Cuprins

1. Veniturile bugetare....................................................................................pag. 2

2. Perspectiva financiara Cheltuielile bugetare.............................................pag. 4

2.1. Creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă.............................pag. 5

2.2. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale.................................pag. 5

2.3. Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie...........................................pag. 6

2.4. Uniunea Europenă, partener mondial...............................................pag. 6

Bibliografie...................................................................................................pag. 8

1
 Veniturile bugetare

Spre deosebire de alte organizaţii internaţionale ale căror resurse se bazează, în marea lor
majoritate, pe contribuţiile (cotizaţiile) statelor membre, UE are un sistem propriu de venituri.
La acest sistem s-a ajuns cu dificultate, întrucât deciziile cu privire la categoriile de venituri ale
UE şi la mărimea acestora sunt în primul rând politice, având un impact direct asupra plăţii din
resursele naţionale pe care statele membre acceptă fie să le transfere jurisidicţia naţională în cea
a UE, fie să le cedeze UE. Astfel de decizii politice influenţează relaţiile dintre cetăţeni şi firmele
contribuabile, pe de o parte şi statele membre şi UE , pe de a altă parte, şi sunt adoptate de către
Consiliul UE, pe baza votului unanim. Pe parcursul timpului structura veniturilor bugetare au
suferit diverse modificari ale procentelor elementelor ce interveneau in structura acestora,
conform anexei 1
Venitul total al UE trebuie să fie egal cu totalul cheltuielilor şi să se încadreze în limitele
legale convenite, care sunt în prezent de 1,31% din venitul naţional brut (VNB) pentru creditele
de angajament şi de 1,24% din venitul naţional brut (VNB) al UE pentru creditele de plată.
În prezent, principala sursă de finanţare a bugetului UE este o resursă bazată pe produsul
naţional brut al statelor membre. Aceasta a ajuns să depăşească celelalte surse, respectiv taxele
vamale şi prelevările agricole („resursele proprii tradiţionale”), precum şi o resursă bazată pe
taxa pe valoarea adăugată. Sistemul resurselor proprii a cunoscut evoluţii semnificative de la
începutul primului cadru financiar. În 1988, resursa VNB reprezenta sub 11% din finanţarea UE,
în comparaţie cu 28% provenind din taxe vamale şi prelevări agricole şi cu 57% provenind din
resursa proprie bazată pe TVA. În 2013, resursa VNB va reprezenta 74% din finanţarea UE, în
raport cu 13% provenind din taxe vamale şi agricole şi cu 12% provenind din resursa bazată pe
TVA. (anexa 2)¹.
Elementele care compun contribuţia statelor membre la sistemul resurselor proprii
comunitare prezintă următoarele caracteristici
 Resursele proprii tradiţionale Acestea sunt constituite din: sunt venituri fiscale care
aparţin de drept Uniunii Europene deoarece rezultă din aplicarea Codului Vamal Comunitar, a
Politicii Agricole Comune (PAC), precum şi a reglementărilor pentru organizarea comună a
pieţei zahărului. Aceste resurse reprezintă aproximativ 15% din totalul resurselor bugetare
o taxele vamale şi contribuţiile agricole rezultate din comerţul cu terţe ţări

2
 o contribuţia pe zahăr şi izoglucoză care se aplică asupra producătorilor pentru a
acoperi cheltuielile din acest sector.
Resursele proprii tradiţionale sunt încasate de către administraţiile naţionale şi vărsate direct la
bugetul Comunităţii Europene, după reţinerea unei cote de 25% corespunzătoare cheltuielilor cu
colectarea. Această cotă a fost de 10% până în anul 2002
 Resursa bazată pe taxa pe valoarea adaugată este o contribuţie bugetară calculată prin
aplicarea unei “coteuniforme “ la o bază a taxei pe valoarea adaugată, evaluată în mod uniform
pentru toate statele membre, conform prevederilor regulamentului comunitar. Aceasta sursă de
finanţare a bugetului comunitar a intrat în vigoare abia în 1980, deoarece a fost nevoie mai întâi
de o armonizare a bazei TVA-ului. Din 1988 până în 1994 aceasta bază nu putea să depăşească
55% din PIB-ul statelor membre. În prezent, aceasta bază nu poate să depăşeasca 50% din
venitul naţional brut (VNB) al respectivului stat membru. În caz de depăşire, ea face obiectul
unei adaptări. Resursa bazată pe TVA contribuie la formarea veniturilor totale cu aproximativ
15%.
 Resursa bazată pe venitul naţional brut este o contribuţie bugetară care constituie
sursă de echilibru a bugetului comunitar. În cadrul politicii bugetare anuale, această resursă este
ulilizată pentru finanţarea părţii de cheltuieli nefinanţate prin celelalte tipuri de resurse. Aceasta
rezultă prin aplicarea la VNB-ul fiecărui stat membru al unei “cote de apel” calculată prin
raportarea sumei rămase de finanţat a VNB-ul Uniunii Europene. Resursa bazată pe VNB
reprezintă cea mai importantă sursă de venituri, aceasta reprezentind astăzi 69% din totalul
venitului bugetului comunitar.
 Alte venituri Principalele venituri incluse în acestă grupă sunt: dobânzi şi penalităţi
pentru întârzierile la plata obligaţiilor faţă de bugetul UE; penalităţile achitate de către firme
pentru încălcarea unor reglementări comune (de exemplu, în domeniul competiţiei); impozitele
pe salariiile angajaţilor din instituţiile UE; diferite venituri din operaţiunile administrative ale
instituţiilor UE; surplusurile din anii financiari anteriori. Aceste resurse contribuie cu
aproximativ 1% la formarea veniturilor bugetare.
Parlamentul European a aprobat bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013 la
valoarea de 864, 4 miliarde euro. În privinţa bugetului stabilit pe perioada 2007-2013 acesta
reprezintă cu puţin peste 1% din produsul intern brut al statelor membre U.E.

