Capitolul II MM PDF

CAPITOLUL II
MANAGEMENTUL MEDIULUI ȘI
DEZVOLTAREA DURABILĂ
© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

MANAGEMENTUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTAREA
DURABILĂ
• Conceptul de dezvoltare durabilă
• Abordarea sistemică
• Evoluția cadrului managementului mediului
• Protecția mediului
• Repere internaţionale
• Accesul la justiție în problemele de mediu

Conceptul de dezvoltare durabilă (1)
• Îşi are originea în mişcarea ecologistă, apărută în
anii ’60 în SUA
– Mişcarea ecologistă (sau ecologismul) s-a format
ca reacţie la efectele de mediu şi sociale, generate
de modul de dezvoltare a societăţii umane (Vezi
Cap. I)
• S-a conturat în timp şi a evoluat pe fundalul unor
ample dezbateri privind politicile economice, de
mediu şi sociale
• Recunoscut oficial prin adoptarea unui număr de
conferinţe şi convenţii internaţionale, prin legi,
programe de acţiune, strategii globale, regionale şi
naţionale
• Exprimă un deziderat de evoluţie echilibrată şi perpetuă
a societăţii umane şi implică analize interdisciplinare
• Are ca scop identificarea unor soluţii de îmbunătăţire a
calităţii vieţii umane, în condiţiile date de limitele
biofizice ale mediului global

• Concept relativ, inţial definit la nivel global, dar
care implică abordări la scară regională, naţională,
locală (Fig.1)
Fig. 1
• Nu există un acord general privind semnificaţia
exactă a dezvoltării durabile
• Definiţia cea mai larg acceptată în prezent este:
– “Dezvoltarea care îndeplineşte necesităţile
generaţiei prezente, fără a compromite
capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini
propriile necesităţi” (Raportul Brundtland)

• Există însă un consens privind:
− Necesitatea asigurării continuităţii vieţii în condiţiile
date de capacitatea Pământului de a furniza resurse şi
de a neutraliza poluarea
− Necesitatea asigurării unei distribuţii echitabile a
resurselor, având în vedere posibilităţile generaţiei
actuale şi a celor viitoare de a utiliza resursele
− Necesitatea aprofundării înţelegerii legăturilor dintre
economie, societate şi mediu
• Problema dezvoltării durabile este analizată în
principal prin prisma economică, ecologică şi
sociologică (Fig.2)
• Pentru a echilibra cele trei perspective trebuie
analizat fiecare domeniu în parte, considerat ca un
sistem, pentru a-i înţelege propria logică
– Sistemul economic
– Sistemul mediu
– Sistemul social

Fig.2 Legături economie – societate - mediu

• Practic, se urmăreşte optimizarea realizării diferitor
obiective, prin stabilirea şi îndeplinirea unor seturi de
indicatori economici, sociali şi de mediu (Fig.3)
Fig. 3
• Abordarea sistemică poate fi ilustrată printr-o diagramă
Venn (Fig. 4 a), care prezintă dezvoltarea durabilă ca
intersecție a obiectivelor atribuite celor trei sisteme
interrelaționate: mediu (sau ecologic), economic și social
• Ideea de bază este aceea că pentru o dezvoltare durabilă
nu este suficientă maximizarea obiectivelor pentru un
singur sistem, deoarece efectele asupra celorlalte sisteme
sunt ignorate. De exemplu:
– Realizarea unei eficiențe sporite, a unei mai bune echități și a
unei reduceri a sărăciei la nivelul sistemului economic, poate
genera în continuare efecte nedorite asupra sistemelor mediu și
social
• Dezvoltarea durabilă poate fi concepută cu ajutorul
diagramelor Venn și ca un domeniu comun al (4 b):
– Activităților științifice de fundamentare a
cunoștințelor
– Strategiilor politice tematice care propun
soluționarea unei serii de probleme complexe cu
care se confruntă societatea umană
– Măsurilor concrete pentru atingerea obiectivelor
economice, sociale și de mediu

Sistemul mediu Preocupări

productivitate biologică preponderent ecologice
reziliență Resurse naturale și
biodiversitate capacitate ecologică
Sistemul Sistemul Preocupări Preocupări

economic social preponderent preponderent
eficiență justiție socială tehnologice sociale
echitate bună guvernare Sisteme Capital uman și
reducerea sărăciei stabilitate socială tehnico - economice așteptări sociale
a) b)
Fig. 4

Evoluția cadrului managementului mediului (1)
• Pornind de la revoluția industrială, poluarea produsă
de activitatea economică a început să depășească
capacitatea naturală de absorbție a mediului local și
să afecteze sănătatea umană la scară națională și
internațională
• Dat fiind că revoluția indusrială a debutat la sfârșitul
secolului al XVIII – lea – începutul secolului al XIX –lea
în Anglia, în prezentarea evoluției cadrului de
management al mediului s-a ales ca referință
exemplul Marii Britanii

