See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/338966082

Despre tehnologiile digitale și cele analogice

Chapter · February 2011

CITATIONS READS

0 18

1 author:

Liviu Ovidiu Pop

Romanian Academy Cluj-Napoca
29 PUBLICATIONS   2 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

The digitization of the Folklore Archive of the Romanian Academy View project

eCULTFOOD View project

All content following this page was uploaded by Liviu Ovidiu Pop on 01 February 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 DESPRE TEHNOLOGIILE DIGITALE ȘI CELE ANALOGICE
Liviu Pop

Zusammenfassung: Der vorliegende Artikel stellt synthetisch ein paar Momente in der
Geschichte der analogen Technologien dar, und führt kurz in die Medienarchäologie ein.
Nach einer Darstellung der Vor- und Nachteile der digitalen Medien, bzw. der analogen,
biete ich ein paar Daten über Programme, die zur Zeit für die Digitalisierung des
kulturellen Erbes auf europäischer Ebene eingesetzt werden.
Schlüsselwörter: Medienarchäologie, Analogtechnologie, digitale Technologie,
Europäische Digitale Bibliothek

Timpul în care trăim pare a fi tare grăbit. Lumea noastră se află într-o
epocă în care au loc modificări surprinzătoare. Multe dintre ele sunt legate
de împingerea limitelor vitezei dincolo de barierele stabilite până recent.
În ultima sută de ani omul a ajuns să depășească viteza maximă de
deplasare, cea a unui cal în galop (aproximativ 40 de km/h) de câteva mii
de ori (recent a fost depășită viteza de 10 Mach/h)1 . Cu toate acestea,
oricât de mare ar fi viteza de deplasare în lumea reală accesibilă unui om,
nici o viteză nu se poate compara cu cea a informației. Fibra optică
permite transmiterea informației cu viteza luminii.
Descoperirile științifice și tehnice sunt din ce în ce mai numeroase pe
zi ce trece. În ultimii 100 de ani felul în care ne reprezentăm lumea s-a
modificat radical. știința fundamentală, fizica, a renunțat la paradigma
veche acum 90 de ani; modificările induse de acest schimb de paradigmă
încă nu și-au făcut efectul pe deplin. În ultimii 100 de ani am reușit să
dovedim că aparate mai grele decât aerul sunt în stare să se ridice în
vazduh datorită ingeniozității umane. Domnul Ford a reușit să înlocuiască
mijlocul de transport tradițional pentru o persoană sau pentru grupuri
mici, calul, cu celebrul său automobil Model T. Unul din rolurile cele mai
importante în răspândirea și reproducerea acestor inovații a fost
descoperirea tehnologiilor de comunicare în masă, de la cinema și radio
până la televiziune și internet.2

1 http://www.space.com/businesstechnology/x43a_update_040715.html
2 http://www.cylive.com/viewContent.do?id=174

