Capitolul III

CAPITOLUL III
MECANISME PENTRU
MANAGEMENTUL MEDIULUI
© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

MECANISME PENTRU MANAGEMENTUL
MEDIULUI
• Mecanisme de comandă și control
• Mecanisme bazate pe stimulente de piață
• Exemple de instrumente utilizate în Uniunea
Europeană pentru managementul mediului

Mecanisme pentru managementul mediului (1)
• Pentru a avea funcţionalitate, activităţile de
management de mediu necesită îndrumare, control şi
mecanisme pentru implementare (aplicare)
• Cea mai uzuală clasificare a instrumentelor pentru
managementul mediului este cea care le împarte în:
– Măsuri de comandă şi control, care includ legi, sisteme de
autorizare, sisteme de inspecție, etc. prin care se
reglementează şi se impun activităţi care protejează mediul
– Măsuri bazate pe stimulente de piață, care caută să
corecteze deficienţele specifice ale sistemului de piaţă

• Deși legislația din domeniul mediului crează cadrul juridic
necesar pentru managementul mediului, implementarea
acestor acte normative este de multe ori ineficientă:
– Datorită faptului că sunt prea ambiţioase sau nerealiste, improprii
realităţilor economice ale ţării sau regiunii
– Datorită deficienţelor de instrumentare a acestora şi a lipsei
suportului instituţional (capacităţile instituţionale ale societăţii
care urmează să le implementeze )
– Datorită discrepanţei dintre volumul mare de reglementări
adoptate într-un ritm rapid şi numărul mic de măsuri concrete de
management de mediu şi de impunere a acestor reglementări
• Mecanismele bazate pe stimulente de piață
reprezintă instrumente bazate pe mijloace financiare,
concepute pentru a motiva poluatorii să reducă
riscurile pe care le ridică activităţile, procesele,
produsele sau serviciile lor asupra sănătăţii şi
mediului
• Aceste stimulente oferă recompense de natură
monetară şi de altă natură pentru măsurile de
reducere a poluării, alimentând în acest fel motivaţia
poluatorilor de a-şi modifica comportamentul
• Mecanismele bazate pe stimulente de piață prezintă
câteva avantaje foarte utile pentru managementul
mediului:
– În anumite circumstanţe, pot avea ca rezultat o mai mare
reducere a poluării decât în cazul măsurilor de comandă şi
control
– De multe ori permit realizarea controlului poluării la costuri
mai reduse decât în cazul aplicării măsurilor de comandă şi
control
– Spre deosebire de măsurile de comandă şi control, permit
realizarea unui control mai bun al poluării generate de o
multitudine de surse mici şi dispersate de poluare
– Pot potenţa îmbunătăţirea şi inovarea tehnologiei
• Calitatea şi funcţionalitatea reglementărilor legale şi a
stimulentelor de piață este o condiţie necesară, nu şi
suficientă a succesului unui program de management
de mediu, care nu poate fi obţinut decât în condiţiile
existenţei şi a sprijinului oferit de instituţii adecvate.
• Elementul instituţional presupune (1):
– Existenţa unor persoane capabile să conceapă politici şi
regulamente de mediu şi a unor specialişti pe probleme
tehnice care să contribuie la reducerea efectelor
dăunătoare generate asupra mediului şi să
monitorizeze performanţa în raport cu mediul
• Elementul instituţional presupune (2):
– Existenţa autorităţilor de mediu la nivel naţional,
regional şi local în cadrul structurilor guvernamentale,
care au puterea conferită prin lege de a impune
reglementările din domeniul mediului şi de a lua decizii
la diferite niveluri
– Existenţa unor laboratoare performante, care să
furnizeze rezultate de încredere, existenţa
echipamentelor, a infrastructurii adecvate şi existenţa
resurselor economice pentru a efectua monitorizări,
evaluări şi cercetări în teren
• Conceptul de dezvoltare durabilă, ridicat la rang de
principiu fundamental în majoritatea legilor naţionale din
domeniul mediului, solicită integrarea consideraţiilor
privind mediul în toate domeniile activităţilor
economice şi sociale
• În acest scop, un stat trebuie să dispună de o autoritate la
nivel naţional cu atribuţia de a elabora politica de mediu,
care să fie sprijinită de autorităţi locale cu atribuţia de a
pune în aplicare politica de mediu
• Aceste autorităţi trebuie să urmărească efectele poluării
asupra aerului, apelor şi solurilor şi asupra sănătăţii
populaţiei şi să fie abilitate să ia deciziile necesare pentru
reducerea poluării şi protejarea mediului
• Pentru a putea acţiona, autoritățile trebuie să dispună
de o politică şi un cadru legislativ şi de mecanisme şi
proceduri care să le permită impunerea standardelor
aplicabile, conform normativelor
• Funcţionalitatea standardelor şi a procedurilor de
aplicare şi impunere trebuie urmărită verificată şi
raportată
• Rezultatele verificărilor trebuie folosite pentru a aplica
măsuri corective, dacă este cazul
• În acest fel, managementul de mediu devine o
activitate ciclică, la fel ca şi dezvoltarea