• Un prim răspuns al societății la industrializarea rapidă a fost acela
de a adopta legi prin care să se creeze condiții mai bune pentru
copiii care lucrează, stipulând timpul de lucru și furnizarea de
educație
– În acest sens, Legea Fabricilor adoptată de Marea Britanie în 1833 a
concretizat cele mai vechi idei oficiale privind sănătatea și securitatea
la locul de muncă și îmbunătățirea mediului de lucru din cadrul
organizațiilor
• Această încadrare a managementului mediului ca sănătate și
securitate la locul de muncă a reprezentat un început, însă doar
pentru proprietarii de mori și de fabrici
• Aspectul de mediu al responsabilității acestor proprietari s-a oprit
însă la poarta fabricii, delimitând în acest fel granița cu mediul
• Este important de subliniat că atunci, ca și acum,
industrializarea a fost privită de guverne și de oamenii de
afaceri ca reprezentând progresul economic, social și
cultural
• Industrializarea a făcut parte din eforturile continue de a
îmblânzi sau controla natura, de a moderniza orașele și
de a crea bogăție prin producție și prin extinderea
naturală a revoluției agricole
• Scara industrializării a dus schimbarea peisajului și mediul
orașelor și a unor întregi regiuni
• Amploarea și ritmul activității industriale a determinat
îngrijorări și preocupări cu privire la sănătatea publică
• În ciuda amplorii și vitezei industrializării, a fost nevoie de
timp pentru a trece de la reacțiile locale la legislația
națională în ceea ce privește sănătatea publică
• Continuând exemplul Marii Britanii, abia în abia în Legea
privind sănătatea publică din 1848, corporațiilor municipale
li s-a dat responsabilitatea pentru asigurarea sistemelor de
drenare și canalizare, aprovizionarea cu apă potabilă și
eliminarea deșeurilor din gospodării, străzi și drumuri și
numirea unui medic de district în fiecare oraș
• Managementul mediului a fost conceput mai ales pentru
gestionarea resurselor și a deșeurilor și pentru asigurarea
sănătății publice
• Repere cheie ale secolului al XIX-lea au fost:
– Epidemia de holeră din 1847, care a dus la îmbunătățiri ale
alimentării cu apă și
– „The Great Stink” din Londra din anul 1858, care a dus la o lege
care a permis strângerea de fonduri pentru construcția
sistemului de canalizare care să asigure colectarea efluenților
deversați în Tamisa
• Mult mai târziu, în 1952 - „The Great Smog” din Londra a
condus la adoptarea în 1956 a Legii privind aerul curat și la
crearea de zone fără fum
https://www.bbc.com/news/av/uk-england-london-
20615186/the-great-smog-of-london-remembered-60-years-
on
https://www.metoffice.gov.uk/weather/learn-
about/weather/case-studies/great-smog
• Înțelegerea interacțiunilor om – natură ca urmare a
cercetărilor și descoperirilor științifice privind diversitatea
și evoluția speciilor, a început să se accentueze în secolele
XIX și XX
• În contextul extinderii urbanizării, eforturile de conservare
a naturii de la începutul secolului al XX-lea au început să
prindă contur
– În Marea Britanie, aceste inițiative s-au datorat recunoscutului
entomolog și bancher Charles Rothschild și s-au concretizat în
înființarea Trusturilor Wildlife. Trustul Național britanic s-a
constituit pentru a începe acțiunile de protejare a „spațiilor
sălbatice”, conducând la formarea sistemului de parcuri naționale
https://ro.ergonengineering.com/british-landfill-transformed-
into-nature-reserve-247929
• Eforturile de conservare a naturii s-au consolidat în anii
1920 și 1930
• Progresul tehnologic și dezvoltarea industriei chimice în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial au condus la
accentuarea rapidă a eliberării de poluanți în mediile local,
regional și global
• Utilizarea îngrășămintelor chimice, a pesticidelor și a
fungicidelor s-a răspândit în anii '50 în multe părți ale lumii
• Efectele nefavorabile ale accidentelor de poluare a apelor
de suprafață cu substanțe chimice dăunătoare în
concentrații mari sau creșterea rapidă a rezistenței
populațiilor de insecte dăunătoare la substanțele chimice
aplicate pentru combaterea lor, s-au manifestat lent
• Modelul conceptual de management al mediului se baza
pe capacitatea mediului de a absorbi sau asimila poluarea,
neluând în considerare persistența substanțelor chimice
– Spre exemplu, până în anii ’70, legislația privind depozitarea
deșeurilor atât în Europa cât și în SUA, permitea pătrunderea
levigatului din depozitele de deșeuri în apa subterană
• Accentul se punea pe stabilirea limitelor de emisie, nu a
cantității totale de poluanți eliberați în mediu
– Spre exemplu, se poate considera că evacuarea într-un râu a 2000
de l/zi de efluenți netratați proveniți din canalizare este viabilă,
dacă acest prag se încadrează în capacitatea de absorbție a râului
– Habitatul și speciile aceluiași râu ipotetic ar fi afectate în mod
semnificativ dacă un volum de 730 000 de litri (totalul anual) de
efluenți netratatați ar fi eliberat deodată
• S-a manifestat în timp, de la abordarea bazată pe
asigurarea sănătății și securitatății la locul de muncă,
la cea bazată pe sănătatea publică și respectiv axată
pe protecția mediului
• La această dezvoltare au contribuit deopotrivă
aprofundarea cunoștințelor științifice privind mediul,
precum și conștientizarea riscurilor de mediu globale
cu care se confruntă planeta
• Conceptul de dezvoltare durabilă fundamentează
politicile de dezvoltare din toate domeniile, politici
care integreză procupările obligatorii de protecția
mediului inerent legate de managementul mediului
Protecția mediului (1)
• Constă în ansamblul de măsuri și proceduri care au ca
obiectiv conservarea resurselor naturale, protejarea
calității mediului natural și, când este posibil ameliorarea
calității acestuia și inversarea tendințelor de degradare
• Aceste măsuri sunt realizate printr-un set de mijloace
– Legislative – cuprinzând elaborarea de acte normative vizând
protecția mediului și punerea lor în aplicare
– Administrativ – instituţionale – incluzând autoritățile din
domeniu, a institutelor de specialitate
– Educativ – informative formale (la toate nivelurile de învățământ)
și informale (muzee, expoziţii, conștientizare şi antrenare a
populaţiei în activități de protecţia mediului)
– Economico-tehnologice – cum sunt introducerea celor mai bune
tehnologii, integrarea protecției mediului în toate domeniile de
politică și promovarea de programe intersectoriale: energie -
mediu, transport - mediu, urbanism - mediu etc.
Protecția mediului (2)
• Se realizează prin orice activități de menținere sau
remediere a calității factorilor de mediu, de prevenire a
emisiilor de poluanți sau de reducere a prezenței
substanțelor poluante în mediu. Pot consta în:
– Modificarea proprietăților bunurilor și serviciilor
– Modificarea modelelor de producție
– Modificarea tehnologiilor de producție
– Tratarea sau eliminarea reziduurilor
– Reciclare
– Împiedicarea degradării peisajului și a ecosistemelor

