Seminar 8

Problema 1. Politica monetară

Una din atribuţiile sindicatelor este aceea a solicitării majorării salariilor. Aceste solicitări
au ca punct de plecare inflaţia pe care sindicatele o aşteaptă pentru perioada următoare.
Autoritatea monetară, respective Banca Naţională urmăreşte o soluţie intermediară între
inflaţie şi şomaj.
Jocul dinamic în două etape între sindicate şi autorităţi se va desfăşura astfel:
1. sindicatele anticipează inflaţia c, şi cer majorarea salariilor cu această proporţie.
2. autorităţile observă cererea salarială (respective inflaţia aşteptată) şi alege inflaţia reala, .

Funcţiile de câştig sunt:

- pentru sindicate : US(, c) = -( - c)2;
- pentru autorităţi : UA(,y) = -c2 - (y – y*)2.
Se cere să se determine echilibrul jocului dinamic prezentat anterior.

Rezolvare
Observaţii:
-  reprezintă inflaţia reală, iar c inflaţia aşteptată. Pentru salariaţi anticipările corecte
( = c) conduc la câştigurile maxime (respective US = 0).
*
- y reprezintă outputul real, iar y reprezintă outputul prognozat. Autorităţile doresc
maximizarea câştigului, care pentru ei este dat de minimizarea inflaţiei, dar şi de
abaterea outputului de la nivelul eficient, y*.
- c, este un parametru care indică importanţa inflaţiei pentru autorităţi, c>0.

Presupunem că nivelul real al producţiei este descris de relaţia:

y=b y*+d( - c)
cu: b<1 – indică o piaţă monopolistă
d>0 – indică efectul inflaţiei asupra outputului.
Deci funcţia de câştig a autorităţilor va fi în raport doar cu inflaţia:
2
W ( π , π c )=−cπ 2− [ ( b−1 ) y ¿ + d ( π −π c ) ]
pentru sindicate strategia este dată de inflaţia aşteptată în timp ce pentru autoritate
strategia depinde doar de nivelul real al inflaţiei.

Determinăm soluţia acestui joc prin inducţie recursivă:

c
Pas 1. În ultima etapă, autorităţile maximizează câştigul W ( π , π ) în raport cu :
 2

π π
{
max W ( π , π c )=max −cπ 2 −[ ( b−1 ) y + d ( π −π c ) ]
¿
}
De aici funcţia de reacţie a autorităţilor este dată de:
d
π ( πc )= [ ( 1−b ) y¿ +dπ c ]
¿
2
c+ d .
c
Pas 2. pentru sindicate, alegerea lui π se face astfel încât să se maximizeze câştigul:
2
max U ( π , π c ) =max [ −( π −π c ) ] c
πc π
c
cu soluţia π =π , deci:
d d 1  b  *
π c= 2
[ ( 1−b ) y ¿ + dπ c ]  c*  y *
c +d  c .
Problema 2.
Se consideră jocul-etapă static descris sub formă normală în figura următoare.

Jucător 2
D E
A -2, 2 1, -2
Jucător 1 B 1, -2 -2, 2
C 0,1 0, 1

Să se determine echilibrul jocului infinit repetat dacă se va aplica algoritmul minmax.

Rezolvare.
Observăm că acest joc nu are un echilibru în strategii pure. Pentru jucătorul 2, echilibrul
1 1
( , )
în strategii mixte este 2 2 , cu alte cuvinte, jucătorul 2 este indiferent pe care dintre
strategii o adoptă, D sau E. pentru jucătorul 1 în schimb, cum nu ştie care va fi comportamentul
jucătorului 2, atunci el poate câştiga:
1 1
u1 ( A , .)= (−2 )+ 1( )=−0,5
2 2
1 1
u1 ( B , .)= 1+ (−2 )=−0,5
2 2
1 1
u1 ( C ,. )= 0+ 0=0
2 2

