Exercitarea și apărarea drepturilor personale

nepatrimoniale

Drepturile personale nepatrimoniale fac parte din categoria drepturilor

absolute. Titularul dreptului personal nepatrimonial singur
determinându-și modul de exercitare a dreptului său.
Exercitarea drepturilor personale nepatrimoniale sunt aceleași ca și în
cazul celorlalte drepturi, dar nu creează limite concrete ci stabilește
interdicții pentru protejarea drepturilor personale nepatrimoniale. De
exemplu în articolul 8 alineatul 2 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că ,,nu este
admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât
în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o
măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru
securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării,
apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a
moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora,,.
Astfel în cazurile când legislația stabilește limite de comportare
titularului de drept personal nepatrimonial, legiuitorul trebuie să țină
cont de normele de etică și morală.
Când acestea sunt încălcate, survin particularitățile apărării drepturilor
personal nepatrimoniale ce reies din natura lor juridică. Dar în principiu
la apărarea drepturilor personal nepatrimoniale sunt utilizate mijloacele
juridice prevăzute în articolul 16 din Codul Civil, cu excepția celor
utilizate la apărarea drepturilor patrimoniale.
Mijloacele de apărare fiind:
1. Recunoașterea dreptului.
2. Restabilirea situației anterioare încălcării dreptului și suprimarea
acțiunilor prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul
încălcării lui.
3. Declararea nulității actului emis de o autoritate publică.
4. Repararea prejudiciului moral.
5. Desființarea sau modificarea raportului juridic.
 6. Neaplicarea de către instanța de judecată a actului ce contravine
legii emis de o autoritate publică.
7. Alte căi prevăzute de lege.
Încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale atrage asupra sa
prejudiciul material, cât și compensarea prejudiciului moral. Mărimea
compensării morale este determinată de instanța de judecată, ținând cont
de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate
persoanei vătămate, și compensarea se face doar prin mijloace bănești.
Metodele de mai sus sunt efectuate în cazurile în care sunt încălcate
drepturile patrimoniale precum onoarea,deminitatea, și reputația
profesională dar și drepturile de autor sau drepturile la familie și altele.
În conformitate cu primele 3 –onoarea,demnitatea sau reputația.
Persoana ce încalcă aceste drepturi personal nepatrimoniale poate fi atât
vinovată cât și nevinovată, ambele fiind trase la răspundere. Persoana
nevinovată poate fi trasă la răspundere în cazurile când a atentat la
distrugerea reputației unei persoane, încălcarea demnității acesteia prin
răspândirea unor informații compromițătoare false, iar persoana dată nu
este la curent cu ceea că informațiile sunt false. Însă din cauza
prejudiciului efectuat ea este trasă la răspundere oricum.