3
 Perspectiva financiara

Cheltuielile bugetare

Bugetul UE a reflectat etapele esenţiale ale integrării europene. Evoluţii precum piaţa
unică, extinderea, dezvoltarea unei viziuni globale asupra Europei, au necesitat, de fiecare dată,
schimbarea configuraţiei cheltuielilor Uniunii Europene (anexa 3). Anul 2008 va deschide o
nouă etapă în această evoluţie având în vedere că, pentru prima dată, politicile care urmăresc în
special creşterea economică şi locurile de muncă vor absorbi cea mai mare parte a bugetului UE.
(anexa 4).

Profilul cheltuielilor Uniunii Europene s-a schimbat în mod considerabil de-a lungul
timpului: în mod tradiţional, cea mai mare parte a bugetului UE a fost concentrată pe un număr
relativ mic de domenii politice. Totuşi, atât în cadrul, cât şi în afara acestor domenii, priorităţile
în materie de cheltuieli şi obiectivele politice urmărite au evoluat. Reforma bugetului se loveşte
mereu de un conservatorism intrinsec. În ciuda faptului că reforma reprezintă o provocare pe
plan politic, a existat posibilitatea producerii de schimbări şi reorientări semnificative, deşi
răspunsul a venit uneori cu întârziere.

Politicile de cheltuieli pentru perioada 2007-2013 au acordat o nouă prioritate obiectivelor

de creştere şi ocupare a forţei de muncă, precum şi noilor orientări politice precum libertatea,
securitatea şi justiţia. În acelaşi timp, decizia de a efectua o revizuire a confirmat necesitatea unei
evaluări mai fundamentale, care să ofere un context pe termen lung în vederea definirii de
propuneri pentru următorul cadru financiar şi în viitorul mai îndepărtat. Provocarea constă în
elaborarea unui buget pentru viitor, care să anticipeze problemele viitoare într-o lume care se
confruntă cu schimbări rapide.

După cum bugetul evoluează de la un cadru financiar la altul, fiecare dintre aceste cadre este
caracterizat, de asemenea, de a o anumită flexibilitate. În timp ce unele programe de cheltuieli
beneficiază de continuitate, schimbările survenite în situaţia politică pot testa, de asemenea,
capacitatea bugetului UE de a se adapta pentru a produce rezultate optime şi pentru a spori
capacitatea de reacţie politică.

4
Pentru intervalul 2007-2013 s-au alocat apoximativ 975 miliarde euro în preturi curente pentru
următoare categorii de cheltuieli.1

1.Creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă - Strategia UE privind creşterea

economică şi crearea de locuri de muncă într-o manieră durabilă, cunoscută sub numele de
Strategia de la Lisabona, promovează inovarea în cadrul întreprinderilor şi investiţiile în oameni
pentru edificarea unei societăţi bazate pe cunoaştere. Principalele aspecte vizate sunt învăţarea
de-a lungul întregii vieţi şi promovarea cercetării şi dezvoltării. Strategia urmăreşte, de
asemenea, să îi stimuleze pe cetăţeni astfel încât aceştia să devină activi şi să rămână în câmpul
muncii mai mult timp, proporţional cu creşterea speranţei de viaţă, să amelioreze gradul de
adaptabilitate al lucrătorilor şi întreprinderilor, să ofere o educaţie mai bună şi competenţe
sporite şi să adapteze sistemele de protecţie socială la provocările asociate inovării, globalizării şi
mobilităţii. Noua abordare combină flexibilitatea şi mobilitatea de pe piaţa muncii cu reţele
solide de securitate socială şi este cunoscută sub denumirea de „flexicuritate”.

Strategia de la Lisabona a căpătat noi valenţe în 2008, odată cu izbucnirea crizei economice în
Europa. Ea va ajuta statele membre să se redreseze stimulând cererea şi restabilind încrederea în
economia europeana.

