Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul de Industrie Ușoară, mun.Bălți

Portofoliu

Disciplina: “Protecția Consumatorului “

Specialitatea : 2008 “Mașini și Aparate în Industria Ușoară”

Elaborat : Glavan Aurelian

gr MA-513

Verificat: Vlaico Tamara

Bălți- 2018

1
Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova
Colegiul de Industrie Ușoară, mun.Bălți

Suport pentru temele

studiate

Disciplina: “Protecția Consumatorului “

Specialitatea : 2008 “Mașini și Aparate în Industria Ușoară”

Elaborat : Glavan Aurelian

gr MA-513

Verificat: Vlaico Tamara

Bălți- 2018

2
 Cuprins
Temă / suport Pagina

1. Termenul de garanție și termenul de valabilitate 4

2. Întocmirea unei cereri către organul de reglementare în vederea restituirii pagubelor cuzate 5

3. Conformitatea produselor 8

Suport la temele 1, 2, 3. 10

4. Întocmirea unei acțiuni în instanța de judecată în vederea restituirii pagubelor cauzate 12

5. Publicitatea 14

6. Identificarea drepturilor și obligațiunilor consumatorilor 17

Suport la temele 4, 5, 6. 24

7. Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieței, Metrologice și Protecției a

Consumatorilor: categorii de funcții 26

8. Răspunderea administrativă pentru încălcarea de către agenții economici a regulilor de

comerț 31

9. Depășirea prețutilor stabilite (ori a terifelor) 33

Suport la temele studiate 7, 8, 9. 36

3
 1.Termenul de garanție și termenul de valabilitate
Termen de valabilitate este o perioadă de timp, stabilită de către agentul economic care
fabrică un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate deveni periculos pentru
sănătatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile
specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare
şi consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente, termenul de valabilitate este data-limită
de consum;
Durata de funcţionare a produselor nealimentare
Durata de funcționare a produselor nealimentare este o perioadă de timp, stabilită de către
producător, care se indică în documentele ce însoţesc produsele de folosinţă îndelungată.
Produsele, în termenul dat, trebuie să-şi menţină caracteristicile specifice cu condiţia respectării
regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, exploatare şi consum (reguli scrise în
documentele ce însoţesc produsele. De exemplu: în cartea sau paşaportul tehnic, instrucţiunea de
utilizare). Producătorul, în termenul dat, asigură piese de schimb, cu plată.
Durata de funcţionare cuprinde termenul de garanţie. De exemplu: durata de funcţionare a
maşinii de spălat este de 10 ani, iar termenul de garanţie care se include este de 2 ani, termenul
total de exploatare fiind de 10 ani.
Termenul de garanţie
Termenul de garanție este o perioadă de timp, ce curge de la data achiziţionării produsului sau
aserviciului, în cadrul căreia produsul sau serviciul trebuie să-şi păstreze caracteristicile. De
exemplu: producătorul asigură prin documentele de însoţire că în perioada de garanţie puterea de
absorbţie a aspiratorului v-a fi de 1800 W. Producătorul, vânzătorul, prestatorul îşi asumă
responsabilitatea reparării sau înlocuirii pe cheltuiala proprie a produsului sau a serviciului
necorespunzător, dacă defectele nu sunt din vina consumatorului.
Excepţiile la aplicarea termenului de garanţie
-se indică termenul de garanţie la producţia alcoolică, cu toate că este produs alimentar,
dar nicidecum termenul de valabilitate, deoarece din momentul în care băutura este îmbuteliată,
producătorul garantează că aceasta îşi va păstra aceleaşi calităţi. De exemplu: pentru vinul
spumant Cricova producătorul garantează, din data îmbutelierii, gustul şi culoarea vinului
spumant de calitate superioară pe perioada de 2 ani. După expirarea acestui termen, vinul îşi v-a
pierde caracterul de spumant de calitate superioară, însă nu va fi periculos pentru sănătate, cu
toate că în cazul produselor alimentare după expirarea termenului de valabilitate, produsele pot fi
periculoase;
-termenul de garanţie la bautura alcoolică este stabilit de producător în documentele
normative;
-termenul de garanție curge de la data îmbutelierii;
-în cadrul termenului de garanție produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze
caracteristicile declarate.
Data limită de consum
Data limită de consum este limita de timp, prin care producătorul declară că produsul poate fi
consumat. Această limită depinde nu doar de regulile pe care trebuie să le respecte vânzătorul, ci
şi de regulile de depozitare pe care trebuie să le asigure consumatorul la domiciliu. De exemplu:
condiţii referitor la temperatu
ra combinei frigorifice, nivelul de umiditate din cameră, luminozitatea, vecinătatea cu alte
produse (se exclude posibilitatea de depozitare a produselor nealimentare în imediata vecinătate
cu produsele alimentare, mai ales cele destinate copiilor).
Pentru produsele alimentare şi medicamente, termenul de valabilitate este data-limită de consum
şi nu se admite în niciun caz o prelungire a termenului de către vânzător sau o modificare a
termenului în incinta magazinelor, inclusiv crearea de promoţii cu lichidări de stoc în ultima zi
de expirare a termenului de valabilitate a produsului.
4
 2. Întocmirea unei cereri către organul de reglementare în vederea restituirii
pagubelor cauzate

Subsemnatul(a)______________________________________________________, domiciliat(ă)
în___________________________________________________________________________,
chem în judecată şi personal la interogatoriu pe
părâtul(a)_____________________________________________________________________,
domiciliat(ă)___________________________________________________________________,
pentru a fi obligat(ă):
Exemlu:
Să-mi plătească suma de lei, ce reprezintă repararea prejudiciului pe care mi l-a cauzat elevul
intern______________________________________________care, ne fiind supravegheat, mi-a
cules recolta de căpşuni, de mere, mi-a spart geamurile de la casă etc.;
Cer, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor pe care le voi face cu judecarea
acestei cauze.

Motivele acţiunii:
în fapt, la data de________________________________________________________________
(se enunţă obiectul cererii şi valoarea sa, apoi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază
cererea şi dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Aceasta fiind starea de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, vă rog să admiteţi acţiunea
şi să obligaţi pe pârât(ă) la (sau să-mi) în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 998-
999, 1000 alin._________, 1001 sau 1002 C. civ. în dovedirea acţiunii înţeleg să mă servesc de
interogatoriul pârâtului(ei) care urmează a fi citat cu această menţiune, de proba cu acte,
expertiză tehnică, cercetare locală şi de
martorii:______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________.
Depun prezenta acţiune în dublu exemplar, timbru fiscal în valoare de lei şi timbrul judiciar în
valoare de_____________lei.

Data depunerii________________________

Semnătura___________________________

5
6
7
 3. Conformitatea produselor
  Principiile pe care se bazează evaluarea conformităţii sînt:
    a) reprezentarea intereselor publice privind protejarea pieţei interne şi contribuţia la
promovarea principiului liberei circulaţii a produselor ce corespund cerinţelor esenţiale prescrise;
    b) accesul nediscriminatoriu la procesul de evaluare a conformităţii al tuturor solicitanţilor;
    c) aplicarea unor proceduri identice la evaluarea conformităţii produselor omogene;
    d) competenţă, imparţialitate şi independenţă faţă de posibila prevalare a oricăror interese
specifice;
    e) transparenţă, credibilitate şi accesul publicului la informaţia privind activitatea de evaluare
a conformităţii;
    f) asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional şi comercial;
    g) examinarea imparţială a contestaţiilor;
    h) inadmisibilitatea cumulării în cadrul unui organism a funcţiilor de certificare şi acreditare;
    i) inadmisibilitatea cumulării în cadrul unui organism a funcţiilor de certificare şi
supraveghere a  pieţei;
    j) armonizarea cu regulile europene şi internaţionale de evaluare a conformităţii;
    k) caracterul voluntar al acreditării.
LEGISLAŢIA Republicii Moldova privind conformitatea produselor
LEGEA RM NR. 235 DIN 01.12.2011 PRIVIND ACTIVITĂŢILE DE ACREDITARE ŞI DE
EVALUARE A CONFORMITĂŢII 
Articolul 15. Dispoziţii generale privind evaluarea conformităţii
(1) Evaluarea conformităţii poate fi cu titlu obligatoriu sau voluntar.
(2) Evaluarea conformităţii, indiferent de faptul că este obligatorie sau voluntară, se realizează
numai de organismele de evaluare a conformităţii acreditate.
Articolul 18. Evaluarea conformităţii cu titlu obligatoriu
(1) Evaluarea conformităţii cu titlu obligatoriu se realizează pentru produsele din domeniile
prevăzute la anexa nr. 3, care este parte integrantă din prezenta lege, precum şi pentru produsele
neincluse în domeniile din această anexă, pentru care există cerinţe esenţiale prevăzute în
reglementările tehnice respective, în conformitate cu art. 4 alin. (6) din Legea nr. 420-XVI din 22
decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică.
LISTA domeniilor reglementate (Anexa 3): Echipamente de joasă tensiune, Recipiente sub
presiune, Jucării, Produse pentru construcţii, Compatibilitatea electromagnetică, Maşini
industriale, Echipamente individuale de protecţie, Aparate de cîntărit cu funcţionare neautomată,
Dispozitive medicale implantabile active, Arzătoare cu combustibili gazoşi, Cazane pentru apă
caldă, Explozibili utilizaţi în scopuri civile, Dispozitive medicale, Medii potenţial explozive,
Ambarcaţiuni de agrement, Ascensoare, Echipamente de refrigerare, Echipamente sub presiune,
Dispozitive medicale pentru diagnostic în vitro, Echipamente terminale de radio şi
telecomunicaţii, Ambalaje şi deşeuri de ambalaje, Instalaţii de transport pe cablu pentru
persoane, Interoperativitatea sistemului transeuropean de transport feroviar de mare viteză,
Echipamente maritime, Echipamente sub presiune transportabile, Emisiile de zgomot în mediu
produse de echipamentele destinate utilizării în exteriorul clădirilor, Interoperativitatea
sistemului transeuropean de transport feroviar convenţional, Mijloace de măsurare.
Articolul 25. Condiţiile de plasare a produselor  pe piaţă
(1) Produsele se plasează pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune numai dacă satisfac cerinţele
esenţiale care oferă un nivel adecvat de protecţie intereselor publice, precum sănătate şi siguranţă
8
în general, sănătate şi siguranţă la locul de muncă, protecţie consumatorilor, protecţie mediului şi
securitate, cu respectarea principiilor internaţionale ale liberei circulaţii a produselor în comerţul
interior şi cel internaţional, şi numai dacă sînt însoţite de documente care atestă conformitatea.
Persoana responsabilă de plasarea pe piaţă a produselor este producătorul, reprezentantul lui
autorizat, importatorul, distribuitorul sau oricare altă persoană fizică sau juridică ce practică
activitate de întreprinzător.
(2) Conformitatea produselor se evaluează în baza cerinţelor esenţiale stabilite pentru produsele
respective în reglementările tehnice aplicabile. Produsele pentru care lipsesc reglementări tehnice
vor fi supuse evaluării conformităţii în baza prevederilor stabilite în standardele naţionale
voluntare aplicabile produselor respective, a căror listă se aprobă prin ordin al autorităţii cu
funcţii de reglementare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum şi în
baza cerinţelor esenţiale stabilite şi aprobate prin ordin al autorităţii cu funcţii de reglementare,
publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(3) Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale poate fi atestată prin certificate de
conformitate, prin certificate şi/sau rapoarte de inspecţie, prin rapoarte de încercări şi declaraţii
de conformitate.
(4) La plasarea produselor pe piaţă sînt valabile numai certificatele de conformitate, certificatele
şi/sau rapoartele de inspecţii şi rapoartele de încercări, emise de organismele de evaluare a
conformităţii acreditate.
LEGEA NR.422 DIN 22.12.2006 PRIVIND SECURITATEA GENERALĂ A PRODUSELOR
Articolul 3. Cerinţa generală de securitate şi criteriile de evaluare a conformităţii
(1) Producătorii şi distribuitorii sînt obligaţi să plaseze pe piaţă numai produse sigure.
(2) Un produs este considerat sigur în cazul în care el este conform cu reglementările tehnice
specifice şi cu reglementările sanitare, ce stabilesc cerinţele esenţiale pe care trebuie să le
satisfacă produsul pentru a putea fi plasat pe piaţă.
(3) Conformitatea produsului cu standardele conexe pertinente presupune că un produs este
sigur în privinţa riscurilor şi categoriilor de riscuri acoperite de reglementările tehnice naţionale
aplicabile.
(4) În alte condiţii decît cele menţionate la alin.(2) şi (3) din prezentul articol, conformitatea unui
produs cu cerinţa generală de securitate poate fi evaluată luîndu-se în considerare, acolo unde
există:
a) standardele voluntare, altele decît cele conexe cu reglementările tehnice naţionale menţionate
la alin.(3) din prezentul articol. Cerinţele acestor standarde au rolul de a asigura că produsele
care sînt conforme cu aceste standarde voluntare satisfac cerinţa generală de securitate. Lista
acestor standarde se stabileşte de către autorităţile de reglementare şi se publică în Monitorul
Oficial  al Republicii Moldova;
b) recomandările autorităţilor de reglementare privind evaluarea securităţii produselor;
c) codurile de bună practică în domeniul securităţii produselor, în vigoare în sectorul respectiv;
d) nivelul actual al realizărilor ştiinţifice şi/sau tehnice;
e) aşteptările rezonabile ale consumatorilor în privinţa securităţii generale a produselor.
(5) Conformitatea unui produs cu criteriile care asigură respectarea cerinţei generale de
securitate, în special cu prevederile alin.(2)-(4) din prezentul articol, nu împiedică autorităţile
competente să ia măsurile corespunzătoare pentru a impune restricţii privind plasarea pe piaţă a
produsului sau să ceară retragerea de pe piaţă ori returnarea produsului în cazul în care sînt probe
că acesta este periculos.

