UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA TRANSPORTURI
Departamentul Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Tema 1
Linux vs FreeBSD

Îndrumător știițific: Student:

S.L.Dr.Ing. Stanciu Alina Dima Alexandra
Grupa: 8314

București
2020
Cuprins

CAPITOLUL 1. SISTEME DE OPERARE............................................................................3

1.1 GENERALITĂȚI.............................................................................................................3

1.2 ISTORIC........................................................................................................................3
1.2.1 Anii 1950................................................................................................................3
1.2.2 Anii 1960................................................................................................................4
1.2.3 Anii 1970................................................................................................................5
1.2.4 Sistemele de operare moderne................................................................................5
CAPITOLUL 2. FREEBSD.......................................................................................................1

2.1 INFORMAȚII GENERALE................................................................................................1

2.2 ISTORIE ȘI DEZVOLTARE..............................................................................................1

2.3 FREEBSD 5.................................................................................................................2

2.4 FREEBSD 6 ȘI 7...........................................................................................................3

2.5 LICENȚĂ......................................................................................................................3
2.6 PRODUSE DERIVATE DIN FREEBSD.............................................................................3

CAPITOLUL 3. LINUX............................................................................................................5
3.1 ISTORIA ŞI EVOLUŢIA LINUX-ULUI...............................................................................6

3.1.1 După un deceniu: Linux astăzi................................................................................6

3.1.2 Apariţia Desktopului Linux....................................................................................7
3.1.3 Linux în Lumea Dezvoltării....................................................................................7
3.1.4 De la Desktop la Super-Calculatoare......................................................................8

3.2 VERSIUNELE LINUXULUI..............................................................................................8

CAPITOLUL 4. LINUX VS FREEBSD.................................................................................11

CAPITOLUL 5. CONCLUZII................................................................................................14
CAPITOLUL 6. BIBLIOGRAFIE.........................................................................................14
Capitolul 1. Sisteme de operare
1.1 Generalități
Un sistem de operare, prescurtat SO (engleză operating
system, prescurtat OS), este un ansamblu de programe care are
rolul de a gestiona și de a facilita utilizatorului accesul la resursele
sistemului de calcul. Metaforic, se poate spune că un sistem de
operare joacă rol de dirijor, orchestrând doleanțele utilizatorilor
prin atibuirea de partituri adecvate către diversele resurse ale
calculatorului și veghind la interpretarea armonizată a respectivelor
partituri, astfel încât scopurile pentru care s-a apelat la calculator
să fie atinse. Pentru aceasta, nucleul sistemului de operare este
primul program încărcat în memoria calculatorului si rămâne activ
pe toată durata funcționării acestuia. Sistemul computerizat poate
fi un computer, o stație de lucru (workstation), un server, un PC,
un notebook, un netbook, un smartphone, un aparat de navigație
rutieră, un e-book reader sau unele aparate de uz casnic, precum și
playerele multimedia. Sistemul de operare joacă și rolul de gazdă
Figure 1 – Poziția sistemului de operare
pentru aplicațiile care rulează pe echipamentul (hardwareul)
într-un sistem computațional
respectiv.

1.2 Istoric
Până în anii ‘50, se dezvoltă prima generație de calculatoare, având la bază tehnologia
tuburilor vidate. O inovație majoră este introducerea cartelelor perforate, ca modalitate de
stocare a informației. În această perioadă nu existau limbaje de programare iar echipamentele
electronice nu aveau sisteme de operare, fiind capabile să ruleze doar un singur program,
utilizatorul fiind responsabil pentru interacțiunea directă cu hardware-ul.
Dezvoltatorul ideii de sistem de operare care să sintetizeze operațiile unui computer, și rularea
simultană a mai multor funcții ale unui program, a fost Alan Turing, a cărui Turing machine
este considerat precursorul tuturor computerelor.

1.2.1 Anii 1950

În 1950, Laboratorul de Cercetare General Motors a realizat primul sistem de operare
pentru calculatorul lor, IBM 701. Acesta rula un sistem de procesare în serii, deoarece
programele și datele erau introduse pe rând.
 Sistemul de operare SHARE Operating Sistem creat de IBM în 1959, deservea
computerele de tip mainframe IBM 704, IBM 709 și IBM 7090. Apoi, este dezvoltată o nouă
versiune, mult mai complexă, IBSYS (IBM’s Operating System).