Utilizarea eficientă a resurselor (1)
• Activitățile economice sunt dependente de
ecosistemul global - în special capacitatea sa de a
furniza resurse și de a absorbi poluanți
• Pământul este un sistem material închis și această
limită modelează posibilitățile de creștere economică
– Pentru unele resurse neregenerabile, inclusiv multe metale
și minerale, securitatea aprovizionării nu este încă o
problemă
– Pentru combustibilii fosili, pentru metalele rare și pentru
suprafețele de teren, disponibilitatea acestora reprezintă
deja o problemă
• Sistemele naturale pot fi privite ca o formă de capital
– Dacă se menține capitalul natural, acesta va furniza resurse
regenerabile și servicii ecosistemice (cum sunt producția de
alimente, reglarea climei, purificarea apei etc.)
– Exploatarea excesivă a capitalului natural (fie prin consum
accelerat de resurse, fie prin emiterea de poluanți în exces),
reduce capacitatea acestuia de a furniza bunuri și servicii
Sistemul global
Economia mondială
Capitalul ...și
natural absoarbe
furnizează Producție Consum poluanți
input de (sub toate
materii formele
prime... Cu o capacitate sustenabilă limitată a de
resurselor, creșterea economică pe agregare)
termen lung necesită o eficiență
sporită a resurselor
Fig. 5
• Societatea depinde pentru supraviețuire de resursele
naturale - metale, minerale, combustibili, apă, terenuri,
cherestea, sol fertil, aer curat și biodiversitate
• Societatea nu poate continua să preia din ce în ce mai multe
resurse din mediu și să genereze tot mai multe deșeuri
• Utilizarea eficientă a resurselor presupune utilizarea
resurselor limitate ale Pământului într-o manieră durabilă
• Singura modalitate de a menține creșterea economică pe
termen lung este de a deveni mai eficient din punct de
vedere al utilizării resurselor

• Creșterea cererii de resurse la nivel global crează presiuni
asupra mediului și concurența pentru resurse ia amploare
• Multe resurse naturale sunt fundamentale pentru sănătatea,
bunăstarea și calitatea vieții umane, motiv pentru care este
vitală cunoașterea și respectarea limitelor naturale ale
planetei
• În acest scop, trebuie identificate noi modalități care vizează:
– Îmbunătățirea gestionării stocurilor de resurse, reducerea
inputurilor, optimizarea proceselor de producție, îmbunătățirea
managementului, îmbunătățirea logisticii, schimbarea modelelor
de consum și minimizarea deșeurilor, dezvoltarea de noi produse și
servicii
• Conduce la reducerea costurilor și la creșterea
competitivității industriei
• Contribuie la stimularea inovației tehnologice și la
facilitarea ocupării forței de muncă în sectorul
„tehnologiilor verzi” cu dezvoltare rapidă
• Contribuie la stimularea unor sectoare precum
reciclarea și recuperarea resurselor
• Contribuie la reducerea impactului asupra mediului
• Contribuie la creșterea calității vieții, într-un mediu
mai sănătos și atractiv
• Necesită modificări de prețuri, pentru a reflecta mai
bine costurile de mediu și sociale:
– Posibilități de a îmbunătăți sistemul economic, oferind
stimulente și semnale potrivite pentru producători și
consumatori
• Trebuie să facă obiectul unor politici publice coerente
• Prioritate a Uniunii Europene
• Factorii de decizie politică utilizează indicatori pentru a
evalua cantitatea și natura aporturilor de resurse și
relația lor cu rezultatele economice la nivel global,
național și la scări mai mici de producție (sectoare
individuale)
• Indicatori importanți sunt și cei privind consumul,
care măsoară resursele utilizate în produse și servicii
pe parcursul întregului lor ciclu de viață
– Evoluția indicatorilor identifică tendințele de utilizare a
resurselor, iar factorii de decizie stabilesc modul de
îmbunătățire a eficienței resurselor
– Factorii de decizie au nevoie de informații cu privire la
politicile, instrumentele și tehnologiile care pot fi
utilizate în economie (la scară națională, regională și de
altă natură) pentru a valorifica la maxim resursele,
reducând în același timp deșeurile și emisiile

Controlul și prevenirea poluării (1)
• Efectele industrializării rapide asupra mediului au dus la
nenumărate incidente de contaminare a resurselor de
apă, a aerului și a solului cu substanțe toxice și alți
poluanți, creând riscuri serioase asupra sănătății umane și
asupra ecosistemelor
• Utilizările extensivă și intensivă a materiilor prime și a
energiei au creat presiuni cumulate asupra calității
ecosistemelor locale, regionale și globale
• Pe măsura intensificării ritmului activităților industriale și a
aprofundării înțelegerii efectelor cumulate ale poluării,
paradigma controlului poluării a devenit abordarea
dominantă a managementului mediului
Două concepte principale au fundamentat
abordarea de tip control al poluării:
• Conceptul de capacitate asimilativă a mediului,
care afirmă existența unui nivel specific de emisii
în mediu care nu duce la efecte inacceptabile
asupra mediului sau asupra sănătății umane
• Principiul controlului poluării, care presupune că
deteriorarea mediului poate fi evitată prin
controlul modului, timpului și vitezei cu care
poluanții intră în mediu

