CONCEPTE FUNDAMENTALE

Economia globală se află în mijlocul celei mai profunde şi mai extinse recesiuni din era
postbelică. Economia U.E. nu este cruţată nici ea.
Puternica intensificare a crizei financiare din toamna anului 2008 a determinat
încetinirea creşterii economice globale, care, la rândul său, a slăbit și mai mult sectorul
financiar.
În timp, acţiunile politice ambiţioase, adoptate de către guvernele şi băncile centrale,
la sfârșitul toamnei 2008, au împiedicat o prăbușire a sistemelor financiare şi au reuşit să
aducă un anumit grad de stabilitate, dar pieţele şi instituţiile financiare rămân în continuare
sub stres.
Economia globală se află într-o recesiune profundă. Situaţia economică continuă să fie
extrem de incertă. Încrederea investitorilor în sectorul bancar rămâne fragilă, în pofida
îmbunătăţirii care a marcat unele segmente de piaţă. Această previziune presupune că
măsurile deja în vigoare de susţinere a sectorului bancar vor începe să aibă un impact mai
puternic în următoarele trimestre, ceea ce, de asemenea, facilitează transmiterea orientării
politicii monetare de susţinere a economiei reale.
O performanţă îmbunătăţită a sectorului bancar, realizată până la sfârşitul anului
2009, ar trebui să ofere baza pentru un reviriment al împrumuturilor bancare. Pe măsură ce
criza financiară s-a intensificat, comerţul global şi producţia industrială practic s-au prăbuşit,
în ultimul trimestru al anului 2008. Indicatorii statistici sugerează o contracţie puternică a
PIB-ului real, care a continuat şi în primul trimestru al anului 2009.
Privind în perspectivă, condiţiile financiare mai strânse, precum şi slaba încredere în
sistemul financiar vor continua să cântărească greu asupra activităţii economice, dar ele sunt
susceptibile a fi treptat compensate de impactul puternic al politicilor macroeconomice
expansioniste.
Recesiunea a lovit la nivel mondial. PIB-ul mondial s-a contractat cu aproximativ
1,5% în 2009, chiar dacă recesiunea a devenit mai puțin pronunţată în economiile avansate.
PIB-ul a scăzut cu aproximativ 3% în S.U.A. şi cu 5,25% în Japonia în anul 2009.
Mai mult decât atât, încetinirea creşterii economice a afectat din ce în ce mai mult
economiile emergente şi în dezvoltare.
Deşi China pare a fi într-o poziţie relativ bună pentru a suporta recesiunea la nivel
mondial, având în vedere arsenalul de instrumente de politică încă disponibile, creşterea ei
economică a marcat o încetinire considerabilă în anul 2009 (până la aproximativ 6%).
Ca efect al impactului politic stimulator semnificativ la nivel mondial şi al reluării
treptate a fluxurilor comerciale, creşterea economică globală este de aşteptat a recupera din
deficit pentru a atinge 2% în 2010, deși PIB-ul mondial a scăzut cu 1,5% în 2009.
În acest context, PIB-ul s-a contractat cu 4%, atât în U.E., cât şi în zona euro, în 2009.
Încetinirea va afecta aproape toate statele membre, care vor înregistra rate de creştere
negative în acest an.
Pentru ambele zone (U.E.27 și zona euro), PIB-ul ar trebui să se stabilizeze în 2010 și
să înceapă, apoi, un proces de recuperare treptată, odată cu îmbunătăţirea condiţiilor
financiare, creșterea cererii externe şi susţinerea politicilor macroeconomice.
 Inflaţia a continuat să scadă în 2009, în timp ce șomajul, deficitul bugetar și debitele
s-au majorat.
La nivelul U.E.27, diferențele dintre statele membre privind creșterea economică sunt
mari. În cazul celor mai mari cinci economii ale U.E., PIB-ul real s-a contractat, în 2009: cu
aproximativ 5,5% în Germania, 4-4,5% în Italia şi Regatul Unit și cu 3% în Franţa şi Spania.
Activitatea economică este de aşteptat să se stabilizeze în linii mari, în toate
economiile mai mari, în 2010, cu excepţia Spaniei, care se va confrunta cu o contracție de
aproape 1%. Mai mult decât atât, creşterea populaţiei continuă să joace un rol pozitiv în
cazul Spaniei, deoarece scăderea PIB-ul pe cap de locuitor (-4,5%), este în concordanţă cu
