“Criza familiei moderne în societatea contemporană”

Societatea zilelor noastre nu trece doar printr-o criză financiară, ci şi prin

una a familiei, în care sacralitatea acesteia şi valorile ei perene au fost lăsate în
plan secund, locul lor fiind luat de un nou sistem de valori, "modern". Astfel se
face că tinerii se căsătoresc mai târziu, a crescut numărul divorţurilor, al
abandonurilor şi al delincvenţei juvenile. Biserica ajută la întărirea familiei şi
conştientizarea rolului ei în societate prin rugăciunile ei, prin sfătuirea pastorală.
Educarea şi formarea tinerilor înseamnă şi pregătirea lor pentru o viaţă de familie
firească. Pentru copii se pot organiza tabere, concursuri cu premii, adaptate în
funcţie de vârstă, cluburi sau activităţi atractive, inclusiv în colaborare cu şcolile.
Încă de la crearea sa, omul a fost rânduit să trăiască în comuniune pentru că
"nu este bine să fie singur", aşa că i-a fost dat un "ajutor potrivit", adică pe femeie,
cu care să crească, să se înmulţească şi să stăpânească cele ce i-au fost dăruite.
Pentru acestea, Dumnezeu a întemeiat Taina căsătoriei, prin care bărbatul "lasă pe
tatăl şi pe mama sa" şi devine un trup cu soţia pentru a creşte duhovniceşte
împreună cu ea în interiorul familiei. Mai mult decât atât, însuşi Mântuitorul
binecuvintează această Taină la nunta din Cana Galileii, unde face şi prima Sa
minune, importanţa instituţiei familiei fiind arătată în mai multe locuri din Sfânta
Scriptură, precum şi de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Numai că evoluţia
societăţii omeneşti, schimbările sociale, culturale şi de mentalitate au angrenat în
mecanismul lor şi instituţia familiei, omul zilelor noastre, omul "modern",
schimbându-şi atitudinea faţă de familie, în general şi căsătorie, în special. Omul
contemporan a devenit un om care vrea să îşi "trăiască viaţa", un om "liber" şi, prin
urmare, fundamentele ce stăteau odinioară la baza societăţii, printre care se numără
familia, sunt considerate acum "învechite". De aici avem numărul tot mai mare de
cupluri care trăiesc în concubinaj şi care fac copii fără să fie căsătoriţi. Cei mai
mulţi văd în căsătorie o simplă formalitate, scrisă pe "o bucată de hârtie", şi nu
adevărata dimensiune sacră a acesteia. Exemplele de vedete care îşi schimbă
"partenerii", prezentate obsesiv de televiziuni, sunt preluate, din păcate, cu foarte
mare uşurinţă de privitori şi considerate repere pentru propria viaţă. Taina

1
căsătoriei este tot mai des lăsată în plan secund, primând relaţiile de concubinaj sau
aşa-numitele "căsătorii de probă". Mai mult decât atât, sub pretextul libertăţii şi al
respectării acesteia, unele cupluri renunţă inclusiv la fidelitate, având o "relaţie
deschisă", atât soţul, cât şi soţia fiind "liberi" să se întâlnească şi cu alte persoane.
Acestor cauze ale degradării familiei şi vieţii de cuplu în general se adaugă
urbanizarea şi individualizarea, secularizarea vieţii de familie, stilul libertin
promovat la rang de virtute în special de filmele americane, precum şi o serie de
factori, cum ar fi şomajul, violenţa domestică, alcoolismul, drogurile şi plecarea la
muncă în străinătate a unuia dintre soţi. O altă cauză importantă ce a împins familia
spre criză este şi importul masiv de mentalităţi aşa-zis democratice, practicate în
unele ţări, legalizarea avorturilor sau căsătoriile între persoanele de acelaşi sex.
Libertatea greşit înţeleasă, o cauză a crizei
O amploare deosebită a cunoscut criza familiei după apariţia mişcărilor
feministe, prin care a fost recunoscută egalitatea de drepturi între bărbaţi şi femei.