1.2.2 Anii 1960

În anii ‘60, diferite companii producătoare de mașini de calcul au dezvoltat mai multe
sisteme de operare: Control Data Corporation, Borroughs Corporation, IBM, UNIVAC,
General Electric, Digital Equipment Corporation. Acestea au revoluționat conceptul de sistem
de operare, introducând fiecare noțiuni și caracteristici noi. Sistemele de operare au evoluat în
multiprogramare, în care mai multe programe puteau rula în memorie, capacitatea de a
comunica în rețea sau de a distribui mai multor utilizatori accesul la un program sau chiar
nivele inelare de securitate.
În 1961 Burroughs Corp. a introdus seria de calculatoare B5000, cu sistemul de
operare MCP (Master Control Program), primul sistem de operare care a fost scris exclusiv ȋn
ESPOL, un limbaj de nivel înalt, dialect al limbajului ALGOL. MCP a introdus de asemenea
și prima implementare comercială de memorie virtuală. Sistemul de operare MCP este încă în
utilizare și astăzi în linia de calculatoare Unisys ClearPath/MCP.
Atlas Supervisor care a funcționat pe calculatorul Atlas, construit la Universitatea
Manchester în 1962, a fost sistemul de operare care a reușit să aloce resursele de procesare ale
calculatorului astfel încât acesta să poată acționa simultan pe mai multe sarcini și programe de
utilizator. Diferitele sale funcții includ administrarea memoriei virtuale a computerului Atlas.
Este considerat ca fiind primul sistem de operare modern recunoscut.
UNIVAC, primul producător comercial de computere, a produs în 1962 sistemul de
operare EXEC, pentru seria de calculatoare UNIVAC 1100/2200. Acesta a fost un sistem
orientat pe loturi care putea opera cu discuri, cititoare de carduri și linii de imprimante.
General Electric și MIT au dezvoltat GECOS (General Electric
ComprehensiveOperating System), care a introdus conceptul de nivele de privilegii securizate
pe inele. După achiziționarea acesteia de către Honeywell, a fost redenumit ȋn General
Comprehensive Operating System (GCOS).
Control Data Corporation (CDC), introduce sistemul de operare SCOPE pentru seria
de calculatoare CDC 3000, CDC 6000, și CDC 7600.
Digital Equipment Corporation a dezvoltat mai multe sisteme de operare de partajare
pe timpi pentru liniile sale de calculatoare PDP-10 pe 36 biți, inclusiv TOPS-10 și TOPS-20,
lansate în 1962 și 1969. TOPS-10 a fost un sistem deosebit de popular în universități și în
comunitățile ARPANET.
În 1964 IBM a dezvoltat System/360, o familie de computere disponibile pe scară
largă, cu diferite capacități. Pentru acestea a fost dezvoltat OS/360, primul sistem de operare
capabil să lucreze la nivelul mai multor echipamente, centralizând astfel comanda unei întregi
linii de procesare. OS/360 a deservit de asemenea computerele NASA în misiunea Apollo 11.
Principalele sisteme de operare folosite astăzi de IBM sunt descendente ale OS/360.
În România, primul sistem de operare a fost elaborat în 1968, pentru calculatorul
electronic DACICC-200, construit la Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” (Academia
Română).

1.2.3 Anii 1970

În anii 1970, microprocesoarele, cipurile și celelalte componente hardware, au devenit
suficient de mici pentru a încăpea într-un calculator de birou, așa-numitul desktop. Cele mai
folosite sisteme de operare erau Microsoft MS-DOS, ce putea fi instalat pe IBM PC și pe
calculatoarele cu procesorul Intel 8088, și UNIX care putea rula pe procesoarele Motorola
6899.
Ȋn cooperare cu Universitatea din Minnesota, pe parcursul anilor 1970, Control Data
Corporation a dezvoltat sistemele de operare CDC Kronos și apoi NOS (Network Operating
System), care suportau prelucrări simultane pe loturi și partajarea pe timp. Ca multe sisteme
de operare comerciale ce foloseau partajarea pe timp, interfețele acestor sisteme de operare
erau o extindere a sistemelor de operare Dartmouth BASIC. La sfârșitul anilor 1970, CDC și
Universitatea din Illinois, a dezvoltat sistemul de operare PLATO ce folosea monitoare cu
plasmă și partajarea pe timp în rețelele de distanță lungă. Multe concepte moderne în
computerele multi-utilizator au fost inițial dezvoltate pe PLATO, incluzând forumuri, panouri
de mesaje, e-mail, mesagerie instantanee, partajare de ecran de la distanță și jocuri video
multiplayer.
La mijlocul anilor 1970, sistemul de operare MVS (Multiple Virtual Storage) folosit
pe calculatoarele IBM, System/370 și System/390, oferea prima punere în aplicare a folosirii
RAM-ului ca o memorie cache transparentă pentru date.
CP/M (Control Program/Monitor apoi redenumit Control Program for
Microcomputers), un sistem de operare creat de Digital Research în 1974, pentru
microcomputerele Intel 8080. Sistemul de operare CP/M a fost un sistem de operare
compatibil cu foarte multe echipamente microcomputer, care a stat la baza Microsoft MS-
DOS, și IBM PC DOS.
Spre sfârșitul anilor 1970, Apple a lansat sistemul de operare Apple DOS pentru seria
de computere Apple II. Apple DOS a avut trei versiuni importante: DOS 3.1, DOS 3.2 și DOS
3.3.

