LEGEA 105

Articolul 4. Clauze abuzive

    (1) Se interzice agenţilor economici de a include clauze abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii.
  (2) Clauzele contractuale abuzive se consideră nule, cu excepţia celor negociate individual.
    (3)  O clauză contractuală care nu a fost negociată individual cu consumatorul se consideră
abuzivă dacă aceasta creează, contrar cerinţelor bunei-credinţe, prin ea însăşi sau împreună cu
alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între
drepturile şi obligaţiile părţilor.
(4) O clauză contractuală se consideră că nu a fost negociată individual dacă a fost formulată
în prealabil şi din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea să influenţeze conţinutul
clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.
    (5) Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual
nu exclude aplicarea prevederilor prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o
evaluare globală a acestuia denotă că este un contract de adeziune.
    (6) Dacă un agent economic pretinde că o clauză formulată în prealabil a fost negociată
individual cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(7) Orice contract încheiat între agentul economic şi consumator pentru vînzare de produse,
prestare de servicii va cuprinde clauze clare, fără echivoc, pentru a căror înţelegere nu sînt
necesare cunoştinţe speciale. 
(8) În caz de dubii asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în
favoarea consumatorului.
   (9) Raporturile juridice generate de clauzele contractuale abuzive se reglementează de legislaţia
în vigoare.
Articolul 5. Drepturile fundamentale ale consumatorilor
Orice consumator are dreptul la:
a) protecţia drepturilor sale de către stat;
b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i
afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi
interesele legitime;
c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori
reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de
produsul,  serviciul necorespunzător;
d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
e) instruire în domeniul drepturilor sale;
f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;
g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;
h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra
încălcării drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de
propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.
Articolul 8. Obligaţiile vînzătorului  
Vînzătorul este obligat:
a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sînt inofensive şi corespund
cerinţelor prescrise sau declarate;
b) să nu comercializeze produse despre care deţine informaţii că sînt periculoase sau care se
consideră periculoase;
c) să anunţe, imediat, autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre
existenţa pe piaţă a oricărui produs de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat
(contrafăcut);
d) să retragă din comercializare produsele la care organele de control sau specialiştii proprii
au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa,
sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc
prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;
e) să asigure respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;
f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului,
conform unui regulament aprobat de Guvern;
g) să înregistreze reclamaţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern;
g) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze reclamaţiile
consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern;
[Art.8 lit.(g) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare
01.01.12]
h) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
i) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de
funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a
regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.
Articolul 10. Prevederi specifice privind protecţia intereselor   economice ale consumatorilor
(1) Guvernul aprobă reglementări  în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează
intereselor economice ale consumatorilor.
     (2) Agentul economic este obligat să plaseze pe piaţă numai produse, servicii care corespund
cerinţelor prescrise sau declarate, să nu folosească practici comerciale abuzive şi să presteze
servicii numai în bază de contract negociat individual cu consumatorul.
(2) Agentul economic este obligat să importe şi/sau să plaseze pe piaţă numai produse,
servicii care corespund cerinţelor prescrise sau declarate, să presteze servicii numai în bază
de contract negociat individual cu consumatorii.
 [Art.10 al.(2) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]
(3) Vînzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să prezinte dovezi de efectuare a
controlului calităţii produsului, serviciului, dacă acestea sînt prevăzute de actele normative.
(4) Consumatorul este în drept să pretindă vînzătorului, prestatorului remedierea sau
înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului, precum şi despăgubiri
pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau
termenului de valabilitate, cu condiţia respectării de către consumator a instrucţiunilor de
instalare, utilizare şi a regulilor de păstrare, prevăzute în documentaţia de însoţire.
(5) Consumatorul, după expirarea termenului de garanţie, poate pretinde vînzătorului,
prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului,
serviciului care nu pot fi folosite potrivit  scopului pentru care au fost vîndute, ca urmare a unor
vicii ascunse apărute pe durata de funcţionare a acestora.
  (6) Prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, să utilizeze mijloace de măsurare proprii,
adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit, conform cerinţelor prescrise.
(6) Prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, inclusiv a serviciilor comunale, să
utilizeze mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul
stabilit, conform cerinţelor prescrise.
  [Art.10 al.(6) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]
(7) Vînzătorul este obligat să măsoare produsele oferite consumatorilor cu mijloace de
măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit. Indicaţiile
mijloacelor de măsurare trebuie să fie explicite şi la vederea consumatorului.
(8) Se interzice producerea sau vînzarea materialelor de referinţă şi producerea, repararea,
vînzarea, închirierea mijloacelor de măsurare fără aviz legal de activitate metrologică.