Deci câştigul minmax al jucătorului 1 este 0, pentru strategia C (cel mai mic câştig pe
care îl poate obţine el căutând să-şi maximizeze câştigul, indiferent de ceea ce ar juca ceilalţi
jucători). Aceasta conduce la concluzia că jucătorul 1 va alege strategia C, iar jucătorul 2 va
alege strategia D cu o probabilitate de ½ şi strategia E cu aceeași probabilitate de ½.
Conform teoremei folk, echilibrul jocului infinit repetat va fi repetarea de un număr
infinit de ori a strategiilor (C, D) sau (C, E), care aduc câştiguri medii de (0, 1) pentru fiecare
etapă a jocului.
Problema 3

Pentru problema dilemei prizonierului infinit repetate (figura următoare), să se determine

care este pragul δ pentru care jucătorii vor adopta un comportament cooperativ în cadrul
jocului.

Jucător 2
A N
A -8,-8 -10,0
Jucător 1
N 0,-10 -2,-2

Rezolvare.
Pentru acest joc câştigul minmax este asigurat de strategia (A, A) cu u( A , A)=(−8,−8)
.
Câştigul de cooperare este u( N , N )=v deoarece (-2, -2) >(-8, -8).
Câştigul adus de deviere pentru jucătorul 1 va fi.
u1 = max u i (., N )=0
a∈ { A , N } .
Observăm că u1 > v 1 >u1 ,(0>−2>−8 ) - analog pentru jucătorul 2.
De aici obţinem câştigul mediu de deviere al jucătorului 1 pentru jocul infinit repetat:
u1 D=(1−δ 1 )maxu 1 (a )+ δ 1 u 1= (1−δ 1 )u1 +δ 1 u1
a .
Câştigul mediu de cooperare va fi:

u1C =v 1 - deoarece câştigă la fiecare etapă valignl¿1¿¿ , deci şi în medie valignl¿1¿¿ .

De aici rezultă:
v 1−u 1
u1 D=u1C ⇒( 1−δ 1 ) u1 +δ 1 u1 =v 1 ⇔ δ 1 =
v 1−u 1 sau

u1 −v 1 0−(−2 ) 2
δ 1= = = =0 , 25
u1 −v 1 0−(−8 ) 8
Cu alte cuvinte pragul δ de la care jucătorii vor adopta un comportament cooperativ

va fi δ=0,25 , respectiv pentru orice δ ∈(0.25 ;1 ) jucătorii vor coopera.

Observaţie Jocul fiind simetric obţinem δ 1=δ 2 =0 , 25 .
Probleme propuse

Problema 1

Considerăm un joc infinit repetat, pentru care jocul-etapă este un joc static, descris prin
matricea câştigurilor în figura următoare.
2
S D

S 1,-1 5,4
1
J 2,3 6,2

Se cere:
Pentru ce valori ale factorilor de discount poate câştiga strategia (S,D) în fiecare etapă?

Problema 2
Trei oligopolişti care produc acelaşi bun omogen acţionează pe o piaţă unde care funcţia
de cerere inversă este:

a
{
P(Q)=¿ a −b⋅Q, daca Q< ¿ ¿¿¿
b , cu a, b  R, strict pozitive.
Q = q1 + q2 +q3 , iar qi reprezintă cantitatea produsă de firma i. Vom presupune, de asemenea, că
fiecare firmă are costul marginal c şi nu există costuri fixe. Firmele aleg cantităţile pe care le vor
produce şi urmăresc maximizarea profitului.
Se cere să descrieţi jocul sub formă extinsă şi să determinaţi echilibrul acestuia în
următoarele situaţii:
a) desfăşurarea jocului este următoarea: în prima etapă va alege cantitatea produsă firma
1, după care , firmele 2 şi 3 observând cantitatea aleasă de firma 1, vor alege
simultan cantităţile produse iar jocul ia sfârşit.
b) În prima etapă vor alege simultan cantităţile produse firmele 1 şi 2 , după care firma
3, observând alegerile firmelor 1 şi 2 îşi va alege cantitatea produsă.
c) Generalizaţi pentru n etape acest joc şi determinaţi forma echilibrului.