9
 Elev al gr.__________________
Suport pentru temele studiate 1,2,3 __________________________________

1. Subliniați varianta corectă. Cine stabilește termenul de valabilitate?

 Vânzătorul
 Agentul economic
 Guvernul

2. Subliniați varianta corectă.

Durata de exploatare începe în același timp ca termenul de garanție ?

 Da
 Depinde de produsul achiziționat
 Nu

3. Trebuie de menințat conform cărui articolul este depusă cererea?

 Da
 La dorința reclamantului
 Nu

4.Scrie în rândurile de mai jos. Care sunt condițiile de plasare a produselor pe piață?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
5.Continuă propoziția.
Evaluarea conformităţii poate fi cu titlu obligatoriu sau ______________.
6. Scrie în rândurile de mai jos.
La plasarea produselor pe piaţă sînt valabile numai certificatele:
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
7. Subliniați varianta corectă.
Ce termen nu se indică la alcool ?
 Termenul de garanție
 Termenul de valabilitate
№ Întrebării 1 2 3 4 5 6 7
Pentru răspuns 2 2 2 8 4 6 2
corect Punctaj
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nota conform (1-2) (3-4) (5-6) (7-8) (9-10) (11-14) (15-17) (18-20) (21-23) (24-26)
punctajului total

Răspuns la suportul pentru temele studiate 1,2,3

10
1. Subliniați varianta corectă. Cine stabilește termenul de valabilitate.
 Vânzătorul
 Agentul economic
 Guvernul
2.Subliniați varianta corectă.
Durata de exploatare începe în același timp ca termenul de garanție ?
 Da
 Depinde de produsul achiziționat
 Nu

3. Subliniați varianta corectă.

Trebuie de menințat conform cărui articolul este depusă cererea?
 Da
 La dorința reclamantului
 Nu
4.Care sunt condițiile de plasare a produselor pe piață?
Produsele se plasează pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune numai dacă satisfac cerinţele
esenţiale care oferă un nivel adecvat de protecţie intereselor publice, precum sănătate şi siguranţă
în general, sănătate şi siguranţă la locul de muncă, protecţie consumatorilor, protecţie mediului şi
securitate, cu respectarea principiilor internaţionale ale liberei circulaţii a produselor în comerţul
interior şi cel internaţional, şi numai dacă sînt însoţite de documente care atestă conformitatea.
5.Continuă propoziția.
Evaluarea conformităţii poate fi cu titlu obligatoriu sau voluntar.
6. Subliniați toate variantele corecte.
La plasarea produselor pe piaţă sînt valabile numai certificatele:
certificatele de conformitate , certificatele sau rapoartele de inspecţii
7. Subliniați varianta corectă..
Ce termen nu se indică la alcool ?
 Termenul de garanție
 Termenul de valabilitate
№ Întrebării 1 2 3 4 5 6 7
Pentru răspuns 2 2 2 8 4 6 2
corect Punctaj
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nota conform (1-2) (3-4) (5-6) (7-8) (9-10) (11-14) (15-17) (18-20) (21-23) (24-26)
punctajului total

4. Întocmirea unei acțiuni în instanța de judecată în vederea restituirii pagubelor cauzate

11
Subsemnatul(a)______________________________________________________, domiciliat(ă)
în___________________________________________________________________________,
chem în judecată şi personal la interogatoriu pe
părâtul(a)_____________________________________________________________________,
domiciliat(ă)___________________________________________________________________,
pentru a fi obligat(ă):
Exemlu:
Să-mi plătească suma de lei, ce reprezintă repararea prejudiciului pe care mi l-a cauzat elevul
intern______________________________________________care, ne fiind supravegheat, mi-a
cules recolta de căpşuni, de mere, mi-a spart geamurile de la casă etc.;
Cer, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor pe care le voi face cu judecarea
acestei cauze.

Motivele acţiunii:
în fapt, la data de________________________________________________________________
(se enunţă obiectul cererii şi valoarea sa, apoi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază
cererea şi dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Aceasta fiind starea de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, vă rog să admiteţi acţiunea
şi să obligaţi pe pârât(ă) la (sau să-mi) în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 998-
999, 1000 alin._________, 1001 sau 1002 C. civ. în dovedirea acţiunii înţeleg să mă servesc de
interogatoriul pârâtului(ei) care urmează a fi citat cu această menţiune, de proba cu acte,
expertiză tehnică, cercetare locală şi de
martorii:______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________.
Depun prezenta acţiune în dublu exemplar, timbru fiscal în valoare de lei şi timbrul judiciar în
valoare de_____________lei.

Data depunerii________________________

Semnătura___________________________

12
13
 5. Publicitatea
Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor și ideilor, de cele mai
multe ori prin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimularea dorințelor clienților
potențiali, și formarea asociațiilor pozitive în legătură cu produsul sau compania promovată,
scop care este atins prin folosința metodelor de manipulare psihologică mai mult sau mai puțin
subtile.
Scop
Firmele nu trebuie să se limiteze la oferirea bunurilor sau servicilor de calitate. Ele trebuie să-i
informeze pe consumatori în legătură cu avantajele acestora. Pentru aceasta, este necesar ca
firmele să utilizeze în mod corespunzător instrumentele de promovare în masă ale publicității,
promovării vânzărilor și relațiilor publice.
Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă plătită de prezentare și promovare impersonală a
ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe
de radio, de televiziune și Internet) de către un sponsor bine precizat. Multe organizații folosesc
publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele și
serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un răspuns din partea
acestuia. Răspunsul poate fi de natură perceptuală: de exemplu, consumatorul își formează
anumite păreri în legătură cu un produs sau o marcă, ori acestea pot fi schimbate de către
reclamă. El poate fi de natura comportamentală: de exemplu, consumatorul cumpără produsul
sau sporește cantitatea cumparată. La publicitate nu apelează numai firme, ci și organizații cu
scop nelucrativ si instituții sociale, cum ar fi instituțiile filantropice, muzeele si organizațiile
religioase care își promovează cauza în rândul unui public divers. Publicitatea este o bună
metodă de a informa și a convinge, cu scopul de a crea preferințe pentru un anumit produs sau de
a-i motiva pe consumatori să consume un anumit produs.
Țările Uniunii Europene cheltuiesc anual cu publicitatea aproximativ 45.4 miliarde ECU. Pe
măsură ce recesiunea se apropie de sfârșit și economiile naționale ale țărilor membre se
înviorează, se prognozeză o creștere a cheltuielilor cu publicitatea în majoritatea țărilor Uniunii
Europene. Sponsorii, cei care susțin financiar acțiunile de publicitate, rămân precauți în privința
utilizării optime a bugetului de publicitate, astfel încât să fie atinse obiectivele de comunicare
propuse. Organizațiile se ocupă de publicitate în diverse moduri. În cadrul firmelor mici și
mijlocii de acestea se poate ocupa cineva din compartimentul comercial sau de marketing. În
marile companii pot exista compartimente specializate, care să aibă drept atribuții stabilirea
bugetului publicitar, colaborarea cu agenții de profil și derularea de acțiuni de publicitate
prin poștă, expoziții cu vânzare și alte forme de care nu se ocupă agențiile respective.
Avantajele agenției de publicitate
Majoritatea firmelor, fie ele mici sau mari, înclină să apeleze la agenții de publicitate pentru că
acestea oferă câteva avantaje:
 Au specialiști care pot desfășura activități specifice (cercetare, muncă de creație) în
condiții mai bune decât personalul firmei
 Vin cu un punct de vedere obiectiv în privința rezolvării problemelor unei firme, dar și cu
ani de experiență câștigată din colaborarea cu diverși clienți ce s-au aflat în situații
diferite
 Au o putere de cumpărare a spațiului de publicitate mai mare decât cea a unei firme. De
asemenea, ele beneficiază de o reducere de preț, ceea ce face ca și cheltuielile firmei să
fie mai mici
 Clientul poate renunța oricând la serviciile agenției sale. O agenție va depune toate
eforturile pentru a oferi servicii foarte bune și a-l determina pe client să mai apeleze la ea.
Dezavantajele agenției de publicitate
Încredintarea funcției publicității unei agentii specializate are însă și câteva dezavantaje :
 Pierderea controlului total asupra activității respective
 Reducerea flexibilității publicității
14
  Apariția unor conflicte în momentul în care agenția își impune metodele de lucru
 Incapacitatea clientului de a exercita un control sau o coordonare mai mare asupra
publicității
 Cresterea costurilor pe produs prin cheltuielile cu publicitatea
În ciuda potențialelor probleme, majoritatea firmelor consideră că utilizarea serviciilor agențiilor
specializate le avantajează.
Obiectivele publicității se pot clasifica după scop: acela de a informa, de a convinge sau
de a reaminti. Confruntate cu un mediu în continua dezvoltare și cu o concurență tot mai
puternică intreprinderile și-au diversificat și multiplicat formele de realizare a publicității.
Acestea pot fi grupate, în funcție de o serie de criterii validate de practică, astfel:
a) În funcție de obiectivul vizat de mesajul publicitar, se disting publicitatea de
produs(serviciu), care scoate în evidență caracteristicile acestuia, utilitatea lui în consum;
publicitatea de marcă; publicitatea instituțională, axată pe intreprindere;
b) În funcție de aria geografică de raspândire a mesajului, publicitatea poate fi locală,
regională, națională și internațională;
c) După destinatarul mesajelor publicitare se pot delimita: publicitatea destinată
consumatorilor (utilizatorilor) finali, publicitatea destinată intermediarilor;
d) După tipul mesajului difuzat, publicitatea poate fi de natură factuală și de natură
emoțională;
e) În funcție de efectul intenționat, publicității i se poate atribui fie o acțiune directă, cu
efect imediat, fie una întârziată, cu efecte ce urmează a se produce în timp.
f) După sponsor, publicitatea se diferențiază în funcție de agentul finanțator, care poate fi
producătorul, intermediarul sau alți agenți economici.
g) În funcție de influența exercitată asupra cererii, publicitatea poate fi destinată fie
influențării cererii primare, fie influențării unei cereri selective, contribuind la deplasarea cererii
pentru o anumită marcă.
Execuția mesajului
Impactul produs de mesaj depinde nu doar de ce se spune, ci și cum se spune. Execuția mesajului
vizează tocmai aceste aspecte. Ea este o operațiune dificilă pentru motivele pe care le-am
menționat anterior: atenția scăzută pe care consumatorii o acorda de obicei reclamelor,
aglomerația mijloacelor publicitare și saturația cu mesaje concurente. Specialistul în publicitate
trebuie să prezinte mesajul într-un mod care să atragă atenția și interesul publicului vizat, adică
să creeze un mesaj care să "capteze". Cei care apelează la publicitate încep, de regulă prin a
menționa obiectivul și abordarea corespunzătoare reclamei dorite: De exemplu, firma Hopen
König și-a propus să utilizeze publicitatea cu scopul de a crește gradul de cunoaștere și
familiaritatea marcii, precum și pentru a-i crea o imagine de bere pentru care faci orice la care se
adaugă calitatea intrinsecă a sa (ingrediente, procesul de fabricație, singura bere cu tradiție
adevarat germană). Segmentul vizat este format din consumatorii tineri, dinamici, cu o viața
socială activă, care au un statut social și profesional bine definit. Ceea ce a ieșit a fost un spot de
30 secunde difuzat pe micile ecrane: Patru prieteni doresc să bea o bere Hopfen König la o
terasă. Toate mesele sunt ocupate. Atunci, prin cascadorii ingenioase, cei patru își improvizează
din navetele de bere o masă. Specialiștii în publicitate trebuie să gasească stilul, tonul, cuvintele
și formatul cel mai potrivit pentru executarea mesajului. Prezentarea lui se poate face respectând
mai multe stiluri de execuție, cum ar fi:
 Crâmpei de viață. Reclama prezină unul sau mai multi oameni utilizând produsul într-un
mediu real (de exemplu, reclamele la Persil cu mama care rezolvă problema rufelor
pătate)
 Mod de viață. Reclama prezintă modul în care produsul se încadrează într-un anumit stil
de viață (reclamele la bomboanele Suchardine)
 Fantezie. Reclama creează o imagine fantastică în jurul produsului sau al destinației sale.
De exemplu, mesajul "Preludiul unei aventuri" la șampania Angelli

