Boacă (Vadana) Iuliana

Conversie, an I
Comicul
2. Exemplificați forme ale comicului în dcrierile unor autori precum: Vasile Alecsandri, Ion
Creangă, Ion Luca Caragiale.
Ion Luca Caragiale în bogata şi variata sa operă a folosit o serie variată de elemente
comice; fie că se găsesc în comediile sale, în schiţe sau nuvele, scrisori, romane, peste tot pot
fi evidenţiate o gamă largă de elemente comice.
Tipurile de comic sunt prezente în situaţia tipică a momentelor dramatice sau viu
colorate de către scriitor prin intermediul personajelor sale, acţiunea lor, adeseori stupidă, fără
coerenţă, prin limbaj etc.
I.L.Caragiale este de fapt un maestru virtuoz al comicului românesc. În comediele sale
se ascunde satiră dar şi tristeţe sub învelișul râsului şi sarcasmului ,,Tipurile şi comicul ridicol
care alcătuiesc piesa (O scrisoare pierdută) sunt fardurile zglobii ale unei crâncene deziluzii -
afirma Tudor Arghezi. Despre autorul însuşi, Vlahuţă se întreba retoric: ,, Un om vesel? Nu.
Un om farte trist. E multă durere sub glumele lui”. Dramaturgul sancţionează în primul rând
defectele oamenilor şi ale societaţii contemporane sie. În comedia lui Caragiale una din
sursele comicului este contradicţia dintre aparenţă şi esenţă, adeseori personajele sale îşi
doresc să pară altceva decât sunt în realitate, de aici rezultă o serie de încurcături diverse, ,, un
element esențial în declanșarea efectului comic pare a fi contrastul”…
În aparenţă personajele sale par a fi: cinstite, corecte, amabile, dar în realitatea sunt cu
totul altfel: coruptive, parvenite, demagogice. Caţavencu, Zoe, Dandanache, Trahanache,
Prisanda etc. sunt surprinşi în diverse ipostaze dar nu şi în adevărata lor înfăţişare, ei vorbesc
sau cel puţin încearcă să vorbească folosind pronumele de politeţe, împrumuturi din limba
engleză și franceză, ca să pară intelectuali, nobili (astfel Catavencu apare în contrast cu
adevaratul politician, iar Zoe apare în contrast cu o femeia cinstită).
Caragiale reprezintă întruchiparea elementelor comice de epocă, pe care le-a extras
minuţios din banalul societăţi ,,comediile lui Caragiale alcătuiesc un întreg unitar”.
,,Mecanismele comicului, ale umoului - de stârnire a râsului, în ultima instanţă- sunt greu
de definit” atât din punctul de vedere psihologic cât şi din perspectiva condiţiei umane. Un rol
deosebit de important care şi stârneşte umorul îl reprezintă tipurile de comic, Caragiale cu
deosebit talent artistic a îmbinat perfect mai multe tipuri de comic, ca în rezultat să apară
comediile sale şi nu doar ele.
Tipurile de comic întâlnite atât în opera lui Caragiale cât şi cunoscute la nivel mondiale
sunt: comicul de caracter, comicul de limbaj, ticurile sau autonomistele verbale, truismele,
contradicţia în termini, nonsensurile, comicul numelor (ale personajelor), comicul de
moravuri, etc.
,,Sunt recunoscute ca tipuri de caracterizare a acestei categorii estetice în dramaturgie,
comicul de caractere sau de moravuri, comicul de situație și cel de limbaj”
 Având în vedere faptul că comicul de regulă este situat mai mult în comedii în comparație
cu alte tipuri de scrieri, mă voi axa pe comediile lui Caragiale.
Termenul comedie provine din fr. comedie, lat. comoedia. ,,Specie a genului dramatic în
care sunt înfățișate personaje, caractere, moravuri sociale etc. Într-un chip care să stârniască
râsul, având totdeauna un sfârșit fericit, spre deosebire de tragedie, și, deseori, și un sens
moralizator- câstigat ridendo mores ( râzând îndreapă moravurile).”