367
 Dar, probabil, cel mai important lucru care s-a petrecut în ultimii 100
de ani este invazia electricității în toate domeniile umane. Electricitatea ca
și fenomen fizic a fost pe larg înțeles de-a lungul secolului al XIX-lea, iar de
la începutul anilor 1900 a început să fie folosită pe scară largă.3 Putem
susține, fără a ne îndoi nici un moment de această afirmație: fără
electricitate civilizația occidentală contemporană s-ar degrada rapid și
iremediabil. O seamă întreagă de tehnologii vitale pentru societatea
umană funcționează pe baza electricității. Multe dintre obiectele care ne
înconjoară ar fi, la propriu, moarte fără o sursă de electricitate. Unul dintre
cele mai raspândite și utile dintre elemente tehnologice din ziua de azi,
procesorul, nu are cum să funcționeze în afara mediului electric. Ori fără
procesor, activitatea umană ar fi în pericolul unui regres spre barbarie.
În acest context, nu este e mirare că domeniul care evoluează cel mai
rapid și care are un impact rapid și direct asupra noastră este cel al
tehnologiilor digitale. Comunicarea interumană a devenit dependentă de
mijloacele instantanee de transmitere a mesajelor. Se poate trăi și fără
telefoane mobile, fără calculatoare conectate la internet sau fără
televiziune, dar într-un ritm mult mai lent decât cel cu care ne-am obișnuit.
În lipsa comunicării rapide, instantanee aproape, multe din descoperirile
științifice și tehnologice și-ar pierde din avânt. Tehnologiile digitale - ne
referim prin tehnologii digitale la orice artefact uman care conține un
procesor sau ajută la procesarea, păstrarea și redarea informațiilor
encriptate binar - par a fi parte din viața noastră dintodeauna. Ba mai mult,
pentru generațiile tinere și foarte tinere, mediul digital este un mediu
perfect familiar. și, cu toate că există fascinante povești despre
tehnologiile predigitale, urmele acestora încep să devină istorie.
Chiar dacă electricitatea este indispensabilă funcționării
procesoarelor, acestea datorează mult unor tehnologii analogice dintr-un
domeniu suprinzător. Industria textilă. O scurtă privire prin secolul al XVIII-
lea ne arată că o metodă de mecanizare folosită în Franța în industria
textilă a fost prima tehnologie digitală folosită vreodată, cel puțin din
descoperirile de până acum. Basile Bouchon a folosit pentru prima dată
hârtie perforată pentru a crea modele pe țesăturile realizate de războiul
de țesut. Asta se întâmpla în 1725. Sistemul său a fost îmbunătățit de către
Jean Falcon, care a adăugat un lanț care rula cartele perforate, ceea ce a
permis o mai rapidă schimbare a modelelor create. Dar cea mai importantă
modificare este cea adusă de Joseph Marie Jacquard, care a implementat
cel mai complex sistem de cartele perforate de până atunci. Războiul de
țesut cu cartele perforate este străbunicul tehnologiei digitale. Aceste
cartele perforate controlau o secvența de operațiuni și, chiar dacă nu
realizau calule propriu-zise, era o metodă primitivă de a programa. Modele

3 http://www.theiet.org/education/teacherresources/posters/IET-poster-electricity-timeline.cfm?
type=pdf
368
diferite de țesături erau realizate de secvențe diferite de cartele
perforate.
În ciuda revoltelor ludite, - mișcarea socială franceză care milita
pentru distrugerea noilor tehnologii de producție pentruă că înlocuiau
munca muncitorilor, aceștia fiind nevoiți să devină șomeri4 -, războaiele de
țesut Jacquard au continuat să fie folosite de-a lungul secolului al XIX-lea.
Această tehnologie a dus la dezvoltarea următoarelor tehnologii digitale
primitive. Un alt pas important a fost inventarea mașinii de calcul destinată
recensământului american de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Herman Hollerit, un tânăr statistician de la Biroul de Recensământ
american a creat primul sistem electro-mecanic cu cartele perforate.5
Recensământul început în anul 1880 a fost terminat de abia în anul 1887.
Numărul populației fiind în creștere, era nevoie de o modernizare a
modului de realizarea a statisticilor. Hollerit a folosit sistemul lui Jacquard
și a creat o serie de cartele perforate cu dimensiunile 3x5 inch. Aceste
cartele treceau printr-un dispozitiv de găurire, unul de sortare și apoi unul
de numărare. Găurile permiteau numărarea unităților și astfel primul
sistem de numărare automată a apărut. A ajutat la recensământul din anul
1890, înjumătățind timpul necesar prelucrării datelor. Mai târziu Hollerit a
renunțat la slujba sa și a înființat împreună cu Thomas Watson celebra
companie IBM.
Surprinzătare nu este doar această influență dintr-un domeniul
adiacent, industria textilă, asupra tehnicii de calcul, ci faptul că o serie
întreagă de tehnologii analogice dau dovadă de o ingeniozitate puțin
bănuită. Prin tehnologii analogice înțelegem sisteme sau obiecte care au
fost create cu scopul de a produce și reda reprezentări senzoriale prin
mijloace fizice, chimice sau electro-magnetice.
Este, probabil, puțin cunoscut faptul că prima înregistrare a vocii
umane a fost făcută cu ajutorul fonoautografului 6 (vezi imaginea de pe
copertă). Acest dispozitiv este primul despre care se știe că a fost capabil
să înregistreze sunetul pe un mediu vizibil. Patentat în 1857 de către
francezul Édouard-Léon Scott de Martinville, aparatul transpunea sunetul
pe hârtie. Hârtia astfel imprimată se numea fonoautogramă, dar nu exista
nici o posibilitate de redare a înregistrării. Asta până în anul 2008 când un
grup de cercetători au reușit cu ajutorul unui program special conceput să
redea sunetul.
Dispozitivul era format dintr-un horn sau un butoi care adună undele
sonore și, cu ajutorul unei membrane si a unui fir de păr de porc, lasă
urmele sunetului colectat pe un mediu vizibil. Inițial fonoautograful lăsa
urme pe o bucată de sticlă înegrită de fumul unei lămpi. Apoi s-au folosit
role de hârtie. Fonoatugraful a fost folosit ca o curiozitate de laborator,