• Cadrul care stabilește principiile generale de
management al mediului la diferite scări
(internațională, regională, națională, locală,
organizațională) este instituit prin documentele de
politică în domeniul mediului
• La nivel național, aceste documente sunt întocmite de
guvern sau de agenţii/instituţii guvernamentale și au
ca scop să furnizeze cadrul necesar pentru acţiuni sau
măsuri ulterioare, servind drept linii directoare pentru
luarea deciziilor
• Politica de mediu la nivel național
– Este o componentă a politicii de dezvoltare durabilă
– Are o funcţie orizontală în politica de dezvoltare durabilă,
deoarece consideraţiile privind mediul trebuie integrate în
toate domeniile de politică economică şi socială ale unei
ţări
• Politica de mediu se poate concepe la diferite scări
– Reunește ţelurile şi principiile comune de acţiune în
domeniul mediului, ale unei comunităţi sau organizaţii la
nivel internaţional, regional sau local
– Constă într-un set de principii și reguli care ghidează
deciziile unei organizații în legătură cu mediul
• Politica de dezvoltare durabilă a unei țări stabilește

principiile directoare sau de acțiune pentru
promovarea sustenabilității economice, sociale și a
mediului, în timp ce politica de mediu vizează
principiile directoare în domenul mediului
• Principiile de acțiune enunțate prin politica de
dezvoltare durabilă, respectiv politica de mediu sunt
traduse în practică prin intermediul unor strategii sau
planuri cadru la nivel național

Strategie
• Strategie sau plan cadru la nivel naţional

– Document oficial, care exprimă o viziune a rezultatelor către care
tinde o ţară şi a modalităţilor prin care urmează să se realizeze
concret rezultatele dorite
– Viziunea şi rezultatele pot fi pe termen scurt, mediu şi lung
• Strategie de dezvoltare durabilă
– Viziunea și rezultatele sunt urmărite în domeniile mediu,
economic și social
• Strategie tematică
– Viziunea și rezultatele sunt urmărite într-un anumit domeniu
(resurse naturale, sănătate, energie etc)
Program de acțiune sau plan operațional
• Defineşte activităţile care vor contribui la realizarea

rezultatelor anticipate prin strategie,
responsabilităţile concrete pentru întreprinderea
activităţilor, costul şi calendarul (intervalele de timp
aferente) fiecărei activităţi
• Constă într-o listă de pași necesari pentru realizarea
obiectivelor strategiei
• Abordează întrebări precum cum, când, unde, cine și
ce?
Plan și strategie
• Strategia abordează cauzele (de ce?), în timp ce planul
este axat pe cum vor fi tratate acestea (cum?)
• Teoretic, o strategie trebuie elaborată înaintea unui
plan, prefigurând detaliile acestuia
• O strategie constă într-un cadru general care
coordonează toate planurile pentru a atinge în mod
eficient obiectivele
• Termenii de strategie, program sau plan de acţiune se
folosesc de multe ori cu acelaşi înţeles
• Figura 1 ilustrează legătura între strategie și program de
acțiune
Legătura între strategie și program de acțiune
Fig. 1
Program de acţiune în domeniul mediului (PAM) (1)
• Document oficial care prezintă problemele majore ale

