzii, întrucât s-a urmarit un folos patrimonial, adăugându-se
un spor special de o treime a pedepsei pentru constituire a unui grup infracțional (art. 367 alin.
(1)), pedeapsă cuprinsă între un an și 5 ani, aflându-ne într-un concurs de infracțiuni. În ceea
ce privește ceilalți participanți, conform art. 49 NCP „Coautorul, instigatorul și complicele la
o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor”
la stabilirea pedepsei ținându-se cont de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii și de
prevederile art. 74 NCP. În speța dată, atât autorul T, cât și instigatorii ( X și Y) și complicii
(U, V, W), au același scop și același motiv al săvârșirii infracțiunii, folosul patrimonial
dobândit ilicit urmând a fi împărțit, întrucât se pune problema unui grup infracțional,
pedeapsa instigatorilor și a complicilor putând fi egală cu cea a autorului.