Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Academia “Ștefan cel Mare” a MAI

Facultatea Drept, Ordine Publică și Securitate Civilă
Catedra Drept Privat

Demenciuc Andrei
Titlul: Noțiunea, obiectul reglementării, sistemul și izvoarele dreptului
procesual civil.

Chișinău 2020
1
 Cuprins

Introducere...................................................................................3
Noțiunea de Drept Procesual Civil..............................................4
Obiectul de reglementare a dreptutului procesual civil...............7
Sistemul dreptului procesual civil...............................................8
Izvoarele dreptului procesual civil.............................................10
 Izvoarele interne ale dreptului procesual civil...................11
 Izvoarele internationale ale dreptului procesual civil.........12
 Practica judiciara................................................................12
Concluzie...................................................................................13
Bibliografie................................................................................14

2
 Introducere

Conform art.1 al CPC, ,, Legislaţia procedural civilă ale Republicii Moldova

reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile ce apar la înfăptuirea
justiţiei de către instanţele judecătoreşti de drept comun şi de cele specializate în cadrul judecării
pricinilor în acţiuni civile, precum şi a altor pricini, date în competenţa lor de prezentul cod şi de
alte legi”. Dreptul procesual civil constituie acea ramură de drept distinctă, autonomă, ce
cuprinde totalitatea normelor procesuale care reglementează relaţiile sociale ce apar între instanţa
de judecată şi alţi subiecţi procesuali în legătură cu examinarea şi soluţionarea cauzelor civile
date în competenţa instanţelor de judecată, cît şi în legătură cu executarea hotărîrilor
judecătoreşti. Destinația și misiunea dreptului procesual civil este de a reglementa un domeniu
special al relațiilor sociale ce țin de apărarea drepturilor și intereselor legale ale persoanelor
fizice și juridice pe calea cațiunii judecătorești.
Obiectul de reglementare a dreptului procesual civil constituie totalitatea raporturilor
juridice ce apar între instanța de judecată și participanții la procesul, la înfăptuirea justiției în
cauzele civile. Relațiile apărute între instanța de judecată și participanții la proces sunt de
subordonare. Între părțile în procesul civil, raporturile apărute în legătură cu soluționarea pricinii
sunt raporturi juridice de drept material, ce nu fac parte din obiectul de reglementare a dreptului
procesual civil.
Sistemul de norme ale dreptului procesual civil formează niște verigi interdependente,
numite instituții. Instituția cuprinde totalitatea normelor procesuale civile care reglementează o
anumită categorie de relații sociale avînd un obiect de reglementare specific. Prin sistemul
dreptului procesual civil vom înțelege normele și instituțiile juridice care reglementează actele
procesuale și relațiile juridice realizate cu participarea instanțelor de judecată și a altor subiecți
de drept, în legătură cu examinarea și soluționarea cauzelor civile.

3
 Noțiunea de Drept Procesual Civil

Procedura civilă constituie activitatea desfășurată de către instanțele judecătorești în scopul

apărării drepturilor si intereselor legitime ale persoanei. Sarcina de înfăptuire a justiției într-un
stat de drept revine orgenelor statului special constituite în acest scop. Potrivit art. 114 din
Constituția RM ,, Justiția se înfăptuiește în numele legii numai de către instanțele judecătorești .
Activitatea instanțelor judecătorești este reglementată de totalitatea normelor adoptate si
sancționate în acest sens de către stat pentru a garanta respectarea drepturilor si intereselor
legitime ale persoanei la înfăptuirea justiției.1
Dacă forma procesual civilă reprezintă o totalitate de reguli ce stabilesc ordinea in care se
examineaza și se soluționează litigiile civile cît si modalitatea de acționare a tuturor subiecților
implicate in desfășurarea procesului civil, atunci dreptul procesual civil reprezintă , în primul
rând, o totalitate de norme juridice menite să reglementeze relațiile sociale ce apar între
instanțele de judecată si alți subiecți procesuali în legătură cu examinarea si soluționarea
cauzelor civile. În aceeași ordine de idei, dacă forma procesual civilă este modul de acționare în
cadrul unui proces civil concret, atunci dreptul procesual civil are menirea de a reglementa
conduita subiecților implicați într-un proces civil.2
Dreptul procesual civil ca ramură a sistemului de drept și-a schimbat de-a lungul timpului
atât denumirea, cât si conținutul. Până în secolul al XVIII-lea, denumirile predominante au fost
acelea de ,, Practică judiciară”, ,,practică civilă” şi ,, practica procesului civil”. Un secol mai
tîrziu cuvîntul procedură l-a înlocuit pe cel de practică, încet îşi face loc şi denumirea de ,,drept
procesual civil”.
Înainte de a purcede la definirea noţiunii ,, drept procesual civil” este necesar de făcut o
delimitare între noţiunea de drept procesual civil şi legislație procesual civilă. Conform art.1 al
CPC, ,, Legislaţia procedural civilă ale Republicii Moldova reglementează raporturile sociale
referitoare la raporturile procesuale civile ce apar la înfăptuirea justiţiei de către instanţele
judecătoreşti de drept comun şi de cele specializate în cadrul judecării pricinilor în acţiuni civile,
precum şi a altor pricini, date în competenţa lor de prezentul cod şi de alte legi”. Deci, legislaţia
procesual civilă constituie un sistem de legi şi de alte acte normative în care sunt prevăzute
norme de procedură civilă ,iar dreptul procesual civil este doar un sistem de drept.
Autorul român Gabriel Boroi afirmă : ,,Avînd ca obiect de studiu modul de organizare şi
de desfăşurare a procesului civil, dreptul procesual civil ar putea fi definit ca fiind ansamblul

