Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INVATAMANT CU FRECVENTA
Disciplina: Gimnastica
Grupa : 102
Mişcările braţelor
- ridicare – coborâre - depărtare – apropiere - întindere – îndoire - rotare
Mişcările trunchiului
- înclinare - aplecare - îndoire - răsucire
- ridicare – coborâre – rotare - balansare – val
- developare
– răsucit.
Poziţiile braţelor
- Poziţiile principale ale braţelor întinse sunt:
A. PE DIRECŢIILE PRINCIPALE
- braţe înainte - braţe lateral - braţe sus - braţele jos
B. PE DIRECŢIILE INTERMEDIARE, la 45° faţă de două direcţii, existente într-un singur plan (fro
- lateral-jos - lateral-sus - înainte-jos
Poziţiile trunchiului
- drept; - înclinat - aplecat - îndoit – răsucit - aplecat răsucit
Îndoite
- semi îndoite - îndoite - ghemuit - sprijin ghemuit
V. Mişcări de balans
2. LUAREA ELANULUI
Luarea elanului este o acţiune specifică, efectuată pentru începerea balansului
în atârnat. Se cunosc trei procedee:
- Balans bici
- Din forţă
- Combinat
3. STABILIRE
Prin stabilire se înţelege trecerea prin balans dintr-o poziţie mai joasă intr-una
mai înaltă. Se execută înainte sau înapoi, la paralele, bară, inele, paralele
inegale ex. “stabilire înainte la paralele”, “stabilire înainte la inele”, “stabilire
înapoi la inele”.
4. RĂSTURNĂRI
Răsturnarea la aparate presupune trecerea corpului din atârnat în sprijin printr-
o mişcare circulară. Se execută la bară, inele, paralele inegale.
5. ÎNDREPTĂRI
Îndreptarea reprezintă trecerea dintr-o poziţie mai joasă într-una mai înaltă,
din atârnat în sprijin, prin îndoire, urmată de o întindere progresivă cu blocare
din articulaţiile coxo-femurale şi a acţiunii de presare cu mâinile asupra barei.
Îndreptările diferă în funcţie de aparat, poziţia iniţială şi finală, precum şi de
natura elementului ex. “îndreptare în sprijin”, “îndreptare călare”, “îndreptare
înainte în sprijin înapoi”, “îndreptare căzută”, ”îndreptări în sprijin la bară şi
paralele”, “îndreptare lungă”, etc.
Un gen specific de îndreptare îl reprezintă îndreptarea progresivă. Această
mişcare presupune îmbinarea mai multor acţiuni şi se execută la paralele.
6. SUB-BALANSĂRI
Sub-balansarea presupune trecerea prin balans dintr-o poziţie mai înaltă într-
una mai joasă. Prima parte a mişcării este o semi rotare cu îndoire uşoară din
articulaţiile coxo-femurale, după care urmează întinderea corpului cu presare
pe bară înapoi şi în jos. Sub-balansarea constituie la începătoare un element
specific de legătură, precum şi o coborâre de pe aparat.
7. ROSTOGOLIRI
Rostogolirea se execută la paralele (în depărtat) şi la bârnă.
8. RĂSUCIRI
Răsucirea este o mişcare de rotaţie executată în jurul axei umerilor.
Caracteristica mişcării este acţiunea de îndoire din şold în finalul acţiunii.
Mişcarea este specifică inelelor şi se execută înainte şi înapoi.
8.1. CILINDRU
Mişcarea este asemănătoare cu răsucirea, deosebirea constând numai în faptul
că aceasta se termină cu corpul întins, în atârnat răsturnat. Se execută înainte şi
înapoi, cu balans amplu.
9. ROTĂRI
Rotările sunt mişcări circulare ale corpului, executate în jurul unei axe fixe.
În funcţie de traiectoria centrului de greutate al corpului, pot fi:
Rotări mici: “roata călare înainte”, “roata călare înapoi”(bară, paralele
inegale),”roata înainte în sprijin ”, “roata înapoi în sprijin ”(bară, paralele
inegale), “roata dorsală înainte ”, “roata dorsală înapoi”.