1.2.4 Sistemele de operare moderne

Una dintre cel mai notabile inovații aduse în domeniul sistemelor de operare a fost
introducerea de către Apple în 1984 a Interfeței grafice, conceptul de cartografiere a pixelilor
ecranului și convertirea acestor date în informații digitale capabile să comunice direct cu
tastatura și cu mouse-ul.
În aceeași perioadă, Microsoft a introdus noțiunea de ferestre (Windows), iar Linus Torvalds
aduce kernelul, care a oferit posibilitatea dezvoltării de tip sursă deschisă a ceea ce acum
poartă numele de distribuții Linux.
În 1996 Palm, Inc. a lansat primul sistem de operare pentru dispozitivele mobile,
numit Palm OS. Tot în același, an Windows prezintă platforma Windows Mobile, disponibilă
pe majoritatea dispozitivelor de tip PDA din acea vreme.
Nokia prezintă în 1999 primul sistem de operare Symbian S40, pe un Nokia 7110. Un
an mai tarziu, Symbian OS a devenit cel mai popular sistem de operare mobil, instalat pe
majoritatea dispozitivelor Nokia, cât și pe telefoanele Ericsson.
Începând cu anul 2007 lumea dispozitivelor mobile s-a schimbat radical odată cu
apariția iOS și iPhone. Acum utilizatorii telefoanelor mobile puteau naviga ușor printr-un
meniu prietenos pe ecranul primului iPhone.
La 5 noiembrie 2007 a fost înființată OHA (Open Handset Alliance) o alianță
comercială de 84 de companii condusă de Google dedicată dezvoltării standardelor deschise
pentru dispozitive mobile. În 2008, această alianță a lansat Android, care peste câțiva ani va
deveni cel mai răspândit sistem de operare mobil.
În prezent, Windows a reușit să ajungă cel mai popular sistem de operare. Studiile
recente arată că 91% dintre posesorii de calculatoare dețin un sistem de operare de la
Microsoft, pe când 5% un sistem de la Apple (Mac), iar mai puțin de 2%, mai exact 1,74%
folosesc Linux.
Capitolul 2. FreeBSD
2.1 Informații generale
FreeBSD este un
sistem de operare liber
Unix-like descendent din
AT&T UNIX® prin ramura
Berkeley Software
Distribution (BSD), mai
exact provine din sistemele
de operare 386BSD și
4.4BSD. Rulează pe
Figure 2
calculatoare cu procesoare
compatibile cu familia Intel x86, dar și pe procesoare DEC Alpha, UltraSPARC® (al firmei
Sun Microsystems), Itanium (IA-64), AMD64, PowerPC, PC-98, ARM și MIPS.
FreeBSD este un sistem de operare complet, dezvoltat unitar. Nucleul, driverele pentru
dispozitive și utilitarele din spațiul utilizatorului, cum ar fi interpretorul de comenzi sau shell-
ul, sunt ținute în același arbore de urmărire a revizuirilor codului sursă (CVS). Această
metodă de dezvoltare vine în contrast cu cea folosită pentru Linux (un sistem de operare
similar, dar mai bine cunoscut), unde nucleul este dezvoltat de o echipă de dezvoltatori,
utilitarele din spațiul utilizator și aplicațiile sunt dezvoltate de alte echipe (cum ar fi proiectul
GNU), iar apoi toate acestea sunt împachetate împreună și publicate de alte echipe sub formă
de distribuții Linux.
Ca sistem de operare, FreeBSD este privit în general ca fiind foarte fiabil și robust, iar
dintre sistemele de operare ce raportează la distanță timpul de funcționare de la ultima
inițializare a sistemului (uptime), FreeBSD este cea mai populară alegere dintre sistemele de
operare libere afișate în lista Netcraft a primelor 50 de servere web cu cel mai lung uptime
(uptime în unele versiuni de GNU/Linux nu poate fi calculat). Un uptime lung indică de
asemenea faptul că nu au fost necesare actualizări ale nucleului sistemului de operare, pentru
că instalarea unui nou nucleu implică reinițializarea sistemului și rescrierea de la zero a
contorului sistemului.

2.2 Istorie și dezvoltare

Dezvoltarea inițială a sistemului FreeBSD a început în 1993, pornind de la sursele
386BSD. Totuși, din cauza îngrijorărilor privind legalitatea tuturor surselor folosite în
386BSD și a unui proces între Novell (pe atunci proprietarul drepturilor pentru UNIX) și
Berkeley, FreeBSD a sfârșit prin reproiectarea unei mari părți a sistemului pentru versiunea
FreeBSD 2.0 (ianuarie 1995), folosind versiunea 4.4BDS-Lite de la Universitatea din

1
California, Berkeley. Manualul FreeBSD (în limba engleză) cuprinde mai multe date istorice
despre geneza sistemului de operare FreeBSD.
Poate cel mai notabil câștig al versiunii FreeBSD 2.0 a fost restructurarea sistemului
Mach Virtual Memory (memorie virtuală Mach) al CMU-ului original, care a fost optimizat
pentru performanță sub încărcări mari, precum și crearea sistemului de porturi, care face ca
descărcarea, construirea și instalarea de software din surse terțe foarte ușoară. FreeBSD
echipează situri de mare succes cum ar fi: cdrom.com (un depozit imens de software care a
doborât multe recorduri din internet), Hotmail și Yahoo!.
FreeBSD 3.0 a adus mai multe schimbări: mutarea la formatul binar ELF, suport inițial
pentru sistemele SMP și de asemenea a adăugat suport pentru o nouă platformă pe 64 bit:
Alpha. La vremea sa, ramura 3.X a fost sever criticată pentru că multe schimbări nu erau
evidente în beneficiul și afectarea performanței, dar a fost un pas necesar pentru dezvoltarea a
ceea ce avea să fie ramura de mare succes 4.X.
Inițial, FreeBSD a folosit și pe post de logo mascota BSD Daemon, dar în anul 2005 a
fost organizată o competiție pentru un logo propriu. Pe data de 8 octombrie, 2005, competiția
a luat sfârșit, iar proiectul propus de Anton K. Gural a fost ales să devină logo FreeBSD. BSD
Daemon, rămâne însă mascota proiectului FreeBSD.