1
Drept Procesual civil. Alexandru Prisac. Chișinău Cartier 2013 p.16
2
Elena Belei, Alexandru Cojuhari Drept procesual civil. Partea Generală. Chișinău 2016 p. 49
4
normelor juridice care reglementează modul în care are loc judecarea pricinilor referitoare la
drepturile subiective şi interesele civile, precum şi executarea silită a titlurilor executorii”.
În doctrina română dreptul procesual civil este definit fie sub aspect general, ca o totalitate
de norme juridice care reglementează modul de desfăşurare a activităţii juridice în scopul
soluţionării litigiilor civile, fie în mod detaliat- drept un ansamblu de norme juridice care
reglementează modul de judecare de către instanţele judecătoreşti a pricinilor cu privire la
drepturile, libertăţile ori interesele legitime care pot fi realizate numai pe calea justiţiei, precum
şi modul de executare silită a hotărîrilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii.

Similar literaturii române doctrina juridică rusească defineşte neuniform noţiunea de drept
procesual civil. Astfel, într-o accepţiune mai generală, dreptul procesual civil este definit ca o
ramură de drept care include totalitatea normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale ce
apar între instanţa de judecată şi participanţii la proces în cadrul înfăptuirii justiţiei pe cauzele
civile. Într-o accepţiune mai îngustă, DPR este definit ca o ramură de drept formată din
totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea şi modalitatea de realizare a justiţiei
civile.
Iar în doctrina Republicii Moldova se stipulează că ,, prin drept procedural civil, urmează
să înţelegem acea ramură de drept distinctă, autonomă, ce cuprinde totalitatea normelor
procesuale care reglementează relaţiile sociale ce apar între instanţa de judecată şi alţi subiecţi
procesuali în legătură cu examinarea şi soluţionarea cauzelor civile date în competenţa
instanţelor de judecată, cît şi în legătură cu executarea hotărîrilor judecătoreşti”.3
În scopul evidențierii particularităților dreptului procesual civil este necesar de menționat
următoarele caractere:
1. Caracter formalist. În procesul de înfăptuire a justiției în cauzele civile urmează a
fi respecate anumite cerințe de formă prevăzute de legea procesual civilă, precum și anumiți
termeni. De exemplu: cerințele prevăzute de legea procesuală față de întocmirea cererii de
chemare în judecată (art. 166 CPC), a cererii de apel (art. 365 CPC)etc. Din aceste considerente,
în vederea respectării tuturor condițiilor de formă la intentarea unui proces civil, și pentru a-și
susține poziția în ședința de judecată, este recomandabil ca participantul la proces sa fie consultat
sau reprezentat de către un avocat.
2. Caracter de sancționare. Prin intermediul dreptului procesual civil se garantează
cu anumite construcții legale eficiența și aplicabilitatea unor norme de drept material. Dreptul
procesual civil, fiind constituit dintr-o totalitate de norme juridice procesuale, asigură realizarea
normelor materiale ce fac parte din dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul
afacerilor etc.
3
Elena Belei, Alexandru Cojuhari Drept procesual civil. Partea Generală. Chișinău 2016 p.50
5
 3. Caracter garantat. Potrivit acestui caracter, normele ce formează conținutul