4 http://en.wikipedia.org/wiki/Luddite
5 http://www.geocities.com/pattonhq/ibm.html
6 http://en.wikipedia.org/wiki/Phonautograph

369
utilă doar pentru a afla frecvența unui sunet sau pentru studierea sunetului
și a vorbirii. Inventatorii și utilizatorii săi nu și-au dat seama că urma lăsată
de fonoautograf era de fapt o înregistrare a undei sonore. Dacă ar fi
inventat un mecanism de redare a sunetului, ar fi avut posibilitatea să își
reasculte fonoautogramele.
Un alt dispozitiv curios și care are parte și în prezent de respectul
unor cineaști este zoetrope-ul. Acesta este un dispozitiv care produce
iluzia mișcării prin succesiunea rapidă a unor imagini statice. Numele său
provine din greaca veche, din cuvintele zoe - viață - și trope - învârtire, și s-
ar traduce prin “roata vieții”. 7 Dispozitivul constă dintr-un cilindru cu fante
verticale prin care se pot observa desenele sau fotografiile din partea
inferioară a interiorului cilindrului. În momentul în care se învârte cilindrul,
prin fantele verticale imaginile statice se suprapun și ochiul le percepe ca
fiind o mișcare fluidă. Acest mecanism a fost unul dintre cele mai
răspândite mijloace de reproducere a mișcării în mijlocul secolului al XIX-
lea. Există dovezii că un sistem asemănător a fost inventat de chinezi în
jurul anilor 180, însă în epoca modernă invenția din 1833 îi este atribuită
matematicianul William George Horner. De abia prin anii 1860, însă, a
devenit popular, odată ce a fost patentat și creat pentru divertisment atât
de producători din America, cât și din Europa.
Un ultim exemplu de tehnologie analogică ingenioasă pe care vrem
să-l descriem este cel al primelor fotografii color. Acestea au fost realizate
de fotograful casei imperiale rusești, Sergei Mikhailovich Prokudin-
Gorskii8 . El a realizat între anii 1908 și 1915, o serie de fotografii de pe
teritoriul Imperiului Rus, cu ajutorul unei tehnici aparte. Cu o cameră
specială fotografia simultan același cadru, pe trei role de film diferite, prin
trei lentile colorate diferit (roșu, albastru și verde). Apoi aceste trei imagini
diferite erau proiectate, prin suprapunere, cu ajutorul a trei proiectoare
primitive, lanterne magice. Fiecare proiector reda una dintre culori,
suprapunerea lor formând o imagine color. Fotografiile9 realizate de
Gorskii au fost cumpărate de către Biblioteca Congresului American, de la
moștenitorii acestuia în 1948. Colecția, câteva mii de fotografii cuprinzând
imagini de pe întregul teritoriul Rusiei de dinainte de primul război
mondial, a fost scanată și digitizată la începutul anilor 2000, când a fost
prezentată și publicului. Cu ajutorul tehnologiei digitale, imaginile au fost
prelucrate și au ajuns să aiba o calitate mult superioară celei inițiale.
Procesul este relativ ușor pentru că aceași tehnică, de folosire a celor trei
culori de bază în redarea tuturor culorilor, este folosită și de către
tehnologia de azi. Principiul este identic, chiar dacă mijloacele tehnice sunt
mai rafinate.

7 http://en.wikipedia.org/wiki/Zoetrope
8 http://www.loc.gov/exhibits/empire/gorskii.html
9 Pot fi accesate la adresa de web: http://www.loc.gov/exhibits/empire/gorskii.html
370
 Prin exemplele de mai sus am dorit să arătăm că ingeniozitatea
reproducerii sunetului, imaginii, a mișcarii și forme primitive de tehnici
digitale nu sunt specifice secolului al XX-lea, chiar dacă multe dintre ele au
avut parte de o evoluție uluitor de rapidă în ultimii 100 de ani. Ba
dimpotrivă, principiile folosite de mediile analogice pentru captarea și
redarea reprezentărilor senzoriale au rămas identice, chiar dacă
tehnologiile digitale le-au sofisticat mult. Istoria tehnologiilor analogice
merită recuperată, iar domeniul care se ocupă de acest lucru se numește
arheologie media.