2.3 FreeBSD 5
Versiunea FreeBSD finală și ultima din ramura 5-STABLE este 5.5, a fost lansată în
mai 2006. Dezvoltatorii FreeBSD mențin (cel puțin) două ramuri de dezvoltări în același timp.
O ramură -STABLE de FreeBSD este creată pentru fiecare număr de versiune majoră, pentru
care sunt scoase versiuni odată la fiecare 4--6 luni. Ultima versiune de FreeBSD 4-STABLE
este 4.11, care este și ultima din versiunile ramurii 4-STABLE. Prima versiune 5-STABLE a
fost 5.3 (de la 5.0 la 5.2.1 au fost parte din ramura -CURRENT). Prima versiune 6-STABLE a
fost 6.0. Ramura de dezvoltare, -CURRENT, în acest moment este 7.0-CURRENT și conține
caracteristici agresive pentru un nucelu nou și pentru aplicații din spațiul utilizator. Dacă o
caracteristică este suficient de stabilă și matură, atunci ea poate fi portată pe versiuni
anterioare ale ramurii -STABLE (în slang-ul FreeBSD operația este denumită MFC, Merge
from CURRENT). Modelul de dezvoltare FreeBSD este descris mai amănunțit într-un articol,
în limba engleză, de Niklas Saers.
Marea diferență în FreeBSD 5 a fost o schimbare majoră în mecanismul de nivel jos al
blocării nucleului care permite un suport mai bun pentru multiprocesor simetric (SMP,
symmetric multiprocessor), eliberând o mare parte de nucleu de blocarea multiprocesorului,
menționată uneori ca Big Giant Lock. Acum este posibilă executarea în același timp mai
multor procese în mod nucleu.
Altă schimbare majoră include o soluție de thread-ing m:n, numită KSE, care acum
este biblioteca implicită pentru threading (pthreads) începând cu 5.3 (crearea ramurii 5-
STABLE). Terminologia m:n, unde m și n sunt întregi pozitivi, implică faptul că m fire de
execuție (thread) din spațiul utilizator corespund la n fire de execuție ale nucleului. Multe alte

2
caracteristici noi sunt legate de securitate. A fost format proiectul TrustedBSD de către Robert
Watson cu scopul expres de a adăuga încredere în funcționalitatea sistemului de operare
pentru FreeBSD. Un mediu extensibil pentru controlul obligatoriu al accesului (TrustedBSD
MAC Framework, MAC este acronim pentru mandatory access control), un sistem de fișiere
Access Control Lists (ACL, liste de control pentru acces) și noul sistem de fișiere UFS2 toate
provin din TrustedBSD. Unele din funcționalitățile TrustedBSD au fost integrate de asemenea
și în sistemele de operare NetBSD și OpenBSD.

FreeBSD 5 a schimbat de asemenea semnificativ stratul block I/O (bloc de

intrare/ieșire) prin introducerea mediului de transformare a cererii intrare/ieșire pentru disc
modular GEOM (GEOM modular disk I/O request transformation framework), contribuție a
lui Poul-Henning Kamp. GEOM activează crearea simplă a multor feluri de funcționalitate,
cum ar fi creare de imagini în oglindă, mirroring, (gmirror) și criptarea (gbde). Lansarea
recentă a FreeBSD 5.4 a confirmat ramura FreeBSD 5.X ca pe o verisiune foarte stabilă și
foarte performantă, în ciuda faptului că a avut o perioadă de concepție lungă din motive de set
cuprinzător de caracteristici.

2.4 FreeBSD 6 și 7
FreeBSD 6.1 a fost lansat în 8 mai, 2006, iar 7.0-CURRENT este în dezvoltare activă.
Aceste versiuni continuă să lucreze la optimizări SMP și threading, la zona funcționalității
avansate a 802.11 și la auditarea evenimentelor de securitate TrustedBSD. Realizările primei
versiuni ale acestora includ înlăturarea Giant lock din VFS, înlocuirea bibliotecii libthr cu o
implementare 1:1 pentru threading care se execută mai bine, și adăugarea unei implementări
de audit BSM, numită OpenBSM creată de proiectul TrustedBSD, care se bazează solid pe
implementarea BSD găsită în producția Open Source de la Apple: Darwin, publicată sub o
licență de tip BSD.