15
  Dispoziție sufletească sau imagine. Reclama creează o anumita dispoziție sau o imagine
în jurul produsului, cum ar fi: frumusețe, dragoste sau seninătate. Despre produs nu se
face nici o afirmație, ci se face numai aluzie la acesta. Șamponul Timotei beneficiază de
o imagine simplă și naturală, strategie care a fost aplicată cu succes în multe țări ale
lumii.
 Muzica. Partea centrală a reclamei o constituie un cântec sau o melodie binecunoscută,
astfel încât reacțiile emotionale ale consumatorilor la aceasta sunt asociate cu produsul
respectiv. Multe din reclamele la băuturile răcoritoare (Coca-Cola, Pepsi-Cola) utilizează
acest stil
 Personaj-simbol. Produsul este reprezentat în reclamă de un personaj care poate fi animat
(Balaurul-pentru Dicarbocalm) sau real
 Experiența tehnică. Reclama evidențiază experiența firmei în fabricarea produsului (De
exemplu reclama la calculatoarele Compaq-"Totul este sub control")
 Dovezi științifice. Reclama prezintă rezultatele unor studii sau dovezi științifice ale
faptului că marca respectivă este mai bună sau de preferat altor mărci. Astfel, firma
producătoare folosește pentru reclama la pasta de dinți Blend-a-med dovezi științifice
care să-i convingă pe cumpărători că aceasta este mai bună decât alte mărci la capitolul
combaterea cariilor. Atunci când firma Elida Fabergé a relansat pe piață produsele de
îngrijire a pielii purtând marca Pond's, reclama respectivă făcea referire la "Institutul
Pond's", unde era analizată pielea femeilor, scoțându-se în evidență calitățile mărcii de
rezolvare a problemelor pe baza științifică.
 Mărturii. Reclama prezintă declarațiile unei persoane credibile sau atrăgătoare, care vine
în sprijinul produsului respectiv. Aceasta poate fi o celebritate sau o persoană obișnuită
care spune cât de mult îi place un anumit produs. (reclama la Head and Shoulders)
Creatorul trebuie, de asemenea, să aleagă un anumit ton pentru aceasta. Mesajele pozitive care
evocă fericirea, sentimentul realizării, veselia tind să fie mai eficiente decât mesajele pe un ton
negativ. De asemenea, creatorul reclamei trebuie să utilizeze cuvinte memorabile și atrăgătoare.
În sfârșit, formatul reclamei influențează atât impactul acesteia cât și costul ei. O unică
schimbare a designului reclamei poate avea o influență hotărâtoare asupra efectului său. Ilustrația
este primul lucru pe care-l observă cititorul și de aceea ea trebuie să fie suficient de expresivă
pentru a-i atrage atenția. Apoi titlul trebuie să-l determine efectiv pe om să citească reclama. În
fine, textul, care este partea principală a reclamei, trebuie să fie simplu dar convingător. În plus,
toate aceste elemente trebuie combinate într-un mod eficient. Chiar și asa, o reclamă într-adevăr
deosebită va fi observată de mai putin de 50% din totalul persoanelor expuse la ea, dintre care:
aproximativ 30% își vor aminti ideea principală formulată în titlu, circa 25% își vor aminti
numele firmei care-și face publicitate, iar mai puțin de 10% vor citi cea mai mare parte a
textului. Din păcate, reclamele care nu se remarcă prin ceva nu vor reusi să obțina nici măcar
performanțele menționate anterior.
Protecția copiilor
În lumea din vest, și in special in țările Comunității Europene, există în momentul actual o
dezbatere foarte activă asupra protejării copiilor împotriva efectelor nefaste ale campaniilor
publicitare. Argumentele aduse:
I. Publicitatea subminează autoritatea părinților
II. Publicitatea induce tinerii - care nu au abilitatea intelectuală să se protejeze de manipulări
psihologice - în actiuni dăunatoare:
 Băutul alcoolului
 Fumatul tutunului
 Consumul mâncărilor nesănătoase, precum "fast food" stil american
 Relații sexuale la o vârstă fragedă
 Publicitatea duce la o filozofie materialis

16
 6. Identificarea drepturilor și obligațiunilor consumatorilor
Drepturile
1. Dreptul   la  protecţia  de  către  stat  a  intereselor consumatorilor.
Dreptul consumatorilor la protecţia de către stat a intereselor  lor este asigurată prin obligaţia
statului de a stabili o poziţie dominantă a consumatorilor pe piaţă. Această poziţie este garantată
de către stat prin crearea cadrului juridic pentru protecţia drepturilor consumatorilor şi prin
diferite programe. De asemenea dreptul consumatorilor la protecţia de către stat a intereselor sale
este garantat prin crearea instituţiilor publice specializate cu scopul de a supraveghea, prin
mijloace specifice  asupra  modului  de  respectare  a  drepturilor consumatorilor.[20]
O altă funcţie primordială a statului în protecţia intereselor consumatorilor este şi facilitarea
producerii şi distribuirii de produse    corespunzătoare    necesitaţilor şi  cererilor consumatorilor.
Art. 4 al Legii stabileşte că agenţii economici nu pot încheia  contracte care  ar acorda mai 
puţine drepturi consumatorilor  decât  prevede  legea  în   cauză.  Legea de asemenea stabileşte
că Guvernul asigură protecţia pieţei interne şi în cazul modificării costului vieţii, asigură o
protecţie suficientă  a consumatorilor.Adică în cazul pătrunderii pe piaţa internă a unor produse
care modifică esenţial costul coşului de consum, Guvernul asigură protecţia consumatorului prin
protejarea pieţei interne de pătrunderea acestor produse. Însă sunt  exemple şi de alt ordin când 
statul din  intenţii eronate  de protejare  a producătorului intern, scumpeşte costul vieţii
consumatorului naţional. De exemplu dacă la bursa din Londra preţul  unei tone de zahar
constituie 320 $SUA, apoi la producătorul intern -450-500 $/tona. Astfel de măsuri de protecţie a
pieţei interne reduc acţiunea benefică a concurenţei asupra producătorilor, creează   condiţii de
seră pentru unele ramuri, producătorul neavând nici un interes pentru reducerea costurilor de
producţie.

2. Dreptul consumatorilor la repararea prejudiciilor cauzate de achiziţionarea de mărfuri

şi servicii necalitative.
Un rol deosebit de important îl are art. 13 al Legii cu privire la protecţia consumatorilor, care
reglementează drepturile consumatorilor în cazul procurării unor mărfuri necalitative. Legea
stabileşte că în cazul apariţiei unor defecte ale mărfurilor procurate de consumator în limitele
termenelor de garanţie  sau  valabilitate,  consumatorul  poate  apela  la: înlăturarea gratuită a
defectelor sau recuperarea cheltuielilor efectuate de consumator la înlăturarea defectelor;[22]
– reducerea corespunzătoare a preţului;
– înlocuirea în mod gratuit a produsului;
– rezilierea contractului şi compensarea prejudiciilor create;
– repararea prejudiciului moral.
În cazul apariţiei unor defecte funcţionale  nu din vina consumatorului, marfa se înlocuieşte
îndată, iar dacă necesită controlul calităţii, în termen de 14 zile din ziua reclamaţiei. În lipsa
mărfii respective la cererea consumatorului se reziliază contractul cu restituirea de către vînzător
a contravalorii produsului (art.14 din Lege). Toate cheltuielile legate de restaurarea,
preschimbarea sau înlăturarea defectelor în limitele termenului de garanţie şi valabilitate, precum
şi cheltuielile de transport, montare – demontare sunt  suportate de unitatea comercială.
În conformitate cu art. 16 din Legea privind protecţia consumatorilor, în cazul prestării
serviciilor necalitative, în limitele termenulul de garanţie, consumatorul are dreptul la:
– rezilierea contractului şi repararea prejudiciilor create;

17
– înlăturarea gratuită a defectelor;
– confecţionarea articolului din acelaşi material sau alt material de calitate adecvată;
– restituirea contravalorii, dacă deficienţele au fost remediate de către consumator cu acordul
executantului;
– fixarea unui nou termen de executare;
– să ceară reducerea preţului.

3. Dreptul consumatorilor la o informaţie completă, autentică şi exactă privind

caracteristica de bază a produselor şi serviciilor.
Un compartiment aparte al Legii cu privire la protecţia consumatorilor îl constituie dreptul
consumatorului la informaţie. Legea acordă consumatorului dreptul la o informaţie completă
privind asortimentul, preţul, calitatea şi inofensivitatea mărfurilor. De asemenea consumatorul
are dreptul la informaţia privind proprietăţile utile, condiţiile procurării şi garanţiei,   despre
producător şi vînzător ş.a. Informaţia despre mărfurile propuse trebuie să se conţină în marcarea
mărfii, etichete, ambalaj sau documentele de însoţire. Dacă marfa nu conţine informaţia în
volumul necesar, atunci vînzătorul este obligat să iniţieze consumatorul cu toată informaţia
necesară. Legea stabileşte că informaţia despre mărfuri trebuie să fie în limba română, indiferent
de ţara de provenienţă a produselor. Marfa trebuie să conţină marca de fabrică şi marca de
produs. Marca de fabrică include denumirea produsului şi informaţia despre producător.
Produsele, calitatea cărora cu timpul se poate reduce (produsele atimentare, medicamentele,
mărfurile de cosmetică ş.a.) trebuie să conţină data fabricării, termenul comercializării sau al
valabilităţii.
Producătorul trebuie să completeze produsele chimice şi mărfurile tehnice complicate cu o
instrucţie, reguli de utilizare şi păstrare, de securitate.
Produsele alimentare trebuie să conţină o informaţie privind compoziţia (conţinutul de substanţe
naturale, ingredienţi artificiali) volumul de calorii ş.a.
La cerere, consumatorului trebuie să i se prezinte informaţia despre conţinutul de substanţe
nocive în produse  reglementate prin norme. Organele de stat, abilitate conform legii sunt  în
drept să sisteze sau să interzică comercializarea produselor agricole, dacă producătorul sau
vînzătorul nu prezintă consumatorului informaţia privind conţinutul de substanţe nocive,
conservanţilor utilizaţi şi nivelul radiaţiei.
Pentru a face alegeri raţionale între produse, se presupune că indivizii cunosc şi iau în calcul
preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor pe care ar putea să le cumpere. Respectiv agenţii
economici sunt obligaţi să informeze consumatorul despre suma aproximativă de care ei vor avea
nevoie pentru achitarea serviciilor .
Conform teoriei a fost precizat faptul că la fiecare alegere consumatorul va decide în favoarea
alternativei cu cea mai mare utilitate marginală pe unitatea monetară, astfel consumatorul este
satisfăcut de serviciul pe care l-a ales şi de cheltuielile pe care le-a suportat.

