„Fundaţia Gojdu”, o afacere cu aur şi imobile de 3 miliarde de euro

Redactia ART-EMIS 
03 Februarie 2019
Mostenirea Gojdu
Emanuil Gojdu, avocat şi om politic, a stabilit prin testament ca o mare parte a
averii sale să fie administrată de o fundaţie, care să-i poarte numele dup ă
moarte. Prima reprezentanţă a fundaţiei, condusă de Andrei Şaguna, a fost
înfiinţată în 1870 sub patronajul Congresului Naţional Bisericesc Ortodox. Nu
întâmplător, vă prezentăm astăzi două articole apărute în anii 2008 şi 2015 cu
trimitere la moştenirea lăsată de Emanuil Gojdu, la acordul, semnat din partea
Guvernului României de Mihai Răzvan Ungureanu, care prevedea înfiin ţarea
Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, cu sediul la Budapesta. Despre cum
s-au derulat evenimentele şi despre consecinţele nefastului acord româno-
maghiar încheiat sub coordonarea prim ministrului României din acea vreme -
Călin Popescu Tăriceanu, actualul Preşedinte al Senatului României - v ă l ăs ăm
să citiţi şi să concluzionaţi singuri. (Redacţia ART-EMIS).
O mare parte a averii se află într-o bancă din Austria
În 2005, Guvernul Tăriceanu a încheiat cu guvernul ungar un act juridic prin care
patrimoniul era renaţionalizat de statul ungar, Fundaţia Gojdu, în varianta
gândită de Emanuil Gojdu, era desfiinţată, iar testamentul, anulat. Actul
prevedea înfiinţarea unei noi fundaţii, în Ungaria, care să se ocupe doar de
studenţii români aflaţi acolo, cu fonduri puse la dispoziţie de statele român şi
maghiar, dar nu mai spunea nimic despre banii lăsaţi de Emanuil Gojdu.
Documentul a fost conceput de Mihai Răzvan Ungureanu (M.R.U.), în calitate de
ministru de externe. Acest acord a stârnit, cum era de aşteptat, nemul ţumirea
Bisericii Ortodoxe Române. În urma scandalului care a urmat, Parlamentul a
respins iniţiativa şi a repus Fundaţia Gojdu de la Sibiu în drepturile ei. În anul
2012, premierul Victor Ponta a anunţat că o comisie de control va verifica modul
în care M.R.U. a încercat să înstrăineze Fundaţia Gojdu. Acesta e motivul pentru
care, înainte de votul din Parlament pentru numirea lui Ungureanu în funcţia de
şef SIE, s-a vorbit despre „Fundaţia Gojdu, piatra de moar ă de la gâtul lui
M.R.U.”. Din verificările Fundaţiei Gojdu din Sibiu reiese că într-o banc ă din
Austria există o parte din averea lăsată moştenire studenţilor români, sub formă
de aur. Acest lucru ar putea explica dorinţa de a şterge urmele acestui act de
caritate vechi de 150 de ani.
Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria era obligată să restituie bunurile „Funda ţiei
Gojdu”
Pe 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu, unic moştenitor al unei familii de aromâni
aşezaţi în Oradea, înfiinţa, prin actul său testamentar, „Fundaţia Gojdu”, condus ă
de Mitropolitul Ardealului. Fundaţia a-nceput să funcţioneze în 1871, imediat
după moartea întemeietorului, care a lăsat o mare parte din imensa lui avere,
prin intermediul fundaţiei, „în beneficiul naţiunii române din Ungaria şi
Transilvania, pentru prosperitatea şi înflorirea Patriei, a Bisericii R ăsăritene
Ortodoxe şi a Naţiei Române”. După moartea lui Gojdu, fundaţia a fost condus ă
tot de un aromân, prieten bun cu marele filantrop: mitropolitul Andrei Şaguna.
Până în 1918, sub îndrumarea Reprezentanţei, Fundaţia Gojdu şi-a sporit
considerabil patrimoniul mobiliar şi imobiliar, construind la Budapesta, între
străzile Kiraly şi Dob, 7 corpuri de clădiri, cumpărând un imobil în Oradea şi
acţiuni la băncile Pesti Hazai Elso Takarekpenztar şi Hazai Bank, din Budapesta.
Astfel, a devenit cea mai mare fundaţie românească din fosta monarhie austro-
ungară. Între 1871 şi 1918 au fost date 4.455 de burse Între anii 1871 şi 1918,
fundaţia a acordat 4.455 de burse pentru studenţi şi elevi.