media zonei euro în anul 2009 şi este preconizată a se reduce la -2%, în 2010.
De asemenea, recesiunea va afecta grav componentele cererii, cu excepţia consumului
guvernamental şi a investiţiilor publice. Acestea sunt susţinute de stimulii bugetari propuși
în Planul european de redresare economică. În anul 2009, exporturile şi investiţiile s-au
contractat deosebit de puternic (cu 12,75% şi, respectiv, cu 10,5%). Exporturile europene
reflectă situația grea a comerțului mondial, în timp ce declinul investițiilor evidențiază lipsa
încrederii investitorilor, perspectiva sumbră legată de evoluția cererii, un declin puternic în
utilizarea capacităţilor de producţie şi înăsprirea condiţiilor de finanţare.
Mai mult decât atât, în timp ce o acumulare involuntară de stocuri a contribuit în
mod pozitiv la creşterea PIB-ului, spre sfârşitul anului 2008, o corecţie este acum de aşteptat,
care ar putea avea un impact negativ semnificativ asupra activității economice pe termen
scurt. Consumul privat este, de asemenea, previzionat să scadă, ca efect al deteriorării
condițiilor de pe piața muncii, cu toate că impactul negativ asupra creşterii venitului real
disponibil este parţial compensat de scăderea rapidă a ratei inflaţiei.
În ceea ce priveşte măsurile fiscale discreţionare, unele dintre ele au ca scop
stimularea consumului sau sprijinirea creşterii veniturilor. Creșterea consumului
guvernamental şi investiţiile publice ar trebui să consolideze, de asemenea, activitatea
economică. Se consideră că lipsa acestor stimuli ar fi determinat reducerea creșterii PIB-ului
cu 1% în 2009 și cu 0,65% în 2010.
Pieţele factorului muncă nu pot scăpa nici ele de recesiune. Reflectând lag-ul obișnuit
dintre modificările apărute în ocuparea forţei de muncă şi în nivelul producţiei, ocuparea
forţei de muncă s-a contractat cu 2,5%, atât în U.E.27 cât şi în zona euro în 2009 şi se va
contracta cu 1,5% în 2010. Ocuparea forţei de muncă ar putea scădea astfel, la aproximativ 8
milioane şi jumătate de persoane în 2010, în contrast evident cu crearea netă de 9,5 milioane
de locuri de muncă în perioada 2006-2008.
Ca efect cumulat, rata şomajului se estimează că va creşte în U.E.27 până la aproape
11% în 2010 (11,5% în zona euro). În timp ce acest fenomen se manifestă la nivelul tuturor
statelor membre, cele mai pronunţate creşteri ale ratei şomajului sunt aşteptate în ţările care
se confruntă cu un regres substanţial de activitate (în construcţii, în special), precum Estonia,
Irlanda, Letonia, Lituania şi Spania.
Datorită situației piețelor factorului muncă şi a scăderii capacităţii de utilizare a
acestuia în diferite ţări şi sectoare ale economiei, presiunile salariale nominale ar trebui să
scadă considerabil până la sfârșitul anului 2010.
Inflaţia datorată creșterii preţurilor de consum s-a moderat în ultimele luni, urmând
tendința de la nivel mondial. Aceeași evoluție o prezintă și preţurile materiilor prime.
Dezinflaţia a continuat în 2009, ajungându-se la o rată a inflației apropiată de 1% în U.E.27
(0,5% în zona euro). Scăderi semnificative ale ratelor inflației sunt așteptate în economiile
baltice şi în Bulgaria, care au înregistrat o inflație cu două cifre în 2008.
Mai mult, datorită depășirii efectelor negative generate de majorarea prețurilor la
energie și produse alimentare, inflaţia este de aşteptat să scadă treptat până la aproximativ
1,25% în 2010.
Balanțele comerciale nu se vor modifica (importurile scăzând mult în comparație cu
exporturile), deficitul contului curent va deveni 2% din PIB în U.E.27 și 1,25% în zona euro,
pe perioada 2009-2010.
Deficitul bugetar a fost mai mult decât dublu în 2009 în U.E.27, ajungând la 6,8% în
2009, față de la 2,3% din PIB în 2008, cu o evoluție similară pentru zona euro. Această
deteriorare este datorată, în parte, impactului încetinirii activității economice, reflectând
importanţa stabilizatorilor automați, dar și importantele măsuri discreţionare care au fost
introduse în cadrul Planului de redresare.

