Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fotbalul, acest jocul cu mingea, are un trecut destul de îndepărtat, evoluţia lui se
pare că începe tocmai din China. În diferite regiuni ale lumii şi în anumite perioade, jocul cu
mingea a fascinat milioane şi milioane de oameni. Denumirile sub care era cunoscut fotbalul
sunt diverse: Grecia şi Roma antică – Aporaxis sau Episkiros respectiv Harpastum; Franţa şi
Italia medievală – La Soule respectiv Gioco del calcio . Semnale ale practicării unor forme de
joc cu mingea s-au descoperit şi în Egipt, Japonia, Mexic, America de Sud.
Prima ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal a avut loc în Uruguay în anul 1930,
unde echipa ţării gazdă a câştigat primul titlu mondial. Au urmat: Italia 1934 –Italia; Italia
1938 – Franţa; Uruguay 1950- Brazilia; 1954 Germania – Elveţia; 1958 Brazilia – Suedia;
1962 Brazilia – Chile; 1966 Anglia – Anglia; 1970 Brazilia – Mexic; 1974 Germania -
Germania; 1978 Argentina – Argentina; 1982 Italia – Spania; 1986 Argentina – Mexic; 1990
Germania – Italia; 1994 Brazilia – SUA; 1998 Franţa – Franţa; 2002 Brazilia - Korea şi Japonia;
2006 Italia – Germania;
Federaţia Română de Fotbal a luat fiinţă la 16 februarie 1930, iar din anul 1931 este
afiliată la FIFA, şi reprezintă structura fotbalistică supremă din România. Federaţia Română
de Fotbal a fost constituită şi funcţionează în conformitate cu Legea educaţiei fizice şi
sportului nr.69/2000, fiind avizată de Ministerul Tineretului şi Sportului. Statutele şi
regulamentele FIFA şi UEFA sunt obligatorii pentru F.R.F. şi membrii afiliaţi la F.R.F.
În România, fotbalul a avut o evoluţie începând cu primii ani ai secolului XX, care a
fost adus de studenţii care studiau la Paris, Londra, Berlin, Viena, Budapesta. În acea
perioadă, Ardealul a cunoscut o creştere considerabilă a fotbalului concretizat prin
infiinţarea mai multor echipe. După primul război, dar mai ales după cel de-al doilea, fotbalul
a cunoscut un progres fără precedent, fapt care a dus la creşterea numărului de jucători
legitimaţi şi la creşterea numărului de echipe care au format un sistem competiţional
eşalonate pe pe cinci divizii. Răspândirea fotbalului a fost atât de vastă încât acesta a fost
introdus şi în programele de educaţie fizică şi sportivă din şcoli. În România zilelor noastre
educaţia fizică şi sportul înglobează totalitatatea formelor de activitate care, în decursul
timpului, au apărut, s-au dezvoltat şi perfecţionat ca elemente constitutive ale sistemului
naţional de educaţie fizică şi sport.
Aceste echipe vor aduce rezultate foarte bune în contul fotbalului românesc;
rezultate excepţionale au realizat echipe ca: Steaua Bucureşti – C.C.E.- 1986, finalistă-
1989,Cupa Intercontinentală- finalistă 1986, Super Cupa Europei- 1987, Dinamo Bucureşti –
semifinalistă C.C.E.- 1984, Cupa Cupelor – 1990, Universitatea Craiova semifinalistă Cupa
UEFA- 1983.
La nivelul echipe naţionale România a participat la 7 turnee finale ale C.M.( Uruguay-
1930, Italia- 1934, Franţa- 1938, Mexic- 1970, Italia- 1990, U.S.A.- 1994, Franţa- 1998) şi 3
turnee finale ale C.E.( Franţa- 1984, Anglia-1996, Belgia şi Olanda-2000). Cam acestea ar fi
cele mai importante realizări ale fotbalului românesc, chiar dacă aceste performanţe au fost
realizate în ultimele două decenii. În momentul de faţă fotbalul românesc trece printr-o
perioadă mai slabă în ceea ce priveşte rezultatele, doar evoluţiile echipelor Steaua
Bucureşti, Dinamo Bucureşti şi Rapid Bucureşti, care s-au calificat în grupele Cupei UEFA, au
mai redus din amărăciunea atâtor rezultate slabe.