Despre arheologia media

Înțelegem arheologia media ca fiind domeniul ce își propune
studierea artefactelor media, mai precis a mijloacelor de captare și
reproducere a sunetelor, imaginilor și mișcarii. Termenul a fost lansat de
către Siegfried Zielinski în 1996, într-o prezentare, din cadrul unei întâlniri
dedicate lui Antonin Artaud, care a avut loc la Academia de Arte Media
din Cologne10. Mai târziu chiar a scos o carte dedicată în întregime acestui
nou domeniu, carte care a devenit de referință11. Abordarea lui este una
filosofico-artistică, folosindu-se de bucațele de istorie provenind din
ambele tradiții. Este preocupat mai ales de preistoria mediei, de
începuturile sale obscure, când, cei ce încercau să creeze iluzii optice sau
să mimeze sunetele erau mai aproape de vrăjitorie decât de știință. Unul
dintre personajele sale preferate este Giovanni Battista Della Porta, cel
care, prin curiozitatea și înclinațiile lui spre studierea și înțelegerea naturii,
a ajuns să inventeze camera obscura, sâmburele din care s-a dezvoltat
tehnica fotografică. Pe lângă Della Porta, Zielinski omagiază și alți pionieri
rămași necunoscuți multă vreme și îi așează printre figurile care, prin
pionieratul lor, au stârnit evoluția care a dus la apariția tehnologiilor media
omniprezente azi. Zielinski este, fără îndoială, unul dintre cei mai bine
documentați cercetători ai domeniului, dând dovadă de o abordare și
interpretare foarte originală și personală.
Din ce în ce mai mulți autori au început să se intereseze de acest
domeniu. Un alt cercetător important care trebuie amintit este Geert
Lovink. El și-a îndreptat atenția înspre cercetarea culturii digitale, a istoriei
internetului, a rețelelor și a relațiilor complexe, la nivel macrosocial, care
apar o dată cu dezvoltarea rețelei globale. Îl amintesc aici pentru ca prin
atitudinea lui se apropie mult de arheologia media. El susține că, cei care
cercetează tehnologiile media, în loc să-și încerce norocul în prezicerea
viitoarelor evoluții din domeniul noilor medii, mai bine s-ar concentra pe

10 Siegfried Zielinski, Global Algorithm: Media Archeology, text disponibil la adresa web: http://
www.ctheory.net/articles.aspx?id=42
11 Archäologie der Medien. Zur Tiefenzeit des technischen Hörens und Sehens. Reinbek: rowohlts

enzyklopädie, reeditată în engleză Deep Time of the Media. Toward an Archaeology of Hearing and
Seeing by Technical Means. Cambridge/London: MIT Press
371
cercetarea trecutului. Modestia și o abordare mai rațională, nu una
exaltată când vine vorba de noile tehnologii digitale, este de dorit dacă
încerci să înțelegi în profunzime un proces atât de complex cum este
internetul. Din fericire, o parte din eseurile sale sunt traduse și în limba
română la editura Idea12 , ele fiind un bun început pentru oricine dorește să
se familiarizeze cu temele preferate de acest important cercetător al
culturii digitale.
În sfârșit, un al treilea cercetător din acest domeniu este Trebor
Scholz, de la universitatea SUNNY, New York. Scholz are un curs de
arheologie media13 în care analizează relațiile dintre artă, știință și noile
tehnologii. El încearcă să surprindă evoluția diverselor forme media și a
felului în care media a fost folosită de artiști de-a lungul timpului, dar și
temele recurente care apar în arta digitală. În cadrul cursului său au loc
lecturi a unor texte care au influențat evoluția internetului și evoluția
media (de la celebrul text a lui Vannevar Bush din 1945, As we may think14
sau nuvela lui Borges, Grădina potecilor ce se bifurcă15 până la Recviem
pentru media a lui Baudrillard sau Manifestul unui cyborg16 ), dar și
prezentări de filme, accesări de siteuri sau discuții despre instalații new
media și introducerea camerelor de supraveghere (și control) în spațiu
public. Cursul său se dorește doar o introducere în arheologia media și are
multe părți dedicate relațiilor dintre internet/media și arta activistă, arta
care intervine în societate și își asuma un discurs politic.
Alți cercetători care care se ocupă secundar și de arheologia media
sunt Michael Punt, Erkki Huhtamo; Aki Järvinen, Lev Manovich.
Istoria media poate fi impărțită în două, în epoca analogică și cea
digitală. Cele două modalități de captare și reproducere a informației sunt
foarte diferite, dar nu antagonice. Daca mediile analogice sunt diverse,
modalitățile și suportul de imprimare a informației fiind multiple, accesul la
informație fiind unul slab mediat (aparatele analogice analizând de cele
mai multe ori urme fizice, chimice sau electro-magnetice, uneori chiar
direct accesibile simțurilor noastre), mediul digital este unul unitar,
informația fiind tradusă permanent in limbajul binar, este puternic
abstractizată și mistificată de mecanismele digitale de codare și decodare
a informației. Aceste mecanisme se interpun puternic între noi și
informația propriu zisă, fiind imposibilă accesarea materialelor digitale în
lipsa tehnologiei digitale specifice prin care a fost encodată informația. În
plus, mediile analogice, cu toată că pe zi ce trece devin mai depășite și par
limitate, înfrânte de posibilitațile mediilor digitale, dau dovadă de o