• Controlul poluării este metoda prin care se realizează
reducerea sau eliminarea evacuării poluanților sau a
anumitor forme de energie în mediu
– Este reglementat prin standarde care stabilesc valorile
limită ale poluanților care pot fi evacuați în aer, apă și pe
terenuri
• Istoric, în baza principiului controlului poluării, măsurile
de protecție au constat în special în
– Izolarea contaminanților de mediul înconjurător
– Utilizarea tehnologiilor de tip la capătul conductei
• Soluțiile au vizat fie obiective de calitate specifice
mediului, fie limitele de emisie și au fost în principal axate
pe evacuări din surse punctuale
• Controlul poluării se bazează pe următoarele principii:
– Împiedicarea evacuării în mediu a unor substanțe sau forme de
energie dăunătoare vieții
– Reținerea sau reciclarea acelor substanțe care ar putea fi
dăunătoare dacă sunt evacuate în mediu în cantități excesive
– Împiedicarea evacuării în mediu a substanțelor persistente și care
sunt toxice pentru viețuitoare
• Mijloacele specifice de control al poluării includ:
– Depozitele de deșeuri
– Sistemele de control al emisiilor pentru automobile
– Rezervoarele de sedimentare în sistemele de canalizare
– Precipitația electrostatică a impurităților din gazul industrial
– Practica reciclării
• Principalul dezavantaj al reducerii poluării la capătul
conductei este că se axează preponderent pe limitarea
evacuărilor directe într-un singur mediu (aer, apă sau sol)
– De exemplu, instalarea scrubber-urilor umede la coșurile de fum
transformă adesea poluanții din aer în ape uzate, rezolvând astfel o
problemă de mediu prin crearea altei probleme de mediu
• Conștientizarea limitelor măsurilor de control al poluării la
capătul conductei (aval), a condus la trecerea la măsuri de
prevenire a poluării (amonte), prin promovarea strategiei de
management al deșeurilor
– Conform acestei strategii, pe primul loc se află prevenirea poluării
la sursă, urmată ierarhic descendent de reciclare, tratare și
evacuare (inclusiv eliminarea) în mediul înconjurător
• Gestionarea completă a deșeurilor implică instituirea

unui sistem coerent de măsuri privind proiectarea,
fabricarea și utilizarea produselor, reciclarea și
eliminarea și care vizează reducerea cea mai eficientă și
economică a problemelor generate de deșeuri
• În perspectiva controlului poluării, deșeurile sunt
considerate un produs secundar, nedorit al procesului
de producție, produs care trebuie să fie reținut pentru a
nu contamina solul, resursele de apă și aerul peste
limitele considerate acceptabile
• Ca răspuns la numeroasele dovezi de contaminare serioasă
asociată cu managementul deșeurilor, au fost concepute
standarde pentru practicile acceptabile de colectare,
manipulare și eliminare pentru a asigura protecția mediului
• O atenție deosebită a fost acordată criteriilor de eliminare
în condiții de siguranță a mediului prin depozitele de
deșeuri, incinerarea și tratarea deșeurilor periculoase
• Pentru a evita costurile de mediu asociate cu eliminarea
deșeurilor și pentru a promova gestionarea rațională a
resurselor rare, s-a acordat o atenție sporită minimizării
cantităților de deșeuri și reciclării acestora
Principalele dezavantaje ale controlului poluării la
capătul conductei sunt
• Prezintă riscul de a transfera poluarea de la un mediu
la altul, unde poate cauza probleme la fel de grave
• Deși nu la fel de costisitoare ca remedierea, poate
contribui la creșterea semnificativă a costului
proceselor de producție
• Este de obicei asociată cu regimuri de reglementare
care adaugă alte seturi de costuri legate de asigurarea
conformării la legislația aplicabilă
• Abordarea bazată pe controlul poluării a adus îmbunătățiri
pe termen scurt problemelor locale de poluare, dar a fost
mai puțin eficientă în abordarea problemelor cumulate,
din ce în ce mai recunoscute la nivel regional (de ex., ploi
acide) sau global (de ex., epuizarea stratului de ozon)
• În plus, tehnologiile de control al poluării au devenit din ce
în ce mai sofisticate și mai scumpe, astfel încât abordarea
s-a reorientat spre identificarea unor metode de a
încorpora prevenirea în conceperea proceselor industriale,
cu scopul de a elimina efectele nocive asupra mediului,
promovând în același timp competitivitatea industriilor
• Prevenirea poluării este metoda prin care se realizează
reducerea sau eliminarea deșeurilor la sursă, prin
modificarea proceselor de producție, promovarea utilizării
substanțelor netoxice sau mai puțin toxice, implementarea
tehnicilor de conservare și reutilizare a materialelor
• Prevenirea poluării constă în orice practică prin care se
reduce, se elimină sau se împiedică poluarea la sursă
– A devenit o parte integrantă a politicii de mediu care
accentuează beneficiile prevenirii producerii poluării la sursă,
comparativ cu măsurile de tipul tratării sau reciclării după ce
emisiile (în orice formă de agregare) au fost produse
• Prevenirea poluării se axează direct pe utilizarea
proceselor, practicilor, materialelor și energiei care duc
la evitarea/ minimizarea poluanților la sursă
– Reducerea poluării la sursă înseamnă mai puține deșeuri de
controlat, tratat sau eliminat
– Mai puțină poluare înseamnă mai puține pericole pentru
sănătatea publică și pentru mediu
• În sectorul energiei, prevenirea poluării poate reduce
impactul negativ asupra mediului generat prin
extracția, procesarea, transportul și arderea
combustibililor fosili
• Reducerea poluării la sursă are ca efect
– Reducerea cantității de substanțe periculoase sau de poluanți din
fluxul de deșeuri, care se eliberează în mediu înainte de reciclare,
tratare sau eliminare
– Reducerea riscurilor pentru sănătatea publică și mediu, asociate cu
eliberarea de astfel de substanțe
• Termenul de reducere la sursă acoperă
– Modificări ale echipamentelor sau ale tehnologiei
– Modificări de proces sau de proceduri
– Reproiectarea produselor
– Substituenți de materii prime
– Îmbunătățiri la nivel de gospodării
– Îmbunătățiri ale activităților de întreținere a echipamentelor
– Îmbunătățiri ale programelor de instruire
Repere internaţionale (1)
• Conferinţa privind mediul uman (Stockholm, 1972)
• “Viitorul nostru comun” (Raportul Brundtland, 1987)
• Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea (Rio de Janeiro, 1992)
• Conferinţa “Rio + 5” (New York, 1997)
• Summitul mileniului (New York, 2000)
• Conferinţa privind dezvoltarea durabilă (Johannesburg,2002)
• Conferinţa privind dezvoltarea durabilă (Rio de Janeiro, 2012)
• Summitul dezvoltării durabile (New York, 2015)
1970 1980 1990 2000 2010 2015
Summitul
Johannesburg Rio + DD
Declaraţia 20
Rio + Mileniului
Rio 5
Raportul
Stockholm Brundtland © Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă
1972 - Conferinţa de la Stockholm (1)
• Primul cadru de dezbatere a problemei interacţiunilor
dintre mediu şi dezvoltarea societăţii umane
• Scop: stabilirea principiilor directoare comune pentru toate
ţările lumii, privind protecţia şi îmbunătăţirea mediului
uman
• Cauze
– Condiţiile mediului uman influenţează dezvoltarea
economică
– Creşterea naturală a populaţiei reprezintă un important
factor de stres asupra mediului
Soluţii propuse
• Considerarea protejării mediului în planificarea
dezvoltării economice
• Politici demografice în zonele în care presiunea
populaţiei are un impact nefavorabil asupra
mediului

