TOXIINFECŢII ALIMENTARE PRODUSE DE BACTERIILE DIN

GENUL COSTRIDIUM
CUPRINS:
1 BACTERIILE DIN GENUL CLOSTRIDIUM

2 CAUZELE INFECŢIILOR CU CLOSTRIDII

3 SIMPTOMELE INFECŢIILOR CU CLOSTRIDII

4 DIAGNOSTICUL INFECŢIILOR CU CLOSTRIDII

5 TRATAMENTUL INFECŢIILOR CU CLOSTRIDII

BACTERIILE DIN GENUL CLOSTRIDIUM

Clostridiile sunt microorganisme gram-pozitive, majoritatea speciilor fiind
considerate a fi saprofite, pana in prezent se cunosc aproximativ 60 de specii
(dintre care aproximativ 30 de specii au produs variate infecţii gazdei umane).
Unele dintre aceste specii au capacitatea de a determina îmbolnaviri gazdei umane
si animalelor. Severitatea infectiilor variaza in limite largi, de la simpla
contaminare a unei plagi murdare, pana la boala sistemica severa.

Bacteriile din genul Clostridium pot determina infectii digestive, infectii

supurative ale structurilor tisulare profunde, infectii ale pielii si tesuturilor moi, dar
si bacteriemie. Gazda umana poate fi colonizata in mod normal cu clostridii, la
nivelul tubului digestiv sau la nivelul tractului genital feminin (cel mai frecvent la
nivelul intestinului gros). Alte locuri din care clostridiile pot fi izolate, sunt
reprezentate de cavitatea bucala si suprafata tegumentara.

Cauzele infectiilor cu clostridia

Infectii ale gazdei umane sunt determinate cel mai adesea de C. perfringens.
Specia C. difficile  determina in mod frecvent colita asociata consumului de
antibiotice. Specia C. perfringens se asociaza mai ales cu producerea de toxiinfectii
alimentare si enterita necrozanta.

Frecventa infecţiilor grave produse de clostridii este destul de redusa. Infectiile

severe se pot dezvolta in prezenta a doi factori principali favorizanti: 
-necroza tesutului respectiv
-existenta unui potential oxido-reducator diminuat

Lezarea tesuturilor cu ajutorul toxinelor elaborate de catre clostridii, permite

cresterea accelerata a agentilor patogeni infectanti. Patrunderea lor in torentul
sanguin, printr-o plaga localizata la nivelul tubului digestiv, nu va fi urmata de
multiplicarea accelerata a bacteriilor. Cel mai adesea, pacientul va prezenta o
bacteriemie benigna (prezenta si multiplicarea patogenilor la nivelul sangelui).

Simptomele infecţiilor cu clostridia

Bacteriile din genul Clostridium pot determina diverse infectii, dintre care
enumeram in continuare o scurta clasificare a lor: 
-sindroame intestinale: toxiinfecţii alimentare, enterita necrozanta, colita asociata
antibioticelor
-infecţii supurative ale ţesuturilor aflate in profunzime: infecţii bacteriene mixte
sau infecţii cu un singur tip de patogen
-infecţii ale pielii si ţesuturilor moi: contaminare simpla a pielii, infecţii localizate
(fara alte manifestari sistemice), celulita diseminata, fasciita, mionecroza
(gangrena gazoasa)
-bacteriemie: bacteriemie tranzitorie sau septicemie

Toxiinfecţiile cauzate de specia C. perfringens se situeaza pe locul doi in randul

toxiinfecţilor alimentare. Cele mai frecvente surse de imbolnavire sunt reprezentate
de:
-carne
-produse din carne
-carne de pasare

Tulpinile patogene au capacitatea de a supravieţui

chiar si atunci cand alimentele sunt preparate termic.
Datorita reincalzirii alimentelor, bacteriile sporuleaza
si apoi germineaza, redobandind capacitatea de a
infecta omul.

Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de:

-durere localizata la nivelul epigastrului
-greaţa 
-diaree apoasa
-febra
-varsaturi

Enterita necrozanta este determinata de anumite toxine produse de bacteriile din

genul Clostridium, in special C. perfringens. Manifestarile bolii se caracterizeaza
prin: 
-dureri abdominale intense
-diaree cu sange
-varsaturi
-stare de soc
-peritonita

Tulpini ale speciei C. diffficile determina colita asociata antibioticelor. De abicei,

simptomatologia debuteaza in perioada de administrare a antibioticelor sau in
maxim 30 de zile de la intreruperea tratamentului medicamentos. Aproape oricare
clasa de antibiotice poate conduce la aparitia acestui sindrom.

Pe langa tulburarile intestinale, clostridiile pot genera infecţii ale pielii si

tesuturilor moi in absenta semnelor clinice de septicemie. Clostridiile pot fi izolate
atat de la nivelul plagilor supurative, cat si de la nivelul plagilor care au o evoluţie
favorabila.

Diagnosticul infecţiilor cu clostridia

Diagnosticul infecţiilor clostridiene, se bazeaza mai ales pe realizarea corecta si
completa a examenului clinic. Izolarea speciilor clostridiene de la nivelul unor
plagi traumatice sau chiar de la nivelul sangelui, nu indica in mod obligatoriu
existenta unei infecţii severe.

In mod uzual, diagnosticul de infecţie clostridiana este pus pe baza criteriilor

clinice, mai degraba decat pe baza analizelor microbiologice. Diagnosticul colitei
este facil atunci cand in materiile fecale se poate identifica toxina speciei C.
difficile.

Radiografiile sunt foarte utile pentru stabilirea diagnosticului de infecţie cu

clostridii, deoarece permit vizualizarea gazului prezent in muschi, ţesut celular
subcutanat sau uter (gaz produs de bacteriile din genul Clostridium). Totuşi, aceste
imagini nu sunt specifice infecţiei clostridiene, deoarece exista si alte cazuri in care
bacteriile anaerobe si aerobe pot genera cantitaţi impresionante de gaz.

Tratamentul infectiilor cu clostridii

Tratamentul de elecţie in infectiile cu clostridii este administrarea de Penicilina
G. Tratamentul cu Clindamicina s-a dovedit a fi superior celui cu Penicilina, rata
de supravieţuire a pacienţilor, fiind mult mai mare. Asocierea de Clindamicina si
Penicilina este mult mai benefica decat simpla administrare a penicilinei.

In cazul tratamentului formelor de colita, este necesara stoparea administrarii

chimioterapicului implicat in declasarea manifestarilor. In cele mai multe situatii,
dupa inlaturarea antibioticului incriminat, simptomatologia se remite in maxim 14
zile.