dreptului procesual civil nu permit libertatea de acțiune a instanței de judecată și a participanților
la proces. Procesul conține un cadru strict determinat ( de ex.: instanța de judecată nu va putea
trece la faza susținerilor orale și a replicii dacă nu a fost desfășurată faza pregătirii pricinii pentru
dezbaterile judiciare și examinarea cauzei în fond). Spre deosebire de normele de drept civil,
părțile pot acționa și în baza libertății contractuale.
4. Caracter de drept comun. Procesul civil, ca obiect al dreptului procesual civil,
cuprinde orice activitate ce presupune examinarea și soluționarea anumitor divergențe ce nu
conțin o problemă legată de o anumită procedură specială. Obiectul procesului civil constituie
toate cauzele privind apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei ce nu urmează a fi
examinate într-o altă procedură expres prevăzută de lege. Determinarea cauzelor ce urmează a fi
examinate în ordinea procedurii civile are loc prin excluderea cauzelor ce urmează a fi
soluționate în alte proceduri prevăzute de lege (de ex.: cauze penale, contravenționale). Astfel,
litigiile ce nu sunt soluționate într-o procedură specială vor fi examinate și soluționate în
procedura civilă.
Destinația și misiunea dreptului procesual civil este de a reglementa un domeniu special al
relațiilor sociale ce țin de apărarea drepturilor și intereselor legale ale persoanelor fizice și
juridice pe calea cațiunii judecătorești. Importanța acestor relații este decisivă, dat fiind faptul că
prin posibilitatea efectivă de exercitare de către persoanele fizice și juridice a dreptului la apărare
pe calea justiției, statul asigură sarcina sa de bază, și anume cea a legalității și echității juridice.
Știința dreptului procesual civil studiază instituțiile dreptului procesual civil ca ramură de
drept. Obiectul de studiu al științei dreptului procesual civil îl formează normele de drept
procesual civil. Rolul țtiinșei dreptului procesual civil este, așa cum remarcau și unii proceduriști
francezi, acela de a contribui la „regăsirea” sau reabilitarea dreptului procesual civil. În alți
termeni știința dreptului procesual civil trebuie să contribuie la formarea unei imagini reale
asupra naturii și importanței acestei ramuri a sistemului juridic. Reabilitarea științei dreptului
procesual civil se impune și datorită unei imagini artificial, create uneori de practica procedurii
civile, dar și de o ”reputație ” nemeritată. Astfel, în înțeles abstract în cadrul științei dreptului se
formează idealul înțelegerii ramurii dreptului procesual civil pentru a înlătura aplicarea
imperfectă a legii procesual civile. Știința dreptului procesual civil trebuie să contribuie la
aplicarea corectă a normelor procesuale. O sarcină importantă a științei dreptului procesual civil
este aceea de a studia reglementările în materie în concordanță cu cerințele vieții sociale
contemporane, spre a sesiza eventualele lacune și a formula propuneri corespunzătoare de
legiferare.4

4
Alexandru Prisac„ Drept procesual civil”. Chișinău Cartier 2013 p. 21-22
6
Obiectul de reglementare a dreptutului procesual civil

Obiectul reglementării juridice a ramurii de drept răspunde la întrebarea: asupra căror

