Biserica

Trupul tainic al lui Hristos

Biserica este așezământul sfânt întemeiat de Cuvântul cel întrupat al lui Dumnezeu, spre
sfințirea și mântuirea oamenilor. Cuvântul Biserica în dumnezeiasca Scriptură are mai multe
înțelesuri și mai multe numiri. Iar Sfânta Scriptură se folosește când de un înțeles, când de altul,
când de o numire, când de alta.
Mai întâi, prin cuvântul Biserică, Sfânta Scriptură a Noului Testament înțelege ierarhia
superioară și conducătoare a Bisericii, pe care a întemeiat-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Această ierarhie o formează Sfinții Apostoli și urmașii lor: episcopii, preoții și diaconii. Ierarhia
bisericească are obârșia în Însuși Domnul nostru Iisus Hristos și în pogorârea Sfântului Duh
peste apostoli la Cinzecime.
Cea mai mare autoritate în Biserică sunt episcopii ca urmași direcți ai Sfinților Apostoli,
drespre care Sfântul Apostol Pavel zice în Scisoarea I către Corinteni (12,28) ‘Și pe unii i-a pus
Dumnezeu în Biserică, întai apostoli, al doilea pe prooroci, al treilea pe învățători’. Fericitul
Teodorit al Cirului, lămurind textul din I Timotei 3,13 spune că pe cei ce se numesc acum
episcopi, îi numeau atunci Apostoli, cu trecerea timpului numele de Apostol s-a rezervat însă
Apostolilor cu adevărat, iar cel de episcop s-a dat celor numiți odinioară Apostoli. Sfântul
Cirpian susține că fără episcop nu exista biserică 1. Episcopul este centrul puterii duhovnicești și
capul văzut al Bisericii dintr-o anumită regiune. Sinodul episcopilor este autoritatea cea mai
mare a Bisericii dintr-o parte a creștinătății, iar sinodul ecumenic este autoritatea cea mai înaltă a
Bisericii Ortodoxe.2
Prin cuvântul Biserică în Sfânta Scriptură se mai întelege și totalitatea credincioșilor care
sunt botezați în numele Sfintei Treimi (al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh) care se mântuiesc
prin păzirea si lucrarea tuturor poruncilor lui Hristos și care urmează întru toate așezământul pus
de Mântuitorul Hristos și de sfinții Săi apostoli în Biserica. Biserica ca totalitatea credincioșilor
( pastor și turmă la un loc) are foarte multe mărturii scripturistice, între care și aceasta Ci precum
într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi,
cei mulți, un trup suntem în Hristos și fiecare suntem mădulare unii altora. (Rom. 12,4-5) Acest
trup este Biserica iar Hristos este Capul Trupului, adica al Bisericii. (Col 1,18).
Prin cuvântul biserică, în Sfânta Scriptură se mai înțelege și biserica (materială) ca lăcaș
de închinare. Prin acest termen se arată locul sfânt menit cultului divin public, precum era
templul din Vechiul Testament. Numele de Biserică în acest înțeles îl întalnim în multe locuri ale
Sfintei Scripturi. Mântuitorul a cinstit acest loc înca din copilărie.
Crezul ortodox mărturisește că Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească si Apostolească.
Păcătoșii nu ating sfințenia Bisericii, aceasta se numește sfânta pentru că Sfânt este Capul ei,
Mântuitorul nostru și în ea locuiește Duhul Sfânt. Misiunea Bisericii tocmai aceasta este, de a