Pe de o parte, din cauza înţelegerii greşite a acestor "drepturi", acum fiind
promovat tot mai intens dreptul la autodeterminare şi asupra propriului corp,
respectiv dreptul femeilor de a face avort. Pe de altă parte, criza familiei a fost
amplificată şi de reacţiile apărute la drepturile solicitate de femei, crescând cazurile
de violenţă domestică.
Pe plan naţional, criza familiei a luat amploare după 1989, ca un efect al
libertăţii prost înţelese de români. Sub larga umbrelă a libertăţii au apărut
comportamente deviante promovate şi amplificate de-a lungul anilor,
comportamente copiate în special de la ţările "civilizate". Acestor cauze se adaugă
situaţia materială în general precară ce a avut ca efect scăderea natalităţii, creşterea
ratei divorţurilor şi a abandonurilor sau creşterea numărului celor plecaţi la muncă
în străinătate.
Din familia creştină tradiţională au rămas de multe ori doar amintiri despre
care ne povestesc cercetătorii de la muzee. "Cel mai bun exemplu de diferenţă
dintre familia tradiţională şi cea din zilele noastre este unul din viaţa cotidiană,
respectiv servitul mesei. Astăzi fiecare mănâncă pe fugă, în faţa televizorului, unii
în bucătărie, alţii în sufragerie. Înainte însă, toată lumea se aduna în mijlocul mesei
joase, rotunde, lucru care sporea coeziunea, fiecare văzându-l pe celălalt, iar capul
familiei lua pâinea, o frângea şi o împărţea şi apoi mâncau. O altă diferenţă este
cea legată de respect; capul familiei, fie că era tatăl, fie că era bunicul, devenea o
autoritate. Indiferent de meseria pe care a avut-o, el era privit cu respect, deoarece
2
era cel cu experienţă mai mare, lucru care astăzi nu se mai întâmplă", spune
cercetătorul Ciprian Voicilă de la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti.
Cea mai mare problemă: lipsa de repere morale şi spirituale
Sociologii sunt de părere că există mai multe forme de criză cu manifestări şi
consecinţe diferite. Criza familială reprezintă orice situaţie care induce apariţia
stresului, a tensiunilor între membrii ei, ameninţând convieţuirea familială sau
având ca rezultat ruperea ei. Crizele familiale depind de tipul de familie, de
stabilitatea şi resursele emoţionale şi financiare. "Cred că cea mai mare problemă a
zilei de astăzi este lipsa de repere morale şi spirituale. Omul de astăzi nu mai are o
orientare spre valorile ce dau stabilitate familiei. Societatea omenească s-a
schimbat, şi-a schimbat structurile, politicile pentru familie şi educaţie şi toate
acestea au afectat viaţa şi dimensiunea a familiei. Dacă este să vorbim despre
rezolvarea problemei, cred că în primul rând trebuie schimbate politicile faţă de
familie şi educarea tinerei generaţii. Este sigurul lucru care poate duce spre
salvarea de la această decădere a familiei şi a individului", este de părere
profesorul universitar doctor Elena Zamfir, şef de Catedră Asistenţă socială şi
psihologie socială din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială,
Universitatea Bucureşti.
În România, criza familiei se manifestă în primul rând prin amânarea
căsătoriei, ca o fază iniţială, apoi prin abandonul copiilor şi cel al părinţilor, în
numărul mare de avorturi şi chiar prin creştere a numărului divorţurilor, creşterea
violenţei în familie şi creşterea delincvenţei juvenile. Sintetizând, am putea spune
că problemele cu care se confruntă astăzi familia creştină sunt slăbirea vieţii
spirituale în familie, sărăcia şi şomajul, dorinţa de câştig material imediat şi cu
orice preţ, alcoolismul şi drogurile, concubinajul şi căsătoriile de probă,
infidelitatea conjugală. De asemenea, lipsa unei educaţii corespunzătoare a
copiilor; plecarea la lucru în străinătate a unuia sau a ambilor soţi, avorturile şi
disensiunile în familie, literatura şi filmele porno sau ofensiva publică a unor
manifestări sexuale contrare familiei tradiţionale.
