SĂ-I CUNOAȘTEM MAI BINE PE COPIII CU CES- POT FI COPIII NOSTRI

DELIMITĂRI CONCEPTUALE:

Cerințe educative speciale (CES)= se referă la toate dificultățile de invatare

care pot aparea in viata elevilor ca urmare a unor disfunctii de natura
intelectuală, senzoriala, psihomotrica, fiziologica etc. sau ca urmare a unor
condiții psiho-afective, socio-economice precare ce plaseaza elevul intr-o stare
de dificultate in raport cu cei din jur. (A.Ghergut, 2001, p. 13)

Așadar, un copil se incadreaza in categoria CES atunci cand intampina

dificultati in ceea ce priveste invatarea si dezvoltarea.

Gama cerintelor speciale este vasta, cuprinzând:

-categoria dizabilităti- aceasta reprezentând un procent de 2-5% din populatia

scolara;

- categoria dificultăți – include elevii cu probleme de invatare, deficit de atentie

și tulburari de comportament;

-categoria dezavantaje – ilustreaza apartenenta copilului la o familie

defavorizata socioeconomic.

Studiile arata ca ultimile doua categorii reprezinta 10-20% din

populatia scolara.

În Romania, copiii cu dizabilitati au reprezentat ”cea mai controversata

categorie de copii ocrotita conform Legii 3/1970” ( E.Zamfir, C. Zamfir, 1995,
p. 140).

In perioada comunista, internarea acestor copii intr-o institutie era

considerata cea mai eficienta metoda de ingrijire deoarece astfel li se putea oferi
un mediu adaptat cerintelor speciale.

Cercetările desfasurate la nivel international au demonstrat ca integrarea

in comunitate a persoanelor cu dizabilitati este mai eficienta pe termen lung
decat institutionalizarea acestora.

Astfel, in anul 1994 are loc conferinta mondiala ”Acces si calitate”

organizata de UNESCO și Ministerul Educatiei din Spania in urma careia a fost
adoptata Declaratia de la Salamanca asupra educatiei cerintelor speciale.
Obiectul acesteia a fost ”crearea unor scoli pentru toti, respectiv institutii care
sa includa toti copiii, care sa respecte diferentele dintre acestia, sa sprijine
elevii in activitatea de invatare si sa raspunda cerintelor individuale”

EVOLUTIA LEGISLATIVA PRIVIND INSTITUTIILE COMPETENTE

IN EVALUAREA COPIILOR CU DIZABILITATI (M. Ciobanu, 2004, p. 68)

-Legea protectiei copilului 3/1970:

– impartirea copiilor cu dizabilitati in deficienti recuperabili, partial recuperabili

si nerecuperabili ( art. 5);

-stabilirea atributiilor comisiei pentru ocrotirea minorilor, care functiona pe

langa consiliile populare judetene ( art. 12)

Legea 53/1992 privind protectia speciala a persoanelor handicapate:

-incadrarea in grad de handicap a copiilor, prin comisiile de diagnostic si triaj,

din cadrul Directiilor Sanitare Judetene (art.1);

Legea invatamantului nr. 84/1995

-infiintarea comisiilor de expertiza in subordinea ISJ care au rolul de a stabili

tipul si gradul handicapului copilului ( art. 43)

Ordinul nr. 153/1999 prinvind infiintarea comisiilor de expertiza medicala

a persoanelor cu handicap

-infiintarea comisiilor de expertiza medicala a copiilor cu handicap, prin

preluarea comisiilor de diagnostic si triaj ( art.4);

-ISJ desemneaza un membru psihopedagog care face parte din aceasta comisie (
art.5)

Hotararea nr.1205/2001, completata prin Hotararea nr. 1437/2004 privind

Metodologia de functionare a comisiei pentru protectia copilului

-preluarea atributiilor comisiilor de expertiza medicala a copiilor cu handicap si

ale comisiilor de expertiza din cadrul ISJ privind incadrarea intr-un grad de
handicap și orientarea scolara/profesionala, de catre CPC prin intermediul
serviciului de evaluare complexa (art.21)

Legea nr.1/2011 a educatiei nationale

-evaluarea, orientarea scolara si profesionala a copiilor, a elevilor și a tinerilor
cu CES revine CJRAE;

-stabilirea gradului de deficienta a elevilor cu CES se realizeaza de catre

CJRAE in colaborare cu CPC, dupa aparitia metodologiei (art.50)

ASPECTE POZITIVE IN CEEA CE PRIVESTE EVOLUTIA LEGISLATIVA

-trecerea de la o evaluare mai mult formala a copiilor ( pe baza unor dosare), la

expertizarea efectiva a cazurilor, prin infiintarea unui serviciu care are aceasta
sarcina;

- constituirea bazei legale care ii orienteaza pe specialisti prin aparitia ghidului

metodologic de evaluare si incadrare in grad de handicap;

-solutionarea situatiilor copiilor si propunerea unor masuri eficiente care sa le

asigure dreptul la educatie.

