Câți ?

Aspectele numerice au fost şi vor rămâne mereu controversate, mai ales când ele se
referă la perioada prestatistică. Totuşi, în ciuda nesiguranţei, se pot face unele estimări. Astfel,
potrivit opiniilor specialiştilor, raportul numeric între sedentarii agrar-pastorali şi nomazii ce
ocupau suprafeţe identice ca mărime ar fi de aproximativ 10 la 146. Proporţia net favorabilă
celor ce se ocupau prioritar cu lucrarea pământului provine din faptul că un teren agricol putea
furniza hrană mai multor persoane decât aceeaşi suprafaţă afectată păstoritului nomad.
Cum, însă, la toate populaţiile sedentare, cultivarea pământului se completează cu
creşterea animalelor şi chiar cu păstoritul pendulatoriu, iar nomadismul nu este întotdeauna pur
iscându-se temporar, ca în cazul ungurilor, şi o agricultură densă pe suprafeţe mici, mutătoare,
raportul de mai sus se cuvine, pentru anumite zone, modificat uşor, poate în sensul de 4-5
sedentari la un nomad.
Apoi, chiar şi în prima jumătate a secolului al XIV-lea, pentru popoarele sedentare din
Europa, indicele de familie este apreciat la 4,354 membri.
Prin urmare, dacă ne raportăm la perioada ocupării teutone a Țării Bârsei, estimând o
garnizoană de 200 militari, socotim că pentru întreținerea ordinului era nevoie de 3000
persoane adulte capabile de muncă fizică, din care majoritatea agricultori. Astfel, la un număr
de 13 așezări rezultă 230 persoane / așezare.
Satele erau mici în secolul al XIII-lea, cele mai multe fiind locuite de mai puţin de 50 de
familii. Încă înaintea formării oraşelor a survenit invazia tătară, densitatea populaţiei scăzând
sensibil. Regele Béla al IV-lea a iniţiat mai multe măsuri pentru refacerea ţării, printre ele
numărându-se noi colonizări cu germani după anul 1242.

Dacă avem în vedere faptul că în cetatea Râșnov au fost identificate arheologic 80 de

case pentru secolul al XVI-lea, în care s-a estimat că au locuit minimum 400 de oameni, dacă
socotim cifra 5 ca medie de persoane pe familie beneficiară a unei case, o cifră care corespunde,
în linii mari, cu aproximativ totalitatea populaţiei săseşti care locuia la Râşnov prin secolul al XVI-
lea, o populație de 250 de persoane pentru o așezare de coloniști de la începutul secolului al
XIII-lea este o estimare realistă.