Aceste concluzii au fost formulate în cadrul conferinţelor pastoral-misionare
ale Arhiepiscopiei Iaşilor pe tema problemelor familiei, desfăşurate în anul 2007,
sub preşedinţia Preafericitului Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi
Bucovinei.
Un aspect important al crizei familiei se răsfrânge asupra copiilor şi asupra
educaţiei lor şi pleacă de la libertatea acordată de părinţi. Copiii sunt lăsaţi tot mai
3
mult "să facă ce vor", iar copilul nu alege de fiecare dată ceea ce îi este folositor.
Problemele încep de la vârste fragede când sunt lăsaţi în faţa televizorului sau a
calculatorului, pentru că "stau cuminţi" şi nu deranjează. Numai că acei copii nu
primesc educaţia necesară, ei preluând exemplele negative pe care le transpun apoi
în viaţa de zi cu zi. Apoi, la vârsta adolescenţei sunt lăsaţi iarăşi să facă ce vor,
pentru că "sunt tineri" şi trebuie "să se distreze", alunecând uşor spre panta
alcoolului sau chiar a drogurilor. Această problemă a educaţiei copiilor a fost
sesizată de Biserică, care se implică pentru rezolvarea ei.
"Una dintre cele mai mari probleme este implicarea familiei în educarea
copiilor, anume modul în care îşi educă copiii. Şi aş face două precizări, anume că
unii părinţi, din prea multă dragoste faţă de copii, îi lasă să facă ce vor, le dau
libertate deplină, iar cealaltă categorie, şi cred că sunt mulţi în zilele noastre, din
cauza situaţiei financiare şi neîncrederii în Dumnezeu, nu se implică deloc în
educarea copiilor. Le dau viaţă şi îi lasă în pace, nedându-le un exemplu pozitiv,
creştinesc, pe care să îl urmeze. În ceea ce priveşte remediile, cred în primul rând
că este nevoie ca fiecare familie să aibă un duhovnic la care să meargă împreună şi
să se spovedească, să primească sfaturi şi să le urmeze. Apoi, un alt remediu poate
să îl ofere preotul prin catehezele de sâmbăta şi duminica, pentru că aşa identifică
problemele şi poate oferi şi soluţii", susţine părintele profesor Daniel Enea de la
Facultatea de Litere şi Teologie Ortodoxă din Timişoara.
O problemă foarte gravă este cea a moralităţii şi a deviaţiilor ce pornesc din
neînţelegerea valorilor morale. Familia a devenit mai puţin morală, sistemul de
valori la care ne referim fiind unul "modern", de regulă după modelul filmelor
americane, unde libertinajul este prezentat ca natură proprie a omului. În plus,
omul modern se exteriorizează ostentativ, arătând că există şi cere să fie lăsat în
pace, chiar dacă el este cel care agasează prin comportamentul său pe ceilalţi. Iar în
această categorie sunt incluse minorităţile sexuale care vor să iasă tot mai mult în
evidenţă, în special prin parade, pentru a cere nediscriminare, deşi mai degrabă
discriminează ei prin manifestările lor decât sunt ei victime ale discriminării.
Remedii sociale şi pastorale
Din punct de vedere social, criza familiei poate fi rezolvată printr-un set de
măsuri susţinute, cu implicare şi cu ajutorul comunităţii. Astfel, în cadrul
conferinţelor preoţeşti din Arhiepiscopia Iaşilor au fost stabilite o serie de remedii,
precum înfiinţarea de centre de zi în care să se poată oferi un mediu educativ
copiilor proveniţi din familiile dezorganizate, soluţie ce poate fi aplicată mai ales
4
în parteneriat cu autorităţile locale şi prin accesarea unor fonduri puse la dispoziţie
prin programe specifice. Apoi, problemele pot fi rezolvate şi prin ridicarea
nivelului de cultură la sate şi în zonele defavorizate şi interzicerea comerţului
(iarmaroace) la sate în zilele de duminică şi prin promovarea spiritului de dialog şi
de întrajutorare între generaţii. La fel, schimbarea mentalităţii tinerilor marcată de
teribilism şi spirit de frondă, ca rezultat al unei concepţii greşite despre libertate şi
ca efect al preluării unor modele de comportament din industria de divertisment şi
prin elaborarea unor legi care să încurajeze natalitatea.