2.5 Licență
Ca și sistemele de operare surori, codul din FreeBSD este publicat sub termenii
diferitelor licențe. Totalitatea codului nucleului și cea mai nou creată de cod este publicată sub
termenii licenței BSD cu două clauze, care permite tuturor să folosească și să redistribuie
FreeBSD după dorință. Există de asemenea părți publicate sub alte licențe: GPL, LGPL, ISC,
licență BSD cu trei clauze, licență BSD cu patru clauze.
Pentru unele funcționalități particulare, există de asemenea și binare fără cod sursă cum
ar fi Atheros HAL pentru funcționalitate wireless și o unealtă doar în format binar pentru
AAC RAID de la Adaptec.

3
2.6 Produse derivate din FreeBSD
O gamă largă de produse sunt bazate direct sau indirect pe FreeBSD. Această gamă
cuprinde de la dispozitive de tip embedded (integrate), cum ar fi rutere Juniper Networks și
sisteme de operare firewall de la Nokia, la porțiuni întregi ale altor sisteme de operare, cum ar
fi RTOS WxWorks. Darwin, inima Mac OS X de la Apple, se bazează în mare măsură pe
FreeBSD incluzând aici sistemul de fișiere virtual, stiva de rețea și componente din spațiul
utilizator. Apple continuă să integreze cod nou din FreeBSD și contribuie înapoi către
FreeBSD cu schimbări. Produsul open source OpenDarwin, dezvoltat original din codul de
bază al Apple dar acum entitate separată, include de asemenea cod FreeBSD în mod
substanțial. În plus există câteva sisteme de operare originale desprinse din sau bazate pe
FreeBSD incluzând aici PC-BSD și DesktopBSD, care include îmbunătățiri destinate
utilizatorilor de acasă sau stațiilor de lucru; distribuțiile FreeSBIE și Frenzy live CD;
produsele firewall embedded m0n0wall și pfSense; DragonFly BSD o notabilă desprindere
din FreeBSD 4.8 conceput pentru o strategie de sincronizare multiprocesor diferită care a fost
apoi aleasă pentru FreeBSD 5 și dezvoltarea unor caracteristici microkernel (micronucleu); și
nu în ultimul rând RoFreeSBIE, un proiect rezultat colaborării membrilor ROFUG.

4
Capitolul 3. Linux
Linux este o familie de sisteme
de operare de tip Unix care folosesc
Nucleul Linux (în engleză kernel).
Linux poate fi instalat pe o varietate
largă de hardware, începând cu
telefoane mobile, tablete, console
video, continuând cu calculatoare
personale până la supercomputere.
Linux este cunoscut în principal pentru
utilizarea sa ca server, în 2009 i se
Figure 3
estima o cotă de piață între 20-40%.
Cota de piață de desktop este estimată
între 1-2% și 4.8%. În ultimii ani, Linux a început să devină tot mai popular atât datorită unor
distribuții precum Ubuntu, openSUSE, Fedora, precum și datorită apariției netbook-urilor și a
noii generații de telefoane inteligente (în engleză smart phone) care rulează o versiune
embedded de Linux.
Uneori mai este întâlnit sub numele de GNU/Linux și este cel mai cunoscut exemplu
de colaborare și dezvoltare Software liber sub licență GPL.
Termenul Linux se referă și la nucleul Linux, însă în mod uzual este folosit pentru a
descrie întregul sistem de operare pentru calculatoare, compus din nucleul Linux, biblioteci
software și diverse unelte. O "distribuție Linux" adaugă acestor componente de bază o mare
cantitate de programe, organizate în „pachete”. Folosirea termenului „Linux” pentru întreg
sistemul, deși foarte răspândită, este contestată de către Richard Stallman și Free Software
Foundation (autorii Proiectului GNU, ale cărui produse sunt incluse în cea mai mare parte din
distribuțiile Linux). Aceștia propun utilizarea termenului GNU/Linux ("GNU și Linux") sau
GNU+Linux ("GNU plus Linux").
Nucleul Linux a fost dezvoltat inițial pentru microprocesorul Intel 386, dar în prezent
rulează pe o mare gamă de microprocesoare și arhitecturi de calculatoare. Este folosit pe
calculatoare de tip personal, servere, pe supercomputere, dar și pe sisteme înglobate
(embedded ), cum ar fi unele telefoane mobile sau recordere video.
Sistemele Linux includ nucleul, bibliotecile de sistem, bibliotecile de dezvoltare și un număr
(de obicei destul de ridicat) de programe utilitare și aplicații, servere grafice (X), sisteme de
ferestre si managere de desktop-uri (KDE, Gnome, Blackbox, Fluxbox, Xfce etc.), browsere
web (Firefox, Lynx, Konqueror), aplicații și suite de aplicații „de birou” (OpenOffice.org),
software de prelucrare grafică (Gimp), software de configurare, servere de web etc. Instalarea
programelor noi se poate face fie prin compilare directă, fie prin intermediul pachetelor, care
verifică existența și disponibilitatea altor programe necesare pe sistem înainte de a instala noul
program. Managerele de pachete moderne asigură descărcarea pachetelor lipsă necesare (dacă
5
este cazul) și instalarea lor automată „dintr-un clic”. Sistemele moderne Linux au atât
capacități multimedia avansate, (grafică 3D accelerată hardware, sunet surround, suport
pentru tehnologie bluetooth etc.), cât și suport pentru hardware mai vechi, fiind adaptabile și
scalabile în funcție de necesități.

