Arta de a stăpâni mişcarea trupelor

Prima parte a lucrării de referinţă stabileşte câteva aspecte organizatorice importante

pentru demersurile necesare iniţierii unui război şi nu numai. Astfel se stabileşte exact un
numar de indivizi care vor participa, aceştia fiind organizaţi în două companii, fiecare având un
lider. Aceşti lideri, însă nu sunt preluaţi din indivizii de rând, ci din cei preferaţi de rege. Pasul
următor doreşte să testeze obedienţa armatei, iniţial se explică nişte indicaţii, care trebuie
urmate întocmai. La primul ordin cele două companii nu se supun. Această primă nesupune se
pune pe seama comandantului, care probabil nu s-a făcut suficient de înţeles. La a doua
nesupunere însă, se ordonă uciderea capitanilor de companii. Deşi regele intervine în această
situaţie, comandantul fiind investit în funcţie de acesta, îşi duce la capăt pedeapsa, urmărind să
dea un exemplu asupra consecinţelor nesupunerii din partea unui ofiţer. Pasul următor a fost
numirea în cele două funcţii eliberate a altor două persoane, aflate pe un rand imediat inferior.
La următoarele indicaţii trupele s-au purtat exemplar, ascultând întocmai ordinele emise. Ca
efect al acestei reuşite comandantul a fost numit general.
Această parte organizatorică poate fi utilizată şi în cotidian în partea incipentă a oricărui
proiect. Este necesară cunoaşterea membrilor participanţi, împărţirea pe echipe, existenţa unor
lideri care să îşi asume atribuţii de coordonare a membrilor echipei şi care să inspire un anumit
suflu subalternilor.

I. Evaluarea războiului
Evaluarea războiului a fost analizată pornind de la cinci factori fundamentali:
- Influenţa morală = factorii care determină armonia dintre popor şi conducătorii lui.
Dacă oamenii sunt trataţi cu bunătate, dreptate şi echitate, armata va avea spirit de
echipa şi îşi vor servi întocmai şefii.
- Condiţiile atmosferice= condiţiile naturii, efectele frigului sau ale căldurii.
- Terenul= distanţele, dificultatea traselui.
- Comandantul= calităţile de lider: înţelepciune, dreptate, curaj, severitate.
- Doctrina= organizarea, aprovizionarea, cultura ierarhica si promovabilitatea.
Azi, ideea de influenţă morală o regăsim în echitate şi egalitate între membrii echipelor,
iar sarcina menţinerii ei o regasim în atribuţiile liderului. Acesta insuflă armonia din cadrul
echipelor, fiind capabil să gestioneze şi conflictele când acestea apar, distribuind dreptate.
Partea referitoare la condiţiile atmosferice, la fel ca şi ideea de teren, o putem regăsi în
ceea ce putem numi factori externi, care pot fi intâlniţi în cadrul demarării sau pe parcursul unei
strategii, ambient, companii partenere sau mediul organizaţional. Toate acţiunile depin de
împrejurările existente la acel moment. Aceşti factori nu trebuie ignoraţi.
Prin comandament putem defini conceptul de autoritate. Orice plan are nevoie de un
lider inţelept, curajos şi sever care să supravegheze şi să administreze buna funcţionare a
acţiunilor pentru atingerea obiectivelor declarate. Liderul trebuie să fie ales în funcţie de
capacităţile pe care le deţine, nu din alte motive. Acesta trebuie să acţioneze cu promptitudine
potrivit situaţiilor la care este expus. Liderul trebuie să cunoască terenul, să fie implicat, astfel,
hotărârile pe care le ia, să fie in plină cunoştinţă de cauză , deoarece ordonarea unor acţiuni fără
cunoaşterea tuturor detaliilor, duce la dezacorduri şi frustrări in rândul echipei. Echipa de
asemenea, trebuie să cunoască strategia şi obiectivele, confuzia duce la eşec. Fiecare membru
trebuie să aibă parte de o instruire propice şi să îşi cunoască foarte bine sarcinile. Fiecare
membru să fie însărcinat cu ceea ce i se potriveşte, cu ceea ce poate face. Liderul este cel care
poate calcula paşii care duc la eşec. Acesta deţine calităţi ca şi clarviziunea, buna organizare şi
creearea unui mediu armonios. Trebuie să poată lua hotărări de unul singur, fără a cere
instrucţiuni din parte superiorului. Un lider bun trebuie să fie şi iubit, dar şi temut. Trebuie să
fie calm, imperturbabil, imparţial şi stăpân de sine, să poată acorda recompense când este
necesar.
Doctrina poate însemnă planul de acţiune necesar a fi îndeplinit pentru a fi indeplinită
misiunea. Pregătirea este necesară pentru buna funcţionare a lucrurilor. “Dacă ofiţerii nu sunt
supuşi unui antrenament sever, ei vor fi neliniştiţi şi vor ezita pe câmpul de lupta...” Aşadar
antrenamentele vor face ca oamenii să fie pregătiţi asupra oricăror aspecte neprevăzute,
eliminând sentimentul fricii de necunoscut şi al neliniştii. Planul să se bazeze exclusiv pe echipă
şi pe ceea ce pot ei face, nu pe lucruri conexe, independente de ei. Strategia trebuie să înceapă de
la o diagnoză de tipul: ce avem, unde ne situăm, ce am putea face, unde se află ceilalţi şi ce şanse
am avea.
Ideea de înşelăciune, nu cred că ar fi de recomandat în crearea unui plan de strategie sau
în activităţile specifice acesteia. Consider că seriozitatea trebuie să caracteristică oricăror gen de
raporturi de afaceri sau personale. De aceea orice gen de înşelăciune, care simulează ori
capacitatea ori incapacitatea atrage după sine imaginea necredibilităţii şi a neseriozităţii. Însă se
poate aplica ideea de a nu îţi arăta punctele slabe sau faptul că te afli într-o situaţie de
inferioritate. Şi pe acelaşi domeniu de inferioritate se pot aplica strategiile profitând de
incapacitaţile sau inferiorităţile adeversarilor, ca strategie ofensiva. Totuşi trebuie să fii pregătit
de orice, deoarece nu orice poate fi prevăzut. Chiar şi aşa, anumite măsuri de precauţie pot fi
luate.
În crearea unei strategii este important pe lânga obiectiv şi termenul. Termenele lungi
generează costuri ridicate mai ales dacă se întârzie realizarea obiectivului. Aceste costuri ridicate
se pot manifesta şi în domenii conexe, spre exemplu costurile de transport. De asemenea
curgerea unui termen lung atrage dupa şine şi slabirea elanului, a curajului. Termenele mai
scurte duc mai uşor la succes. Atingerea obiectivului impus conduce spre generarea unui
sentiment de încredere şi de putere.
ii. Folosirea agenţilor secreţi