Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ECDIS
1. Introducere
Sistemul ECDIS este un sistem de navigaţie computerizat alcătuit în principal dintr-un
computer, o bază de date standardizata şi senzori de navigaţie. Pe lângă afişarea informaţiilor de
navigaţie în timp real, sistemul ECDIS este utilizat şi pentru îndeplinirea altor funcţii de
navigaţie ca de exemplu: planificarea rutei, monitorizare şi avertizare automată. Acesta este un
sistem informatic foarte complex, ce este in continua evolutie, avand toate caracteristicile
sistemului:
Conceptul ECDIS (Electronic Chart Display and Information System), a fost introdus la
inceputul anilor ’80. Acesta se defineste ca un sistem de vizualizare a hartilor marine electronice
si de informare, a carui implementare la bordul navelor urmarea cresterea sigurantei navigatiei,
impreuna cu toate efectele ce deriva din aceasta, unul dintre cele mai importante fiind asigurarea
protectiei mediului inconjurator.
baza de date (Electronic Navigational Chart – ENC), care contine sub forma digitala toate
informatiile necesare ;
Un echipament specializat pentru prelucrarea si vizualizarea informatiilor, inclusiv a
pozitiei si rutei de navigatie, in timp real pe baza informatiilor furnizate de la
echipamentele de navigatie cu care este conectat, printre acestea enumeram : radar, sonda
ultrason, girocompas, compass magnetic, carma, motor, GPS, etc.
Caracteristicile tehnice ale ECDIS sunt definite de norme si specificatii (aprobate sau in curs de
aprobare de organizatiile internationale autorizate), cum ar fi :
Elementele cartografice ale hartilor si modul de vizualizare a lor (IHO-S 52, dec. 1994) ;
Normele de transfer ale datelor digitale hidrografice (IHO-S 57, mar. 1996) ; Normele de
functionare ECDIS (IMO-A 817, dec. 1995) ;
Specificatii operationale si de functionare, metode de verificare (Comisia Internationala
de Electrotehnica - Comitetul tehnic 80, Publ. 1174 din 1996 – versiune provizorie).
ECDIS poate fi programat sa dea avertismente sonore sau/si vizuale la atingerea unor parametri
limita. Standardele IMO prevad in mod obligatoriu urmatoarele situatii de alarmare :
Primele harti digitale au fost harti realizate prin introducerea fiecarui punct, pixel cu
pixel, harti pentru care insa nu se putea pune problema folosirii in navigatie datorita cantitatii
mici de informatii pe care acestea le cuprindeau.
Dezvoltarea tehnicilor de scanare a dus la aparitia primelor harti electronice apte pentru a
fi folosite in navigatia maritima. Aceste harti au fost realizate prin scanarea hartilor clasice cele
mai recente.
Folosirea unor astfel de harti, ca o simpla reproducere a uneia clasice, face dificila
modificarea elementelor individuale ale acesteia. Fisierele hartilor raster sunt de tip bitmap fiind
de mari dimensiuni.
Evolutia producerii de soft din ultima perioada a dus la realizarea hartilor vectoriale.
Acestea sunt organizate in mai multe fisiere separate ce contin diferitele elemente ale hartii.
Utilizatorul poate schimba individual elementele hartii si introduce noi date in respectivele
fisiere. Fisierele hartilor de tip vectorial sunt mult mai mici si mai mobile pentru aceeasi
suprafata grafica decat in cazul celor de tip raster.Acestea sunt hărţile electronice de navigaţie în
format acceptat de autorităţile hidrografice internaţionale. Formatul acestora este vectorial în
acord cu specificaţiile Standarului S-57. Conţinutul este comparabil cu cel al hărţilor publicate pe
hârtie. Unele autorităţi hidrografice furnizează de asemenea date adiţionale rezultate în urma
cercetărilor hidrografice, punând la dispoziţia utilizatorului detalii ce nu sunt conţinute în hărţile
de hârtie.
Desi producerea hartilor vectorizate este mai costisitoare, avand in vedere diferentele
majore intre cele doua sisteme, superioritatea acestora este indiscutabila. Ca urmare se prevede
ca numai aceste harti sa poata inlocui complet in viitor hartile clasice de navigatie.