După Primul Război Mondial, averea fundaţiei a rămas aproape în întregime în
Ungaria
Reprezentanţa funcţiona la Sibiu, iar administraţia bunurilor aflate la Budapesta
îşi avea sediul pe strada Hollo, la numărul 8. După înlăturarea monarhiei
austriece, Ungaria a fost obligată - prin articolul 247 al Tratatului de pace de la
Trianon - să restituie toate proprietăţile fundaţiilor. De bunurile l ăsate de Gojdu
urmau să beneficieze românii ortodocşi din România (în propor ţie de 90%), din
Iugoslavia şi Cehoslovacia (6%) şi din Ungaria (4%). La data de 27 octombrie
1937 s-a semnat la Bucureşti un acord definitiv prin care Ungaria se obliga s ă
restituie României, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a
documentului, întregul patrimoniu al Fundaţiei Gojdu, pentru a fi pus la dispozi ţia
reprezentanţei din Sibiu. Acordul a fost ratificat în 1938 de România şi pe 20
iunie 1940 de Ungaria. Conform variantei maghiare, nu a fost aplicat din cauza
evenimentelor ce au survenit după Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, deşi
până în 1944, România a fost aliatul Ungariei şi nu existau motive ca tratatul s ă
nu fie aplicat…
Aromânii au venit în Transilvania după ce oraşele le-au fost devastate de bande
turco-albaneze
Familia de macedoromâni Gojdu îşi are rădăcinile undeva în partea de vest a
Balcanilor. Venirea lor în Transilvania are o istorie mai puţin cunoscut ă de
public. Triburile de păstori macedoromâni din Epir şi Albania de Sud au reuşit,
sub dominaţia otomană, să-şi păstreze în mare parte autonomia locală şi
privilegiile de care se bucurau sub împăraţii bizantini. Datorit ă libert ăţii de
mişcare şi aptitudinilor pentru comerţ, ei au devenit cărăuşii, călăuzele şi
stăpânii celor mai importante drumuri din această zonă a Europei. Către finele
secolului al XVI-lea, forţa economică a triburilor a început să creasc ă. Iar dup ă
anul 1700, oraşele aromânilor, precum Metopa şi Moscopolea, au devenit unele
dintre cele mai puternice centre comerciale şi chiar industriale din zon ă.
Începând cu mijlocul secolului al XVII-lea însă, aceste oraşe au fost devastate
de bande turco-albaneze, care au reuşit, în scurt timp, să le rad ă de pe fa ţa
pământului.
Marea majoritate a localnicilor a plecat, cu toată averea, în Ungaria şi în Ardeal,
fiindcă Imperiul austriac le promitea favoruri pentru a-i atrage. În anul 1782, de
pildă, un oarecare Jefarovici a fost înnobilat de împărat fiindc ă izbutise s ă
colonizeze pe pământurile Austriei circa 500 de familii de macedoromâni.
Întemeietori de fabrici, ateliere şi tipografii, macedoromânii au pus în valoare
bogăţiile Ungariei şi au fondat marile companii comerciale care legau economic
Apusul şi Răsăritul Europei. Mai mult, familia de aromâni Sina, înnobilat ă de
împăratul Francisc I în 1818, a pus bazele Creditului Agrar Ungar, a întemeiat
Societatea de Asigurare Maghiară, a participat la promovarea căilor ferate şi a
navigaţiei cu vapoare, a creat Muzeul Naţional, Academia Comercială, Teatrul
Naţional, Conservatorul, Corpul pompierilor şi Palatul Academiei de Ştiinţe
Ungare. „În faţa acestor măreţe opere, un glumeţ ar putea spune c ă baronul Sina
a întemeiat, cu ajutorul ungurilor, statul maghiar însuşi!”, este de p ărere istoricul
Victor Papacostea[1].
Senatul României a respins O.U.G. 183/2005[2]
Senatul a adoptat, cu 88 de voturi „pentru” şi două abţineri, proiectul de lege
privind respingerea Ordonanţei de urgenţă 183/2005 pentru ratificarea Acordului
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea
Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, semnat la Bucureşti, la 20 octombrie
2005. Raportul suplimentar comun, redactat de Comisia juridică şi Comisia
pentru cultură, de însuşire a punctului de vedere al Camerei Deputa ţilor de
respingere a actului normativ, a primit 88 de voturi „pentru”, un vot „împotriv ă” şi
cinci abţineri. Acordul, semnat din partea Guvernului României de Mihai R ăzvan
Ungureanu, prevedea înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, cu
sediul la Budapesta, a cărei înfiinţare şi funcţionarear fi trebuit să se fac ă
potrivit legislaţiei maghiare.
Senatul - for decizional în privinţa acestui act normativ.
Potrivit textului acordului, fundaţia ar fi avut ca scop cinstirea memoriei lui
Emanuil Gojdu şi sprijinirea cooperării între cele două ţări, urmând să acorde
burse, să se ocupe de organizarea de expoziţii, de programe ştiinţifice şi
conferinţe şi să sprijine funcţionarea muzeului şi a bibliotecii „Emanuil Gojdu”.