mediului, precizează principalele cauze ale situaţiei
existente şi propune măsuri pentru a trata respectivele
probleme
• Enumeră şi stabileşte priorităţi între câteva domenii de
interes: problemele mediului; planuri pentru modificări
la nivel politic, legislativ şi instituţional; tipuri de măsuri
de sprijin necesare pentru protecţia mediului
• Precizează care sunt asistenţa financiară şi tehnică
necesare pentru rezolvarea problemelor prioritare ale
mediului
PAM (2)
• PAM pot fi întocmite la nivel naţional, regional, local

sau la nivelul unor sectoare specifice
• PAM împreună cu strategia adoptată trebuie integrate
în politica de mediu
• La nivel naţional, politica de mediu trebuie să se
bazeze pe trei piloni principali:
– Managementul mediului
– Dezvoltarea durabilă
– Priorităţile şi obiectivele naţionale

Mecanisme de comandă și control (1)
• Sunt instrumente utilizate de autorităţile publice în
scopul de a controla direct poluarea şi de a gestiona
resursele naturale
• Printre principalele instrumente de comandă și control
se numără
– Cadrul legal
– Standardele
– Sistemele de autorizare
– Sistemele de inspecție
– Laboratoarele analitice acreditate
– Sistemele de raportare
Mecanisme de comandă și control (2)
• Se utilizează atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în
curs de dezvoltare şi cuprind
– O “comandă” – prin care se stabileşte o normă sau un
standard
– Un “control” prin care se monitorizează aplicarea
normei sau a standardului în practică şi se sancţionează
cazurile de încălcare
• Sunt direct aplicabile poluatorilor sau utilizatorilor
de resurse şi implică asigurarea conformării

Cadrul legal (1)
• O lege a mediului trebuie să fie concepută pentru a stabili
nivelurile şi mecanismele de protecţie a mediului biofizic şi a
sănătăţii umane care să îndeplinească obiectivele de dezvoltare
economică şi socială
• Aceste principii sau altele echivalente constituie de multe ori
subiectul uneia sau mai multor prevederi din cadrul Constituţiei şi
stabilesc direcţiile de acţiune pentru legislaţie
• Ulterior, legislaţia trebuie să definească principiile de protecţie şi
să stabilească diferite ţinte prin intermediul standardelor care
trebuie îndeplinite, limitele care trebuie adoptate sau procedurile
care trebuie urmate
• Principiile generale şi aspectele de ordin tehnic nu pot fi
întotdeauna incluse într-un singur text, care ar deveni prea
complex şi prea voluminos pentru a putea fi utilizat
Cadrul legal (2)
• Uzual, principiile generale sunt stabilite în legile cadru,
iar detaliile de ordin tehnic şi aplicativ în acte
normative subsecvente
• Actele normative subsecvente
– Trebuie să pună în practică principiile generale stabilite
într-o lege cadru
– Pot lua diferite forme, în funcţie de complexitatea sau
extinderea aplicării subiectului în cauză (legi, hotărâri de
guvern, ordine de ministru ș.a)
• Obligaţiile internaţionale stabilite prin Convenţii
Internaţionale şi ratificate de un stat au putere de lege
şi au întâietate chiar în faţa Constituţiei
Standardele (1)
Principalele categorii de standarde sunt:
• Standardele ambiante (sau standardele de calitate)
– Stabilesc nivelul minim dorit al calităţii mediului
receptor (aer, apă, sol) sau nivelul maxim admisibil al
unui poluant în respectivul mediu receptor
• Standardele de emisie
– Stabilesc cantitatea maxim permisă dintr-un poluant
dat, care poate fi evacuată de o instalaţie industrială
sau de o altă sursă în diverse medii receptoare