Mijloace propuse
• Utilizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi a tehnologiei
pentru identificarea, evitarea şi controlul riscurilor
de mediu şi pentru soluţionarea problemelor de
mediu
• Adoptarea de convenţii şi tratate internaţionale
în domeniul mediului

Implicaţii pentru ţările în curs de dezvoltare
• Necesitatea dezvoltării accelerate, pentru a
combate sărăcia, care la rândul său generează
probleme de mediu
• Ţările dezvoltate trebuie să asigure asistenţă
financiară substanţială

În urma conferinţei au rezultat
• Declaraţia de la Stockholm – 26 de principii
• Planul de acţiune pentru mediul uman
• Înfiinţarea Programului Naţiunilor Unite pentru
Mediu (1973)

Planul de acţiune pentru mediul uman
• Earthwatch – program pentru evaluarea mediului
uman (activităţi de cercetare, monitorizare, analiză şi
schimb de informaţii)
• Măsuri pentru managementul mediului (aşezări
umane, resurse naturale, reglementări privind controlul
poluării)
• Măsuri suport (informarea şi educarea publicului,
formarea şi instruirea specialiştilor în domeniul
mediului, construcţie instituţională)
Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu PNUM)
• Instituţie cu rol de îndrumare şi coordonare în domeniul
mediului, funcţionând pe programe
• Programele PNUM
– Axate iniţial pe probleme sectoriale de mediu (poluarea
aerului, a apei şi a terenurilor)
– Axate ulterior pe probleme de mediu la nivel global (ploi
acide, epuizarea stratului de ozon, schimbări climatice,
defrişarea şi deşertificarea, conservarea diversităţii biologice,
traficul internaţional de produse şi deşeuri toxice şi
periculoase, protejarea mediului în perioade de conflict
armat)
1987 – Raportul Brundtland (1)

• Defineşte sintagma “dezvoltare durabilă”
– “Dezvoltarea care îndeplineşte necesităţile
generaţiei prezente, fără a compromite capacitatea
generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile
necesităţi”

• Definiţia dată dezvoltării durabile conţine două
concepte principale
– “Necesităţi” - cu referire la necesităţile vitale ale
populaţiei sărace a lumii, căreia trebuie să i se
acorde principala prioritate
– “Limitări” - impuse de stadiul tehnologiei şi de
organizarea socială, asupra capacităţii mediului de
a satisface necesităţile din prezent şi pe cele
viitoare
• Analizează situaţia particulară a ţărilor în curs de
dezvoltare
Lipsa durabilităţii
Degradarea resurselor naturale
Sărăcie
Creşterea populaţiei Şomaj
Creştere economică scăzută

• Creşterea economică este o condiţie esenţială a
dezvoltării, dar generează impact cantitativ şi calitativ
asupra mediului
• Gestionarea raţională a resurselor, utilizarea
cunoştinţelor ştiinţifice şi dezvoltarea tehnologică,
sunt măsuri care pot determina menţinerea capacităţii
suport şi întreţinerea bazei de resurse naturale

• Identifică şapte probleme majore ale dezvoltării la nivel
global, care necesită adaptări la nivel naţional
– Controlul demografic
– Dezvoltarea resurselor umane
– Producţia de alimente
– Diversitatea biologică
– Energia
– Industria
– Urbanizarea


• Fundamentează cadrul conceptual al abordării care
va sta la baza Agendei 21 şi a principiilor din
Declaraţia de la Rio
• Viziune bazată pe legăturile dintre
– Economie
– Societate
– Mediu

1992 - Conferinţa de la Rio (1)
• Scop: Stabilirea unui parteneriat global echitabil printr-un
nou tip de cooperare între statele lumii, sectoare ale
societăţii şi cetăţeni
• Cauze
– Dezvoltarea economică dezechilibrată a statelor lumii
– Efectele dezvoltării economice asupra mediului global
• Soluţie
– Rectificarea dezechilibrelor produse de dezvoltarea
economică

Sistem global nedurabil Sistem global durabil

Prezent Viitor
Dezvoltare durabilă
Deteriorarea ecosistemelor
Sporirea capacităţii
ecosistemelor
Sărăcie Foamete Boli Analfabetism
Reducerea sărăciei
Dezvoltare economică
dezechilibrată Dezvoltare economică
echilibrată
Căi de soluţionare propuse pentru un sistem global
durabil
• Utilizarea instrumentelor economice
– Liberalizarea comerţului
– Internalizarea costurilor de mediu pentru a reduce
efectele activităţilor economice asupra mediului
• Utilizarea instrumentelor de reglementare
• Transfer de tehnologie şi asistenţă financiară pentru
ţările în curs de dezvoltare
• Declaraţia de la Rio – 27 de principii
• Agenda 21
• Adoptarea a 2 convenţii internaţionale
– Convenţia privind diversitatea biologică
– Convenţia cadru privind schimbările climatice
• O declaraţie de principii privind managementul
conservării şi dezvoltării durabile a pădurilor
Agenda 21 (1)
• Plan de acţiune globală pentru dezvoltarea durabilă,
conceput pentru secolul XXI
• Organizată în IV secţiuni
– Dimensiunea socială şi economică a dezvoltării
– Conservarea şi managementul resurselor naturale
– Întărirea rolului grupurilor majore
– Mijloace de implementare