relații sociale are incidență ramura respectivă de drept, ca sistem de norme juridice?
În același timp este necesar de făcut o delimitare între obiectul dreptului proesual civil și
obiectul procesului civil, ultimul fiind o categorie juridică distinctă. În această ordinr de idei prin
obiect al procesului civil urmează să înțelegem raportul material litigios supus judecării, sau
raportul material litigios în legătură cu care a fost intentată o cauză civilă.
Dreptul procesual civil are propriul obiect de studiu, care vizează cercetarea normelor
materiale și a celor procesual civile, precum și a tălmăcirilor date de către Plenul Curții Supreme
de Justiție, și propriul obiect de reglementare pe care îl formează raporturile procesual civile ce
se stabilesc între participanții la procesul civil, în cadrul activității de examinare și soluționare a
cauzelor civile.Raporturile procesuale civile generează drepturi în favoarea participanților la
activitatea judiciară, dar le impune și obligații corespunzătoare.
Drepturile și obligațiile ce formează obiectul raporturilor procesual civile sunt de natură
diferită față de acelea care structurează conținutul unor raporturi de drept substanțial (material).
Într-adevăr, drepturile procedurale reprezintă facultăți acordate părților sau altor participanți cu
finalitatea de a sesiza instanța, a impulsiona procesul civil, a solicita o soluție favorabilă,
prerogative ce se raportează și la obligațiile instanței de judecată. Dreptul procesual civil
constituie o ramură de drept procesual și, ca o altă ramură de drept procesual, se caracterizează
prin faptul că reglementează relațiile în dinamica lor. De aceea, în obiectul ei de reglementare se
includ nu doar raporturile juridice existente între subiecții de drept, dar și activitatea procesuală
pentru realizarea acestor legături. Raporturile procesuale nu se stabilesc numai între părți și
instanță , acestea sun însă cele mai numeroase și mai semnificative.Astfel, există și o a doua
categorie de raporturi procesuale: dintre instanța de judecată , pe de o parte, și ceilalți participanți
procesuali, pe de altă parte. Asemenea raporturi se stabilesc, de ex. între instanță și martori, între
instanță și experți etc. O ultimă categorie de raporturi procesuale se stabilesc între părți, exemplu
de asemenea raporturi este încheierea unei tranzacții de împăcare, sau al amînării cauzei de
comun acord, care de fapt ia naștere în forma unui acord între părți, însă în final urmează totuși a
fi acceptate de instanța de judecată. Pornind de la această poziție, anumiți autori au ajuns la
concluzia că activitatea ordanelor de stat și a organizațiilor obștești privind soluționarea litigiilor
de drept și de apărare a drepturilor civile urmează a fi considerată parte integrantă a procesului
civil. Totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea organelor de stat și a
organizațiilor obștești privind apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, potrivit
7
acestei opinii, urmează a fi considerate o instituție juridică a ramurii dreptului procesual civil.
Însă poziția pe care o susținem este că procesul civil constituie doar activitatea instanțelor
judecătorești. Această activitate îi este specifică doar instanțelor de judecată, avînd anumite
caracteristici proprii, deosebindu-se de forma de activitate a judecăților arbitrale. Dreptul
procesual civil are principii metode proprii de reglementare. 5
Este necesar de punctat faptul că dreptul procesual civil reglementează relațiile sociale prin
metoda „dispozitiv- permisivă”, aceasta înseamnă că inițiativa apariției raportului procesual
civil, revine părților, nu instanței de judecată, instanța de judecată din propria inițiativă nu
pornește dosare civile, contestarea actelor judiciare și executarea lor are loc , de regulă, și
depinde de interesarea părților, într-un act sau altul.

Sistemul dreptului procesual civil

Sistemul dreptului procesual civil diferă de sistemele altor ramuri de drept. Pentru a înlesni
înțelegerea noțiunii de sistem al normelor procesual civile, vom evidenția cîteva dintre trăsăturile
acestora:
1. Formează un ansamblu de reglementări având același obiect, finalitate, metode și
aceleași principii guvernante;
2. Între normele acestui sistem există legături specifice, astfel că ele apar ca o
totalitate;
3. Deși normele de procedură civilă aparțin sistemului juridic, ele se deosebesc de
toate celelalte norme juridice prin specificul relațiilor sociale pe care le reglementează.
Sistemul de norme ale dreptului procesual civil formează niște verigi interdependente,
numite instituții. Instituția cuprinde totalitatea normelor procesuale civile care reglementează o
anumită categorie de relații sociale avînd un obiect de reglementare specific. Dintre instituțiile
dreptului procesual civil enumerăm: instituția competenței, institușia acțiunii civile, instituția
participanților la proces, instituția termenelor de procedură, instituția actelor de procedură etc.
Prin sistemul dreptului procesual civil vom înțelege normele și instituțiile juridice care
reglementează actele procesuale și relațiile juridice realizate cu participarea instanțelor de
judecată și a altor subiecți de drept, în legătură cu examinarea și soluționarea cauzelor civile.
Dreptul procesual civil dispune de o structură clasică și este divizat în partea generală și în partea
specială. Această structură este determinată de sistematizarea legislației procedurii civile în
Codul de procedură civilă al RM.