12 Geert Lovink Cultura digitala. Reflecții critice, Editura Idea, Cluj Napoca, 2004
13 Pagina cursului este http://distributedcreativity.typepad.com/media_archeology/description/
index.html
14 Textul poate fi accesat la: http://www.theatlantic.com/doc/194507/bush
15 Textul poate fi accesat la: http://www.agonia.ro/index.php/prose/64416/index.html
16 Textul poate fi accesat la: http://www.stanford.edu/dept/HPS/Haraway/CyborgManifesto.html

372
conservare mai bună în timp. Totuși, dezavantajul este că mediile analogice
nu pot recopia conținutul perfect, cum se întâmplă cu mediile digitale.

Programul de digitizare a patrimoniul cultural european

La nivel european s-a lansat un program de digitizare masiv. Acest
program are ca scop păstrarea diversității patrimoniului cultural pentru
generațiile viitoare. Instituțiile care dețin fonduri de arhivă cu valoare
artistică, istorică sau culturală au intrat într-un program pilot de digitizare
în urma căruia s-au pus bazele Bibliotecii Digitale Europene. Bibliotecile și
muzeele sunt principalii actori vizați în prima fază a proiectului, bibliotecile
naționale având prioritate. Bibilioteca Națională a României, alături de
restul bibliotecilor naționale din restul Uniunii Europene, a fost prima
bibliotecă din România care a dat startul giganticului proiect. De-a lungul
timpului se vor asigura resursele necesare înglobării unei cât mai mare
părți din materialele digitizate de către biblioteci și arhive într-o enormă
bază de date.
La baza acestui proiect stau recomandările Comisiei Europene
(începând cu celebra Recomandare a Comisiei Europene din 24 august
2006 privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și
conservarea digitală17 ) și programul Cultura (2007-2013) finanțat de
Uniunea Europeana. În cadrul acestui program a fost lansată inițiativa
“i2010 - cadrul UE de politici pentru societatea informațională și media”.
Această inițiativă a fost lansată în 2005 de către Comisia Europeană și ea
promovează contribuția pe care tehnologiile informației și comunicațiilor
(TIC) o au asupra economiei, societății și calității vieții. Există trei obiective
strategice în această inițiativă:
• crearea unui spațiu informațional european unic care să
promoveze o piață internă deschisă și competitivă pentru
societatea informațională și serviciile media.
• consolidarea investițiilor și a inovațiilor în cercetarea TIC
• sprijinirea incluziunii, a dezvoltării de servicii publice mai bune și
a unei mai bune calități a vieții prin intermediul TIC.
Unul dintre proiectele emblematice ale inițiativei i2010 este chiar
Biblioteca Digitală Europeană - alături de alte proiecte prioritare cum ar fi
dezvoltarea unor mijloace de transport inteligente (automobile inteligente
care să reducă riscul accidentelor rutiere) sau susținerea industriilor
creative (industria de film, muzicală, artele plastice sau design-ul) pentru o
mai serioasă și durabilă creștere economică. Scopul creării Bibliotecii
Digitale Europene este acela de a transforma patrimoniul cultural și
științific al Europei (adică carțile, filmele, hărțile, fotografiile, muzica sau
orice alt artefact al patrimoniului cultural imaterial) într-o colecție digitală
ușor accesibilă online și atrăgătoare din punct de vedere al conținutului