De asemenea, UE a stabilit măsuri pentru atenuarea impactului imediat al crizei economice

asupra forţei de muncă şi pentru îmbunătăţirea perspectivelor pe termen lung prin corelarea
cererii şi a ofertei de locuri de muncă şi prin anticiparea nevoilor pieţei muncii.

Ponderea resurselor alocate pentru acest punct reprezintă 44, 2%.

2. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale ale Uniunii primesc deasemenea un

sprijin semnificativ, adică 43% din totalul resurselor bugetare Alocaţiile pentru politica de
mediu vor cunoaşte cea mai însemnată creştere, urmată de cele pentru dezvoltarea rurală.
Cheltuielile agricole şi ajutoarele directe rămân însă relativ stabile.

UE aplică unele dintre cele mai avansate standarde de protecţie a mediului din lume, elaborate
de-a lungul anilor pentru a soluţiona o multitudine de aspecte. Priorităţile zilei sunt lupta

1
http://ec.europa.eu

5
împotriva schimbărilor climatice, conservarea biodiversităţii, reducerea problemelor de sănătate
cauzate de poluare şi utilizarea mai responsabilă a resurselor naturale. Atingerea acestor
obiective prezintă un dublu avantaj: nu numai că protejăm mediul, ci contribuim şi la creşterea
economică prin încurajarea inovării şi a spiritului antreprenorial.

3. Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie . Aceste noi categorii de cheltuieli au o pondere

de 1,2% din total. Cetăţenii Uniunii Europene beneficiază de libertatea de a călători, munci şi
locui oriunde în Europa. Pentru a se bucura din plin de aceasta, oamenii trebuie să poată trăi şi
lucra în totală siguranţă. Astfel, pe de o parte, trebuie să fie protejaţi împotriva criminalităţii
internaţionale şi a terorismului şi, pe de altă parte, trebuie să beneficieze de acces egal la justiţie
şi să li se respecte drepturile fundamentale pe întreg teritoriul Uniunii. În plus, fenomenul
imigrării din ţări terţe trebuie gestionat în mod eficient şi durabil. Cele cinci milioane de
persoane care provin din ţări terţe şi lucrează, în prezent, pe teritoriul Uniunii beneficiază, la
rândul lor, de drepturi importante. Au fost instituite proceduri comune pentru a aborda aspecte
precum reîntregirea familiei şi găsirea unor modalităţi de integrare a nou-veniţilor într-un mediu
necunoscut. Având în vedere existenţa liberei circulaţii pe teritoriul Uniunii, este important ca
cetăţenii să nu-şi piardă accesul la justiţie, dar nici să se sustragă acesteia. Cooperarea dintre
sistemele judiciare naţionale s-a intensificat, astfel încât deciziile luate într-un stat membru să fie
recunoscute şi aplicate într-un alt stat. Aceste principii sunt importante, în special în procesele
civile de divorţ, de încredinţare a copiilor şi de stabilire a pensiei alimentare sau chiar în cazurile
de faliment şi facturi neplătite, atunci când persoanele implicate locuiesc în ţări diferite. UE a
creat Reţeaua judiciară europeană, pentru a îmbunătăţi cooperarea judiciară între statele membre
în vederea combaterii unor infracţiuni grave precum corupţia, traficul de droguri şi terorismul.

4. Uniunea Europenă joaca un rol din ce în ce mai important ca partener mondial. Din
resursele alocate acestui domeniu, reprezentând 5,7% din total, sunt acoperite politicile de
preaderare, de bună vecinătate, de cooperare pentru dezvoltare, de ajutor umanitar, democraţia şi
drepturile omului, politica externă şi de securitate comună.

Începând cu anul 2004, pentru asigurarea unei transparenţe sporite, la nivelul U.E. s-a
implementat întocmirea bugetului pe activităţi. Acesta oferă o perspectivă clară asupra resurselor
propuse pentru fiecare domeniu politic, inclusiv resursele umane şi financiare, subdivizate la

6
rândul lor în cheltuieli administrative şi de funcţionare. Astfel, se garantează faptul că Acordul
interinstituţional privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară va fi respectat.

De la data aderării la Uniunea Europeană, România participă de drept şi de fapt la procesul

bugetar comunitar în ansamblul său, respectiv atât în mecanismul de luare a deciziilor pe
parcursul desfăşurării procesului bugetar comunitar la nivelul fiecărui an bugetar (de elaborare,
aprobare, execuţie şi control al bugetului), cât şi la cel de stabilire şi/sau schimbare a cadrului
general legal de bază prevăzut de Tratatul Uniunii Europene şi de Regulamentele comunitare din
domeniul bugetar.

7
 Bibliografie

 Regulamentul Financiar al Comunităţii Europene;

 Regulamentul (C.E.) nr. 1653/2004 al Comisiei;
 Luise Mladen, Gheorghe Manolescu “Buget şi Trezorerie”- Ed. Fundaţiei România de
Mâine;
 Lect.Univ.Dr. Neguriţă Octav “Buget şi Trezorerie Publică”- sinteze;
 http://eur-lex.europa.eu;
 http://europa.eu