Standardele (2)
• Standardele ambiante (1)
– Permit stabilirea de priorităţi, deoarece în zonele în care
sunt îndeplinite cerinţele aplicabile, nu se impun măsuri
suplimentare pentru ameliorarea respectivului mediu
receptor, în timp ce alte zone pot fi ierarhizate, în funcţie de
gradul de depăşire al concentraţiilor stabilite prin standard
– Pentru un poluant dat au fost în general întocmite în funcţie
de criteriul efectelor cauzate asupra sănătăţii, de diferite
niveluri de expunere, dar tendinţa recentă este de a stabili
standarde ambiante care să vizeze protejarea
ecosistemelor

Standardele (3)
• Standardele ambiante (2)
– În țările dezvoltate, evoluția dovezilor științifice și
accentuarea presiunii cetățenilor pentru o mai bună
calitate a mediului a condus la o continuă reducere a
valorilor maxime admisibile ale diferiţilor poluanţi în
mediile receptoare
– Standardele ambiante care vizează protejarea
ecosistemelor, sunt bazate pe stabilirea “încărcării critice
cu poluanţi” şi reprezintă estimări cantitative ale unei
expuneri a ecosistemului la unul sau mai mulţi poluanţi,
sub a căror limită nu se produc efecte dăunătoare
semnificative asupra unor elemente sensibile ale mediului,
conform cunoştinţelor actuale
Standardele (4)
• Standardele de emisii se întocmesc luând în
considerare două criterii
– Rezultatele care se pot obţine prin utilizarea tehnologiilor
disponibile
– Impactul emisiilor asupra mediului ambiant
• În baza acestor criterii, standardele de emisii pot fi:
– Bazate pe tehnologie - stabilesc atât limitele de emisie, cât
şi cea mai bună tehnologie care trebuie utilizată
– Bazate pe performanță - stabilesc emisiile limită permise
fiecărui agent economic dintr-o anumită categorie

Standardele (5)
• Standardele de emisii bazate pe tehnologie
– Sunt fundamentate pe cunoştinţele disponibile privind
rezultatele la care se poate ajunge utilizând echipamentele
şi practicile actuale
– Reglementarea tehnologiei solicită agenţilor economici să
introducă schimbările necesare reducerii poluării, pe
măsură ce apar tehnologii îmbunătăţite. Au fost utilizate o
serie de principii cunoscute sub denumirile de
• “Cea mai bună tehnologie practicabilă”
• “Cea mai bună tehnologie care nu presupune costuri excesive”
• “Cea mai bună tehnologie disponibilă” (Fig.2)

Standardele (6)
Fig.2
Standardele (7)
• Standardele de emisii bazate pe performanță au ca obiectiv
central atingerea unui rezultat prestabilit al emisiilor în mediu
• Avantaje
– Permit flexibilitate în alegerea metodei prin care se va îndeplini cerinţa
impusă prin standard (reducerea producţiei şi/sau investiţii în
tehnologie)
• Dezavantaje
– Chiar dacă fiecare poluator se încadrează în limitele permise de
standard, încărcarea totală cu poluanţi poate depăşi nivelul dorit, dacă
numărul poluatorilor este mare
– Reglementarea performanţei individuale este costisitoare, necesitând
inspectarea şi controlarea fiecărui utilizator sau poluator