TIPOLOGII CES:

 AUTISM – tulburarile din spectrul autist afecteaza comunicarea, relatiile

și imaginatia.

Copilul autist este retras, nu intra in contact cu alti elevi, nu se implica in

activitati și devine anxios cand nu se respecta rutina in activitatile de
invatare. Principala sa forma de comunicare este desenul. Pentru
reducerea anxietatii și sprijinirea comunicarii, se recomanda activitati
care presupun o anumita organizare și consecventa din partea
profesorului.

 SINDROMUL ASPENGER- este o forma de autism care afecteaza elevii

in diferite moduri, dificultatile putandu-se raporta la:

-comunicarea sociala – limbajul folosit e formal, limitat, interpreteaza ad

litteram ceea ce i se spune, ceea ce il face sa intampine dificultati in
relationarea cu ceilalti.

-interactiunea sociala- intampina dificultati in relationarea cu copiii de

varsta apropiata care il considera ca fiind un ciudat, are dificultati in
recunoasterea sentimentelor, dar si a diferitelor forme de comunicare
nonverbala;
 - imaginatia- un astfel de copil prefera informatiile concrete in locul
fictiunii, intampinand dificultati in ceea ce priveste creativitate. Are o
gama restransa de interese, dezvoltand foarte usor obsesii pentru acestea.

-stangacie – manifestata atat in privinta miscarilor ample, cat si in cea a

miscarilor limitate, cum ar fi scrisul.

Copiii cu sindrom Aspenger sunt lipsiti de empatie, de indemanare, iar

stangacia le creează dificultati in intelegerea si rezolvarea corecta a unor
sarcini scolare, insa pot avea o memorie foarte buna in privinta detaliilor.

 DIFICULTATI COGNITIVE SI DE INVATARE- generează dificultăți

de citire, scriere și calcul, dificultati de vorbire si limbaj, memorie slaba,
dificultati privind atentia si ascultarea, abilitati sociale putin dezvoltate,
dificultati de ordin emotional și comportamental.

Acesti elevi au nevoie de instructiuni clare, trebuie avertizati atunci cand

este nevoie sa asculte cu atentie și sprijiniti pentru a identifica
informatiile esentiale.

 SINDROMUL DOWN- generează dificultati in planul operatiilor gandirii

și in modul de aplicare a cunostintelor in situatii noi: putere de
concentrare scazuta, dificultati de ordonare, ritm scazut al achizitiilor
scolare, abilitati motrice reduse, probleme de comunicare si limbaj.

Acesti elevi au nevoie sa fie incurajati si motivati constant, sa fie antrenati in

activitati care presupun interactiunea si colaborarea cu ceilalti elevi.

 DISLEXIA – generează dificultati in ceea ce priveste cititul, scrisul și

ortografia. Poate afecta dezvoltarea capacitatii elevului de a identifica
sunete in cuvinte, capacitatea de concentrare si coordonare, viteza si
eficienta in citirea si intelegerea unui text.

Atunci cand este afectata si capacitatea de a recunoaste și folosi

numerele, este vorba de DISCALCULIE.

 TULBURARI EMOTIONALE SI DE COMPORTAMENT

Se pot distinge trei tipuri de dificultati:

-nivel scazut – comportament neadecvat, manifestat in clasa, in relatiile

cu colegii;
 -nivel mediu – comportament provocator, manifestat atat in relatiile cu
colegii, cat si cu profesorii;

-nivel ridicat – comportament distructiv, precum sfidarea, agresiunea,

violenta

Elevii cu tulburari emotionale si comportamentale sunt obisnuiti sa fie

mai degraba pedepsiti, decat recompensati și sa aiba relatii negative cu
cei din jur. De aceea, se recomanda o colaborare permanenta intre
profesor, consilierul din scoala si familie.

 ADHD – tulburare psihiatrica de neuro-dezvoltare care are impact de

lunga durata asupra calitatii vietii

Copilul cu ADHD: vorbeste excesiv, se agita, este in continua miscare,

are dificutati in a-si astepta randul, intrerupe sau deranjeaza alte persoane,
ignora detaliile, isi mentine cu greutate concentrarea, nu termina ce a
inceput, este uituc in activitatile lui

PERSONALITATI CU DIZABILITATI

Ludwing van Beethoven a fost un compozitor german recunoscut ca unul

dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii, un compozitor de
tranzitie intre perioada clasica si cea romantica.

In ciuda faptului ca mediul familial nu i-a fost favorabil, Beethoven a

inceput sa ia lectii de pian inca de la 10 ani. Dotarea muzicala
exceptionala i-a fost recunoscuta de cum a pus mana pe clapele pianului,
ajungand in scurt timp sa ia lectii  cu Wolfgang Amadeus Mozart.

In scurt timp incepe sa compuna, dezvoltandu-si din ce in ce mai mult

cariera  in muzica. Amintim printre operele sale Simfonia a III-a “Eroica”
pentru pian si “Fur Elize”. 