5
Alexandru Prisac„ Drept procesual civil”. Chișinău Cartier 2013 p.22-23
8
 Tradițional, sistemul dreptului procesual civil este divizat în două compartimente
distincte – partea generală și partea specială.
Partea generală reprezintă normele și instituțiile de drept aplicabile tuturor tipurilor de
cauze civile și categoriilor de proceduri civile. Aceasta este prevăzută în titlul I al Codului de
procedură civilă, care reglementează: legislația procedural civilă, sarcinile procedurii civile,
acțiunea legii procedurale în timp, toate acestea fiind încadrate în primul capitol „Dispoziții
generale”, după care urmează principiile fundamentale ale procesului civil, competența generală
și jurisdicțională, completul de judecată și recuzările, participanții la proces, cheltuielile de
judecată, comunicarea actelor de procedură, termenele de procedură, probele și probațiunea,
amenzile judiciare.
Partea specială cumulează totalitatea normelor și instituțiilor juridice ce reglementează fie
anumite faze ale procesului civil ( pregătirea pricinii pentru judecată, dezbaterile judiciare,
examinarea în apel, recurs etc.), fie modalitatea de soluționare a anumitor feluri de proceduri
civile ( procedura specială, procedura conteinciosului administrativ, procedura în ordonanță
etc.)cît și modul de desfășurare a anumitor proceduri civile de control, precum și procedura
recunoașterii hotărîrilor judecătorești străine, procedura contestării hotărîrilor arbitrale etc. 6
Normele cuprinse în partea specială sunte prevăzute de Titlurile II-V ale Codului de procedură
civilă și reglementează desfășurarea întregului proces civil atît conform fazelor obligatorii, cît și
celor facultative, de la intentarea procesului civil, pînă la emiterea soluției irevocabile. Normrlr
părții generale au o sferă de aplicare pentru totalitatea relațiilor procesuale reglementate de
normele părții speciale.
În literatura de specialitate unii autori divizează sistemul dreptului procesual civil în :
partea judiciară și parte extrajudiciarăca formă de apărare a drepturilor și intereselor legitime ale
persoanelor fizice și juridice. Potrivit acestor autori, forma judiciară de apărare a drepturilor și
intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice include chestiuni ce se referă la întregul
procs civil. Forma extrajudiciară de apărare a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor
fizice și juridice care se referă la activitatea notarială nu se reglementează de normele procesual
civile, ci de normele pur procesuale, și nu reprezintă un proces judiciar, ci o anumită activitate
dirijată. Considerăm că în cazul acestei divizări sunt confundate formele de apărare a drepturilor
și intereselor legitime ale prsoanei cu sistemul dreptului procesual civil ca o totalitate de norme
juridice ce reglementează activitatea de apărare a drepturilor și intereselor legitime desfășurată
doar de către instanța de judecată.7
Ținem să menținăm că doctrina juridică distinge, în afară de sistemul dreptului procesual
civil și sistemul procesual civil, drept categorie juridică distinctă. În literatura de specialitate
6
Elena Belei, Alexandru Cojuhari Drept procesual civil. Partea Generală. Chișinău 2016 p.53
7
Alexandru Prisac„ Drept procesual civil”. Chișinău Cartier 2013 p.27
9
română, sistemul procesual civil este definit ca o totalitate de faze și etape ce le parcurge
procesul civil, în speță făcîndu-se referire la faza judecății ( care cuprinde examinarea în fața
primei instanțe, examinarea în apel, recurs etc.) și faza executării silite ( care cuprinde efectuarea
formalităților prealabile, indisponibilizarea bunurilor debitorului, valorificarea bunurilor etc.)