Tabelul 1: Evoluția indicatorilor macroeconomici la nivelul U.E.27

% modificare anuală reală 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
PIB 2,0 3,1 2,9 0,9 -4,2 1,0 1,7
Consumul privat 2,0 2,3 2,2 0,9 -1,7 0,1 1,3
Consumul public 1.6 1.9 1.9 2.2 2,2 1.0 0,1
Investiţiile totale 3,6 6,2 5,4 0,1 -11,5 -2,2 2,5
Ocuparea forţei de muncă 0,8 1,5 1,7 0,7 -2,0 -0,9 0,3
Rata şomajului 8,9 8,2 7,1 7,0 8,9 9,8 9,7
Rata inflației 2,3 2,3 2,4 3,7 1,0 1,8 1,7
Deficit guvernamental (% -2,4 -1,4 -0,8 -2,3 -6,8 -7,2 -6,5
din PIB)
Datoria publică (% din 62,7 61,3 58,7 61,5 73,6 79,6 83,8
PIB)
Soldul ajustat al contului -0,7 -1,1 -1,0 -1,5 -1,4 -1,4 -1,3
curent (% din PIB)

În mod special, ponderea cheltuielilor a crescut cu mai mult de 3% din PIB, în U.E.27,
în 2009 (şi va crește în continuare cu încă 1% în 2010), ca urmare a creşterii prestaţiilor sociale
şi a transferurilor, precum şi a cheltuielilor de capital şi a consumului colectiv, dar şi datorită
declinului considerabil al PIB-ul nominal.
Ponderea veniturilor este de aşteptat să scadă și ea, reflectând efectele veniturilor
anterioare şi eroziunea unor baze de impozitare. Ca rezultat, 21 din cele 27 de state membre
sunt au depășit sau stagnat la peste 3% din PIB, ca valoare de referinţă în 2009. O nouă
deteriorare a perspectivelor bugetare este de aşteptat în 2010, ca efect al nemodificării unor
politici macroeconomice și faptului că o parte a creșterii economice este potențială. Acest
lucru va determina creşterea deficitului la peste 7% din PIB la nivelul U.E.27.
În plus faţă de situaţia bugetară precară, datoria publică este, de asemenea, afectată
de măsurile din Planurile de salvare financiară, cum ar fi recapitalizarea bancară. În
general, datoria publică brută este de aşteaptat să crească, de la 61,5% din PIB în 2008, la
72,5% în 2009 şi 79,5% în 2010, în U.E.27 (respectiv, de la 69% în 2008, la aproape 84% în 2010,
în zona euro).
 Incertitudinile multiple legate de situaţia economică şi de perspectivele dezvoltării
evidențiază faptul că economia mondială se confruntă cu cea mai gravă recesiune de după al
doilea război mondial. În condițiile acestei recesiuni profunde, riscurile importante se
mențin. Un astfel de risc ar fi acela al agravării estimărilor privind evoluția activității
economice, în special ca efect al impactului crizei financiare şi al feed back-ului negativ
dintre diferite sectoare ale economiei.
De exemplu, o deteriorare mai accentuată a economiei reale poate agrava
mecanismele de corecţie ale pieței legate de menaje în unele ţări şi poate consolida, procesul
de recuperare a datoriilor bancare. Unele economii, cu substanţiale nevoi externe de
finanţare, se confruntă cu riscul unor schimbări bruşte în preferinţele de risc ale investitorilor
și cu dificultăţi în asigurarea finanţării necesare, așa cum este cazul economiilor din Europa
Centrală şi de Est.
Mai mult decât atât, nu poate fi exclus faptul că încetinirea creşterii economice pe
scară largă poate declanşa distorsionarea măsurilor comerciale protecţioniste.