Sistemele de autorizare (1)
• Autorizaţiile de mediu constituie un important instrument
de management de mediu şi sprijină un proces care trebuie
să îndeplinească două obiective:
– Realizarea unui înalt grad de conformare, în scopul îmbunătăţirii
activităţii
– Realizarea unui bun nivel de protecţie a mediului
• Autorizaţia de mediu este un document cu putere tehnico-
juridică, emis de o autoritate competentă în domeniu, prin
care sunt prevăzute cantităţi date pentru poluanţii
specifici, care pot fi emişi în aer, apă sau pe sol
– Cantităţile sunt stabilite în baza standardelor prevăzute în legile
aplicabile
• Autorizaţia de mediu permite punerea în funcţiune şi
desfăşurarea unei activităţi
Sistemele de autorizare (2)
• Condiţiile de autorizare sunt stabilite de obicei pentru o
perioadă de timp limitată, după care sunt reanalizate.
Scopul revizuirii este de a facilita îmbunătăţirile scontate
ale proceselor de producţie, în ceea ce priveşte protecţia
mediului
• Autorizațiile se adresează operatorilor, care trebuie să
înţeleagă condiţiile care le sunt impuse şi care trebuie să
fie ei înşişi consultaţi dacă se urmăreşte realizarea unui
înalt grad de conformare şi, ca urmare, de protecţie a
mediului. Reciproc, autorităţile care eliberează
autorizațiile trebuie să înţeleagă restricţiile cu care se
confruntă operatorii şi să ţină seama de acestea
Sistemele de inspecție (1)
• Inspecţia este procesul prin care sunt culese
informaţii şi dovezi pentru a stabili dacă o activitate
se conformează cu condiţiile impuse prin autorizaţie.
Ulterior, se efectuează recomandări privind măsurile
care trebuie aplicate pentru corectarea problemelor
identificate
• Inspectorii pot fi abilitaţi cu puterea de a impune ei
înşişi măsuri corective sau pot înainta recomandări
unei autorităţi de implementare, privind măsurile
care se impun
– Inspecţiile ulterioare stabilesc dacă măsurile recomandate
au fost sau nu aplicate şi dacă sunt funcţionale
Sistemele de inspecție (2)
• Inspecţiile individuale au ca scop:
– Verificarea valabilităţii autorizaţiei
– Analizarea procedurilor de eşantionare şi analiză
– Efectuarea unor teste independente de prelevare a unor eşantioane ale
emisiilor
– Stabilirea gradului de conformare cu condiţiile prevăzute în autorizaţie
• Inspecţiile de mediu sunt suplimentate de sistemele de inspecţii
ale sănătăţii publice şi sănătăţii şi siguranţei în muncă, inițiate de
obicei de alte ministere
– Fiecare dintre aceste sisteme are propriul său program de inspecţii,
propriile proceduri, propriile autorităţi de implementare şi propriul
sistem de penalităţi. Ca urmare, este extrem de importantă
coordonarea acestor sisteme, pentru a asigura compatibilitatea
obiectivelor urmărite şi a abordărilor utilizate
Laboratoarele analitice
• Reţelele de laboratoare sunt esenţiale pentru
funcţionalitatea inspecţiilor şi monitorizării şi pentru
fundamentarea procedurilor de sancţionare a încălcării
legii
• Laboratoarele trebuie să fie acreditate conform ISO sau
conform unor standarde echivalente
• Laboratoarele acreditate sunt abilitate să efectueze
teste specifice (să măsoare anumiţi poluanţi, într-un
mediu dat, prin utilizarea unei anumite metode)
pentru standardele stabilite de organismele de
certificare şi testate în laboratoarele de referinţă
naţionale
Sisteme de raportare
• Rapoartele sunt instrumente prin care se prezintă
progresul realizat în aplicarea legislaţiei şi a
standardelor. Scopul lor este:
– Să identifice domeniile cu probleme şi să
stabilească direcţiile de acţiune
– Să informeze factorii de decizie politică, prin
furnizarea informaţiilor necesare, pe care să fie
fundamentată revizuirea sau modificarea anumitor
măsuri
– Să informeze cetățenii cu privire la progresele
realizate şi la problemele apărute