Inainte de utilizarea hărţilor, la fel ca în cazul utilizării hărţilor de hârtie, este necesară
aplicarea actualizarilor. Sistemul informatic permite actualizarea bazei de date prin mai multe
metode:
Actualizarea de la distanţă.
Actualizarea manuală
Actualizarea este realizată prin intermediul unui editor graphic special capabil să editeze
obiectele pe hărțile folosite a căror afișare este suprapusă pe harta electronică fără ca cea din
urmă să fie ștearsă. Procedura pentru actualizarea manuală a hărților electronice constă în
parcurgerea următoarelor etape:
- După efectuarea corecțiilor acestea se salvează. Corecţiile manuale poate fi avea diferite
surse cum ar fi comunicări NAVTEX sau Temporary & Preliminary Notices. Câteva exemple de
situaţii care necesită corectarea manuală imediată sunt: deplasarea neplanificată a unei reper de
navigaţie, apariţia unei epave dar şi alte situaţii când alte obiecte reprezentate prin puncte, linii
sau arii sunt şterse, mutate sau adăugate. Pentru efectuarea operaţiunii de corectare manuală a
hărţilor trebuie urmaţi paşii indicaţi în manualul utilizatorului aferent echipamentului ECDIS
respectiv.
- Data editării;
- Data publicării corecţiei. Corecţiile efectuate manual sunt de asemenea stocate, însă în
fişiere separate de corecţiile oficiale, iar funcţiile de afişare la cerere, ca de altfel şi de ştergere a
acestora trebuie să fie disponibilă. Echipamentul ECDIS trebuie să permită stocarea pentru o
perioadă de cel puţin trei luni a corecţiilor manuale care au fost şterse. În cazul în care corecţiile
manuale reprezintă subiectul unei actualizări automate, atunci va fi necesară ştergerea corecţiilor
efectuate manual.
Principiul de actualizare a Hărților în format RASTER Hărțile raster corectate sunt prea
mari pentru a fi distribuite sau actualizate (au aproximativ 100 MB fiecare hartă). În schimb,
NOAA și Maptech au dezvoltat o altă metoda de transmitere a acestora. Această metodă constă
în compararea pixel cu pixel a hărții raster vechi cu cea actualizată. Se creează un fișier
diferențial ce conține pixelii modificați, care dacă este suprapus peste harta veche o actualizează
rezultând harta nouă. Maptech creează fișierele diferențiale, adaugă referințele geo, metadatele și
informațiile care permit actualizărilor să corespundă exact cu fișierul raster vechi la care se vor
aplica noile corecții. Fișierul diferențial este comprimat folosind un algoritm special dezvoltat de
NOAA și Maptech pentru a creea un patch mic pentru fiecare hartă raster. Pentru a actualiza o
hartă raster, vechea hartă este afişată de pe CD-ROM şi imediat este suprapus noul fișier. Atunci
când nu există diferențe între pixelii din hărțile vechi și cele noi, patch-ul se comportă ca având
pixeli transparenți. Această tehnică poate fi folosită pentru a creea patchuri secvențiale,
săptămânale sau patcuri cumulative care includ toate modificările apărute de la ultima editare a
hărții. De asemenea, mai poate fi folosită și pentru a suprapune alte date raster geodiferențiale.
Capitolul de faţă prezintă o parte din setările de bază(datele care trebuie introduse in baza
de date a sistemului informatics) necesare navigaţiei cu ajutorul echipamentului ECDIS:
- Setările navei proprii: lungimea maximă, lătimea maximă, poziţia exactă a punţii de
comandă, poziţia exactă a antenelor, poziţia exactă a antenei ARPA
-pentru ţinte, înălţimea punţii de navigatie pentru distante, afişarea vectorul on/off, tipul
de afişare al simbolului nvei (contur sau simbol).
- Setarea alarmei: trebuie verificat dacă alarma sau sunetul sunt deschise, avertizare la
terminarea cartului, alarme pentru adâncimi mici, alarmă pentru situaţiile când se iese din hartă
dacă nu este activată încărcarea automată a hărţii.