Tabelul 2: Evoluția indicatorilor macroeconomici la nivelul zonei euro

% modificare anuală reală 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
PIB 1,7 2,9 2,7 0,8 -4,1 0,9 1,5
Consumul privat 1,8 2,0 1,6 0,5 -1,1 0,0 1,1
Consumul public 1,5 1,9 2,2 2,0 2,3 0,9 0,3
Investiţiile totale 3,3 5,6 4,4 0,0 -10,8 -2,6 1,8
Ocuparea forţei de muncă 0,7 1,4 1,7 0,7 -2,1 -1,0 0,1
Rata şomajului 9,0 8,3 7,5 7,5 9,4 10,3 10,4
Rata inflației 2,2 2,2 2,1 3,3 0,3 1,5 1,7
Deficit guvernamental (% -2,5 -1,3 -0,6 -1,9 -5,3 -6,6 -6,1
din PIB)
Datoria publică (% din PIB) 70,0 68,3 66,0 69,3 78,7 84,7 88,5
Soldul ajustat al contului 0,2 0,1 0,4 -0,7 -0,8 -0,6 -0,5
curent (% din PIB)

Pe de altă parte, punctele de cotitură ale evoluției macroeconomice sunt greu de

detectat. O anumită stabilizare a fost recent observată, indicatorii din unele sectoare
indicând o timidă tendință de recuperare.
Date fiind evoluțiile macroeconomice negative fără precedent în ultimii 25 ani, putem
considera că punctul de minim a fost atins. Pe de altă parte, punerea în aplicare a numeroase
măsuri propuse pentru reasigurarea stabilităţii pieţelor financiare şi pentru a sprijini
economia s-ar putea dovedi eficace în recâștigarea încrederii investitorilor și consumatorilor.