4. Dreptul consumatorilor la produse inofensive pentru viaţa, sanatatea și securitatea sa.

Legea mai stabilește că mărfurile și serviciile trebuie să fie inofensive, adică nepericuloase
pentru viaţa și sănătatea în toată perioada de utilizare. Cerințele privind inofensivitatea  
produselor   pentru   viaţa   și   sănătatea consumatorilor sunt  obligatorii și se stabilesc de către
documentele tehnico-normative.

18
Legea de asemenea stabilește că mărfurile produse cu încălcărea cerințelor de inofensivitate,
prevăzute în documentele tehnico-normative, organele de stat abilitate cu funcția de control sunt 
în drept să le declare periculoase și să ceară retragerea lor din rețeaua de comerţ pentru
înlăturarea defectelor sau pentru a fi nimicite. Mărfurile și serviciile la care documentele tehnico-
normative  stabilesc  neapărat  necesitatea  de  a  asigura inofensivitatea sunt  supuse certificării.
Legea de asemenea interzice importul și comercializarea mărfurilor supuse certificării   fără
certificatul de conformitate sau marca naţională de conformitate.
Organizarea, dirijarea generală și coordonarea în domeniul certificării sunt  exercitate de
Organismul Naţional de Certificare.
Un segment important al cadrului normativ creat pentru protecţia consumatorilor îl constituie și
HOTARÂREA privind aprobarea Nomenclatorului produselor din domeniul reglementat, supuse
certificării  conformităţii obligatorii Nr. 1469 din  30.12.2004 în Monitorul Oficial Nr. 1-4
01.01.2005.
Aceste documente au o importanță majoră în protecţia drepturilor consumatorilor. Certificarea
producţiei are ca scop înlăturarea sau stabilirea unor bariere pentru pătrunderea în reţeaua de
comerţ a mărfurilor necalitative, protejarea pieţei interne și a consumatorului de produsele
necalitative de import.
Programul organizării și efectuării certificării în Republica Moldova, stabileşte nomenclatorul
produselor destinate certificării prin Organismul  Naţional de certiticare – Departamentul
Standarde, Metrologie și Supraveghere Tehnică. Acţiunea hotărârii nominalizate este  îndreptată
la crearea Sistemului Naţional de Certificare (SNC) și prevede certificarea obligatorie a unui
nomenclator întreg de produse.
În prezent sunt acreditate în Sistemul Naţional de Certificare peste 10 organisme de certificare
independente, printre care centrul român de încercări LAREX, Centrul industriei  uşoare  din  
Tiraspol,   organizaţia  internaţională independentă  SGS din Elveţia, sunt  acreditate de
asemenea peste 32 laboratoare de încercări.
În această perioadă a fost elaborat și înregistrat în Organizaţia  Internaţională  de  Standardizare 
(ISO)  marca naţională de conformitate, care fiind aplicată pe produs arată cu un grad înalt de
certitudine consumatorului că produsul dat este conform cu un standard sau cu reglementările
tehnice în vigoare.
Este nevoie de accentuat că certificarea producţiei după parametrii inofensivităţii este una din 
etapele preventive a asigurării protecţiei consumatorilor.
Paralel cu certificarea producţiei în țară se efectuează și certificarea întreprinderilor care
prestează servicii. Certificarea serviciilor se efectuează pentru 7 direcții prioritare:
– servicii de reparaţii și deservire tehnică a automobilelor;
– reparaţia   și   deservirea  tehnică a aparatelor radioelectronici și de uz casnic;
– vopsirea și curăţirea chimică;
– serviciile întreprinderilor de alimentaţie publică;
– reparaţia și construcţia de locuinţe și altor obiecte;
– turism și excursii;
– servicii hoteliere.
Este necesar de menţionat că Republica Moldova a aderat la Asociaţia Europeana de Numeraţie
(EAN) și republicii i-a fost acordat Codul liniar ~ 484. Astăzi mai mult de 100 de întreprinderi
iși marchează produsele cu codurile liniare conferite. În prezent produsele fără marcarea cu
Coduri liniare este imposibil de a le exporta în Rusia, Ţările Baltice și pe piaţa europeană. Într-

19
un fel aceasta este în același timp și o masură de a-l proteja pe consumator de producţia
necalitativă sau contrafăcută.
Începând cu a doua jumătate a anului 1997, Departamentul Standarde, Metrologie și
Supraveghere Tehnică a trecut la forma internaţională de recunoaştere reciprocă a certificatelor
de conformitate. Produsele de import, care nu se produc în țară vor fi certificate conform tarifelor
statelor exportatoare. Aceste măsuri sunt întreprinse de asemenea și în scopul protecţiei pietii
interne și a consumatorului de pătrunderea produselor necalitative și corespund Convenţiei
privind barierele tehnice în comerţ ale OMC.

5. Dreptul consumatorilor la asociere în organizaţii pentru protecţia drepturilor

consumatorilor.
Un   rol   foarte   important  în   protecţia   drepturilor consumatorilor   legea   acordă  
organizaţiilor   obşteşti   ale consumatorilor.   Conform   Legii   cu   privire   la protecţia
consumatorilor, consumatorii au dreptul să se asocieze în organizaţii obşteşti. Art.25 al Legii
acordă drepturi foarte largi organizaţiilor obşteşti ale consumatorilor. Aceste organizaţii au
dreptul sa participe la elaborarea diferitor standarde, de a efectua  independent  expertiza  și 
încercările  produselor, prețurilor și tarifelor.
Rolul acestor instituții este deosebit de complex conturîndu-se următoarele trei  categorii de
preocupări: de informare, de protejare, de ordin tehnic.
Organizaţiile obşteşti ale consumatorilor au de asemenea dreptul de a efectua în modul stabilit în
comun cu organele de stat controale în sfera de comerţ și servicii, de a acorda asistență juridică și
consultativă consumatorilor, de a informa opinia publică despre calitatea mărfurilor și serviciilor,
lezarea drepturilor și intereselor consumatorilor. De asemenea aceste organizaţii au dreptul să se
adreseze organelor de stat și instanţelor judiciare pentru a trage la răspundere persoanele
vinovate de încălcarea drepturilor consumatorilor.
După cum reiese din Legea nominalizată, organizaţiile obşteşti ale consumatorilor, alături de
organele de stat, abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, constituie o verigă destul de
importantă în sistemul de protecţie a consumatorilor. Însă este necesar de recunoscut că, spre
deosebire de alte ţări, acţiunile organizaţiilor obşteşti ale consumatorilor din republică în
apărarea drepturilor consumatorilor este în continuă  perfecţionare. În Republica Moldova de
abia în octombrie 1996 a fost creată și înregistrată Uniunea Consumatorilor din Moldova, care și-
a pus scopul de a activa în protecţia drepturilor consumatorilor pe toate direcțiile  stabilite de
lege.

6. Dreptul consumatorilor la recuperarea pierderilor și repararea prejudiciului moral.

Legea  stabileste   dreptul   consumatorilor   la  recuperarea pierderilor. Daunele cauzate vieţii,
sănătăţii  sau proprietății consumatorilor în urma unor deficiențe ale mărfurilor de ordin
constructiv, a modului de preparare sau producere sunt  compensate în valoare deplină.
În vederea diminuării numărului de nemulţumiri și, mai ales, a efectelor acestora, mișcările de
apărare a drepturilor consumatorilor au inventariat și recomandă o serie de măsuri, un ghid
practic de sfaturi pentru consumatori, pe care trebuie să-1 aibă în vedere orice potențial
cumpărător, în timpul și după efectuarea actului de cumpărare.  În cazul în care există
nemulţumiri legate de produsul sau serviciul achiziționat, ori de calitatea actului de vanzare-
cumpărare, consumatorul are posibilitatea rezolvării doleanțelor sale, existând premisele găsirii

20
echilibrului corect între exigențele consumatorului și posibilitățile de răspuns din partea
vânzătorului,  importatorului și producătorului.
Indiferent însă de modul în care își exprimă nemulțumirea, consumatorul trebuie să știe că se
bucură de o serie de drepturi consfințite de lege și mai ales că trebuie să renunțe la atitudinea de
pasivitate, care nu face altceva decât să perpetueze aspectele negative privind protecţia sa, fapt ce
ne îndepărtează de ţările cu o economie de piaţa reală și în general de lumea civilizata.
Conform dispozițiilor legale în vigoare, consumatorului din țara noastră îi revin o serie de
drepturi, precum:

 libertarea de a lua decizii la achizitionarea de produse și servicii fără a i se impune clauze

care ar putea favoriza folosirea unor practici abuzive de natură să-i influențeze opțiunea;
 redactarea clară și precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor referitoare la
caracteristicile calitative și condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului și tarifului,
precum și a condiţiilor de credit și a dobânzilor;
 dreptul consumatorului de a fi despăgubit, pentru daunele provocate de produsele sau
serviciile care nu corespund clauzelor contractuale, precum și exonerarea de la plată a
produselor și serviciilor care nu au fost solicitate și acceptate;
 obligația agentului  economic de a asigura service-ul și piesele de schimb necesare pe
toată durata medie de utilizare a produsului;
 obligarea agenţilor economici la remedierea sau înlocuirea gratuită a produselor și
serviciilor cu abateri de la parametrii de calitate, acordarea de despăgubiri pentru pierderile
suferite ca urmare a deficiențelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau
valabilitate.
Mijloacele parajudiciare sunt  organizate de către stat sau din iniţiativa particulară și se situează
în afara jurisdicţionalului. Asemenea mijloace se pot grupa în trei principale categorii;
–  Prima categorie are în vedere informaţiile și consultaţiile acordate consumatorilor, contra unor
tarife reduse sau chiar în mod gratuit. Experienţa în domeniu a dat rezultate bune în Statele Unite
ale Americii, în Anglia, în Franţa etc.;
–   A doua categorie are în vedere organismele care, alături de furnizarea de informaţii și
acordarea de consultaţii juridice, exercită și unele presiuni asupra ofertanţilor. Asemenea
presiuni pot veni atât de la asociaţiile specializate ale consumatorilor, cât și de la organismele
publice sau semipublice, ele dispunând de mijloace suficiente pentru rezolvarea problemelor
reclamate de consumatori, fără a mai fi necesară o acţiune în Justiţie. Un asemenea mijloc
prezintă însă inconvenientul că, din nefericire, consumatorul nu va fi niciodată sigur că
reclamaţia sa va fi rezolvată, deoarece, de cele mai multe ori, administraţia publică va aplica în
mod evident politica guvernului, puterii, politică ce nu corespunde întotdeauna cu interesele
consumatorilor.
–  În sfârşit, a treia categorie de mijloace parajudiciare înglobează pe acelea ce au în vedere
rezolvarea litigiilor aducând față în față consumatorii cu ofertanţii. Este vorba de rezolvarea
litigiilor pe baza concilierii și a arbitrajului. Asemenea proceduri presupun crearea unor
organisme paritare, din care să facă parte atât consumatorii, cât și ofertanţii, în special cei ce 
comercializează.

21
Obligațiunile

Articolul 216.  Producerea, transportarea, păstrarea, comercializarea, oferirea cu titlu

oneros sau gratuit a produselor (mărfurilor), prestarea serviciilor, periculoase pentru viaţa
sau sănătatea consumatorilor
(1) Producerea, transportarea, păstrarea, comercializarea, oferirea cu titlu oneros sau gratuit a
produselor (mărfurilor), prestarea serviciilor, periculoase pentru viaţa sau sănătatea
consumatorilor, săvîrşite în proporţii mari,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 600 la 800
unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la
5.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen
de pînă la 2 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
(2) Aceleaşi acţiuni:
b) dacă au provocat din imprudenţă vătămarea gravă sau medie a sănătăţii ori decesul persoanei;
c) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de
pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 8.000
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de
pînă la 3 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
b) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
c) dacă au provocat decesul a două sau mai multe persoane, se pedepsesc cu amendă în mărime
de la 1.000 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu privarea de
dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani sau cu lichidarea
persoanei juridice.