Agenda 21 (2)
• Conţine 40 de capitole destinate unor domenii de
programe specifice, structurate în termenii
– Bazei de acţiune
– Obiectivelor de realizat
– Măsurilor care trebuie aplicate
– Modalităţilor de implementare

Agenda 21 (3)
• Exemple de programe specifice
– Cap. 4 Modificarea modelelor de consum
– Cap. 9 Protecţia atmosferei
– Cap.18 Protecţia calităţii şi a cantităţii resurselor de apă
dulce
– Cap.21 Managementul prudent al deşeurilor solide şi al
nămolurilor
– Cap.28 Iniţiative ale autorităţilor locale pentru sprijinirea
dezvoltării durabile
Agenda 21 (4)
• Solicită statelor lumii să-şi întocmească după modelul
furnizat, dar adaptat la propriile condiţii concrete
– Strategii de dezvoltare durabilă
– Planuri de acţiune în domeniul mediului (PAM), la
nivel naţional şi local

Agenda 21 (5)
• Consecinţe
– Înfiinţarea comisiilor naţionale pentru dezvoltarea
durabilă
– Reorientarea politicii de protecţie a mediului
– Numeroase iniţiative pentru implementarea
Agendei 21 la nivel local

1997 - Conferinţa de la New York (Rio+5)
• Etapă de evaluare a progresului realizat la 5 ani de la
Conferinţa de la Rio
• Evidenţiază câteva aspecte critice
– Reducerea asistenţei acordate pentru dezvoltare şi
creşterea datoriilor statelor sărace
– Eşecul îmbunătăţirii transferului de tehnologie şi al
participării publice la luarea deciziilor
– Eşecul coordonării instituţionale
– Incapacitatea de a reduce nivelurile excesive de
producţie şi consum
2000 – Summitul mileniului (1)
• Discută rolul ONU la începutul secolului XXI
– Defineşte agenda ONU cu privire la pace, securitate şi dezvoltare
• Adoptă
– “Declaraţia mileniului”
– Opt obiective majore, cunoscute sub denumirea de “Obiectivele de
dezvoltare ale mileniului - ODM”, vizând combaterea până în anul
2015 a celor mai serioase probleme cu care se confruntă societatea
la nivel global
• Prin adoptarea de către fiecare ţară a unor ţinte corelate ODM,
specifice contextului naţional, s-a constituit un mecanism de
monitorizare a progresului la scară naţională, regională şi globală

2000 – Summitul mileniului (2)
Accesul universal la ciclul Promovarea egalităţii între

Reducerea sărăciei primar de învăţământ sexe şi afirmarea femeilor Reducerea mortalităţii
severe și a foametei infantile
Asigurarea
Îmbunătăţirea sănătăţii Combaterea HIV/SIDA şi a sustenabilităţii mediului Crearea unui parteneriat
materne tuberculozei global pentru dezvoltare

Ştiaţi că?
• Cca. 1 miliard de oameni trăiesc cu mai puţin de 1 dolar pe zi și că
462 milioane dintre ei sunt tineri?
• 100 milioane de oameni vor trăi în sărăcie dacă preţul alimentelor
continuă să crească?
• 50% din copii din Asia de Sud-Est sunt subnutriţi, peste jumătate din
numărul cazurilor înregistrate la nivel mondial?
• 133 de milioane de tineri nu ştiu să scrie sau să citească?

• 73 de milioane de copii nu mergeau la şcoală în 2006?
• 100 de milioane de copii care merg la şcoală vor fi nevoiţi să o
abandoneze înainte să înveţe să scrie sau să citească?
• Educaţia este cea mai bună investiţie în viitor şi este o condiţie de
bază pentru îndeplinirea celorlalte Obiective?

Ştiaţi că?
• Două treimi dintre adulţii analfabeţi ai lumii sunt femei?
• Fiecare ODM este influenţat direct de drepturile femeilor?
• Fetele reprezintă 55% din numărul total al copiilor care nu merg
la şcoală?
• Femeile sunt plătite mai puţin, lucrează în condiţii mai proaste şi
întâmpină mai multe obstacole decât bărbăţii în obţinerea unei
promovări?
• Un copil născut într-o ţară aflată în curs de dezvoltare are de

13 ori mai multe şanse să moară în primii cinci ani de viaţă
decât un copil născut într-o ţară dezvoltată?
• Doar o cincime din copii cu infecţii respiratorii primesc îngrijiri
medicale în Vestul Africii?

Ştiaţi că?
• Una din zece femei gravide este adolescentă?
• Una din şase femei gravide, din ţările mai puţin dezvoltate, are
între 15 şi 19 ani și că aceste sarcini au un risc ridicat de
îmbolnăvire şi mortalitate?
• Mortalitatea maternă a scăzut doar cu 1%, între 1990 şi 2005, cu
mult sub ţinta de 5,5%, necesară pentru îndeplinirea ODM 5
prevăzută pentru 2015?
• 7.000 de tineri sunt infectaţi zilnic cu HIV/SIDA?

• 5.500 de oameni mor zilnic de SIDA?
• 11,8 milioane de tineri au această boală?
• 33 milioane de oameni erau infectaţi cu HIV în 2007?
• 15 milioane de copii şi-au pierdut unul sau ambii părinţi din
cauza acestei boli?
• 1,7 milioane de oameni au murit de tuberculoză în 2006?
• Un milion de oameni mor anual din cauza malariei?