Capitolul 1: DEZVOLTAREA ECONOMICĂ LA NIVEL AGREGAT

1.1. Recesiunea globală: cât de rău, cât timp?

În timp ce epicentrul crizei, care provine de pe pieţele primare din S.U.A. din 2007,
este situat în economiile avansate, undele de șoc au ajuns să afecteze acum toate regiunile
lumii.
 Având în vedere slăbiciunile apărute la nivelul comerțului şi creşterii economice
globale în anul 2009, perspectivele de creştere în 2010 devin tot mai incerte. În anul 2009, cu
excepţia Chinei şi Indiei, este outputul s-a contractat în principalele economii din întreaga
lume. Având în vedere natura crizei actuale, care se manifestă la nivel global şi a cărei
origine se regăsește în sistemul financiar şi bancar, economia mondială va începe cel mai
probabil să crească în 2010.
Studiile reliefează o creștere negativă a economiei mondiale în 2009 (-1,5% ), urmată
de alta minoră (sub 2%) în 2010. O astfel de evoluție va avea grave consecințe asupra
locurilor de muncă, ratele șomajului fiind prognozate a atinge mai mult de 10% în S.U.A. și
U.E.27, în 2010. În China, pierderile de locuri de muncă se ridică deja la cel puţin 20 de
milioane.
Una dintre cele mai dramatice evoluţii este aceea legată de căderea schimburilor
comerciale la nivel mondial, cu 11% în 2009, urmată de o creștere, de doar 0,75%, în 2010.
În acelaşi timp, presiunile inflaţioniste la nivel mondial au scăzut rapid în ultimele
luni, cu consecințe asupra scăderii preţurilor input-urilor la nivel mondial. Acest declin al
prețurilor menționate, care se manifestă în principalele regiuni ale lumii, se datorează
preţurilor materiilor prime mai mici decât anul trecut, scăderii dramatice a cererii şi
condiţiilor mai proaste de pe piaţa forţei de muncă.
Riscurile la nivel global legate de creşterea economică şi de inflaţie apar ca fiind
relativ echilibrate.
Economia mondială se confruntă cu cea mai severă recesiune, de la al doilea război
mondial. La nivel mondial, activitatea economică s-a contractat brusc.
Producţia industrială a scăzut în majoritatea ţărilor, la sfârşitul anului 2008, şi cele
mai recente date indică faptul că viteza de declin a acestei producții încă nu a scăzut, inclusiv
în S.U.A. PIB-ul S.U.A. s-a contractat cu 1,6% în trimestrul patru al anului 2008, datorită
evoluției consumului privat şi investiţiilor. În anul 2009, am asistat la o contracţie de o
magnitudine similară.
PIB-ul Japoniei s-a contractat în trimestrul patru al anului 2008 cu 3,2% față de
trimestrul anterior, ca efect al evoluției negative a investițiilor și a exporturilor nete.
În U.E.27, al patrulea trimestru al anului 2008 a înregistrat un declin de 1,5% față de
cel anterior, care reflectă o diminuare puternică a cererii externe, impactul marilor corecţii ale
pieţelor imobiliare în unele ţări (de exemplu, SUA, precum şi unele state membre ale U.E.) şi
constrângerile mai stricte de finanţare.
În China, PIB-ul a crescut cu 6,8% în 2008. În 2009, rata de creștere a PIB-ului Chinei
a scăzut la 6,1%.
În India, PIB-ul a scăzut brusc, în trimestrul patru al anului 2008, în principal datorită
evoluției investiţiilor şi exporturilor. În China şi India, ratele de creştere de la sfârşitul anului
2008 au reprezentat jumătate din ceea ce acestea au fost în 2007.
Mai mult decât atât, indicii productiei industriale au prezentat reduceri procentuale
de două cifre, în special în marile state în dezvoltare, cum ar fi Brazilia, Taiwan, Turcia şi
Rusia, fapt ce a condus la creșterea îngrijorării la nivel mondial.
Recesiunea a continuat să crească în ultimul trimestru al anului 2008, toate
componentele cererii fiind afectate în economiile avansate, iar inventarele crescând abrupt
(cu excepţia S.U.A). Consumul privat a fost afectat de ajustările de pe pieţele forţei de muncă
şi de nivelul scăzut de încredere. Vânzările cu amănuntul, în economiile avansate şi în cele
emergente, au scăzut. În unele ţări, cum ar fi S.U.A., pierderile de locuri de muncă s-au
manifestat pe scară largă, fapt ce a condus la diminuarea echității şi a bunăstării menajelor.
La nivel global, investiţiile s-au menținut în scădere în ultimul trimestru al anului
2008, în conformitate cu deteriorarea rapidă şi dramatică a mediului de afaceri şi cu
eroziunea profiturilor corporațiilor. Producţia industrială s-a prăbuşit, în timp ce stocurile au
crescut.

2 State dezvoltate
0 State în dezvoltare

-2

-4
1998

2000

2004

2008
2002

2006

2010

Figura 1.1: Rata de creștere economică în economiile non-U.E. (%)