3.1 Istoria şi evoluţia linux-ului

În 1991, Linus Torvalds era student în anul doi la Informatică la Universitatea din
Helsinki şi hacker autodidact. Tînărului de 21 de ani îi plăcea să se joace cu puterea
calculatoarelor şi cu limitele către care putea fi împins sistemul. Dar lipsea un sistem de
operare care să satisfacă dorinţele profesioniştilor. MINIX era bun, dar era doar un sistem de
operare pentru studenţi, o unealtă de învăţare şi nu una industrială. La acea vreme,
programatorii din toată lumea erau inspiraţi de proiectul GNU al lui Richard Stallman, o
mişcare sofware pentru a furniza software gratuit şi de calitate. Idolatrizat în tărîmul
calculatoarelor, Stallman şi-a început uimitoarea carieră în faimoasele Laboratoare de
Inteligenţă Artificială de la MIT, şi în timpul celei de-a doua jumătăţi a anilor '70 a creat
editorul Emacs. La începutul anilor '80 companiile comerciale de software au atras multe din
minţile strălucite de la laboratoarele de IA şi au negociat înţelegeri de confidenţialitate pentru
a le fi protejate secretele. Dar Stallman avea altă viziune. Ideea lui era că spre deosebire de
alte produse, software-ul trebuie să fie liber de orice restricţii privind copierea, distribuirea şi
modificarea lui pentru a se putea obţine programe mai bune. Cu celebrul manifest din 1983
care a declarat începutul proiectului GNU, a pornit o mişcare pentru crearea şi distribuirea
programelor care se potriveau filozofiei lui (numele GNU e un acronim pentru„GNU și Not
Unix”). Dar pentru a-şi îndeplini visul de a crea un sistem de operare gratuit trebuia ca mai
întîi să creeze uneltele. Aşa că, începînd cu 1984, Stallman a început să scrie Compilatorul C
GNU (GCC), o uimitoare realizare pentru un singur programator. Datorită cunoştinţelor sale
legendare a reuşit să surclaseze grupuri întregi de programatori care lucrau pentru companii
comerciale, creînd GCC, considerat unul dintre cele mai eficiente şi robuste compilatoare
create vreodată.

3.1.1 După un deceniu: Linux astăzi

Dovedind că toate avertizările şi profeţiile scepticilor au fost greşite, Linux a împlinit un
deceniu de dezvoltare. Astăzi, Linux este unul dintre sistemele de operare cu cea mai mare
creştere din istorie. De la cîţiva fanatici devotaţi în 1991-92 la milioane de utilizatori în
prezent, e o călătorie cu adevărat remarcabilă. Marile companii au „descoperit” Linux şi au
cheltuit milioane de dolari pentru a-l dezvolta, distrugînd mitul care susţinea că mişcarea
open-source este anti-afaceri. Corporaţia IBM, considerată odată inamicul comunităţii de
hackeri open-source, a făcut un pas înainte prin finanţarea masivă a proiectelor bazate pe
Linux. Dar ce e cu adevărat uimitor e număr foarte mare şi în continuă creştere al
dezvoltătorilor care lucrează cu fervoare la îmbunătăţirea Linuxului. Efortul de dezvoltare nu
e, aşa cum susţin avocaţii codului închis, în totalitate cuprins de haos. Un model de dezvoltare

6
bine structurat şi supervizat de cîţiva „mainterners”.este adoptat. Pe lîngă aceasta, există mii
de dezvoltători care lucrează pentru a porta diferite aplicaţii pe Linux.
Întreprinderile comerciale nu mai au neîncredere în Linux. Cu o mulţime de comercianţi
care oferă suport pentru produsele bazate pe Linux, a dispărut riscul folosirii Linuxului la
birou. Cît priveşte fiabilitatea, Linux a dovedit-o în timpul atacurilor virusului CIH în 1999 şi
a virusului dragostei un an mai tîrziu, în timpul cărora calculatoarele bazate pe Linux s-au
dovedit a fi imune în faţa pagubelor produse de aceşti viruşi, simpli de altfel. Start-up-uri, de
genul Red Hat, primesc răspunsuri favorabile atunci apar. Şi chiar şi după explozia dot-com-
urilor, aceste companii continuă să prospere. Cu această încredere mărită, multe companii
mari şi mici au adoptat servere şi staţii de lucru bazate pe Linux.

3.1.2 Apariţia Desktopului Linux

Care este cea mai mare nemulţumire privind Linuxul. Poate că în trecut era interfaţa
bazată pe text, care speria mulţi utilizatori. „Modul text oferă control total”, ar fi explicaţia
dată de numeroşi hackeri şi utilizatori avansaţi. Dar pentru milioanele de utilizatori obişnuiţi,
înseamnă un mare efort în direcţia învăţării sistemului. Sistemul deja existent X-Windows şi
window managerele nu se ridicau la nivelul aşteptărilor utilizatorilor obişnuiţi. Acesta era
unul dintre argumentele principale aduse de cei care urmau tabăra Windows. Dar lucrurile au
început să se schimbe în ultimii ani. Apariţia desktopurilor KDE şi GNOME, cu look-ul lor
profesionist, a completat tabloul. Ultimele versiuni ale acestor desktop-uri au schimbat în bine
percepţia generală în privinţa uşurinţei cu care este folosit Linux. Deşi utilizatorii înrăiţi se
plîng că s-a pierdut mult din puritatea culturii de hacker, această schimbare în mentalitatea
oamenilor a făcut să crească popularitatea Linux-ului.