Articolul 2462. Falsificarea şi contrafacerea produselor

(1) Falsificarea produselor, adică fabricarea lor în scop de comercializare fără documente de
însoţire, provenienţă, calitate şi conformitate, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestei
acţiuni, săvîrşite în proporţii mari, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 de
unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de
la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate
pe un termen de la 1 la 5 ani.
(2) Contrafacerea produselor, adică acţiunile specificate la alin. (1) cu referire la produsele care
constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, precum şi îndemnarea terţilor
la efectuarea acestei acţiuni, săvîrşite în proporţii mari, se pedepsesc cu amendă în mărime de la
1000 la 2000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, cu amendă, aplicată
persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

Articolul 255. Înşelarea clienţilor

(1) Depăşirea preţurilor cu amănuntul stabilite, precum şi a preţurilor şi tarifelor pentru serviciile
sociale şi comunale prestate populaţiei, înşelarea la socoteală sau altă inducere în eroare a
clienţilor, săvîrşite în proporţii mari, se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi
convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, în

22
ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea
de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2
la 5 ani.

Articolul 273. Încălcarea regulilor de comerţ

Încălcarea de către întreprinderile comerciale şi de alimentaţie publică, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare, precum şi de către persoanele fizice care practică
comerţul, a regulilor de comerţ manifestată prin:
    1) înşelarea cumpărătorilor la măsurat, la cîntar, la achitare
    se sancţionează cu amendă de la 25 la 50 de unităţi convenţionale;
    2) comercializarea mărfurilor fără indicarea datei fabricării şi a termenului de valabilitate,
comercializarea mărfurilor cu termenul de valabilitate expirat,  modificarea termenului de
valabilitate indicat pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în documentaţia de însoţire se
sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu
amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale sau cu amendă în mărimea valorii produsului
respectiv, dar nu mai puţin de 200 de unităţi convenţionale, aplicată persoanei juridice;
3) utilizarea în comercializarea produselor şi serviciilor a mijloacelor de măsurare fără marcaje
metrologice (de aprobare de model, de verificare metrologică) ori cu marcaje metrologice
deteriorate, alterate, falsificate, înlăturate sau cu termenul de valabilitate al certificatelor de
aprobare de model şi al buletinelor de verificare metrologică expirat se sancţionează cu amendă
de la 50 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 200 la 400 de
unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice;
    4) încălcarea regimului de lucru stabilit de autorităţile administraţiei publice locale
    se sancţionează cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale;
    5) încălcarea regulilor de desfăşurare a comerţului cu ridicata
se sancţionează vînzătorul cu amendă  de la 50 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei
fizice, cu amendă de la 200 la 400 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice;
    6) lipsa indicatoarelor de preţuri sau a meniurilor la mărfurile destinate comercializării ori
întocmirea lor cu încălcarea regulilor stabilite
    se sancţionează cu amendă de la 20 la 30 de unităţi convenţionale;
    7) încălcarea modului de recepţionare, de întocmire a documentelor sau de decontare la
mărfurile primite în consignaţie de la populaţie
    se sancţionează cu amendă de la 20 la 30 de unităţi convenţionale;
    8) comercializarea mărfurilor de folosinţă îndelungată fără indicarea în documentele de
însoţire a termenelor de garanţie, fără paşaport tehnic sau alt document de un model stabilit care
îl înlocuieşte, precum şi fără traducerea în limba moldovenească sau în alte limbi, în modul
stabilit de legislaţie, a informaţiei privind condiţiile de folosire eficientă şi inofensivă a
mărfurilor de import, se sancţionează cu amendă de 200 de unităţi convenţionale;
   

23
 Elev al gr.__________________
Suport pentru temele studiate 4,5,6 __________________________________
1. Scrie în spațiul de mai jos.

1. Ce promovează publicitatea ?

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

2. Dă minim 2 exemple de mijloace de informare în masă.

_____________________________________________________________________________

3. După care scopuri se clasifică obiectivele publicității, enumerați-le:

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

4. Scriți în căsuță articolul la dreptul potrivit: Art.13 , Art.25 , Art.4.

Dreptul Articolul
Dreptul   la  protecţia  de  către  stat  a  intereselor consumatorilor
Dreptul consumatorilor la repararea prejudiciilor cauzate de achiziţionarea de
mărfuri şi servicii necalitative
Dreptul consumatorilor la asociere în organizaţii pentru protecţia drepturilor
consumatorilor

5. Scrieți 2 drepturi ce îi revin consumatorului din țara noastră conform legii:

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
№ Întrebării 1 2 3 4 5
Pentru răspuns 2 2 2 4 8
corect Punctaj
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nota conform (1) (2-3) (4-5) (6-7) (8-9) (10-11) (12-13) (14-15) (15-16) (17-18)
punctajului total

24
 Răspuns la suportul pentru temele studiate 4,5,6
1.Scrie în spațiul de mai jos.

Ce promovează publicitatea ?

Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor și ideilor

2. Dă minim 2 exemple de mijloace de informare în masă.

ziare, reviste, programe de radio, de televiziune și Internet

3. După care scopuri se clasifică obiectivele publicității?

Obiectivele publicității se pot clasifica după scop: acela de a informa, de a convinge sau de a
reaminti.

4. Scriți în căsuță articolul potrivit: Art.13 , Art.25 , Art.4.

Dreptul Articolul
Dreptul   la  protecţia  de  către  stat  a  intereselor consumatorilor Art.4
Dreptul consumatorilor la repararea prejudiciilor cauzate de achiziţionarea de
Art.13
mărfuri şi servicii necalitative
Dreptul consumatorilor la asociere în organizaţii pentru protecţia drepturilor
Art.25
consumatorilor

5. Scrie în spațiul de mai jos.

Scrieți 2 drepturi ce îi revin consumatorului din țara noastră conform legii.

În temă sunt 5 drepturi , 2 dntre ele:

 libertarea de a lua decizii la achizitionarea de produse și servicii fără a i se impune clauze

care ar putea favoriza folosirea unor practici abuzive de natură să-i influențeze opțiunea;
 redactarea clară și precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor referitoare la
caracteristicile calitative și condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului și tarifului,
precum și a condiţiilor de credit și a dobânzilor;
№ Întrebării 1 2 3 4 5
Pentru răspuns 2 2 2 4 8
corect Punctaj
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nota conform (1) (2-3) (4-5) (6-7) (8-9) (10-11) (12-13) (14-15) (15-16) (17-18)
punctajului total