Mecanisme bazate pe stimulente de piaţă
• Concepute pentru corectarea deficienţelor sistemul
economiei de piaţă, în raport cu mediul
– Internalizează costurile de mediu, prin creşterea preţului pe
care cetățenii şi agenţii economici trebuie să-l plătească
pentru a emite poluanţi sau pentru a utiliza resursele
– Stimulează poluatorii şi consumatorii să-şi schimbe
comportamentul şi să ia măsuri de eficientizare a tehnologiei,
de căutare a unor înlocuitori sau de raţionalizare a
consumului
• Includ taxe, permise de emisii comercializabile,
subvenţii, sisteme de garanţii cu restituire, ş.a
Taxele
• Plăți percepute pentru un poluant, proporţionale cu cantitatea
de poluant emisă în mediu
• Bazate pe principiul “poluatorul plăteşte” (poluatorul să suporte
costul necesar pentru reducerea poluării, în scopul de a asigura
calitatea mediului)
• Principalele tipuri
– Taxe pe emisii (sau efluenţi) – bazate pe cantitatea reală de poluant
evacuat
– Taxe pe produs – calculate ca % din preţul unui produs care genează
poluare (spre exemplu, taxa pe combustibili)
– Taxe de utilizator – sume percepute pentru utilizarea unei resurse,
bazate pe costurile necesare tratării emisiilor care afectează resursa
(spre exemplu pentru epurarea apelor uzate)
Permise comercializabile
• Variantă de standard de performanţă bazată pe două
mecanisme
– Comandă şi control – prin lege se stabileşte un plafon al
cantităţii maxime de emisii pentru toate întreprinderile
poluatoare şi se emite un număr determinat de permise (sau
drepturi) de emisii, care sunt distribuite întreprinderilor
– Crearea unei pieţe pentru permise – permisele de emisii sunt
tranzacţionate liber între întreprinderi
• Întreprinderile care produc emisii sub nivelul permiselor
alocate, pot vinde permisele deţinute în surplus firmelor
care nu reuşesc să-şi încadreze emisiile în cuantumul care
le-a fost atribuit
Sisteme de garanţii cu restituire
• Se bazează pe două elemente:
– O taxă (garanţia) plătită în avans pentru o potenţială poluare.
Forţează consumatorul să ia în calcul costul unei eliminări
necorespunzătoare a deşeurilor
– O rambursare, respectiv returnarea taxei, dacă se dovedeşte că
poluarea nu s-a produs. Este o recompensă pentru o eliminare
conformă
• Urmăresc descurajarea eliminării ilegale a deşeurilor şi devierea
celor reciclabile din fluxul general al deşeurilor
• Se utilizează cu succes pentru recipientele care servesc la
îmbutelierea băuturilor, containerele pentru pesticide, baterii şi
cauciucuri

Obligațiuni de performanță
• Fonduri constituite de proponentul unui proiect, prin care

asigură existenţa lichidităţilor pentru curăţarea,
decontaminarea, reabilitarea mediului, compensarea
victimelor în caz de accidente sau a abandonării proiectului
de către proponent
• Se pot utiliza în cazul proiectelor pe termen lung, cum ar fi
activităţile miniere sau eliminarea finală a deşeurilor în
depozite, proiecte pentru care există cerinţa de refacere a
amplasamentului până la o stare corespunzătoare prestabilită
– Prin asigurare se evită situaţiile în care o organizație devine
falimentară sau în care s-ar putea sustrage de la îndeplinirea
obligaţiilor privind mediul, după încetarea activităţii

Subvenţii pentru controlul poluării
• Cuprind toate formele de asistenţă financiară acordate de
stat, care au ca efect distorsionarea mecanismelor pieţei
libere, în vederea realizării unui obiectiv de protecţie a
mediului
• Au ca scop, pe lângă reducerea poluării şi încurajarea
comportamentul responsabil faţă de mediu
• Pot lua forma unor recompense, împrumuturi cu dobândă
mai redusă, credite, impozite stimulative diferenţiate, etc.
• De asemenea, programele de cercetare şi dezvoltare,
furnizarea de informaţii şi alte servicii oferite de guvern la
costuri sub valoarea lor reală, se pot încadra în categoria
subvenţiilor

Capitolul III - 1 MM PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul III - 1 MM PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

• Politica de dezvoltare durabilă a unei țări stabilește

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

• Strategie sau plan cadru la nivel naţional

• Defineşte activităţile care vor contribui la realizarea

• Document oficial care prezintă problemele majore ale

• PAM pot fi întocmite la nivel naţional, regional, local

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

• Fonduri constituite de proponentul unui proiect, prin care

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

S-ar putea să vă placă și