3.1.3 Linux în Lumea Dezvoltării

Poate cea mai mare schimbare este răspîndirea Linux-ului printre dezvoltători. În
zilele dinaintea Linuxului, ţările în curs de dezvoltare erau cu mult în spate în domeniul
calculatoarelor. Costul componentelor a scăzut, dar preţul software-ului era o povară mare
pentru entuziaştii săraci din ţările Lumii A Treia. Disperaţi, au recurs la piratarea tuturor
tipurilor de programe. Piratarea a produs pagube de miliarde de dolari. Dar totuşi, preţul
produselor comerciale era cu mult peste puterile celor din ţările în curs de dezvoltare. De
exemplu, un sistem de operare costa cel puţin 100 de dolari. Dar în ţări unde venitul pe cap de
locuitor este 200-300 de doloari asta însemna foarte mult.
Apariţia Linuxului şi a celorlalte produse open-source a schimbat totul. Fiindcă
Linuxul poate rula chiar şi pe calculatoare cu foarte puţine resurse, a devenit o alternativă
potrivită pentru utilizatorii cu bani puţini. Anticele calculatoare 486/Pentium1 care au devenit
istorie în lumea dezvoltătorilor, sunt încă folosite în ţările în curs de dezvoltare. Linuxul a
făcut posibilă dezlănţuirea întregului potenţial al acestor calculatoare. S-a răspîndit de
asemenea şi folosirea software-ului open-source. Şi ca dovadă a caracterului global al
Linuxului, distribuţii localizate au apărut în cele mai obscure părţi al lumii. Documentaţia

7
Linux include acum documente scrise în aproape toate limbile majore, cît şi în limbi minore
precum vietnameza.

3.1.4 De la Desktop la Super-Calculatoare

Când Liux a fost proiectat prima oară de Linus Torvald, era doar hobby-ul unui
hacker. Dar Linuxul a parcurs mult drum de la prima maşină Intel 386 ce a rulat primul
kernel. Cea mai notabilă întrebuinţare a Linuxului în prezent este în domeniul
supercalculatoarelor şi a calculelor paralele. Să vedem cîteva exemple.

3.1.4.1 TeraGrid
În August 2001, BBC a anunţat că Guvernul Statelor Unite intenţionează să
construiască ceea ce urma să fie un megacomputer, capabil să efectueze peste 13 trilioane de
calcule pe secundă (13,6 TeraFLOPS). Proiectul numit TeraGrid consta dintr-o reţea alcătuită
din 4 centre americane de supercalculatoare. Cele patru laboratoare care colaborează să
construiască TeraGrid sunt National Center for Supercomputing Applications de la
Universitatea din Illinois (NCSA), San Diego Supercomputer Center (SDSC) de la
Universitatea din California, Argonne National Laboratory din Chicago, California Institute
of Technology din Pasadena. La fiecare din acest centru, va fi un supercomputer. În total, vor
fi mai mult de 3.000 de procesoare care vor rula în paralel pentru a crea Teragrid. Tehnologia
din spatele TeraGrid este tehnologia cluster: tehnologia care uneşte mai multe procesoare
pentru a crea un supercalculator.
TeraGrid va combina destulă putere de calcul pentru a facilita calcule matematice
complexe şi simulări, de la cercetări astrologice la cercetări privind cancerul şi la previziuni
meteo. Echipat cu 600 de Terabytes spaţiu de stocare, TeraGrid va fi atît de puternic, încît un
om ar avea nevoie de 10 milioane de ani pentru a face ce face TeraGrid într-o secundă. Ce
este uimitor este că acest supercomputer va rula Linux. Fiecare din cele patru centre va rula
un cluster Linux, conectate printr-o reţea dedicată de fibră optică ce permite un trafic de
40GB/secundă.

3.1.4.2 Evolocity de la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore

În Iulie 2002, a fost anunţat faptul că Linux NetworkX, o companie din California, a
început construcţia lui Evolocity, un supercalculator cluster bazat pe Linux. Clusterul va fi
alcătuit din 962 de noduri alcătuite din 1920 de procesoare Intel Xeon 2,4 Ghz, cu 4 GB de
memorie DDR SDRAM şi 120 GB de spaţiu pe hard-disk la fiecare nod, acest supercalculator
cluster va efectua 9,2 TeraFLOPS, ajungînd în topul celor mai rapide cinci supercalculatoare
din lume. Cu procesoare produse în serie, aceste supercalculator va aduce un aer de schimbare
la Laboratorul Naţional LL, unde odată dominau masivele supercalculatoare Cray.
Folosind Linux ca sistem de bază, constructorii TeraGrid au economisit milioane de dolari,
folosind tehnologia cluster dezvoltată de entuziaştii mişcării open-source.

