Integrarea Europeană: realizări, consecinţe şi perspective.

Încă către anul 1942 scritorul român Petre Georghe în romanul

„omul de mţine” scria: „primul rezultat al sec. XX-lea v-a fi
organizarea Europei într-un stat federal, cu o singură politică
economică, barierile economice dintre state vor dispare, mărfurile
putînd circula în voie de la o margine la alta a Europei”. Visul lui
Petre Georghe a devenit o realitate în 1957 la Roma, cînd statele
care aveau interese economice: R.F.G., Franţa, Italia, Belgia, Olanda
şi Luxemburgul au format Comunitatea Economică Europeana care
viza rezolvarea în comun a problemelor din domeniul agriculturii,
comerţului. O importanţă majoră în integrarea Europeană a avut-o
înţelegerea de la Maastricht din 1992, unde statele Comunităţii
Europene iau decizia să formeze Uiunea Europeană.
Uniunea Europeană reprezintă o confederaţie care are obiectiv
principal prosperitatea economică a statelor, creşterea bunăstărilor
simplilor cetăţeni, mărirea pieţei de desfacere, asigurarea cu locuri
de muncă, libera deplasare a cetăţenilor deveniţi cetăţeni ai Europei,
reducerea sărăciei, infrastructură comună... . Eu cred că anume
integrarea europeana v-a permite statelor „Bătrinului Continent” să
rezolve în comun probleme de ordin militar, diplomatic, să lupte
înpotriva crimei organizate, să rezolve probleme ce ţin de protecţia
mediului şi nu în ultimul rînd numai integrarea europeană v-a
permite consolidarea tinerilor democraţii din Centrul şi Sud-Estul
Europei inclusiv şi în Republica Moldova. Parerea mea este că
numai prin eforturile comune ale Uniunii Europene se poate reduce
decalajul economic dintre diferite regiuni ale Europei exemplu ne
sunt statele membre ale U.E ca : Spania, Italia, care prin anii 60
aveau o economie subredă astazi au devenit state prospere
economic.
La 1 ianuarie 2007 U.E. a intrat într-o nouă fază de dezvoltare
extizîndu-se de la 15 la 27 state. Extinderea la 27 state a U.E. a dat
naştere unor probleme de ordin economic(financiar) de exemplu
statele Europei Cntrale şi de Sud-Est contribuie doar cu 5% la PIB.
La rindul său aceste state beneficiază de mari ajutoare comunitare
din bugetul UE, ceia ce indignă unele state din UE. O altă problema
cu care se confruntă UE este că nici pînă astăzi nu dispune de o
constituţie Europeană. Nu toate statele acceptă legile unice pentru
UE de exemplu Maria Britanie nu acceptă unitatea valutară comună
euro. Nu totdeauna statele membre au ratificat tratate ale UE. O altă
problema cu care se confrunta astăzi UE este creşterea ratei
şomajului, în deosebi în urma migraţiei din Sud-Estul Europei spre
Occident.
O altă problemă dezavantajoasă în urma integrării europene cred eu
este perderea din unele valori naţionale. Astazi înafara UE pe
continetul European mai rămîn trei microstate printre care şi RM.
Un obiectiv primordial al politicii externe al RM este integrarea
europeană. Parea mea este că anume integrarea va permite RM să-şi
rezolve problema Transnistriană, funcţionarea eficienta a instituţiilor
democratice, locuri de mucă, reducerea sărăciei... . Acordul de
parteneriat şi cooperare între UE şi RM întrat în vigoare la 1 iulie
1998 permite RM o colaborare cu UE pe plan politic, comercial,
juridic, cultural, stiinţific. Pînă în prezent RM a beneficiat de mil. de
euro prin diferite programe comunitare TACIS; AENEAS,
Programul European de Vecinătate. Aceste finanţe sînt direcţionate
să dezvolte sectoarele prioritare din ţară, dar cu părere de rău nu
totdeauna sint gestionate corect.
Eu cred că UE va pune cu certitudine problema lărgirii în continuare
a acestea pînă la limitele geografice a continentului European şi RM
sper eu se va integra într-un cadru de valori şi drepturi comune.