Psihiatrie

OLIGOFRENIILE

Oligofreniile (oligos=puţin, fren=inteligenţă) cuprind acele boli psihice de etiologie

complexă caracterizate prin dezvoltări incomplete din punct de vedere psihic, stagnări sau dezvoltări
lente ale funcţiilor superioare ale creierului.
Aceste opriri în dezvoltare sunt datorate unor cauze care au influenţat negativ, prin lezare sau
tulburare de metabolism, creierul embrionar uman în primele etape de dezvoltare sau au acţionat
perinatal sau postnatal.
Oligofreniile trebuie diferenţiate de demenţe, care sunt rezultatul unor regresiuni globale
psihice, după ce psihicul a ajuns la dezvoltare normală.

ETIOLOGIA
1. factori endogeni(genetici):
 sindromul Down (trisomia 21)
 fenilcetonuria
 maladia Tay-Sachs- dereglare ereditară metabolică, întâlnită cu precădere la poparele
din centrul şi nordul Europei, care atacă SNC printr-o acumulare anormală de grăsimi
în creier şi apare în primii ani de viaţă
2. factori exogeni- care determină leziuni cerebrale intrauterin sau în copilăriia precoce:
 rubeola
 iclerul nuclear- incompatibilitatea Rh
 anoxia (tulburare patologică provocată de scăderea, sub valorile normale, a
oxigenului din țesuturile organismului, de diminuarea circulației sangvine )
 intoxicaţia cu plumb
 encefalopatia fetală etalonică produsă de etilismul cronic matern
 neoplazii cerebrale
 meningoencefalite
Factori mai puţin siguri sunt carenţele alimentare ale mamei în sarcină şi vârsta înaintată
a acesteia.
CLASIFICARE:
- există o clasificare a oligofreniilor după OMS în 4 grade de întârziere mintală, în funcţie
de coeficientul de inteligenţă:
a. îtârziere mintală uşoară- OI-50-70= debilitate mintală
b. medie- QI-35-49= imbecilitate
c. gravă- QI- 20-34=idioţie
d. profundă-QI-sub 20= arieraţie
Debilitatea mintală:
 reprezintă 75-80% din totalul întârzierilor mintale
 trece neobservată pănă la vărsta şcolară, când apar dificultăţi de învăţare
 debilii mintali sunt educaţi în instituţii şi şcoli ajutătoare
 ei îţi însuşesc limbajul scris şi oral, putând avea o existenţă independentă, cu integritate socio-
profesională
 nu reuşesc să treacă de la concret la abstract sau de la paticular la general
 memoria „mecanică” poate fi uneori surprinzător de dezvoltată: reţin pe dinafară poezii şi
texte de proză, fără a le înţelege sensul expresiilor şi conţinutul- „savantul idiot”
 din punct de vedere al comportamentului, sunt inhibaţi, timizi, apatici sau agresivi, instabili-
furt, vagabondaj, prostituţie, violuri, perversiuni sexuale
 mental nu depăşesc vârsta de 8-12 ani
Imbecilitatea:
 vârsta intelectuală la aceştia ajunge până la 3-7 ani
 deficienţa se evidenţiază din copilărie prin dezvoltare psihomotorie încetinită şi anomalii
fizice discrete
 vocabularul este sărac şi cuvintele sunt pronunţate greoi

Cră ciun Ionela Pag. 1

Psihiatrie

 limbajul scris este imposibil

 gândirea este empirică, cunoştinţele sunt foarte săzute şi nesistematizate
 nu au capacitate de sinteză, abstractizare şi nici de discernământ sau adaptare la situaţii care îi
scot din steretipa zilnică
 pot beneficia de o minimă şcolarizare în cămine-şcoală şi pot obţine o oarecare pregătire
profesională în muncă manuală de rutină, necalificată
 tulburările afective sunt uneori uşoare; au o instabilitate emoţională, crize de mânie, având
nevoie de protecţie şi ataşament
 sunt toată viaţa dependenţi social- de familie sau cămine
Idioţia:
 asociază întotdeauna malformaţii multiple neurologice –paralizii, surditate, cecitate
 nu depăşesc din punct de vedere mintal vârsta de 2 ani
 sunt mici de statură, chiar pitici, hipotrofici sau obezi, cocoşaţi, pot avea un număr mai mare
de degete la mâini şi piciore- polidactilie sau un număr mai mic decât normal-oligodactilie
 de multe ori degetele sunt lipite între ele- sindactilie
 idioţii de gradul I:- sunt practic irecuperabili, needucabili, se caracterizează prin lipsa
aproape totală a vieţii psihice; limbajul este nedezvoltat, reducându-se la sunete nearticulate,
ţipete
 idioţia de gradul II: limbajul verbal se poate dezvolta cel mult la nivelul celui al unui copil
de 1- 1 ½ ani; bolnavii îi recunosc pe cei care îi îngrijesc şi pot să-şi însuşească unele
deprinderi elementare (autoservire, control sfincterian, limbaj minim)
Arieraţia:
 subiecţii sunt irecuperabili, fiind reduşi la viaţa vegetativă
 sunt incapabili de a-şi forma reflexe condiţionate
 au incontinenţă sficteriană
 „comunicarea” se reduce la ţipete nearticulate ce indică trebuinţe biologice esenţiale
 necesită supraveghere şi îngrijire continuă
 durata vieţii este scăzută, datorită multiplelor malformaţii şi complicaţii somatice, precum şi
incapacităţii de autoîngrijire

Obiectivele asistentei medicale:

A. Promovarea dezvoltării optime:
 implicarea coplilului şi a părinţilor în programe de stimulare psihosenzorială
 încurajarea autoîngrijirii
 ajutarea părinţilor la orientare şi implicarea copilului spre sarcini realiste
 încurajarea familiei în orientarea către şcoli şi programe educaţionale speciale
 încurajarea familiei spre a satisface nevoile copilului de joacă, disciplină şi
interacţiune socială
B. Prevenirea complicaţiilor medicale:
 prevenirea infecţiilor respiratorii- familia este învăţată manevre de drenaj postural al
expectiraţiilor şi percuţia toracală
 importanţa schimbării frecvente a poziţiei sugarului
 explicarea dificultăţilor în alimentarea copilului:
raţia alimentară este fracţionată în cantităţi mici
alimentele solide vor fi împinse profund în cavitatea bucală pentru a favoriza
deglutiţia
alimentaţia trebuie să fie bogată în legume şi fructe pentru a evita constipaţia
C. Susţinerea familiei în asigurarea îngrijirii la domiciliu
D. Sfatul genetic:
1) dispensarizarea gravidei cu risc de sindrom Down:
 vârstă peste 35 de ani
 antecedente familiale de trisomia 21
 naşterea anterioară a unui copil cu sindrom Down

Cră ciun Ionela Pag. 2

Psihiatrie

2) efectuarea amniocentezei înainte de săptămâna a 16-a spre a preveni naşterea unui

copil cu sindrom Down

TRATAMENT:
 vitamine complexul B
 lecitină
 în agitaţie psihomotorie şi tulburări de comportament Barbiturice,
Benzodiazepine şi Neuroleptice

Cră ciun Ionela Pag. 3