7. Inspectoratul Principal de Stat pentru Supraveghere a Pieței, Metrologie și Protecți a

Consumatorilor: categorii de funcții
Agenţia este o autoritate administrativă, subordonată Ministerului Economiei, responsabilă de
implementarea politicii în domeniul protecţiei consumatorilor şi de efectuare a controlului de stat
asupra respectării prevederilor legislaţiei în acest domeniu, precum şi a controlului de stat
25
privind corespunderea produselor şi/sau a serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor prescrise sau
declarate şi respectarea prevederilor actelor normative în domeniul metrologiei legale, a
normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ.
Agenţia are misiunea de implementare a politicii şi strategiilor în domeniul protecţiei
consumatorilor, precum şi de supraveghere a respectării actelor normative din domeniul
respectiv în limitele competenţelor atribuite.
  1. Inspectoratul este organ public de specialitate, care îşi desfăşoară activitatea în subordinea
Ministerului Economiei şi Comerţului, este persoană juridică, dispune de ştampilă cu Stema de
Stat a Republicii Moldova şi denumirea sa în limba de stat, de conturi trezoreriale.
    Cheltuielile pentru desfăşurarea activităţii Inspectoratului se efectuează din contul mijloacelor
prevăzute în bugetul de stat. 
    2. În activitatea sa Inspectoratul se călăuzeşte de Constituţia şi legile Republicii Moldova,
hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţele, hotărîrile şi
dispoziţiile Guvernului, actele normative ale Ministerului Economiei şi Comerţului, acordurile şi
convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi de prezentul
Regulament. 
 3. Inspectoratul realizează politica statului:
    în domeniul supravegherii pieţei privind conformitatea cu cerinţele prescrise şi/sau declarate a
produselor fabricate şi plasate pe piaţă şi a serviciilor prestate;
    în domeniul protecţiei consumatorilor prin exercitarea funcţiilor de protecţie a consumatorilor
în domeniile stabilite prin lege, cu excepţia domeniilor atribuite cu drept exclusiv autorităţilor
administraţiei publice locale.
    4. În vederea realizării misiunii sale, Inspectoratul are următoarele funcţii de bază: 
    în domeniul supravegherii pieţei: 
    supravegherea şi controlul de stat asupra respectării: 
    a) legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, în limitele competenţelor atribuite
Inspectoratului; 
    b) reglementărilor tehnice, altor acte normative care stabilesc cerinţe obligatorii privind
securitatea produselor şi serviciilor, cu excepţia produselor de origine animală neprelucrate
industrial; 
    c) corespunderii cerinţelor prescrise şi/sau declarate privind produsele şi serviciile plasate pe
piaţă; 
    d) normelor privind asigurarea metrologică, starea etaloanelor, mijloacelor de măsurare şi a
materialelor de referinţă din domeniul metrologiei legale;
     în domeniul protecţiei consumatorilor: 
    a) organizarea activităţilor privind relaţiile cu consumatorii; 
    b) asigurarea informării consumatorilor; 
    c) examinarea reclamaţiilor consumatorilor în vederea protejării drepturilor lor legitime; 
    d) stabilirea măsurilor de remediere sau înlocuire gratuită a produsului, serviciului
necorespunzător, de restituire a contravalorii acestora;
    e) participarea la examinarea contractelor-standard (tip) care urmează a fi încheiate între
agenţii economici furnizori de servicii monopolişti sau care deţin situaţie dominantă pe piaţă şi
consumatori - persoane fizice. 
    5. Inspectoratul are următoarele atribuţii generale:
    1) participă, în comun cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi
autorităţile administraţiei publice locale, cu atribuţii în domeniu şi cu asociaţiile obşteşti pentru
protecţia consumatorilor  la implementarea  strategiei şi politicilor în domeniul protecţiei
consumatorilor;
    2) examinează şi înaintează propuneri la proiecte de acte normative în domeniul protecţiei
consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea,
transportul, importul şi comercializarea produselor, precum şi cu privire la prestarea serviciilor,
astfel încît acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, ori să
26
afecteze drepturile şi interesele lor legitime;
    3) participă la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei
consumatorilor, colaborînd cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, conform
competenţelor ce îi revin, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
    4) desfăşoară activităţi de informare şi educare a consumatorilor; 
    5) colaborează şi sprijină metodologic asociaţiile de consumatori;
    6) informează consumatorii asupra produselor şi serviciilor care prezintă riscuri pentru
sănătatea şi securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice;
    7) prezintă informări periodice Ministerului Economiei şi Comerţului şi autorităţilor publice
centrale interesate, referitoare la activitatea în domeniul protecţiei drepturilor şi intereselor
consumatorilor;
    8) monitorizează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, referitoare
la securitatea produselor şi serviciilor, precum şi la apărarea drepturilor legitime ale
consumatorilor, prin efectuarea controalelor pe piaţă la producători, importatori, distribuitori,
vînzători, prestatori de servicii, avînd acces liber la locurile în care se produc, se depozitează ori
se comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum şi la documentele
referitoare la acestea;
    9) constată neconformităţi în domeniul său de competenţă la agenţii economici şi aplică
măsuri conform actelor legislative;
    10) sesizează autoritatea de licenţiere, determinată prin lege, referitor la depistarea cazurilor de
comercializare a produselor falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase sau altor încălcări;
    11) efectuează supravegherea  metrologică, inclusiv controlul de stat la producerea, importul,
instalarea, utilizarea, întreţinerea, închirierea, repararea şi verificarea metrologică a mijloacelor
de măsurare, în scopul de a constata dacă acestea corespund şi/sau sînt utilizate conform
prevederilor legii şi ale reglementărilor metrologice aplicabile; 
    12) sesizează organismele de certificare în baza constatărilor proprii, sau a informaţiilor
primite de la asociaţiile obşteşti de protecţie a consumatorilor, persoane fizice, juridice, cu
privire la neconformităţile produselor şi serviciilor plasate pe piaţă (însoţite de certificate de
conformitate)  pentru întreprinderea măsurilor prevăzute de lege;
    13) primeşte şi examinează sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept, conform
competenţelor, sesizările asociaţiilor obşteşti pentru protecţia consumatorilor, precum şi
sesizările persoanelor fizice sau juridice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în
condiţiile legii;
    14) desfăşoară activităţi de pregătire a specialiştilor în domeniul protecţiei consumatorilor;
    15) acordă consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor pentru persoane
fizice şi juridice;
    16) îndeplineşte orice alte sarcini stabilite prin acte legislative, în domeniul său de activitate.
    6. Inspectoratul are următoarele atribuţii specifice:
    1) organizarea şi exercitarea funcţiilor de supraveghere a pieţei, inclusiv prin control, în
numele statului, la toate etapele ciclului vital al produsului sau al prestării serviciului: proiectare,
fabricare, păstrare, depozitare, transportare, prelucrare, recondiţionare sau rebutare, import,
comercializare, folosire prin:
    a) efectuarea controlului de stat asupra corespunderii produselor şi serviciilor cerinţelor
prescrise si/sau declarate;
    b) efectuarea controlului de stat asupra respectării de către agenţii economici a prevederilor
actelor legislative şi normative în domeniul protecţiei consumatorilor; 
    c) organizarea şi efectuarea controalelor tematice asupra grupelor omogene de produse; 
    d) organizarea controalelor complexe specializate, în comun cu alte organe abilitate cu funcţii
de control şi protecţie a consumatorilor; 
    e) asigurarea evidenţei şi controlului executării prescripţiilor eliberate şi deciziilor referitor la
sancţiunile aplicate; 
    f) expedierea către organele corespunzătoare a proceselor-verbale privind contravenţiile
27
administrative; 
    2) efectuarea controlului metrologic legal al respectării de către persoanele juridice şi/sau
fizice a prevederilor actelor legislative şi normative în domeniul metrologiei legale referitor la: 
    a) utilizarea adecvată a unităţilor de măsură şi simbolurilor acestora; 
    b) obligaţiile utilizatorilor mijloacelor de măsurare legale; 
    c) obligaţiile producătorilor şi importatorilor mijloacelor de măsurare înainte de plasarea lor
pe piaţă; 
    d) condiţiile de desfăşurare a activităţilor metrologice efectuate de către persoanele juridice şi
fizice desemnate sau înregistrate conform cerinţelor prescrise; 
    e) parametrii mijloacelor de măsurare legale conform modelului aprobat; 
    f) obligaţiile producătorilor (ambalatorilor) şi importatorilor de produse preambalate; 
    g) asigurarea metrologică a proceselor şi serviciilor; 
    h) cerinţele metrologice expuse în reglementările tehnice şi reglementările de metrologie
legală; 
    3) eliberarea avizului metrologic necesar pentru obţinerea licenţei pentru diverse genuri de
activitate;
    4) asigurarea evidenţei actelor de control şi păstrării lor în decurs de 5 ani de la încheierea
controalelor; 
    6) transmiterea către organismele de certificare corespunzătoare a fişelor de neconformitate
privind depistarea produselor şi serviciilor certificate neconforme cu cerinţele prescrise şi/sau
declarate; 
    7) generalizarea rezultatelor supravegherii pieţei, efectuarea analizei cauzelor nerespectării
prevederilor actelor legislative şi normative din domeniu; 
    8) informarea Ministerului Economiei şi Comerţului şi autorităţilor administraţiei publice
referitor la rezultatele supravegherii pieţei;
    9) protecţia drepturilor şi intereselor legale ale consumatorilor prin mijloacele prevăzute de
legislaţie;
    10) examinarea reclamaţiilor consumatorilor în vederea protejării drepturilor lor legitime,
inclusiv prin: 
    a) efectuarea controalelor de stat asupra corespunderii produselor şi serviciilor cerinţelor
prescrise si/sau declarate, precum şi asupra veridicităţii informaţiilor (sesizărilor) prezentate; 
    b) examinarea (după caz) a  petiţiilor, în comun cu organele abilitate cu funcţii de control şi
protecţie a consumatorilor, precum şi cu asociaţiile obşteşti pentru protecţia consumatorilor; 
    11) asigurarea informării consumatorilor prin: 
    a) elaborarea, editarea şi distribuirea materialelor informative şi educative pentru
consumatori; 
    b) pregătirea şi prezentarea informaţiilor pentru mass-media în domeniul protecţiei
consumatorilor; 
    c) acordarea consultaţiilor consumatorilor, inclusiv telefonice, privind drepturile lor legitime. 
    7. Inspectoratul este în drept: 
    1) să înainteze, în modul stabilit, propuneri de modificare şi completare a legislaţiei în
domeniul supravegherii pieţei şi protecţiei consumatorilor, precum şi a actelor normative care
stabilesc cerinţe faţă de produse şi servicii; 
    2) să colaboreze cu autorităţile publice centrale şi locale, organele abilitate cu funcţii de
supraveghere de stat, asociaţiile obşteşti pentru protecţia consumatorilor, producătorilor etc.; 
    3) să colaboreze la exercitarea funcţiilor de supraveghere a conformităţii produselor şi
serviciilor plasate pe piaţă cu autorităţile care reglementează şi monitorizează sectoarele
specifice, fiecare autoritate exercitîndu-şi competenţele în limitele stabilite de lege; 
    4) să sesizeze autorităţile competente referitor la produsele şi/sau serviciile neconforme
depistate în cadrul supravegherii pieţei; 
    5) să organizeze şi să efectueze vizite de consultanţă în scopul familiarizării agenţilor
economici cu cerinţele actelor legislative şi normative ce ţin de protecţia consumatorilor;
28
    6) să participe la procese în instanţele de judecată, în cazul examinării acţiunilor referitoare la
sancţiunile aplicate. 
    8. Inspectorul de stat este în drept: 
    1) să intre liber, în baza misiunii de control, în încăperile de serviciu şi de producţie ale
agenţilor economici, unde se fabrică, se păstrează, se depozitează, se comercializează produse ori
se prestează servicii care fac obiectul controlului;
    2) să primească de la agenţii economici documentele şi informaţiile necesare pentru efectuarea
supravegherii pieţei; 
    3) să atragă la efectuarea supravegherii pieţei specialişti şi mijloace tehnice ale agentului
economic în cazurile în care tărăgănarea controlului poate crea riscuri pentru viaţa ori pentru
sănătatea consumatorilor; 
    4) să preleve probe şi mostre de produse, în volumul stabilit în documentele normative, pentru
controlul conformităţii lor cu cerinţele prescrise şi/sau declarate (cheltuielile pentru probe şi
încercări se suportă de bugetul de stat sau de agentul economic în cazul produselor neconforme
cu cerinţele prescrise şi/sau declarate); 
    5) să întocmească acte de control; 
    7) să elibereze prescripţii privind înlăturarea neconformităţilor depistate; 
    8) să elibereze prescripţii privind interzicerea sau sistarea temporară a comercializării,
utilizării (exploatării), depozitării şi transportării loturilor de produse controlate şi a prestării
serviciilor în cazurile în care produsele şi/sau serviciile nu sînt conforme cu cerinţele prescrise
şi/sau declarate; 
    9) să elibereze prescripţii privind interzicerea utilizării mijloacelor de măsurare/materialelor
de referinţă nelegalizate pentru folosirea lor pe teritoriul Republicii Moldova, neverificate sau
nedeclarate, inclusiv, după caz, cu aplicarea pe aceste mijloace de măsurare a mărcii metrologice
de stat de interzicere; 
    10) să se adreseze organelor de poliţie pentru a obţine sprijin la efectuarea supravegherii pieţei
şi, în caz de necesitate, pentru a fi însoţit în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu şi în cazul în
care agentul economic nu-i permite să efectueze controlul; 
    11) să participe la nimicirea produselor periculoase; 
    12) să efectueze inspecţii ale mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, în
conformitate cu legea. 
    9. Inspectorul principal de stat este în drept: 
    1) să elibereze agenţilor economici prescripţii privind interzicerea definitivă a fabricării
(producerii) şi plasării pe piaţă a produselor, a prestării serviciilor în cazul în care agentul
economic refuză să prezinte produsele şi serviciile spre verificare, precum şi în cazul în care
produsele sau serviciile: 
    a) sînt periculoase şi/sau falsificate (contrafăcute); 
    b) sînt neconforme cu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile; 
    2) să elibereze agenţilor economici prescripţii privind retragerea de pe piaţă, returnarea de la
consumatori a produselor, interzicerea prestării serviciilor în cazul în care produsele sau
serviciile sînt periculoase; 
    3) să adopte decizii obligatorii de remediere sau înlocuire gratuită ori de restituire a
contravalorii produselor sau serviciilor necorespunzătoare; 
    4) să ia decizia de nimicire a produselor nealimentare periculoase interzise definitiv pentru
comercializare, în cazul în care acesta este unicul mijloc de înlăturare a pericolului; 
    5) să elibereze prescripţii privind interzicerea fabricării, livrării şi depozitării, plasării pe piaţă
şi comercializării mijloacelor de măsurare/materialelor de referinţă şi prestării serviciilor; 
    6) să constate contravenţiile şi să încheie procese-verbale conform prevederilor Codului
contravenţional al Republicii Moldova.
10. Inspectoratul este condus de şef, numit în funcţie şi eliberat din funcţie prin ordinul
ministrului economiei şi comerţului. În activitatea sa, şeful Inspectoratului se subordonează
direct ministrului economiei şi comerţului.
29
    Şeful Inspectoratului este Inspector principal de stat pentru supravegherea pieţei, metrologie şi
protecţia consumatorilor (în continuare - Inspector principal de stat),  dispunînd de ştampilele
Inspectoratului în aceste domenii. 
    Şeful inspectoratului are doi adjuncţi numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie de şeful
inspectoratului.
    Şeful inspectoratului: 
    a) reprezintă, în limitele competenţei, interesele Inspectoratului în relaţiile cu persoanele
juridice şi/sau fizice din republică şi din alte ţări, încheie şi reziliază contracte, semnează
documente, conform atribuţiilor ce-i revin; 
    b) organizează şi dirijează activitatea Inspectoratului şi este responsabil pentru exercitarea
atribuţiilor acestuia; 
    c) delimitează funcţiile adjuncţilor şi ale conducătorilor subdiviziunilor Inspectoratului; 
    d) angajează şi eliberează salariaţii Inspectoratului;  
    e) aprobă regulamentele şi planurile anuale de activitate ale subdiviziunilor Inspectoratului; 
    f) emite ordine şi dispoziţii executorii pentru angajaţii Inspectoratului şi controlează
executarea lor; 
    g) este responsabil pentru utilizarea alocaţiilor bugetare, gestionarea mijloacelor financiare şi a
bunurilor materiale ale Inspectoratului, în conformitate cu legislaţia; 
    h) exercită şi alte împuterniciri prevăzute de legislaţie. 
    În lipsa şefului Inspectoratului, atribuţiile acestuia le exercită unul din adjuncţi, numit de şeful
Inspectoratului. 
    11. Efectivul-limită şi structura Inspectoratului se aprobă de Guvern, la propunerea
Ministerului Economiei şi Comerţului. 
    12. Corespondenţa Inspectoratului este semnată de şef, şefii adjuncţi şi persoanele cu funcţii
de răspundere abilitate cu acest drept prin ordinul şefului. 
    Semnăturile pe actele oficiale ale Inspectoratului sînt aplicate de şef  sau de şefii adjuncţi, în
următoarele forme: 
    semnătură personală; 
    semnătură digitală. 
    Inspectoratul ţine evidenţa contabilă şi întocmeşte dări de seamă în corespundere cu legislaţia
în vigoare.
    13. În domeniile sale de activitate, Inspectoratul colaborează cu organele centrale de
specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, cu societatea
civilă, precum şi cu organismele internaţionale.
    În cadrul Inspectoratului pot fi create comisii şi grupuri de lucru, care sînt convocate pentru
examinarea şi soluţionarea unor chestiuni specifice. 
    La lucrările comisiilor şi grupurilor de lucru pot fi antrenaţi specialişti din diverse domenii.