Ştiaţi că?
• CO2 produs de arderea combustibililor fosili reprezintă peste 50% din totalul emisiilor
de gaze cu efect de seră care produc schimbările climatice?
• Emisiile de CO2 la nivel global au crescut cu 30%, între 1990 şi 2005?
• Doar 0,7% din suprafaţa totală a oceanelor este protejată?
• 7,3 milioane de hectare de pădure au fost defrişate anual, între 2000 şi 2005?
• Un sfert din populaţia lumii nu are acces la nicio formă de canalizare?
• 1,2 milioane de oameni nu au acces la apă potabilă sigură?
• Eliminarea sărăciei la nivel mondial poate fi atinsă doar printr-un parteneriat global
între ţările bogate şi sărace?
• Criza alimentară globală este parţial rezultatul subvenţiilor agricole şi a tarifelor
protecţioniste practicate de ţările dezvoltate, care au descurajat producţia agricolă din
ţările în curs de dezvoltare?
• Doar cca. 18% din populaţia lumii avea o conexiune la internet în 2006?
• 58% din populaţia ţărilor dezvoltate folosea internet la sfârşitul lui 2006, doar 11% în
ţările în curs de dezvoltare şi mai puţin de 1% în cele mai sărace ţări?

2002-Conferinţa de la Johannesburg (Rio+10)-(1)
• Scop: să analizeze şi să evalueze implementarea
Agendei 21 şi să propună orientări pentru viitor
ŢĂRI ÎN CURS DE ŢĂRI

Lipsa sustenabilităţii
DEZVOLTARE DEZVOLTATE
Degradarea resurselor naturale şi a mediului
Sărăcie Modele greşite de

producţie şi consum
Beneficii economice
inechitabil distribuite
2002 - Conferinţa (Rio+10) - (2)
• Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea
durabilă
• Planul de implementare, axat pe “Declaraţia mileniului”,
care propune în principal
– Eradicarea sărăciei
– Modificarea modelelor de producţie şi consum
– Protejarea sănătăţii umane
– Protejarea şi managementul bazei de resurse naturale
pentru dezvoltarea economică şi socială
2012 - Conferinţa de la Rio (Rio+20) – (1)
• Principale obiective
– Să evalueze progresul realizat în îndeplinirea obiectivelor
de dezvoltare durabilă anterior stabilite
– Să abordeze noile probleme critice apărute
• Teme specifice
– Economia verde în contextul eradicării sărăciei și a
dezvoltării durabile
– Cadrul institutional pentru dezvoltarea durabilă
• Economia verde este definită ca fiind o economie care are
ca rezultat îmbunătățirea bunăstării umane și a echității
sociale, simultan cu reducerea riscurilor ecologice și a
deteriorării mediului
• Economia verde se dorește a fi economie rezilientă,
care urmărește să ofere o calitate mai bună a vieții, în
limitele ecologice ale planetei
• Economia verde poate fi privită și ca un mijloc de a
lega considerentele economice, de mediu și sociale
ale dezvoltării durabile într-un mod în care dezvoltarea
economică pe termen lung este realizată prin investiții
în soluții ecologice și echitabile din punct de vedere
social

INDICELE “ECONOMIEI VERZI” LA NIVEL GLOBAL
Conducere și Piețe și investiții

Sectoare de eficiență Mediu
Schimbări climatice
Investiții în Agricultură
Șefi de stat Clădiri energii regenerabile
Calitatea aerului
Acoperire media Transport Inovații în
tehnologii curate Apă
Forumuri internaționale Energie
Sustenabilitate corporatistă Biodiversitate și habitat
Performanță în domeniul Turism
schimbărilor climatice Facilitarea Pescuit industrial
Eficiența resurselor
investițiilor “ verzi ”
Păduri

Principiile economiei verzi
1. Distribuția echitabilă a bogăției 10.Consum și producție durabile
2. Echitate și justețe economică 11.Planificare strategică, coordonată
3. Echitate între generații și integrată pentru realizarea
4. Abordare prin prisma principiului dezvoltării durabile, a economiei
precauției verzi și atenuarea sărăciei
5. Dreptul la dezvoltare 12.Tranziție justă
6. Internalizarea externalităților 13.Redefinirea bunăstării
7. Cooperare internațională 14.Egalitatea între sexe
8. Răspunderea internațională 15.Protejarea biodiversității și
9. Informare, participare și împiedicarea poluării oricărei
responsabilitate componente a mediului

2015–Summitul dezvoltării durabile - (1)
• Scop principal: propunerea Agendei 2030
• Agenda 2030
– Plan de acţiune la nivel global pentru 2030
– Propune 17 obiective de dezvoltare durabilă, fundamentate
pe obiectivele din “Declaraţia mileniului”
– Urmăreşte integrarea şi echilibrarea celor trei dimensiuni ale
dezvoltării durabile: economie, societate, mediu
– Agenda celor 5 P (People, Planet, Prosperity, Peace,
Partnership)

• Agenda 2030 cuprinde patru secțiuni
– O declarație politică
– Un set de 17 obiective pentru dezvoltarea durabilă și 169 de ținte
– Mijloace de implementare
– Un cadru de urmărire și revizuire – permite tuturor partenerilor să
evalueze impactul propriilor acțiuni
• Principalele caracteristici ale Agendei 2030
– Propune obiective globale și universal aplicabile, luând în considerare
realitățile, capacitățile și nivelurile de de dezvoltare naționale, precum și
problemele specifice
– Toate statele au o responsabilitate comună în realizarea obiectivelor de
dezvoltare durabilă și au de jucat un rol semnificativ la nivel local și global

Obiectivele Agendei 2030 - (1)
1. Stoparea sărăciei pretutindeni şi sub toate formele sale
2. Stoparea foametei, realizarea securităţii alimentare, a
îmbunătăţirii nutriţiei şi promovarea agriculturii durabile
3. Asigurarea vieţii sănătoase şi a bunăstării pentru toţi şi la orice
vârstă
4. Asigurarea educaţiei incluzive şi echitabile de calitate şi
promovarea oportunităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii
pentru toţi
5. Realizarea egalităţii între sexe şi împuternicirea tuturor fetelor şi
femeilor
6. Asigurarea disponibilului de apă, a managementului apei şi a
salubrităţii pentru toţi
7. Asigurarea accesului echitabil, de încredere, sustenabil şi modern
la energie pentru toţi
8. Promovarea creşterii economice susţinute, sustenabile, locuri de
muncă productive şi decente pentru toţi
9. Construirea de infrastructuri reziliente, promovarea industrializării
sustenabile şi a inovării
10. Reducerea inegalităţilor din cadrul ţărilor şi între ţări
11. Realizarea de oraşe şi aşezări umane reziliente şi sustenabile
12. Asigurarea modelelor de producţie şi de consum curate
13. Luarea de măsuri urgente pentru combaterea schimbărilor
climatice şi a efectelor acestora

