Avraam, personalitate marcanta a Legii Vechi Testamentare
este binecuvantat inca de la inceputurile sale de Dumnezeu. Dovedind o ascultare neconditionata fata de Acesta, Avram este incununat cu virtutile pe care orice crestin doreste sa si le improprieze. Pe langa bunatate, ospitalitate, veriticalitatea si credinta de care da dovada Avraam ,acesta primeste drept rasplata de la Dumnezeu prin mana lui Faraon ‘ oi,vite mari si asini,slugi si slujnice, catari si camile’ (Facere 12,16). In aceasta tema imi revine datoria de a gasi in personalitatea lui Avraam ‘iubirea de arginti’. Textul biblic ne prezinta starea materiala a personajului vechi testamentar: ‘Avram insa era foarte bogat in vite, in argint si in aur’(Facere 13,2). Chiar daca avea o situatie materiala extreme de favorabila dezvoltarii patimii iubirii de arginti, in persoana lui Avraam nu a reusit sa incolteasca acest ghimpe, deoarece in paralel acesta este cunoscut ca primitor de staini si rob credincios al lui Dumnezeu. In nici un caz nu se poate vorbi de patima iubirii de arginti, asa cum se manifesta in zilele noastre, patima care de cele mai multe ori marginalizeaza, instiga la ura si cauta sa destrame comuniunea. Toate aceste urmari ale patimii sunt in contradictie totala cu personalitatea lui Avraam prezentata in textul biblic.