Creșterea stocurilor în unele economii avansate (de exemplu, Japonia şi zona euro),
pare să fi fost însemnată, în ultimul trimestru al anului 2008 (nu este cazul și în S.U.A.). În
Japonia, crearea stocurilor a fost singura componentă care a contribuit în mod pozitiv la
creştere, în ultimul trimestru al anului 2008.
Prăbuşirea la nivel mondial a producţiei industriale a coincis cu un declin puternic al
fluxurilor comerciale internaţionale, care reprezintă principalul canal prin intermediul căruia
recesiunea din economiile avansate afectează pieţele economiilor emergente şi în dezvoltare,
împreună cu inversarea fluxurilor financiare. Comerţul mondial a scăzut la o rată anuală de
24% în ultimul trimestru al anului 2008 şi a atins rate similare în anul 2009, situa ție
nemaiîntâlnită de la al doilea război mondial. Pentru economiile dependente de export, în
special cele în dezvoltare din Asia, aceste evoluţii sunt deosebit de dramatice, cu atât mai
mult cu cât cele mai multe dintre aceste economii sunt mici și deschise și se confruntă cu
contracţii ale exporturilor exprimate în două cifre. Internaţionalizarea producţiei din ultimele
două decenii a amplificat efectul de scădere a cererii pe pieţele de export.
Accesul limitat la finanţarea comerțului şi la asigurările de comerţ, în special pentru
economiile în dezvoltare şi întreprinderile mici, a alimentat declinul abrupt din schimburile
comerciale internaționale. Finanţarea comerţului internațional a scăzut în 2008. În plus, în
timpul recesiunilor anterioare, comerţul s-a contractat numai pentru câteva trimestre la rând,
spre deosebire de actuala recesiune, în care se preconizează contracția comerțului
internațional pentru o perioadă mai îndelungată.
 25

20

15

10 State
dezvoltate
5
State în
0 dezvoltare
1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009
-5

-10

-15

Figura 1.2: Evoluția importurilor pe regiuni (%)

Pe lângă această contracţie a comerţului internațional, inversarea fluxurilor de capital

agravează încetinirea ritmului de creștere din economiile de piaţă emergente. 1 Aversiunea
față de risc s-a intensificat, în al patrulea trimestru din 2008, iar capitalul a migrat de pe
pietele emergente, ca urmare a dorinței investitorilor de a nu mai opera în medii economice
prea riscante. Aceasta a cauzat căderea piețelor obligațiunilor în țările în dezvoltare și
limitarea capacității guvernelor din aceste țări de a putea obține credite. Inversarea fluxurilor
de capital a afectat monedele naționale, care s-au depreciat puternic, până în a doua jumătate
a anului 2008, în Asia (Coreea și Indonezia), Rusia, America Latină (Mexic, Brazilia), Turcia
și Europa Centrală. Frecventele ajustări ale ratelor de schimb au fost alimentate de stresul
financiar continuu din economiile avansate şi de evoluţia preţurilor materiilor prime din
unele economii emergente mari.
Principalele monede de rezervă, privite ca refugii, s-au apreciat în termeni nominali
efectivi, până la începutul anului 2008. Faţă de dolarul SUA, renminbi-ul chinez s-a apreciat
în termeni nominali de la începutul anului 2008, această paritate fiind menţinută constantă
până în iulie 2008.
Între timp, alte monede din economiile de piaţă emergente şi în dezvoltare (de
exemplu, won-ul coreean) s-au depreciat și ele. Ţările cu dezechilibre semnificative ale
balanțelor lor de plăți curente şi/sau cele puternic dependente de export (de exemplu,
Brazilia) au experimentat ajustări dureroase ale cursurilor lor de schimb.

1
aceste economii sunt caracterizate de posibilități multiple de câștig dar și riscuri ridicate, legate de variația
cursului de schimb și variația indicelui general al prețurilor.
 China
Japonia
Coreea
Modificarea ratei
Brazilia
nominale de schimb
Regatul Unit
Africa de Sud
S.U.A.