14. Conservarea şi utilizarea sustenabilă a oceanelor şi mărilor şi a
resurselor marine pentru dezvoltarea durabilă
15. Protejarea, refacerea şi promovarea utilizării durabile a
ecosistemelor terestre, managementul sustenabil al pădurilor,
combaterea deşertificării, stoparea şi inversarea tendinţei de
degradare a terenurilor şi stoparea pierderii biodiversităţii
16. Promovarea societăţilor pacifiste şi incluzive pentru dezvoltarea
durabilă, furnizarea accesului la justiţie pentru toţi şi construcţia
instituţiilor eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile
17. Întărirea mijloacelor de implementare şi revitalizarea
parteneriatului global pentru dezvoltarea durabilă


Accesul la justiție în problemele de mediu (1)
• Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie,
participarea publică la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în
problemele de mediu a fost adoptată în 1998
• Convenția instituie un număr de drepturi pentru cetăţeni şi
asociaţiile acestora:
– Accesul la informaţia de mediu - dreptul de a primi informaţii
deţinute de autorităţile publice privind mediul
– Dreptul publicului de a participa la luarea deciziilor cu privire la
mediu
– Accesul la justiţie – dreptul de a se adresa unei curţi de justiţie, în
cazul în care o decizie publică a fost luată fără a se respecta unul
dintre drepturile anterior menţionate sau fără a se respecta legislaţia
de mediu în general
• Autorităţile publice (la nivel naţional, regional sau local) trebuie
să asigure funcţionalitatea acestor drepturi publice
• În baza accesului la informaţia de mediu, pot obține
informaţii privind: starea mediului; politici şi măsuri
aplicate; starea sănătăţii umane, în cazurile în care
aceasta poate fi influenţată de starea mediului:
– Cetăţenii au dreptul să solicite astfel de informaţii şi să
le obţină într-un interval de o lună din momentul
solicitării, fără a fi nevoiţi să specifice motivul
solicitării
– Autorităţile publice sunt obligate să furnizeze în mod
activ (fără a le fi solicitate) informaţiile de mediu pe
care le deţin
• În baza dreptului publicului de a participa la luarea
deciziilor cu privire la mediu, autorităţile publice
trebuie să asigure cadrul care:
– Permite cetăţenilor şi organizaţiilor de mediu să-şi exprime
opinia cu privire la propunerile de proiecte sau planuri şi
programe care au impact asupra mediului
– Permite luarea în considerare a opiniilor exprimate, la
luarea deciziei
– Permite informarea cetăţenilor cu privire la decizia finală
luată şi a motivelor care o fundamentează

• Cei trei piloni ai Convenției Aarhus: accesul la
informații, participarea publicului la luarea deciziilor
și accesul la justiție în probleme de mediu (Fig. 6),
sunt drepturi de mediu universale, elemente
esențiale ale dezvoltării durabile
• Relevanța lor este evidentă pentru o gamă largă de
preocupări globale, cum sunt:
– Schimbările climatice
– Managementul resurselor de apă
– Ecologizarea economiei
– Sănătatea și eradicarea sărăciei

CONVENŢIA DE LA AARHUS
Participarea publică
Accesul la informaţie
Accesul la justiţie
Soluţionare
Consultare
Informare
Plângere
Activ
Pasiv
Fig.6
• Autoritățile publice sunt adesea învestite cu putere
discreționară de luare a deciziilor în diverse sectoare
• Anumite decizii care ar putea avea efecte
semnificative asupra mediului și care pot afecta
negativ indivizii și comunitățile lor pot fi astfel
combătute, contracarate și chiar anualate
• Marile proiecte de dezvoltare, cum sunt construcția
unui aeroport sau a unui baraj și a unei centrale
hidroelectrice, crează un impact semnificativ asupra
mediului
Convenția de la Aarhus
• Impune autorităților publice să acorde cetățenilor
dreptul de participare la proceduri precum Evaluările
de impact asupra mediului și Evaluările strategice de
mediu și la toate procesele soldate cu decizii care pot
avea impact asupra mediului
• Este un instrument cheie pentru cetățenii care doresc
să protejeze mediul
– Drepturile acordate în temeiul Convenției de la Aarhus
contribuie la protejarea dreptului oricărei persoane din
generațiile prezente și viitoare de a trăi într-un mediu
corespunzător pentru sănătatea și bunăstarea sa

Capitolul II MM PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul II MM PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL II

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

Fig.2 Legături economie – societate - mediu

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

Sistemul mediu Preocupări

Sistemul Sistemul Preocupări Preocupări

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

• Gestionarea completă a deșeurilor implică instituirea

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

1987 – Raportul Brundtland (1)

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

Degradarea resurselor naturale

Creşterea populaţiei Şomaj

Creştere economică scăzută

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

1987 – Raportul Brundtland (6)

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

Sistem global nedurabil Sistem global durabil

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

Accesul universal la ciclul Promovarea egalităţii între

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

• 133 de milioane de tineri nu ştiu să scrie sau să citească?

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

• Un copil născut într-o ţară aflată în curs de dezvoltare are de

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

• 7.000 de tineri sunt infectaţi zilnic cu HIV/SIDA?

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

ŢĂRI ÎN CURS DE ŢĂRI

Sărăcie Modele greşite de

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

Conducere și Piețe și investiții

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

© Cristina S. Ionescu - Dezvoltare durabilă

S-ar putea să vă placă și