Izvoarele dreptului procesual civil

Conceptul de izvor al dr este utilizat intr-un sens specific strict juridic, prin care se au in vedere
formele de exprimare a normelor juridice. Noţiunea de izvor de drept are două accepţiuni: în sens
material izvorul de drept se referă la condiţiile sociale şi economice care determină crearea normelor
juridice, iar în sens formal izvorul de drept se reflectă în forma de exprimare a normei juridice, a
dreptului, pentru a căpăta forţă obligatorie. Caracteristica izvoarelor de drept este supremaţia legii.
In sens formal izvoarele dreptului procesual civil constituie actele narmative care contin
reglementari ale procesului civil. Specific pentru dreptul procesual civil este faptul ca astfel de
reglementari se contin numai in Constitutie si legi organice.
Clasificare: Izvoare interne, Izvoarele int-le; Jurisprudenta civila.
Conform art. 2 al CPC RM procedura de judecare a cauzelor civile în instanţele judecătoreşti
de drept comun este stabilită de Constituţia Republicii Moldova, de hotărîrile şi deciziile Curţii
Europene a Drepturilor Omului, de hotărîrile Curţii Constituţionale, de prezentul cod şi de alte
legi organice. Normele de drept procedural civil din alte legi trebuie să corespundă dispoziţiilor
fundamentale ale Constituţiei Republicii Moldova şi codul de procedură civilă.
Astfel legile organice si actele normative subordonate legilor nu constituie izvoare ale
dreptului procesual civil. Un rol important in sistemul izvoarelor dreptului procesual civil il au
actele normative internationale. Potrivit prevederilor alin. 1 art. 12 CPC, instanţa judecătorească
soluţionează pricinile civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte, al legilor constituţionale, organice şi
ordinare, al hotărîrilor Parlamentului, al actelor normative ale Preşedintelui Republicii Moldova,
al ordonanţelor şi hotărîrilor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi
administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale. în cazurile prevăzute de
lege, instanţa aplică uzanţele dacă nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri. Constituţia,
Legea fundamentală a ţării, în Titlul 3 „Autorităţile publice", consacră autorităţii judecătoreşti
Capitolul 9 întitulat „Autoritatea judecătorească". In acest capitol, divizai în trei secţiuni, este
reglementată activitatea instanţelor judecătoreşti, Consiliului Superior al Magistraturii,
Procuraturii.

10
 Constituţia consacră drept principii fundamentale: independenţa judecătorilor, legalitatea,
publicitatea dezbaterilor şi altele. Legile organice şi ordinare care în concordanţă cu principiile
constituţionale conţin dispoziţii cu caracter procedural: - Codul de procedură civilă al Republicii
Moldova din 30 mai 2003; - Legea contenciosului administrativ din 10 februarie 2000; - Legea
privind organizarea judecătorească din 6 iulie 1995; - Legea cu privire la statutul judecătorului
din 20 iulie 1995; - Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii din 19 iulie 1996.
Actele normative subordonate legii: Decretele Preşedintelui Republicii Moldova,
Hotărîrile Guvernului, Hotărîrile Parlamentului cu caracter normativ ce au aplicare în domeniul
dreptului procesual civil.
Tratatele internaţionale: acordurile, pactele, convenţiile internaţionale la care Republica
Moldova este parte. Codul de procedură civilă (art. 121) prevede şi posibilitatea instanţei de
judecată de a ridica excepţia de necconstituţionalitate. Astfel, dacă, în procesul judecării pricinii,
se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în
contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul constituţionalităţii
actului normativ este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este în drept să
sesizeze, în conformitate cu prevederile Codului jurisdicţiei constituţionale, Curtea
Constituţională pentru a verifica constituţionalitatea actului respectiv. Sesizarea Curţii
Constituţionale de către instanţa de judecată este admisibilă numai în cazul în care actul
normativ este aplicat sau urmează a fi aplicat conform opiniei instanţei în pricina concretă pe
care o examinează.

 Izvoarele interne ale dreptului procesual civil

1.Constituţia Republicii Moldova, 29 iulie 1994. 2. Codul de procedură civilă al Republicii

Moldova. 3 Legea cu privire la Procuratură. 4. Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea
Constituţională. 5. Codul jurisdicţiei constituţionale. 6. Legea Republicii Moldova privind
organizarea judecătorească. 7. Legea Republicii Moldova cu privire la statutul judecătorului.
8.Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea Supremă de Justiţie. 9.Legea Republicii
Moldova cu privire la reorganizarea sistemului instanţelor judecătoreşti. 10. Legea Republicii
Moldova cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. 11. Legea Republicii Moldova cu
privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor. 12. Legea Republicii
Moldova cu privire la avocatură. 13. Legea Republicii Moldova cu privire la notariat. 14. Legea
contenciosului administrativ. 15. Legea cu privire la judecata arbitrală (arbitraj).16. Legea taxei
de stat. 19. Legea insolvabilitatii 20. Legea Republicii Moldova cu privire la retribuirea daunei

11
cauzate de acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală, anchetare preliminară, procuraturii
şi instanţelor de judecată. 21. Codul civil muncii, familiei, fiscal.