-40 -30 -20 -10 0 10 20 30

Figura 1.3: Modificarea ratei nominale de schimb între 01.01.2008 și 31.03.2009 (%)

Chiar dacă un colaps financiar sistemic a fost evitat, datorită intervenţiilor în paralel
ale guvernelor şi autorităţilor monetare, o vulnerabilitate accentuată continuă să se manifeste
pe mai multe pieţe financiare.
Accentuarea buclei negative de feedback, manifestată la începutul anului 2009, a
exacerbat această vulnerabilitate, mai mult întârziind procesul de recuperare în economia
reală.
Sectorul bancar rămâne fragil, iar previziunile referitoare la pierderile viitoare au fost
revizuite în plus, ajungând la 4 trilioane dolari.2
Recapitalizarea bancară s-a accentuat, în scopul acoperirii pierderilor manifestate
anterior. Cu toate acestea, o buclă de feedback dinspre economia reală spre sectorul
financiar este materializată acum. Totuși, sectorul financiar nu va contribui în mod pozitiv la
creşterea economică, în 2010, așa cum nu a facut-o nici în anul 2009.
O altă buclă de feedback negativ ar putea apărea între sectoarele financiare din statele
industrializate şi economiile emergente, cele din urmă fiind extrem de expuse în dese situații.
În general, stresul financiar global rămâne ridicat. Economiile avansate sunt încă
departe de a restabili încrederea în pieţele interbancare. Pieţele Bond au fost extrem de
volatile, având în vedere perspectivele permanent în schimbare de creştere a inflaţiei și a
gradului de risc.
Economiile de piaţă emergente şi ţările în dezvoltare se confruntă cu o severă lipsă de
finanţare, care afectează atât investiţiile de portofoliu cât şi cele directe, fapt ce a condus la
inversarea fluxurilor de capital.
Scăderea preţurilor materiilor prime, manifestată de la mijlocul anului 2008,
reprezintă un şoc extern demn de remarcat, în afară de criza financiară. Începând din 2009,
se previzionează că preţul petrolului se va reduce la jumătate, iar cele pentru celelalte materii
prime cu aproximativ 30%. Aceasta reprezintă o scădere bruscă în comparaţie cu vârful de
preţ la petrol atins la mijlocul anului 2008, şi se datorează diminuării accentuate a cererii la
nivel global, precum și maturizării crizei financiare.

2
IMF - Global Financial Stability Report, New York, April 2009.
 Cererea globală de produse a scăzut brusc şi acest lucru afectează ţările ale căror
exporturi vizează în principal produse primare de bază (de exemplu, Brazilia, Africa de Sud,
Indonezia).
Oscilația prețurilor acestor mărfuri conduce uneori la schimbări bruşte ale condițiilor
schimburilor comerciale, care afectează în mod negativ unele ţări (de exemplu, Rusia) şi au
un impact puternic asupra dinamicii cursului de schimb.

Tabelul 1.1: Mediul economic internațional

% modificare reală anuală 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Creşterea reală a PIB-ului
S.U.A. 2,9 2,8 2,0 1,1 -2,9 0,9
Japonia 1,9 2,0 2,4 -0,7 -5,3 0,1
Asia (exclusiv Japonia) 8,3 9,1 9,7 6,9 3,3 5,6
d.c. China 10,4 11,7 13,0 9,0 6,1 7,8
ASEAN43 + Coreea 5,0 5,4 5,7 4,2 -0,3 3,3
Ţările candidate 8,0 6,7 4,8 1,3 -3,6 2,1
CSI 6,7 8,4 8,5 5,6 -3,8 1,4
d.c. Rusia 6,4 7,7 8,1 5,6 -3,8 1,5
America Latină 4,6 5,4 5,6 4,2 -1,6 1,6
Africa sub-sahariană 5,6 6,5 6,6 5,2 2,5 3,5
Economia mondială 4,5 5,1 5,1 3,1 -1,4 1,9
Comerțul mondial cu mărfuri
Creşterea importurilor mondiale 8,5 9,5 6,7 2,6 -11,4 0,9
Creșterea exporturilor mondiale ..... 9,3 8,9 3,6 -10,7 2,1
(exclusiv U.E.27)