- Ora navei: setarea orei, schimbarea orei la bordul navei, GMT. - Selectarea tipului
sistemului de poziţionare: setarea sistemului principal şi al celui secundar de poziţionare, alarme
pentru pierderea semnalului DGPS atunci când se foloseşte în mod DGPS, alarmă pentru
atenţionarea în cazul diferenţelor de poziţie a navei afişate de cele două sisteme de determinare a
poziţiei.
- ER (echo reference) raportarea poziţiei navei în funcţie de un obiect sau reper fix afişat
pe radar.
- DR (dead reckoning) în acest mod de lucru, poziţia navei este calculată folosind
informaţii gyro şi ale lochului, introducând manual drumul şi viteza navei. - Abilitatea de a
schimba automat în modul DR; acest mod este proiectat pentru schimbarea automată a sistemelor
de poziţionare, când:
a)semnalul sistemului de poziţionare este slab;
b) se ştie că datele primite nu sunt de încredere;c) semnalul echo generat de o ţintă
selectată ca punct de referinţă este slab în modul ER. - Corectarea poziţiei navei folosind
informaţii oferite de ARPA
d) Corectarea se poate face manual dacă de ştie poziţia exactă a navei din alte surse.
Poziţia navei trebuie obţinută dintr-o sursă ce monitorizează continuu poziţia navei, iar
acurateţea sistemului de determinare a poziţiei navei trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele
unei navigaţii în condiţii de siguranţă. De câte ori este posibil, ar trebui asigurată încă o metodă
independentă de determinare a poziţiei navei, astfel încât monitorizarea cu ajutorul
echipamentului ECDIS să fie posibilă chiar şi atunci când semnalul de intrare al sistemului de
detreminare al poziţiei navei s-a pierdut. Sistemul de determinare a poziţiei navei şi SENC
trebuie să folosească acelaşi datum. Echipamentul ECDIS ar trebui să dea o alarmă în situaţia în
care nu folosesc acelaşi datum. Echipamentul ECDIS trebuie să permită afișarea: - Unei rute
alternative, care să poată fi folosită complementar rutei selectate și care trebuie să fie distinctă
față de alte rute. De asemenea, modificarea rutei selectate ar trebui să fie posibilă. - Drumului
navei - manual, la cerere și automat, la anumite intervale de timp cuprinse între 1 și 120 min, -
Unui număr adecvat de puncte, drepte de relevment, cercuri de distanță variabile și fixe precum
și alte simboluri.
Tipurile de alarme şi indicaţii ale sistemului ECDIS se pot clasifica în trei grupe:
- Alarme nautice care pot apărea la planificarea rutei sau la monitorizarea navigaţiei.
In concluzie putem afirma ca echipamentul ECDIS este cel mai complex sistem
informatic,datele de intrare fiind informatiile de la o multitudine de senzori printre care :radar,
GPS, carma, motor, girocompas, compass magnetic,etc., comparand totul cu baza de date
interna, iar datele de iesire duc la generarea de avertismente de diferite feluri ( in cazul aparitiei
de erori intre datele de intrare si baza de date) , sistemul ajutand la efectuarea in siguranta a
navigatiei.
7. Bibliografie:
Applied Research International, 2009. Electronic Chart Display & Information System,
New Delhi: Compiled by ARI Faculty; Gale, H. 2009. From Paper Charts to ECDIS – a
practical voyage plan, London The Nautical Institute
Applied Research International, 2009. Electronic Chart Display & Information System,
New Delhi: Compiled by ARI Faculty; Gale, H. 2009. From Paper Charts to ECDIS – a
practical voyage plan, London The Nautical Institute. IMO, 2012. The Manila
Amendments to the STCW Convention and Code, London: International Maritime
Organization. IMO Resolution A817(19), Performance Standards for ECDIS, London:
International Maritime Organization. IMO Resolution MSC. 86(70), annex 3,
Performance standards for integrated Navigation systems, London: International
Maritime Organization. IMO Resolution MSC. 86 (70), Adoption of new and amended
performance standards for navigational equipment. London: International Maritime
Organization.
8. Siteologie:
http://www.qreferat.com/referate/transporturi/ECDIS216.php
http://www.creeaza.com/referate/informatica/ECDIS-parte-componenta-a-Siste755.php