In anul 1798  apar insa primele semne ale scaderii auzului, iar cativa ani
mai tarziu devine complet surd. Surditatea nu i-a interupt creatia artistica,
paradoxal fiind faptul ca operele compuse dupa ce a ramas surd au avut
cel mai mare succes. Recunoastem printre ele “Variatiile-Diabelli” si
Simfonia a IX-a – “Oda bucuriei”. Se stinge din viata in martie 1827  in
urma unei boli la ficat.
STUDIU DE CAZ:

Tipuri de deficiente ale elevilor din clasa pregatitoare- Scoala Gimnaziala

Tatarani:

-ADHD – copilul se afla in permanenta miscare, vorbeste neincetat, intrerupe si

deranjeaza alte persoane, este dornic de atentie, isi mentine cu greu
concentrarea, are dificultati in a-și astepta randul.

-tulburari de pronuntie;

-tulburari grafo-lexice;

-tulburari emotioanale (generate de familia monoparentala din care face parte)

-astm bronsic

STRATEGII DE INTEGRARE A COPIILOR CU CES

”Scoala este institutia principala prin care se organizează si derulează procesul

educativ” (E. Vrăsmaș, T. Vrăsmaș, 2012, pag. 35) , este veriga care contribuie
la dezvoltarea umana, desfasurand activitati formative. De aceea, principala
preocupare a acestei institutii trebuie sa fie integrarea scolară și socială a
membrilor comunitatii în care se desfasoara procesul de invatamant.

Educatia incluziva este parte componentă a educatiei pentru toti, bazandu-se

pe acceptare, includere și implicare a tuturor în procesul educativ. Inclusiunea
inseamna a valoriza fiecare copil, dand importanta nevoilor acestora.

”Educatia incluziva presupune un proces permanent de imbunatatire a institutiei

scolare, avand ca scop exploatarea resurselor existente mai ales a resurselor
umane, pentru a sustine participarea la procesul de invatamant a tuturor elevilor
din cadrul unei comunitati” ( Dezvoltarea practicilor incluzive in scoli- Ghid
managerial, MEC, UNICEF, Bucuresti, 1999, pag. 9).

Cu alte cuvinte, educatia incluziva presupune implicarea tuturor resurselor

umane și antrenarea acestora în îmbunătățirea practicilor existente, astfel încât
nu numai copilul cu CES sa fie integrat, ci intregul grup sa invete sa se dezvolte
pe baza acestei imprejurari.

Pasi în abordarea unei educatii incluzive:

-încheierea unui parteneriat intre scoala si familie in care este subliniat rolul
celor doua instante educative în formarea si dezvoltarea copiilor;

- pregatirea profesorilor si a intregului personal pentru a primi toti copiii;

-pregatirea elevilor pentru a se accepta reciproc;

- asigurarea unui mediu educational cat mai eficient si stimulator;

- asigurarea unui curriculum flexibil la care sa poata avea acces si parintii;

- evaluarea permanenta a progreselor pe care le fac copiii atat din punct de

vedere al achizitiilor intelectuale, cat si al relatiilor sociale, al cooperarii si
colaborarii, al dezvoltarii imaginii de sine și a increderii in fortele proprii;

-elaborarea unor planuri de interventie individualizate ;

-ajustari permanente ale curriuculum-ului pentru a se adapta la nevoile

educative ale copiilor.

Un program educativ individualizat trebuie să includă următoarele

componente:
- evaluarea nivelului actual de dezvoltare al copilului;
- stabilirea obiectivelor dezvoltării proxime;
- determinarea serviciilor de asistenţă şi a resurselor care vor stimula
participarea elevului integrat la activităţile unei clase obisnuite;
- formularea obiectivelor şi indicarea metodelor instructive şi educative;
- evaluarea progreselor copiilor cu CES şi a realizării obiectivelor pe
termen scurt, mediu şi lung.
- readaptarea programei în funcţie de progresele copilului integrat.

Dificultati intampinate in abordarea educatiei incluzive:

- Numarul mare de elevi existent intr-o clasa care impiedica acordarea

timpului necesar fiecaruia in parte;

- Absenta unui profesor de sprijin pentru elevul cu CES care impiedica

desfasurarea optima a actului educational;
 - Absenta unor spatii special amenajate care le-ar putea permite copiilor cu
CES sa socializeze pe timpul pauzelor.

BIBLIOGRAFIE:

Zamfir E., Zamfir C. (coord.), Politici sociale: Romania in context european,

Bucuresti, Editura Alternative, 1995

Ciobanu Grasu M., Provocari si dileme in educarea copiilor cu dizabilitati în

Ghergut A. (coord),Volum Simpozion National Profesionalism si eficienta in
invatare, ed. I, Iasi, Editura AS”S, 2004

Ghegut, A., Psihologia persoanelor cu cerinte speciale, Iasi, Editura Polirom,

2001

Vrasmas T., Vrasmas E., Educatia incluziva in gradinita: dimensiuni, provocari

și solutii, UNICEF, Buzau, Alpha MDN, 2012