 Izvoarele internationale ale dreptului procesual civil

1.Declaraţia universală a drepturilor omului (10.12.1948). 2. Convenţia pentru apărarea

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (4.11.1950). 3. Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice (1966). 4. Convenţia cu privire la procedura civilă din 01.03.1950. 5.
Convenţia privind recunoaşterea şi executarea sentinţelor de arbitraj străine din 10.06.1958 6.
Convenţia ţărilor CSI privind asistenţa juridică şi raporturile de drept în procesele civile,
familiale şi penale ( 22.01.1993 ). 7. Tratatul între Republica Moldova şi Federaţia Rusă cu
privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală
(25.02.1993). 8. Tratatele privind asistenta juridica si relatiile juridice in materie civila si penala
incheiate între Republica Moldova cu Ucraina, Federatia Rusa, Romania, Letonia, Lituania s.a.;
9. Conventia privind facilitarea accesului int-al la justitie; 10. Conventia privind obtinerea de
probe in strainatate in materie civila sau comerciala 11. Conventia privind notificarea si
comunicarea in strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare.

 Practica judiciara
Pentru sistemul de drept al Republicii Moldova precedentul judiciar nu constituie izvor de
drept. Conform art 17 CPC al RM, pentru aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei, Curtea
Supremă de Justiţie generalizează, din oficiu, practica examinării de către instanţele judecătoreşti
a unor anumite categorii de pricini, adoptă şi dă publicităţii hotărîri explicative privind aplicarea
corectă a normelor de drept şi soluţionarea justă a pricinilor civile. Dintre cele mai importante
hotariri ale Plenului CSJ in aplicarea normelor de procedura civila sunt: Hotrirea Plenului CSJ cu
privire la: *unele chestiuni aparute in practica judiciara in legatura cu punerea in aplicare a
Codului de pr civila al RM; * aplicarea de catre inst judecatoresti a legislatiei ce reglementeaza
asigurarea actiunii la judecarea cauzelor; * la actele judecatorului in faza intentarii procesului si
pregatirei cauzei pentru dezbaterile judiciare; * la practica aplicarii de catre inst judecat a
legislatiei despre incasarea cheltuielilor de judecata in cauzele civile; * la practica aplicarii de
catre inst judecatoresti a unor prevederi ale Legii contenciosului adm; *la unele chestiuni ce
vizeaza procedura de eliberare a ordonantelor judecatoresti; * practica examinarii de catre inst
judecat a cauzelor privind limitarea in capacitate de exercitiu si declararea incapacității persoanei
fizice; * la aplicarea insolvabilitatii de catre inst judecatoresti;

12
 Concluzie
Folosind noțiunea de drept procesual civil trebuie să știm că ea are mai multe semnificații.
Conform teoriei generale a dreptului, dreptul procesual civil este privit ca o ramură de drept, o
știință sau o disciplină didactică. Dreptul procesual civil este considerat ca fiind tocmai puterea
conferită părților de a provoca activitatea instanței de judecată. Obligația procesuală este impusă
părților în scopul de disciplina activitatea judiciară.
Obiectul dreptului procesual civil îl constituie totalitatea actelor de procedură și a
raporturilor procesuale, care apar între instanța de judecată și participanții la proces în cadrul
înfăptuirii justiției pe cauze civile. De menționat că pricinile civile rezultă nu doar din rapotruri
juridice civile, ci și din raporturi juridice de familie, de muncă, comerciale, ecologice, funciare,
locative etc.
Prin sistemul dreptului procesual civil vom înțelege normele și instituțiile juridice care
reglementează actele procesuale și relațiile juridice realizate cu participarea instanțelor de
judecată și a altor subiecți de drept, în legătură cu examinarea și soluționarea cauzelor civile.
Dreptul procesual civil dispune de o structură clasică și este divizat în partea generală și în partea
specială. Această structură este determinată de sistematizarea legislației procedurii civile în
Codul de procedură civilă al RM.

13
 Bibliografie
 Constituția Republicii Moldova
 Codul de procedură civilă
 Elena Belei, Alexandru Cojuhari „Drept procesual civil. Partea Generala”. Chisinau 2016
 Alexandru Prisac„ Drept procesual civil”. Chisinau Cartier 2013
 Alexandru Savva, Vitalie Tihon ,, Suport de curs la disciplina Drept procesual civil”
Chișinău 2012
 Bâcu Adelina, „Drept procesual civil”, Chișinău 2013

14