1.2. Răspunsuri politice ambiţioase

Ca o reacţie la şocurile economiei mondiale, răspunsurile politice au crescut. Accentul

se pune pe gestionarea situaţiilor de criză şi asigurarea faptului că încetinirea creşterii
economice nu se agravează în continuare.
Pachete financiare de salvare au fost puse în aplicare de timpuriu, cu scopul de a
stabiliza rapid disfuncţiile din sistemul financiar. Această politică de răspuns la criza
financiară şi la recesiunea economică a luat forma unor măsuri fiscale şi monetare care vizau
reducerea masei monetare.
Măsuri de stimulare fiscală sunt în curs de aplicare în economiile avansate şi în
dezvoltare. Aceste măsuri tind să fie relativ similare între ţări, deoarece includ acţiuni pentru
a stimula cererea, investiţiile în infrastructură şi subvenţii temporare pentru investiţii
(măsuri care vizează menținerea lucrătorilor pe piaţa forţei de muncă), şi politici care să
vizeze stimularea inovaţiei. În ansamblu, pachetele fiscale au început să aibă efecte benefice,
de la jumătatea anului 2009.
Pe de altă parte, simplificarea fără precedent a politicii monetare, inclusiv sub forma
ajustării ratei de schimb în cazul multor economii de piaţă emergente, a determinat
adoptarea unor măsuri neconventionale. Având în vedere deteriorarea situaţiei economice, o
multitudine de măsuri de politică economică au fost adoptate pentru a evita adâncirea în

3
Indonezia, Malaezia, Filipine, Thailanda.
continuare a crizei şi prelungirea recesiunii. Autorităţile monetare dispun de mari lichidități
și încearcă să utilizeze o gamă largă de instrumente aflate la dispoziţia lor.
Federal Reserve, de exemplu, a lansat un program pentru a revigora tranzacțiile cu
active securizate, prin furnizarea de finanţare ”low-cost” pentru investitori (de exemplu,
fondurile de hedging), pentru a cumpăra titluri de valoare. Mai important, Federal Reserve
va achiziţiona acum, pe termen mai lung, titluri de trezorerie din S.U.A. Acest pas este, în
general, văzut ca o monetizare parţială a deficitelor publice, punându-se acum întrebarea
referitoare la strategia de ieşire din impas.
Un alt exemplu îl constituie Banca Japoniei, care, pe lângă reducerea ratei de schimb,
a adoptat mai multe măsuri pentru a oferi lichiditate şi sprijin pieţei financiare, inclusiv prin
creşterea cantității lunare de obligaţiuni de stat cumpărate şi luarea de măsuri pentru a
facilita activitatea financiară.
G20 a contribuit în mod semnificativ la asigurarea stabilității financiare mondiale şi la
crearea condiţiilor de creştere economică. În urma iniţiativei U.E., în noiembrie 2008, liderii
G20 au stabilit o agendă globală de răspuns la criza financiară, care a inclus coordonarea
politicilor economice, respingerea măsurilor protecţioniste, principii pentru întărirea
sistemele de reglementare pe pieţele financiare, precum şi reforma guvernării economice
globale.
La summit-ul de la Londra, din aprilie 2009, liderii au convenit asupra implementării
detaliate a acestor principii. Realizările generale ale summit-ului de la Londra sunt
semnificative şi vor avea un impact real, prin:
 hotărârea de a face ceea ce este necesar pentru a restabili locuri de muncă şi creşterea
economică (restabilirea canalelor de credit, coordonarea stimulilor fiscali);
 extinderea semnificativă a reţelei de reglementări financiare, reducerea prociclicităţii
din sistemul financiar, precum şi consolidarea cooperării în supravegherea fenomenelor;
 consolidarea instituţiilor financiare internaţionale şi a resurselor lor;
 angajamentul de a menține pieţele deschise, în conformitate cu documentele
adoptate în runda Doha;
 implementarea unui program echitabil și durabil de recuperare și de reducere a
emisiilor de carbon.
Uniunea Europeană a contribuit la succesul summitului G-20. Semnalul puternic al
unităţii la nivel mondial în faţa crizei în desfăşurare este de a ridica gradul de încredere în
economie. Primele reacții ale pieței, după încheierea summitului, au confirmat acest lucru.