1
Sfântul Ciprian, Scrisoarea 66, C. V., p.583.
2
Arhimandrit Cleopa Ilie, Călăuză în credința ortodoxă, p. 110.
face îndreptarea păcătoșilor. Prin cuvintele Biserică sobornicească, noi arătăm că Biserica
noastră are menirea de a se răspândi în toată lumea, cuprinzând pe credincioșii din toate locurile,
din toate timpurile și din toate popoarele. I se mai spune sobornicească pentru că învâțăturaei
este conformă cu întregul adevăr primit de la Hristos, spre deosebire de sectă sau erezie, care are
numai o parte de adevăr. Ea este sobornicească sau universală (catolică) deoarece deține adevărul
unic și universal. Sfântul Ignatie Teoforul spune despre biserică: Unde este Hristos, acolo este și
Biserica sobornicească.3Iar apostolică se numește pentru că ea a fost întemeiată de Mântuitorul
prin Sfinții Apostoli și a fost răspândită în lume și organizată tot de acestia.
Biserica este una, dar noi mărturisim că Biserica cea una a lui Hristos se împarte în doua
parți: cea văzută și pământească, a celor vii, și alta nevăzută sau a celor adormiți, acestea
amândouă alcătuiesc o singură Biserică, având același cap, pe Hristos. Biserica celor vii sau
pământească, văzută, se mai numește și Biserica luptătoare, fiindcă membrii ei sunt înca în lupta
cu puterile vrăjmașe ale răului. Iar prin Biserica biruitoare, noi înțelegem Biserica pe care o
formează toți îngerii și sfinții din ceruri, care au biruit puterile celui rău și au trecut în lumea cea
nevăzută și cerească. Biserica este una singură, dar ea cuprinde pe cei vii de pe pământ, cât și pe
cei care au adormit în dreapta credință, care și ei sunt vii cu sufletul și slăvesc pe Dumnezeu
alături de îngeri, și se roagă pentru mântuirea lumii întregi.
Referitor la etimologia cuvântului „biserică”, în studiul său intitulat „Biserica în sensul de
locaș și de largă comuniune în Hristos” 4, părintele D. Stăniloae scrie că „toate popoarele creștine
au același nume pentru locașul de închinare și pentru larga comuniune a celor ce cred în Hristos,
exprimând prin aceasta legătura indisolubilă între ele. Noi românii folosim același nume
de biserică. Grecii foloseau pentru amândouă numele de ecclisia, împrumutat și de popoarele
latine din Occident. Popoarele germanice au pentru amândouă numele de Kirche, Church și cele
asemănătoare la alte popoare germanice, care derivă de la grecescul Kyriaki, iar acesta de
la Kyrios = Domnul. Ele exprimă prin acest nume în mod direct că faptul că atât locașul
bisericesc cât și larga comuniune bisericească au ca temelie pe Domnul Hristos. Popoarele slave
au ca temelie cuvântul Țerkov, Țerkva, care se pare că e o prescurtare a cuvântului
românesc Biserică, arătând că au primit creștinismul în ambianța poporului român … Deci toate
aceste numiri arată legătura bisericii cu Domnul Hristos atât în sensul de locaș, cât și în cel de
largă comuniune a celor ce cred în El ….. cuvântul Biserică, forma românească a lui basilica,
implică în el gândul la Domnul Hristos, ca Împărat, în sensul eminent al cuvântului. Căci
cuvântul înseamnă ca locaș, casa împăratului, iar ca comuniune Împărăția lui Hristos și implicit
a Sfintei Treimi…”.
Sfânta Biserică a lui Dumnezeu este chip şi icoană a întregului cosmos, constând din
fiinţe văzute şi nevăzute, având aceeaşi unitate şi distincţie ca şi el. Ca edificiu, biserica - fiind
un singur locaş - se deosebeşte totuşi după forma ei spaţială, împărţindu-se în locul destinat
numai preoţilor şi liturghisitorilor, pe care îl numim ieration  şi în cel lăsat pe seama întregului
popor credincios, pe care îl numim naos. Tot aşa şi totalitatea lucrurilor aduse de Dumnezeu la
existenţă prin creaţie, se împarte în cosmos inteligibil, constând din fiinţe spirituale şi netrupeşti
şi în cosmosul acesta sensibil şi corporal, ţesut grandios, din multe forme şi naturi. Prin aceasta e
ca un fel de altă biserică a lui Dumnezeu, nefăcută de mâini, indicată cu înţelepciune de aceasta,
3
Arhimandrit Cleopa Ilie, Învățătura de credință, întreb. 279, p.167.
4
Ortodoxia, Anul 1982, Nr. 3, p. 336
care e făcută de mâini. Această totalitate are ca ieration cosmosul de sus, destinat puterilor de
sus, iar ca naos pe cel de jos, la îndemâna celor sortiţi să trăiască o viață legată de simţuri.
Sfânta Biserică a lui Dumnezeu este icoană şi numai a lumii sensibile în sine. Ea are
drept cer dumnezeiescul ieration, iar ca pământ frumuseţea naosului. De asemenea şi lumea este
biserică, având cerul ca ieration, iar podoaba pământului ca naos. După un alt înţeles spiritual, că
Sfânta Biserică a lui Dumnezeu este om, având ca suflet ierationul, ca minte, dumnezeiescul altar
şi ca trup, naosul. Astfel ea este chip şi asemănare a omului făcut după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu. Prin naos scoate la înfăţişare, ca prin trup, înţelepciunea practică; prin ieration, ca
prin suflet, tălmăceşte cunoaşterea naturală; iar prin altar, ca prin minte, străbate la cunoaşterea
tainică de Dumnezeu, la teologia mistică.
Părintele Constantin Necula vorbind despre Biserica o numește pe aceasta făcătoare de
pace, Biserica este făcătoare de pace și un preot care-și pierde calitatea aceasta de făcător de
pace nu este preotul lui Hristos. Este preotul unor interese obscure, înguste, al unor interese
care nu vizează Împărăția Cerurilor. În una din conferințele sale, părintele Octavian Moșin a
conturat misiunea bisericii Uitându-ne la Biserică dintr-o parte, cu ochi laici, adesea critici, nu
vom putea înțelege de ce oamenii se adună, pierd atâta timp pentru slujbe și rugăciuni, postesc,
fac milostenie, etc. Omul economic nu vede nici un profit, ba chiar din contra- risipă. Însa
Biserica nu vine cu dividend pământești, ci ceresti!
Părintele Alexie Uminski subliniază necesitatea credinței în Biserica lui Hristos: Noi nu
mărturisim necesitatea de a frecventa lăcașul divin în zilele de duminică și de sărbători, nu
promitem Domnului să postim și să ne împărtășim. Biserica pentru creștini nu este doar locul
unde se întâlnesc cu Dumnezeu, deoarece ei comunică cu El și acasă și în metrou și în pădure-
în orice loc și în orice timp. A crede în Biserică înseamnă să mărturisești ca ea este Trupul lui
Hristos, parte a căruia suntem și noi.
Credem în Biserică și pentru frumusețea și înălțimea scopurilor pe care ea le urmărește:
Acela de a ne pregăti pentru mântuire și acela de a ne mijloci această mântuire. Viața Bisericii
este, în întregime, o luptă pentru mântuire, cum ne mărturisesc Sfânta Scriptură și Sfânta
Tradiție.
Sfântul Ciprian susține că în afară de Biserică nu este mântuire 5 și cel ce nu are Biserica
drept mama, nu poate avea pe Dumnezeu de Tată.6