Din punct de vedere pastoral, preoţii au început să organizeze tabere de
concursuri cu premii, adaptate în funcţie de vârstă, să înfiinţeze cercuri de pictură
sau cluburi cu activităţi atractive (inclusiv prin cooperare cu şcolile). De asemenea,
cunoaşterea problemelor care există în sânul familiei se poate face şi prin vizitele
pastorale dese, convorbirile duhovniceşti, consilierea membrilor familiei şi
antrenarea acestora în activităţile organizate de parohie, cateheze care trebuie să
vizeze pe toţi membrii familiei, tineri şi vârstnici deopotrivă, pelerinaje religioase
la biserici şi mănăstiri şi pelerinaje social-filantropice la aziluri, spitale de bătrâni
sau de copii, orfelinate. În plus, remedii pastorale se pot oferi prin cultivarea
spiritului filantropic prin formarea de grupe între cei înstăriţi material şi cei săraci;
înfiinţarea de locuri de joacă pentru copii în curtea bisericilor (cum ar fi grădiniţele
duminicale) şi nu numai.
"Cunoaşterea problemelor care există în sânul familiei se poate face şi prin vizitele
pastorale dese, convorbirile duhovniceşti, consilierea membrilor familiei."
Atitudinea românilor faţă de familie este diferită, fiecare având propria
viziune despre ea. Totuşi, aproape toţi vedem familia drept o instituţie sacră, un loc
de unde ai de învăţat şi unde îţi rezolvi problemele. Indiferent de evoluţia
societăţii, familia trebuie să rămână acelaşi spaţiu sacru, ale cărui valori nu trebuie
modificate.
Odată ce timpul trece, nimic nu mai este cum a fost odată. La fel se poate
spune şi despre familie şi relaţiile din interior. Cu toate acestea, însă, trebuie ca
unele lucruri să rămână nealterate peste timp, cum ar fi credinţa, familia cu
respectul şi fidelitatea reciprocă, precum şi încrederea în celălalt. În ziua de astăzi
este mult mai dificil să întemeiezi o familie, pentru că, inevitabil, problemele
financiare au efect şi asupra vieţii de familie. Te căsătoreşti, ai copii, şi apoi îţi dai
seama că nu ai cu ce să îi întreţii. Este mai greu să te descurci în ziua de astăzi,
pentru că resursele financiare sunt limitate şi, în plus, te gândeşti şi la instabilitatea
5
locului de muncă. Te gândeşti că dacă nu mai ai unde să lucrezi…", este de părere
Ştefan Vipie, completat de prietena sa, Andreea Szabo.
Relaţiile din interiorul unei familii trebuie să fie foarte bune. Copiii trebuie
să îşi respecte părinţii pentru că le-au dat naştere, i-au crescut şi le-au dat
educaţie", este de părere Andreea Ilie, din Bucureşti. "Totuşi, dacă sunt unele
probleme la unele cupluri, copiii trebuie să fie atenţi să nu repete aceleaşi greşeli
atunci când se vor căsători", completează fratele acesteia, Mihai.
“Pentru mine, familia înseamnă totul. Familia trebuie să fie unită, să se
înţeleagă bine, pentru că dacă există iubire şi înţelegere, totul se rezolvă. Părerea
mea este că în interiorul unei familii, părinţii trebuie să se ocupe foarte mult de
copii, să comunice cu ei, să fie prieteni cu ei. Eu sunt prietenă cu copiii mei şi de
aceea discutăm foarte mult, îmi spun problemele pe care le au şi încercăm să
rezolvăm soluţii. Chiar dacă sunt mari, îmi spun problemele lor şi le rezolvăm
împreună", spune Anişoara Grigore.