8
3.2 Versiunele linuxului
După cum se înţelege din mesaj, Linux însuşi nu credea că sistemul lui va fi destul de
mare pentru a schimba lumea informaticii pentru totdeauna. Linux v 0.01 a fost lansat la
mijlocul lunii septembrie 1991 şi a fost pus pe net. Entuziaşti s-au adunat în jurul acestui tânăr
şi codurile au fost downloadate, testate, modificate şi s-au întors la Linux. 0.02 a apărut pe 5
Octombrie, împreună cu această faimoasă declaraţie a lui Linux.
Linux versiunea 0.03 a apărut în câteva săptămâni. În decembrie a apărut versiunea
0.10. Linux era doar într-o formă scheletică. Avea suport doar pentru hard-diskuri AT, nu
avea login (boota direct în bash). Versiunea 0.11 era mult mai bună oferind suport pentru
tastaturi multilingvistice, drivere pentru floppy, suport pentru VGA, EGA, Hercule etc.
Numerele versiunilor au trecut de la 0.12 direct la 0.95 şi 0.96 şi tot aşa. Curând codul a fost
accesibil lumii întregi via siteuri ftp din Finlanda şi din alte părţi.

CE VERSIUNI DE LINUX EXISTĂ ?

Folosindu-se de licenţa GPL care dă dreptul oricui să distribuie şi să comercializeze
programele cu această licenţă, câteva firme au preluat sursele programelor şi au creat propriile
distribuţii de Linux.
O distribuţie Linux presupune sistemul de bază Linux împreună cu o serie de
programe pentru Linux. Fiecare firmă care produce distribuţii de Linux, colectează în kit-urile
de instalare programe pe care aceasta le consideră importante, astfel încât fiecare distribuţie
de Linux este într-un anume fel diferită de celelalte.
Pe Internet există câteva sute de distribuţii Linux, unele mai cunos-cute, iar altele mai
puţin cunoscute, însă dintre acestea, câteva s-au făcut remarcate:
Red Hat Linux (având ca siglă o pălărie roşie) este cea mai cunoscută
distribuţie de Linux, mulţi utilizatori confundând sistemul Linux cu Red Hat.
Această distribuţie se bazează pe pachete RPM (veţi fi informaţi la timpul potrivit în
legătură cu pachetele RPM) şi oferă utilizatorului puterea Linux combinată cu uşurinţa
utilizării. Este indicată tuturor celor care doresc să lucreze cu Linux şi în acelaşi timp să afle
mai multe despre acest sistem de operare. Foarte multe persoane au început cu Red Hat care
este, cu adevărat, un punct bun de plecare.
Mandrake Linux (având ca siglă o steluţă galbenă magică) este considerată a fi
distribuţia pentru începători. Dacă folosiţi Mandrake vă va fi uşor să instalaţi sistemul şi să
configuraţi componentele computerului. Mandrake Linux îţi dă senzaţia că poate configura
singur tot, dar în realitate pentru ca totul să funcţioneze bine este nevoie de câteva cunoştinţe
Linux de bază. Pentru începători, Mandrake Linux este bun.
În afară de aceste lucruri, la Mandrake Linux veţi găsi totdeauna cele mai noi programe, atât
programe folositoare cât şi programe nefolositoare, dar totdeauna noi.
SuSE Linux (având ca siglă un cameleon verde) este o versiune de Linux concepută
în Germania care încearcă să atragă clienţii cu ajutorul numărului mare de CD-uri de care
dispune distribuţia. În realitate, o distribuţie de Linux bună nu trebuie să aibă “mai multe CD-

9
uri” ci să fie făcută aşa cum trebuie. SuSE Linux nu are suport pentru limba română şi până va
fi implementat acest suport, distribuţia din punctul nostru de vedere este nulă.
Slackware Linux (având ca siglă un “S” ca pe pieptul personajului de film Superman)
este o distribuţie foarte serioasă, însă nu pentru începători. Dacă sunteţi deja obişnuit cu un
sistem Linux, atunci puteţi încerca Slackware. De obicei, un utilizator începe cu Mandrake,
continuă cu Red Hat şi se opreşte la Slackware sau Debian.
Debian Linux (având ca siglă o spirală) este distribuţia oficială GNU şi este cea mai
dificilă pentru un începător. Dacă folosiţi Debian Linux, aşteptaţi-vă să nu găsiţi pachete prea
noi, pentru că principiul de bază după care se ghidează distribuţia este stabilitatea, iar
pachetele vechi şi testate sunt cele mai stabile.

10
Capitolul 4. Linux vs FreeBSD

11
12
13
14
Capitolul 5. Concluzii
Atât FreeBSD, cât și Linux sunt sisteme de operare libere, gratuite și bazate pe Unix.
Linux și FreeBSD împărtășesc asemănări destul de bune, dar totuși, există multe considerabile
între ele. Oricine dorește un sistem de operare pe deplin, poate merge pentru FreeBSD. Dar
dacă au nevoie doar de un kernel, Linux este cea mai bună opțiune.

Capitolul 6. Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/FreeBSD
https://ro.wikipedia.org/wiki/Linux
https://www.freebsd.org/
https://www.scribd.com/document/47366286/referat-linux
https://www.educba.com/linux-vs-freebsd/

15