5
Sfântul Cirpian, Scrisoarea 73, p. 605.
6
Ibidem.
 Întemeierea Bisericii

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a întemeiat Biserica Sa prin însăși jertfa Sa pe Cruce și
Învierea din morți. A facut-o văzută în a cincizecea zi după învierea Sa, la Cinzecime, sau
Rusalii, când a trimis pe Duhul Sfânt în chip de limbi ca de foc asupra sfinților Săi ucenici și
apostoli, care prin cuvântul propovăduirii lor au organizat și au întărit prima obște de credincioși
(Fapte 1,8; 2,41-44). Dar Biserica în înțeles larg a existat și în Vechiul Testament.
Sfânta Tradiție susține de la început că Hristos este capul Bisericii, iar aceasta este trupul
7
lui. Trupul lui Hristos sau Trupul Domnului căruia Sfinții Părinți îi spun și Trupul tainic al
Domnului este semnul văzut al mântuirii noastre prin întruparea lui Hristos. Biserica este
dumnezeiască și omenească, asemenea lui Hristos, care a fost Dumnezeu și om. De aceea ea este
o prelungire taincă a întrupării Domnului, ea conține viața Mântuitorului. Hristos S-a răstignit
pentru noi cu trupul, pentru ca prin învierea în veac să ridice steagul (Isaia 5,26), pentru sfinții și
credincioșii Săi, fie la iudei, fie la păgâni, într-un singur trup al Bisericii Sale.8
Biserica prelungește întruparea Mântuitorului prin neîntrerupta prezență a Fiului lui
Dumnezeu cel întrupat în sânul ei și prin lucrarea Sfântului Duh în mădularele ei. În calitatea Lui
de cap nevăzut al Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos conduce Biserica și este în Biserică
permanent, prin continua Sa întrupare pe altarele ăn care se săvârșește Sfânta Liturghie. Căci
Hristos este nu numai cap al Bisericii, ci și trup al ei, dându-Se pe Sine spre cuminicare
credincioșilor. Iar Duhul Sfânt ca Domnul de viață făcătorul o însuflețește. Asemenea
Mântuitorului cel în două firi, Biserica are doua înfățisări: una văzută, fiindcă oamenii fac parte
din ea cu trupuri, și alta nevăzută, care este lucrarea Sfântului Duh al lui Hristos sau
dumnezeiescul har, izvorul vieții, lucrării și unității ei. El este cel ce face posibilă transformarea
pâinii și a vinului euharistic în Trupul și Sângele Domnului.
Fericitul Augustin spune: Ceea ce este sufletul pentru trupul omului, aceasta este Duhul
Sfânt pentru trupul lui Hristos, care este Biserica. Sfântul Duh lucrează în toată Biserica, așa
cum lucrează sufletul în toate mădularele unui singur trup.9

7
Arhim. Cleopa Ilie ,Învățătura de credință ortodoxă, întreb. 263, p.155.
8
Sf.Ignatie, Scrisoarea către smirneni, 1, 2, Migne, P.G, V, col.708.
9
Fer.Augustin, Cuvântarea 267, 4,4, Migne, P.L., XXXVIII, col. 1231.