8. Răspunderea administrativă pentru încălcarea de către agenții economici a regulilor de

comerț
 Dispoziţii generale
30
 1. Prezentele  Reguli de comerţ în pieţele din Republica Moldova (în continuare  -  Regulile)
se extind asupra tuturor pieţelor amplasate  în
localităţile  republicii,  indiferent  de  profilul  lor  (agricole,  de obiecte,  de  automobile, mixte),
apartenenţa departamentală,  tipul  de proprietate şi forma organizatorico-juridică.
2. Piaţa este  un agent al activităţii comerciale ce funcţionează în calitate  de întreprindere
comercială şi se organizează în oraşe şi alte localităţi, la decizia primăriilor municipiilor şi
comitetelor executive raionale,   într-un  loc  special  în  baza  contractului  de  arendă  a
terenului,  statutului (regulamentului), înregistrate în modul stabilit, şi autorizaţiei de amplasare a
unităţii comerciale, cu crearea în teritoriul ei a condiţiilor adecvate  
pentru  persoanele  fizice  şi  juridice  ce  comercializează producţie agricolă şi alte mărfuri (în
funcţie de specializarea pieţei), precum şi a comodităţilor necesare pentru cumpărători privind
procurarea acestora.
3. Întreţinerea  pieţei  şi  acoperirea  cheltuielilor  legate   de activitatea  ei se efectuează din
contul mijloacelor taxelor de piaţă şi altor venituri.
4. Programul  de  lucru al pieţei, precum şi al întreprinderilor  de comerţ   amplasate  
pe  teritoriul  ei  îl   stabileşte   administraţia (proprietarul)  pieţei de comun acord cu organele
administraţiei publice locale. La intrarea în piaţă trebuie să fie afişată o firmă cu indicarea
denumirii ei, apartenenţei (proprietarului), regimului de lucru.
II. Reglementarea activităţii comerciale în pieţe
5. Pe teritoriul  pieţei  (de  comun acord cu proprietarul)  pot  fi amplasate  întreprinderi  de
comerţ cu amănuntul şi de  comerţ  ambulant (magazine,  pavilioane, chioşcuri, tarabe etc.), de
alimentaţie publică, de  deservire socială a populaţiei, şi, totodată, în mod obligatoriu, în
pieţele  unde se comercializează produse agroalimentare - laboratoare de expertiză sanitaro-
veterinară.
6. Agenţii activităţii comerciale ce desfăşoară pe teritoriul pieţei comerţ  cu  amănuntul  şi
activităţi în sfera  alimentaţiei  publice  la întreprinderile de comerţ staţionare sau cu arendarea
locului de comerţ, sau  în locuri speciale prin reţeaua de comerţ ambulant sînt obligaţi să se
înregistreze în prealabil, în modul stabilit, şi să primească autorizaţia de amplasare a unităţii
comerciale.
7. Cetăţenilor  şi  întreprinderilor agricole, firmelor agricole  şi altor  agenţi  economici care
comercializează nemijlocit  surplusuri  de producţie  agricolă  şi  alte produse alimentare li
se  acordă,  în  mod prioritar,  locuri pentru comerţ, li se repartizează terenuri şi  locuri
speciale  pentru comercializarea producţiei agricole din automobile,  cu achitarea,  în modul
stabilit, a biletelor pentru locul de comerţ (taxei de piaţă) şi altor servicii cu plată, fără să
aibă autorizaţia de amplasare a unităţii comerciale.
8. Pe teritoriul  pieţei trebuie să fie amplasată la un loc  vizibil informaţia  despre prezentele
Reguli, lista mărfurilor interzise  pentru vînzare,  mărimea taxei de piaţă şi plăţii pentru
servicii,  indicatoare despre   sediul   organelor  de  administrare  a   pieţei,   serviciilor
controlului  sanitar,  veterinar,  precum şi despre  amplasarea  zonelor comerciale, conform
specializării grupurilor de mărfuri.
9. Relaţiile  pieţei  cu agenţii activităţii comerciale, care au  pe teritoriul  pieţei  întreprinderi
staţionare de comerţ cu  amănuntul  şi alimentaţie  publică, se stabilesc prin  contracte cu ceilalţi
agenţi ai activităţii  comerciale - prin vînzarea adonamentelor lunare, pe  decade sau bonului
pentru locul de comerţ.
10. Amplasarea  locurilor  în hale, la tarabe, mese,  cărucioare  şi
alte  dispozitive  pentru  comercializarea mărfurilor  se  stabilesc  de organul  de administrare a
pieţei, ţinînd cont de respectarea strictă  a regulilor   sanitaro-igienice  
şi  antiincendiare  şi  a  normelor   de învecinare  a  mărfurilor, precum şi de asigurarea
circulaţiei libere  a cumpărătorilor  prin piaţă şi a comodităţilor pentru persoanele care fac
comerţ, precum şi pentru cumpărători.
11. Pentru comerţul cu mărfuri nealimentare în piaţă se repartizează terenuri speciale sau se
organizează pieţe specializate de obiecte.
31
 12. Comercializarea  cărnii  şi  produselor din  carne,  produselor lactate  se permite numai în
pavilioanele specializate ale pieţei şi  cu certificate  (permise) eliberate de laboratorul de
expertiză sanitaro-veterinară al pieţei respective.
13. Comercializarea  peştelui  se  permite numai în  locuri  special amenajate, cu respectarea
strictă a condiţiilor sanitare.
14. Vînzarea  păsărilor vii, iepurilor de casă, cîinilor, pisicilor, peştilor  decorativi  şi a hranei
respective se admite numai  în  locuri speciale.
Persoanele care  fac comerţ cu păsări domestice vii, iepuri de casă, cîini  şi cu alte animale
trebuie să aibă o autorizaţie corespunzătoare, eliberată de organele de supraveghere veterinară.
15. Întreprinderile de comerţ şi alte localuri de producţie în pieţe se  
utilizează  conform  cerinţelor  sanitare  în  vigoare,  precum  şi cerinţelor  protecţiei muncii,
sănătăţii cetăţenilor, ocrotirii mediului ambiant,    păstrării,   producerii   şi   comercializării  
mărfurilor, securităţii antiincendiare.
16. Pentru acordarea  de  locuri  pentru comerţ în piaţă  şi  pentru prestarea  serviciilor cu
plată persoanele care fac comerţ plătesc taxe
de piaţă la casa pieţei. Plata se efectuează pînă la începutul comerţului,  
documentul  de  plată  se  păstrează  pînă  la   sfîrşitul comerţului  şi se prezintă la prima cerere a
organelor de control sau  a organului de administrare a pieţei. În caz de pierdere a bonului de
casă sau  a chitanţei (bonului unic) de plată pentru locul de comerţ, acestea din urmă nu se
restabilesc.
Este interzisă  transmiterea  bonurilor de casă sau  chitanţelor  de plată  a  taxei de piaţă şi de
achitare a plăţii pentru  servicii  altor persoane ce fac comerţ pe piaţă.
III. Serviciile cu plată prestate agenţilor activităţii comerciale în piaţă
17. Pieţele prestează  contra  plată  celor ce fac comerţ  în  piaţă următoarele servicii:
    acordarea de locuri pentru comerţ;
    tăierea cărnii;
    darea cu chirie  a  aparatelor de cîntărit şi măsurat,  inventarului comercial şi
îmbrăcămintei sanitare;
    descărcarea şi încărcarea mărfurilor în unitatea de transport;
    cîntărirea pe cîntare comerciale;
    păstrarea în  frigidere,  alte depozite şi încăperi a mărfurilor  şi obiectelor particulare ale
persoanelor ce fac comerţ;
    transportarea mărfurilor la locurile de comercializare;
    acordarea mijloacelor  de transport (în caz că ele există în  piaţă) pentru transportarea
mărfurilor;
    difuzarea avizelor  şi  textelor publicitare prin reţeaua locală  de radio;
    punerea la dispoziţie  a  etichetelor de preţuri şi prestarea  altor servicii.
18. Mărimea şi modul de încasare a taxei de piaţă şi a plăţii pentru servicii  sînt stabilite în
conformitate cu prevederile Legii Republicii Moldova  "Privind  impozitele şi taxele locale" şi
modul de  formare  şi aplicare  a  preţurilor  şi  tarifelor libere  (de  piaţă)  la  mărfuri, producţie
şi servicii.
19. Nu se admite  încasarea  plăţii de la populaţia care  vizitează pieţele în calitate de
cumpărători.Agentii activitatii comerciale care comit contraventii in procesul activitatii sale
sau impiedica desfasurarea activitatii legitime a persoanelor cu functii de raspundere
abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activitatii comerciale sint trasi la
raspundere patrimoniala, administrativa sau penala in conformitate cu legislatia

9. Depășirea prețurilor stabilite (ori a tarifelor)

DETERMINAREA TARIFELOR LA SERVICIILE PRESTATE
    2.1. Structura tarifului pentru serviciile prestate  

32
    2.1.1. Tariful (T) pentru serviciile prestate în baza pre-ve-derilor prezentei metodologii
include:

        
    în care: Сt - consumurile şi cheltuielile totale pentru prestarea serviciului;
    R - rata rentabilităţii la nivel de 12,6% din consumuri şi cheltuieli;
DFG - defalcările în Fondul de garanţie;
    Dt - devierea financiară înregistrată în anul tarifar precedent "t-1" ce trebuie
trecută în tariful anului "t", ca rezultat al diferenţelor dintre parametrii incluşi la stabilirea
tarifelor pentru anul "t-1" şi cei înregistraţi (modificări în actele normative, indicii inflaţiei etc.).
    2.2. Determinarea tarifului pentru serviciile prestate  
    2.2.1. (1) Tariful pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în
cadrul înregistrării primare selective şi curente şi a bunurilor nou-formate (anexa nr.1 pct.1-3),
cu excepţia serviciilor menţionate în pct.2.2.3 al prezentei metodologii, se determină aplicînd
cuantumul în cotă procentuală al tarifului variabil la valoarea de piaţă a bunului imobil, calculată
în scopul impozitării.
    (2) În lipsa valorii de piaţă, calculate în scopul impozitării, tariful  se calculează în modul
următor:
    a) în cazul terenurilor - aplicînd cuantumul în cotă procentuală al tarifului variabil la preţul
normativ al pămîntului, în conformitate cu Legea nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul
normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului;
    b) în cazul caselor individuale de locuit cu accesorii, al apartamentelor, al încăperilor izolate,
al altor construcţii - aplicînd cuantumul în cotă procentuală al tarifului variabil la valoarea de
inventariere a bunului imobil, determinată pentru efectuarea tranzacţiilor şi înscrisă în dosarul
cadastral, ajustată la valoarea de piaţă, cu aplicarea coeficienţilor: 0,5 - pentru localităţile rurale;
0,8 - pentru localităţile urbane, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi; 9,2 - pentru municipiul
Chişinău şi 4,1 - pentru municipiul Bălţi;
    c) în cazul obiectivelor cu destinaţie comercială, de producţie, socială, culturală -  aplicînd
cuantumul în cotă procentuală al tarifului variabil la valoarea de bilanţ a bunului imobil;
    d) în  lipsa înscrierii valorii de inventariere sau a valorii de bilanţ, tariful se stabileşte în sumă
fixă conform formulei (1).
    (3) Cuantumul în cotă procentuală al tarifului variabil se determină pentru fiecare tip de
serviciu ca raportul dintre tariful fix calculat conform formulei (1) şi valoarea de piaţă medie a
bunului imobil etalon de tipul respectiv.
    (4) Tariful variabil nu poate fi mai mic decît tariful minim fix calculat conform formulei (1) şi
nu poate depăşi valoarea de cinci ori mai mare a acestuia.
    2.2.2. (1) Tarifele pentru înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor în cadrul
înregistrării primare masive şi pentru alte servicii legate de înregistrarea masivă (anexa nr.1
pct.4) se determină în sumă fixă la nivelul acoperirii consumurilor şi cheltuielilor necesare
pentru prestarea fiecărui serviciu şi asigurării ratei rentabilităţii de 12,6% din consumuri şi
cheltuieli.
    (2) Tarifele pentru înregistrarea altor drepturi reale, pentru efectuarea notărilor în registrul
bunurilor imobile, pentru alte activităţi legate de înregistrare şi pentru eliberarea informaţiei
deţinute exclusiv de Agenția Servicii Publice (anexa nr.1 pct.7-10) se determină în sumă fixă,
pentru fiecare tip de serviciu în parte, conform formulei (1).
    (3) Tarifele pentru furnizarea pe suport de hîrtie a informaţiei din cadastru către autorităţile
administraţiei publice centrale, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi
organele subordonate lor, autorităţile administraţiei publice locale, instanţele judecătoreşti,
organele procuraturii, Serviciul Fiscal de Stat și organele ce ţin cadastre specializate (anexa nr.1
pct.12) se determină în sumă fixă la nivelul acoperirii consumurilor şi cheltuielilor necesare
pentru prestarea fiecărui serviciu.    (4) Tarifele pentru serviciile la care cuantumul tarifului se
33
aprobă de Agenția Servicii Publice (anexa nr.1 pct.14-19) se determină în sumă fixă, pentru
fiecare tip de serviciu în parte, conform formulei (1).  
    2.2.3. În sumă fixă la un tarif mai mic decît cel minim, calculat conform formulei (1),
Guvernul poate stabili tarife la următoarele servicii (anexa nr.1 pct.5, 6, 11 şi 13):
    a) înregistrarea dreptului de proprietate, înregistrarea, modificarea, radierea  ipotecii, arendei
asupra a două sau mai multor terenuri cu destinaţie agricolă ale aceluiaşi titular, precum şi asupra
plantaţiilor perene;
    b) înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă consolidate
prin redefinirea hotarelor, în conformitate cu art. 701 şi 702 din Codul funciar;
    c) înregistrarea primară selectivă a dreptului de proprietate comună asupra bunurilor imobile
privatizate în contul cotelor valorice din patrimoniul întreprinderilor agricole;
    d) înregistrarea dreptului de proprietate în temeiul certificatului de moştenire;
    e) înregistrarea dreptului de proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
asupra bunurilor imobile;
    f) notarea restricţiei de folosinţă pentru instalarea şi deservirea obiectivelor de infrastructură
inginerească de utilitate publică;
    g) eliberarea informaţiei privind terenul cu destinaţie agricolă şi drepturile înregistrate,
inclusiv a extrasului din registrul bunurilor imobile, eliberarea informaţiei privind valoarea
terenului, a altei informaţii din cadastru referitoare la terenul cu destinaţie agricolă, în cazul în
care se solicită informaţia despre două sau mai multe terenuri ale aceluiaşi titular, precum şi
despre plantaţiile perene.
    2.2.4. (1) Plata pentru prestarea serviciilor în regim de urgenţă se calculează aplicînd
coeficientul de urgentare la tariful respectiv calculat conform pct.2.2.1, 2.2.2. (2) şi 2.2.3 din
prezenta metodologie.
    (2) Pentru înregistrarea drepturilor asupra terenurilor cu destinaţie agricolă, precum şi asupra
plantaţiilor perene, sau pentru înregistrarea dreptului de proprietate şi a ipotecii asupra bunului
imobil cumpărat, care concomitent este şi obiectul ipotecii, într-o  zi lucrătoare, la cererea
solicitantului, se aplică coeficientul de urgentare 2.
    (3) Pentru înregistrarea drepturilor asupra bunurilor imobile, altele decît terenurile cu
destinaţie agricolă şi plantaţiile perene, amplasate în municipiile Chişinău şi Bălţi, în 3 zile
lucrătoare, la cererea solicitantului, se aplică coeficientul de urgentare 3.
    2.8.4. (1) Plata pentru servicii se restituie, integral sau parţial, în cazurile:
    a) depunerii unei sume mai mari decît tariful stabilit pentru serviciul prestat;
    b) respingerii cererii de înregistrare sau refuzului înregistrării dreptului de către registrator;
    c) retragerii cererii de prestare a serviciului;
    d) nerespectării  termenului de o zi şi de 3 zile, prevăzut în pct.2.2.4 din prezenta metodologie;
    e) nerespectării termenelor prevăzute de legislaţie pentru prestarea serviciilor;
    f) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
    (2) Restituirea plăţii se efectuează la cererea plătitorului. La cererea de restituire a plăţii se
anexează actele în temeiul cărora se solicită această restituire (după caz: cererea de înregistrare a
drepturilor cu consemnarea temeiurilor respingerii, decizia privind refuzul înregistrării
drepturilor, demersul de retragere a cererii de prestare a serviciului etc.), bonul de plată sau alt
document ce confirmă efectuarea plăţii, în cazul în care  plata se restituie integral, sau actul de
executare a lucrărilor, întocmit în modul stabilit de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, în cazul
în care plata se restituie parţial. Plata se restituie integral în cazul respingerii cererii de
înregistrare, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
    (3) În cazul restituirii parţiale a plăţii, suma ce urmează să fie
restituită  se  calculează  în  funcţie de  volumul  lucrărilor  efectiv executate.
    (4) În cazul nerespectării termenului solicitat de o zi sau de 3 zile, prevăzut în pct.2.2.4 din
prezenta metodologie, se restituie suma ce depăşeşte tariful calculat fără  aplicarea coeficientului
de urgentare.

34
    (5) În cazul nerespectării termenelor prevăzute la art.6 şi 32 din Legea cadastrului bunurilor
imobile nr.1543-XIII din 25 februarie 1998, plata pentru servicii se restituie o sumă în mărime de
25% din tariful respectiv.

APROBAREA, APLICAREA ŞI AJUSTAREA TARIFELOR

    3.1. (1) Tarifele pentru prestarea serviciilor se calculează de Agenția Servicii Publice în
conformitate cu prezenta metodologie şi se prezintă, spre examinare, Agenției Servicii Publice,
conform anexelor nr.2-6.
    (2) Concomitent cu tarifele, Agenția Servicii Publice prezintă anual, pînă la data de 1
aprilie, Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru analiza veniturilor din prestări de servicii, a
consumurilor şi cheltuielilor, inclusiv consumurile privind retribuirea muncii şi numărul
serviciilor prestate în anul tarifar precedent, după formele stabilite de de Agenţia Relaţii Funciare
şi Cadastru.
    3.2. (1) Agenția Servicii Publice, pe baza informaţiei recepţionate, efectuează analiza
datelor Agenției Servicii Publice şi tarifelor la servicii.
    (2) Tarifele la serviciile menţionate în anexa nr.1 pct.1-13 se remit spre coordonare
ministerelor de resort.
    (3) Tarifele la serviciile menţionate în anexa nr.1 pct.14-19 se aprobă de Agenția Servicii
Publice.
    3.3. Tarifele la serviciile menţionate în anexa nr.1 pct.1-13 se aprobă anual de Guvern.
    3.4. Tarifele aprobate de Guvern se pun în aplicare de la data de întîi a lunii următoare după
publicarea actului normativ în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, dar nu mai devreme de
30 de zile după publicare. Tarifele aprobate de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru se pun în
aplicare în conformitate cu prevederile legislaţiei. După publicarea tarifelor în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, acestea se aduc la cunoştinţă publicului prin afişarea lor la
sediul Agenției Servicii Publice şi la sediile structurilor sale teritoriale.
 3.5. Tarifele pentru prestarea serviciilor se ajustează anual, de regulă după prezentarea
rapoartelor financiare pe anul precedent. Consumurile şi cheltuielile totale vor fi ajustate anual în
conformitate cu parametrii corespunzători. La calcularea consumurilor privind retribuirea muncii
se va lua în considerare modificarea salariului tarifar stabilit pe ţară pentru prima categorie de
calificare a personalului din unităţile cu autonomie financiară. La calcularea consumurilor de
materiale se va lua în considerare indicele preţurilor de consum (mediu) din Republica Moldova.
La calcularea consumurilor şi cheltuielilor indirecte (exceptînd uzura mijloacelor fixe şi
amortizarea activelor nemateriale) va fi luat în calcul indicele (deflatorul) produsului intern brut
al Republicii Moldova, determinat de către Biroul Naţional de Statistică.
    3.6. Devierea financiară va fi calculată în fiecare an de gestiune pentru a reflecta impactul
financiar al divergenţelor dintre valorile luate în considerare la stabilirea tarifului şi cele efective
şi recunoscute în anul precedent. Devierea financiară înregistrată în anul tarifar precedent "t-1"
va fi trecută în tariful anului "t" în cazul în care venitul efectiv obţinut din prestarea serviciilor în
anul "t-1" asigură o rată de rentabilitate mai mică decît cea stabilită în pct.2.1.1 din prezenta
metodologie.
    3.7. Agenția Servicii Publice va avea dreptul să înainteze propuneri de ajustare a tarifelor pe
parcursul anului în cazul în care există factori obiectivi ce nu pot fi controlaţi (modificarea
salariului tarifar, a preţurilor la energie şi combustibil, la materiale şi piese de schimb etc.), care
justifică o astfel de ajustare şi pot duce la o deviere de 5% şi mai mult de la nivelul tarifului
stabilit la data ajustării precedente.

Elev al gr.__________________
Suport pentru temele studiate 7,8,9 __________________________________
1.Scrie în spațiul de mai jos.
35
Ce misiune are Inspectoratul Principal de Stat pentru Supraveghere a Pieței, Metrologie și
Protecție a Consumatorilor?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

2.Scrie în spațiul de mai jos.

Scriți 2 funcții de bază are Inspectoratul în domeniul protecției consumatorilor?

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

3. Subliniază răspunsul corect.

Cine va stabili amplasarea locurilor în piață în hale, la terabe, mese, cărucioare etc.
 Guvernul Republicii Moldova
 Organul  de administrare a pieţei
 Primăria satului/orașului respectiv4. Scrie în spațiul de mai jos.
În ce cazuri se poate întoarce plata integral sau parțial pentru procurarea seviciilor?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

5. Scrie în spațiul de mai jos.

Cine calculează tarifele pentru prestarea serviciilor ?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
№ Întrebării 1 2 3 4 5
Pentru răspuns 2 2 2 8 4
corect Punctaj
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nota conform (1) (2-3) (4-5) (6-7) (8-9) (10-11) (12-13) (14-15) (15-16) (17-18)
punctajului total

Răspuns la suportul pentru temele studiate 7,8,9

1.Scrie în spațiul de mai jos.

36
Ce misiune are Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieței, Metrologie și
Protecție a Consumatorilor?
Agenţia are misiunea de implementare a politicii şi strategiilor în domeniul protecţiei consumatorilor,
precum şi de supraveghere a respectării actelor normative din domeniul respectiv în limitele
competenţelor atribuite.

2.Scrie în spațiul de mai jos.

Scriți 2 funcții de bază are Inspectoratul în domeniul protecției consumatorilor?

   În temă sunt 5 funcții, iată 2 dintre ele:
    a) organizarea activităţilor privind relaţiile cu consumatorii; 
    b) asigurarea informării consumatorilor; 

3. Subliniază răspunsul corect.

Cine va stabili amplasarea locurilor în piață în hale, la terabe, mese, cărucioare etc.
 Guvernul Republicii Moldova
 Organul  de administrare a pieţei
 Primăria satului/orașului respectiv4. Scrie în spațiul de mai jos.
În ce cazuri se poate întoarce plata integral sau parțial pentru procurarea seviciilor?
Plata pentru servicii se restituie, integral sau parţial, în cazurile:
    a) depunerii unei sume mai mari decît tariful stabilit pentru serviciul prestat;
    b) respingerii cererii de înregistrare sau refuzului înregistrării dreptului de către registrator;
    c) retragerii cererii de prestare a serviciului;
    d) nerespectării  termenului de o zi şi de 3 zile, prevăzut în pct.2.2.4 din prezenta metodologie;
    e) nerespectării termenelor prevăzute de legislaţie pentru prestarea serviciilor;
    f) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

5. Scrie în spațiul de mai jos.

Cine calculează tarifele pentru prestarea serviciilor ?
Tarifele pentru prestarea serviciilor se calculează de Agenția Servicii Publice în conformitate cu
prezenta metodologie şi se prezintă, spre examinare, Agenției Servicii Publice, conform anexelor
nr.2-6.
№ Întrebării 1 2 3 4 5
Pentru răspuns 2 2 2 8 4
corect Punctaj
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nota conform (1) (2-3) (4-5) (6-7) (8-9) (10-11) (12-13) (14-15) (15-16) (17-18)
punctajului total

37