LEGEA 231

Articolul 4. Reglementarea activităţilor de comerţ

    Reglementarea din partea statului a activităţilor de comerţ cuprinde:
    a) autorizarea desfăşurării activităţilor de comerţ;
    b) evaluarea conformităţii produselor şi serviciilor;
    c) licenţierea activităţilor de comerţ;
    d) monitorizarea activităţilor de comerţ (crearea şi gestionarea Sistemului informaţional al
comerţului);
    e) stabilirea regulilor pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ;
    f) restricţionarea sau interzicerea comercializării unor produse şi servicii conform legislaţiei în
vigoare;
    g) asigurarea desfăşurării activităţilor de comerţ;
    h) stabilirea mecanismului de formare a preţurilor/tarifelor la produsele/serviciile de
importanţă socială;
    i) promovarea mărfurilor autohtone;
    j) controlul statului asupra activităţilor de comerţ;
    k) asigurarea protecţiei consumatorilor, a persoanelor care desfăşoară activităţi în comerţ şi a
populaţiei în general faţă de publicitatea înşelătoare, interzicerea publicităţii pentru anumite
mărfuri şi servicii care contravin bunelor moravuri.
Capitolul 4
Articolul 13
(2) Activitatea de comerţ, exceptînd cazul micilor comercianţi, se exercită de către persoanele
fizice (întreprinzători individuali) care au o pregătire profesională obţinută ca urmare a instruirii
în cadrul unor instituţii de profil comercial (economic), autorizate în condiţiile legii, sau de către
persoanele care şi-au certificat competenţele în cadrul aceloraşi instituţii, competenţe dobîndite
ca urmare a experienţei de muncă.
 (6) Pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ, comercianţii trebuie:
    a) să aibă o pregătire profesională în domeniu;
    b) să fie înregistraţi conform legislaţiei în vigoare;
    c) să obţină autorizaţia de funcţionare a unităţii comerciale;
    d) să obţină licenţa corespunzătoare în cazul practicării unei activităţi supuse licenţierii
conform legislaţiei în vigoare.

Articolul 14
 (3) La cerere se anexează următoarele acte:
    a) documentul ce confirmă înregistrarea de stat a comerciantului conform prevederilor
legislaţiei în vigoare;
    b) documentele ce atestă îndeplinirea cerinţelor art. 13 alin. (2);
    c) documentul ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra unităţii comerciale;
    d) schema de amplasare a unităţii comerciale (pentru gherete, tarabe şi alte unităţi mobile);
    e) acordul administratorilor zonei de vînzare, obţinut conform prevederilor legale în vigoare,
pentru desfăşurarea  comerţului în aeroporturi, gări, staţii şi alte zone publice;
    f) contractul de locaţiune sau titlul de autentificare a deţinătorului de teren;
    g) orarul de funcţionare a unităţii comerciale;
    h) declaraţia pe propria răspundere privind respectarea cerinţelor de autorizare;
    i) în cazul autorizării funcţionării unităţilor de alimentaţie publică, se solicită suplimentar
autorizaţia sanitară, iar în cazul organizării tîrgurilor de animale şi a pieţelor agricole ce dispun
de hale pentru comercializarea produselor de origine animalieră în stare proaspătă – autorizaţia
sanitar-veterinară.
Articolul 15
(1) Autoritatea administraţiei publice locale examinează cererea şi actele specificate la art. 14
alin. (3) în termen de 20 de zile calendaristice, avînd obligaţia de a verifica împreună cu
autorităţile publice abilitate conformitatea acestora cu prevederile legale în vigoare potrivit
principiului „ghişeului unic”.
(4) Autorizaţia de funcţionare se eliberează:
    a) pentru unităţile comerciale ce vînd mărfuri nealimentare sau prestează servicii comerciale,
exceptînd alimentaţia publică, care deţin titlu de proprietate – pe un termen nelimitat (pe durata
funcţionării);
    b) pentru unităţile comerciale ce vînd mărfuri alimentare, inclusiv cu sortiment mixt, şi pentru
unităţile de alimentaţie publică ce deţin titlu de proprietate – pe un termen de 5 ani;
    c) pentru unităţile comerciale amplasate în localuri închiriate – pe termenul stabilit în
contractul de locaţiune, dar care nu va depăşi termenul stipulat la lit. b). Încetarea contractului de
locaţiune înainte de termen are drept consecinţă încetarea autorizaţiei de funcţionare;
    d) pentru unităţile comerciale mobile – pe termen de 1 an.
    (5) Autorizaţia de funcţionare conţine:
    a) numele/denumirea comerciantului;
    b) domiciliul/sediul comerciantului;
    c) numărul de identitate al comerciantului;
    d) denumirea şi adresa unităţii comerciale;
    e) activitatea de comerţ şi codul respectiv conform CAEM (se indică separat comercializarea
băuturilor alcoolice şi a articolelor din tutun);
    f) tipul unităţii comerciale şi categoria de încadrare conform nomenclatorului tip al unităţilor
comerciale (în cazul alimentaţiei publice);
    g) teritoriul şi zilele în care se permite desfăşurarea comerţului (în cazul comerţului mobil şi al
micilor comercianţi).
Articolul 16
 (2) Cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare poate fi respinsă în următoarele cazuri:
    a) amplasarea unităţii comerciale contravine planului urbanistic general şi criteriilor generale
de determinare a zonelor şi locurilor de vînzare din localităţi;
    b) activitatea de comerţ se desfăşoară în spaţii improvizate sau care nu armonizează cu
arhitectura zonală, în încăperi neconforme cerinţelor stabilite sau în zone neautorizate (instituţii
de educaţie, de sănătate etc.);
    c) activitatea de comerţ prejudiciază spaţiile aflate în incinta sau în apropierea unor edificii cu
valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu;
    d) comercianţii nu sînt pregătiţi profesional pentru domeniile respective.
Articolul 17
 (1) Autorizaţia de funcţionare se retrage în următoarele cazuri:
    a) comerciantul nu a demarat activitatea timp de 6 luni de la data eliberării autorizaţiei de
funcţionare, exceptînd cazurile de forţă majoră;
    b) activitatea a fost întreruptă de comerciant pe o perioadă mai mare de un an, exceptînd
cazurile de forţă majoră;
    c) comerciantul a schimbat genul activităţii de comerţ;
    d) comerciantul a încălcat în mod repetat regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ, fapt
documentat de organele de stat cu drept de control.