Page 3 of 5 

Apariţia regulamentului de joc

Jocul de fotbal s-a jucat sub o formă sau alta, încă din antichitate, iar apariţia primului
regulament a părut abia în anul 1860, în Anglia.

            Înaintea acestei date, fotbalul se juca foarte dur, de multe ori confundându-se cu
rugbyul. Evoluţia sa a fost anevoiasă. Cele două echipe aveau doi căpitani care stabileau
regulile la faţa locului, ei erau răspunzători de comportarea propriilor echipieri şi arbitrau
împreună meciul format din două echipe numeric egale fără limită de jucători. În majoritatea
cazurilor, aceste meciuri se terminau cu bătăi în toată regula. Cu timpul, numărul echipelor
dintr-o echipă s-a redus, iar pe măsură ce echipele evoluau din ce în ce pe un regulament,
jocul lor se baza pe fair-play.

            Câteva noţiuni de regulament introduse la acea vreme:

 numărul jucătorilor din fiecare echipă era limitat

 s-a delimitat forma  terenului de joc – dreptunghi, precum şi dimensiunile L-120yarzi
şi l- 80yarzi
 dimensiunile mingii ( mărimea unui cap de om), acoperită cu piele)
 terenurile de ţintă erau formate din doi ţăruşi fixaţi la un metru unul de celălalt la
fiecare capăt al terenului
Marcarea  unui gol era validat de o persoană care însemna cu un cuţit numărul 
marcărilor în terenul de ţintă. Totuşi aceste noţiuni de regulament nu erau uniforme în toate
regiunile Angliei. Apariţia unui regulament uniform devenea din ce în ce mai impetuoasă,
deoarece, fiecare dorea să joace după propriul regulament, rezultând discuţii aprinse ,
certuri şi chiar violenţe.

  Evoluţia regulamentului de joc

La mijlocul secolului al XIX-lea marile colegii din Anglia( Ethon, Harrow, Rugby, etc)
au prezentat un regulament care se apropie oarecum cu cel din zilele noastre.

            Câteva repere ale evoluţiei regulamentului de joc:

 1860 - primul regulament format din 10 articole

 1863 – 13 articole
 1869 – apare regula offside-ului, prin care un jucător este surprins în offside atunci
când are mai puţini de trei adversari între el şi linia de poartă. Înălţimea porţii era de
5.5m iar stâlpii erau uniţi printr-o sfoară.
 1868 – portarul poate folosi braţele în jucarea mingii
 1873 – se introduce lovitura de la colţul terenului.
 1874 – introducerea loviturilor libere
 1875 înălţimea porţii – 2.44m - până astăzi
 1883 – se introduce aruncarea de la margine. Se stabileşte greutatea mingii: 396-
453g; circumferinţa: 68-71cm.
 1902 – se delimitează suprafaţa de pedeapsă, precum şi punctul din care se execută
lovitura de pedeapsă – penalty.
 1907 – modificarea offside-ului, prin care se considera că un jucător nu este în offside
dacă este în propria jumătate.
 1923 – se hotăreşte ca la executarea loviturii de pedeapsă, toţi jucătorii să se afle la
minim 9.15m până ce mingea este lovită.
  1925 se modifică din nou regula offside-ului, care susţinea că un jucător nu este în
offside dacă are cel puţin 2 adversari între el şi poartă.
 1936 – se stabileşte ca la executarea loviturii de la poartă, mingea intră în joc numai
după ce a părăsit suprafaţa de joc
 1937 – se introduce arcul de cerc la suprafaţa de pedeapsă cu raza de 9.15m cu
centrul în punctul de 11m.
 1938 – se redactează regulamentul de 17 articole
 1951 -  se sancţionează obstrucţia cu lovitură liberă indirectă    
 1966 – Ken Aston a inventat cartonaşele galben şi roşu. Ideea cartonaşelor i-a venit
stând la semafor şi folosindu-se de semnificaţia culorilor galben-încetineşte şi roşu –
opreşte, a folosit acest lucru şi în arbitraj.
 1970 – s-au folosit pentru prima oară cartonaşele la un CM Mexic 1970. Au fost
introduse echipamentele negre pentru arbitrii. Steagurile asistenţilor s-a stabilit să fie
galben-roşu, şi cel de-al patrulea oficial – după ideea lui Ken Aston.
Primul organism al arbitrajului

La nivel mondial se preconizează că sunt aproximativ 800000 de arbitrii. Dar apariţia

lor a devenit o necesitate mult timp după ce acest joc a apărut în forma actuală, iar
competenţele acestora sau modificat cu timpul chiar dacă la început erau doar doi arbitrii
(umpires). Cel de-al treilea a apărut mai târziu.

În 1871 a avut loc primul meci interregional în cadrul Cupei,  iar pentru semifinală şi
finală comitetul de organizare trebuia să desemneze doi „umpires”şi un arbitru. Nici unul
dintre aceştia nu trebuia să aparţină unuia dintre cluburile participante. Ideea de bază a
„directorilor de joc”neutri fusese deci dată. În anul 1891, în Anglia erau deja 1000 de
profesionişti. Fotbalul era meseria lor şi de victoriile şi înfrângerile acestora depindea
statutul acestora. În 1893, Frederick Wall şi W. Pickford au înfiinţat Asociaţia Arbitrilor, care
trebuia să se ocupe de instruirea arbitrilor şi delegarea şi analiza meciurilor.

International Board este organismul internaţional unic, cu puteri depline, ce poate

modifica regulile şi regulamentul de joc, modificări ce devin obligatorii pentru toate
federaţiile, din momentul adoptării lor. Acest organism este alcătuit din Asociaţiile de Fotbal
din Anglia, Scoţia, Ţara Galilor, Irlanda, fiecare cu câte un vot şi Federaţia Internaţională de
Fotbal Asociaţie cu patru voturi. International Board se întruneşte de câteva ori pe an şi
analizează situaţia fotbalului în lume. În funcţie de situaţiile apărute, se pot lua anumite
decizii pentru a face din fotbal un sport cât mai spectaculos şi plăcut.