17 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32006H0585:EN:NOT

373
pentru marele public. În cadrul Bibliotecii se pune așadar accent pe
conservarea digitală și pe digitizare, dar și pe oferirea informațiilor acestor
într-un mod cât mai atrăgător marelui public. Biblioteca Digitală Europenă
este un meta-portal care trimite la bibliotecile digitale deja existente din
cadrul țărilor din Uniunea Europeană. Aceste biblioteci oferă material care
a fost digitizat din biblioteci și arhive sau material produs direct în format
digital18 .
Acest demers al Comisiei Europene are ca scop păstrarea diversității
culturale. Nu cred că este suficient de mult subliniată importanța păstrării
diversității culturale în cadrul Uniunii Europene. Cu toate că diversitatea
este adesea privită ca un dezavantaj și ca o posibilă sursă de conflicte,
Uniunea Europeană, atât prin programul acesta de digitizare și salvare a
patrimoniului cultural, cât și prin alte programe (precum cel de schimb de
tineri) militează pentru folosirea diversității în mod constructiv. Nu este
decât demn de admirat acest fapt și susținem cu toată convingerea
justețea unei asemena atitudini.

Site-ul Europeana.eu blocat la scurtă vreme de la lansare

de numărul imens de accesări

18 http://ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/index_en.htm

374
 Fără îndoială există un interes real și crescut pentru patrimoniul
cultural european, nu doar din partea celor care trăiesc în țările Uniunii
Europene, cât și din partea multor altora din afara ei. Digitizarea și oferirea
accesului la patrimoniul cultural prin intermediul tehnologiilor digitale are
parte de un succes nemaipomenit. Portalul www.europeana.eu este un site
care va conține nu doar tot conținutul Bibliotecii Digitale Europene, dar și
alte diverse materiale culturale prezente în muzeele europene. Siteul
europeana.eu se dorește a fi rezultatul procesului continuu de digitizare a
patrimoniului cultural european. Interesul publicului față de acest
patrimoniu s-a dovedit surprinzător de mare. O versiune de test a siteului
a fost lansată public în octombrie 2008, dar din cauza numărului uriaș de
accesări, siteul nu a reușit să facă față vizitatorilor. Cei care au creat
portalul se așteptau să fie accesat de aproximativ 5 milioane de vizitatori
unici pe oră, dar în prima zi s-au conectat la site peste 10 milioane de
vizitatori pe oră19 .
Acest interes extrem din partea publicului dovedește că procesul de
conservare prin digitizare și oferirea patrimoniului cultural marelui public
este o decizie extrem de bună. Ușurința accesării materialului digitizat este
mai mare decât oricând și prin apariția unor noi dispozitive digitale post-
calculator (după cum le-a botezat Steve Jobs 20 , cel care a creat și conduce
firma Apple), este în continuă creștere. În prezent apar nu doar telefoane
mobile cu un ecran care poate reda în limite rezonabile conținutul
paginilor web, dar au apărut și dispozitive digitale special concepute
pentru accesarea carților și documentelor electronice (cum ar fi cartea
electronica - ebook-ul - Kindle21 creat de Amazon sau nou apărutul Cool-
er22 ).
În momentul în care în cadrul populației apar console digitale foarte
avansate tehnologic și capabile să acceseze un conținut digital avansat (de
la text și muzică pâna la filme sau programe extrem de diverse), este
normal să existe o sete de accesare a informației cu ajutorul acestor
dispozitive puternice. Din partea deținătorilor de fonduri culturale nu se
cere altceva decât să pună la dispoziția publicului materialele pe care le
dețin. Astfel, vechiul patrimoniu, care se luptă pentru atenție cu noile
distracții oferite de industriile de divertisment, are o nouă șansă în a capta
publicul. Condițiile necesare unei noi renașteri culturale sunt foarte
favorabile: interes din partea publicului larg există, inițiative la nivel
european de digitizare și salvare a patrimoniului cultural există, tehnologia
necesară bunei desfășurări a procesului de digitizare fără a periclita
integritatea obiectelor există. Este cel mai potrivit moment pentru
revalorificarea și redarea patrimoniului cultural european marelui public.

19 http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/08/733
20 http://www.lockergnome.com/theoracle/2007/06/13/mssrs-gates-and-jobs-d5/
21 http://www.amazon.com/dp/B00154JDAI
22 http://www.coolreaders.com/specifications.asp

375

View publication stats