Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arhitectura Preistoric1
Arhitectura Preistoric1
)
[modificare | modificare sursă]
Primele locuințe folosite de oameni erau temporare și mobile, reflectând stilul de viață nomad, de
tipul vânător-culegător. Materialele ușor transportabile, cum ar fi pielea animalelor, oasele, lemnele,
lutul și nămolul, au constituit principalele materiale de construcție. Structurile astfel obținute au
dispărut în totalitate. Cele mai vechi adăposturi descoperite până azi datează de 500 000 ani, fiind
construite de Homo erectus lângă Chichibu, Japonia, unde s-au găsit urme de găuri într-un strat de
cenușă vulcanică. Vestigii mai recente datează de acum 400 000 de ani și au fost descoperite în
situl de la Terra Armata, în Franța, unde punctul de susținere al adăpostului din nuiele erau
coloanele de piatră.
Dolmen
Ierihon
Catal Hüyük
Catal Hüyük
Descoperirile recente făcute în situl arheologic, sanctuarul Göbekli Tepe din Turcia au schimbat
perspectiva istorică, conform căreia, doar populațiile agricole stabilite au ridicat monumente
importante. Templele monolitice descoperite la Gobekli Tepe datează din anii 9000 î.Hr. și nu au
putut fi construite decât de vânători-culegători, deoarece în aceea perioadă agricultura încă nu se
dezvoltase. Structura sanctuarului alcătuită din stâlpii de calcar în formă literei "T" este gravată cu
desene zoomorfice și are o înălțime de până la 7 metri și o greutate de 50 de tone. Acesta este
primul sit din lume care demonstrează iscusința vânătorilor-culegători în construirea unor structuri
complexe durabile. Destinația acestei construcții este necunoscută, fiind consacrată fie unor
ceremonii religioase, fie unui proiect științific.
Schimbările climatice din perioada neolitica (8000 î.Hr.-3000 î.Hr.) au determinat dezvoltarea și
extinderea agriculturii, aspect care a condus la apariția unei societăți stabile, care și-au investit
energia în construcția de locuințe permanente, realizate din lemn, nuiele și tencuială sau cărămidă și
piatră. Catal Hüyük este unul dintre cele mai timpurii și vaste situri neolitice, iar așezarea, care
datează din anii 7000 î.Hr., avea o populație ce depășea 10000 de locuitori în perioada de apogeu.
Nu existau străzi, iar terasele de pe acoperișuri reprezentau cai de acces în locuințele construite din
cărămidă și nămol.
Civilizațiile timpurii s-au dezvoltat în numeroase regiuni, inclusiv în America și în China. Civilizațiile
care s-au stabilit în Orientul Mijlociu, în jurul Mării Mediterane și în nordul Indiei, sunt printre cele mai
vechi și mai bine cunoscute. Primele civilizații au apărut, în general, odată cu dezvoltarea culturilor
agricole irigate. Comunitățile compacte și stabile care s-au format în aceste condiții aveau o
organizare socială ce urmăreau simplificarea modului de construcție și susținerea sistemelor de
irigare sau a altor proiecte importante. Pe Valea Indului, primele vestigii ale civilizației datează din
perioada 3300-1700 î.Hr., dezvăluind o execuție arhitecturală remarcabilă pentru vremea respectivă.
Străzile erau proiectate pe un model de rețea uniformă, iar clădirile rectangulare erau dotate cu
sisteme de canalizare concepute astfel încât să separe apa folosita de cea curată. Locuitorii
așezărilor de pe Valea Indului sunt printre primii din lume care au folosit arcul, ca element de
arhitectură