11. ÎNTOARCERI
Întoarcerile reprezintă o grupă de mişcări, care presupun o schimbare a
direcţiei, executată în jurul axului longitudinal al corpului. Se execută cu sprijin
şi atârnat la paralele inegale. Aceste acţiuni constituie mijloace
corespunzătoare de alcătuire a unor combinaţii.
Cele mai cunoscute elemente din această grupă sunt:
Schimbul: reprezintă o întoarcere cu schimbarea succesivă a apucării de pe o
bară pe alta şi se execută la paralelele (înainte şi înapoi); schimbul înainte în
stând pe mâini
Coroana: este o mişcare de întoarcere de 180 grade în jurul unui braţ din
“sprijin facial” în “sprijin dorsal”. Se execută la cal, bară, paralele inegale.
Şurubul: această mişcare reprezintă o întoarcere de 180 grade în sprijin pe unul
şi pe ambele braţe. Este specifică calului cu mânere.
c) Cercurile: reprezintă balansuri peste, circulare, executate cu unul sau cu
ambele picioare.
Cercul cu un picior are următoarele variante:
- cerc cu un picior din sprijin
- cerc cu un picior din sprijin dorsal
- cerc opus din sprijin (stânga, dreapta)
- cerc opus din sprijin dorsal
Cercul cu ambele picioare se mai numeşte şi cercul dublu şi este alcătuit din
două balansuri peste, cu ambele picioare. Reprezintă elementul de bază la cal
cu mânere. Dacă gimnastul se găseşte în sprijin transversal faţă de axa
aparatului, atunci execută un cerc transversal. Această mişcare se realizează la
capătul aparatului sau pe mâner:
- cerc spre stânga
- cerc spre dreapta
- cerc transversal
Prin îmbinarea cercului cu diferite deplasări laterale, sau cu întoarceri, s-au
creat diferite procedee cu denumiri specifice convenţionale, ca: transport,
coroană, coroană dublă, tramlot, elveţian, şurub (cel dorsal), şurub rus, ocolire,
etc. 13. COBORÂRI
Coborârile de pe aparat prezintă mişcări de mare elan, cu părăsirea aparatului,
urmată de zbor liber. Se execută din atârnat şi sprijin. Mişcările folosite în acest
scop sunt salturile şi diferite procedee de sărituri.
Formele mai simple de coborâre cuprind mişcări executate din sprijin cu
ghemuire, cu corpul îndoit, cu picioarele depărtate.
Coborârile cu corpul întins şi prin salt cu sau fără întoarceri sunt elemente de
mare efect. Aparatele care permit executarea celor mai spectaculoase coborâri
sunt: bara, paralelele, inelele şi bârna ex. “coborâre cu corpul întins de la bară”,
“salt întins înapoi”, “salt dublu grupat înapoi”.
sus
- Săriturile sunt redate forma calului şi în mod schematic şi forma trambulinei.
- Paralelele se redau printr-o dreaptă orizontală, care se sprijină pe două
segmente de dreaptă paralele, mărginite de linia solului.
- Bara fixă este sugerată printr-un punct, dar este privită din profil.
- Paralelele inegale sunt redate prin două puncte de la care pornesc semi-
drepte pentru a sugera mai bine aparatul.
- Silueta executantului se realizează prin contur sau desen liniar, iar în funcţie
de poziţia faţă de aparat, aceasta va fi redată din lateral, din faţă sau din spate.
Partea aparatului, părţile corpului sau segmentele lui situate mai aproape faţă
de cel care desenează sunt prezentate neîntrerupt.
Părţile aparatului, corpului sau segmentele lui situate mai departe se întrerup
la nivelul suprapunerilor
1. MIŞCĂRILE DE FORŢĂ
Mişcările de forţă se referă la treceri lente ale corpului dintr-o poziţie într-alta,
de jos în sus, de sus în jos, precum şi pe acelaşi nivel.
2. ELEMENTELE STATICE de forţă sunt poziţii menţinute.
1. MIŞCĂRILE DE FORŢĂ pentru acţiunile care asigură mişcarea de jos în sus sau
pe acelaşi nivel se folosesc termenii:
– Tragere
- Răsturnare lentă
- Ridicare (ex. “ridicare în stând pe mâini prin diferite procedee”:; “ridicări în
planşă”; “planşă înainte”)
- Roată (ex. “roată lentă înainte”)