Potrivit înţelegerii între statul român şi cel maghiar, patrimoniul funda ţiei urma
să fie alcătuit din moştenirea Gojdu, la care să se adauge, anual, o contribu ţie de
câte 200.000 de euro din partea României şi Ungariei. Executivul menţiona, sub
semnătura premierului Călin Popescu Tăriceanu, că, astfel, erau „armonizate
prevederile testamentare ale marelui mecena Emanuil Gojdu cu realit ăţile
contemporane şi cu dorinţa împărtăşită a celor două guverne ca demersul să fie
unul comun româno-ungar, similar reconcilierii franco-germane”.
Intrată în circuitul legislativ imediat după adoptare, ordonanţa a fost respins ă de
Camera Deputaţilor în data de 30 martie 2006, ea fiind înregistrat ă la Senat
pentru dezbatere în data de 7 aprilie 2006. Cu acest proiect de lege de
respingerea a ordonanţei au fost sesizate în fond Comisia juridic ă şi Comisia
pentru cultură. Actul normativ a fost înscris, până în prezent, de mai multe ori pe
ordinea de zi a Senatului pentru a fi dezbatut, însă, în urma unor discu ţii aprinse,
el a fost retrimis la comisii pentru rapoarte suplimentare, ultima decizie a
plenului fiind ca, pentru această ordonanţă să fie adoptat un raport comun al
Comisiei juridice şi al Comisiei pentru cultură. Cele două comisii, care anterior
solicitaseră adoptarea textului ordonanţei, au revenit asupra punctului lor de
vedere, propunând plenului respingerea acesteia, însuşindu-şi, astfel, pozi ţia
Camerei Deputaţilor.
Emanuil Gojdu şi-a lăsat moştenire „averea întreagă acelei părţi a naţiunii
române din Ungaria şi Transilvania care se ţine de religia ortodoxă”.
Membrii celor două comisii au considerat că, prin crearea Fundaţiei Publice
Româno-Ungare „Gojdu”, de către guvernele celor două state „se încalc ă în mod
flagrant voinţa marelui patriot român”. Raportorii au explicat c ă, printr-un
testament întocmit în noiembrie 1869, Emanuil Gojdu şi-a lăsat moştenire
„averea întreagă acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care
se ţine de religia ortodoxă”. Comisiile sesizate în fond avertizau că a ratifica
acest acord ar însemna a renunţa, în mod oficial, la drepturile pe care statul
român le are asupra moştenirii Gojdu, care a fost confiscat ă, în 1952, de
autorităţile comuniste maghiare şi pe care autorităţile statului maghiar de dup ă
1990 au refuzat să o retrocedeze, aşa cum a procedat în situaţii similare, statul
român. Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, preşedintele „Funda ţiei Gojdu”-
Sibiu, care a participat la şedinţa de luni, a trimis membrilor Comisiei juridice a
Senatului o scrisoare prin care arăta că, din punct de vedere legal şi moral,
moştenirea Gojdu aparţine credincioşilor ortodocşi, de ea neputând să dispun ă
nici statul român, nici statul maghiar, aceasta nefiind proprietatea de stat, ci
proprietate privată.
În opinia sa, Acordul româno-maghiar exclude, în fapt, moştenitorul testamentar
al averii Gojdu şi anulează, practic, Acordul încheiat între cele dou ă ţări în anul
1937, prin care Fundaţia Gojdu putea intra în posesia moştenirii testamentare.
Mitropolitul Laurenţiu Streza arăta că Fundaţia Gojdu, care este o funda ţie
românească permanentă, aflată sub patronajul Mitropoliei Ardealului, are dreptul
la moştenirea şi administrarea proprietăţilor lui Emanuil Gojdu, aceasta fiind
singura moştenitoare legală a bunurilor patrimoniale naţionalizate de cele dou ă
state comuniste - România şi Ungaria - în 1952. „Aşa cum toate bisericile de
etnie maghiară din Transilvania şi-au revendicat toate moştenirile, se cuvine şi
este drept şi moral ca Statul român, prin Guvern şi Parlament, să apere şi
drepturile românilor ortodocşi din Ungaria şi Transilvania, prevăzute numai
pentru ei în Testamentul Emanuil Gojdu”, se arăta în documentul citat.
În momentul votului, în sala plenului se aflau şase senatori U.D.M.R. Preşedintele
Comisiei juridice, Peter Eckstein Kovacs (U.D.M.R.) a votat „împotrivă” la
supunerea la vot a raportului de respingere a ordonanţei şi nu şi-a mai exercitat
dreptul de vot cu ocazia votului la proiectul de lege de respingere a ordonan ţei.
Grafica - I.M.
-------------------------------------
[1] Sursa https://www.libertatea.ro/…/fundatia-gojdu-o-afacere-cu-aur… - 11 iulie
2015
[2] Sursa https://www.mediafax.ro/…/senatul-a-respins-ordonanta-gojdu… - 3 martie
2008