UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA TRANSPORTURI
Departamentul Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Temă Electroalimentare II
Convertoare C.C-C.C

Îndrumător știițific: Studenți:

S.L.Dr.Ing.Burețea Laurențiu Dorin CURELEA Mădălina Georgiana
DIMA Alexandra
OANCEA Bianca Ana-Maria
Grupa: 8410

București
2020
Cuprins

CAPITOLUL 1. CONVERTOARE ELECTRICE................................................. 1

CAPITOLUL 2. CONVERTOR C.C. – C.C. .......................................................... 4

2.1 GENERALITĂȚI................................................................................................. 4

2.2 CONVERTOR COBORÂTOR DE TENSIUNE (BUCK) .............................................. 4

2.2.1 Generalități ................................................................................................. 4
2.2.2 Scheme practice de VTC coborâtor ............................................................ 6
2.3 CONVERTOR RIDICĂTOR DE TENSIUNE (BOOST)............................................... 7

2.3.1 Generalități ................................................................................................. 7

2.3.2 Regimul de conducţie discontinuă a convertorului boost ......................... 10

2.4 CONVERTOR CARE FUNCŢIONEAZĂ ÎN 4 CADRANE ......................................... 11

CAPITOLUL 3. EXEMPLE ................................................................................... 13

3.1.1 Convertor CC-CC ridicător de tensiune ................................................... 13
3.1.2 convertor CC-CC coborâtor de tensiune .................................................. 14

CAPITOLUL 4. BIBLIOGRAFIE ......................................................................... 15

Capitolul 1. Convertoare electrice
Majoritatea sistemelor de conversie electromecanică moderne sunt reglabile având
parametrii de ieşire, viteză, cuplu sau poziţie, variabili. Realizarea acestor sisteme de conversie
presupune alimentarea maşinii electrice de la surse cu tensiune, curent şi frecvenţă variabile,
surse cunoscute sub numele de convertoare statice. Tipurile mai vechi sau mai noi de
dispozitive semiconductoare de putere, precum şi limitele în creştere ale tensiunilor şi curenţilor
de lucru au permis realizarea unei game deosebit de diversificate de convertoare atât în ceea ce
priveşte tipul de conversie, c.a.-c.c., c.c.-c.c., c.c.-c.a. şi c.a.-c.a., cât şi puterile, tensiunile şi
frecvenţele de lucru.
Convertorul este un bloc intercalat între sursa de alimentare și consumator, având rolul
de a adapta parametrii energiei electrice debitate de sursă la cei ai consumatorului – figura 1.

Figure 1 - Amplasarea convertorului

Sursele de alimentare cu energie electrică sunt foarte diverse, elemente galvanice,

acumulatoare, generatoare eoliene, centrale hidro- și termo-electrice etc., motiv pentru care și
energia furnizată către consumatori poate fi de curent continuu sau alternativ, cea din urmă
putând avea una sau mai multe faze și frecvențe diverse. Tensiunile de ieșire au de asemenea
diverse valori, pornind de la câțiva volți și terminând cu mii de volți. Consumatorii necesită și
ei diverși parametri ai energiei electrice pentru a funcționa corespunzător.
Primele convertoare au fost pasive, formate din rezistoare sub diverse forme, sau
elemente reactive, bobine, condensatoare și evident, transformatoare. Pentru alte aplicații unde
era necesară schimbarea numărului de faze sau a frecvenței, se foloseau convertoare formate
dintr-un motor electric alimentat de la sursă care antrena un generator electric, acesta
alimentând consumatorul. În prezent, convertoarele rotative sunt foarte rar folosite, ele fiind
înlocuite cu convertoare statice, fără piese în mișcare, aceste utilizând componente electronice
de putere (diode, tranzistoare – bipolare sau unipolare, tiristoare, triace etc.).
Clasificarea convertoarelor se face după mai multe criterii, în funcție de forma tensiunii
de intrare, a celei de ieșire și a numărului și tipul etajelor intermediare de conversie.
În figura 2. sunt prezentate câteva tipuri de convertoare cu denumirile lor date de intrare
și ieșire. Astfel:
• Redresorul este un convertor de c.c. cu intrare în c.a.;
1
 • Variatorul de c.c. este un convertor de c.c. cu intrare în c.c.;
• Invertorul este un convertor de c.a. cu intrare în c.c.;
• Variatorul de c.a. este un convertor de c.a. cu intrare în c.a.

Figure 2 – Tipuri de convertoare

Convertoarele statice (C.S.) sunt echipamente a căror parte de forţă conţine elemente
semiconductoare de putere. Convertoarele statice necomandate sunt construite cu dispozitive
semiconductoare necomandate (diode) şi realizează conversia energiei electrice tot în energie
electrică , modificându-i acesteia parametrii, fără a permite reglarea puterii medii transmise
sarcinii
În fluxul energetic, convertorul static este plasat între generatorul primar de energie
(G.P.), care furnizează energia electrică cu parametrii constanţi (amplitudinea tensiunii,
frecvenţa, etc.) şi sarcina (S), care este un consumator de energie electrică.

Figure 3

2
 G.P. – reprezintă sursa primară de energie electrică, furnizând de regulă energie
electrică de curent alternativ sau de curent continuu cu parametrii constanţi.
Poate fi :
- baterie de acumulator;
- reţea de alimentare;
- transformator;
- grup generator independent (motor cu ardere interna + generator electric );
- microcentrale.
S – reprezinta sarcina, este un consumator de energie electrică.
Aceasta poate fi:
- motoare electrice;
- cuptoare electrice;
- cuptoare cu microunde şi alte echipamente electrocasnice.
Convertorul static, împreună cu blocul de comandă în circuit închis, formează domeniul
electronicii de putere (E.P.).
Pentru fluxul informaţional se întâlnesc următoarele blocuri:
B.I.D. – bloc de introducere a datelor, are rolul de a introduce datele iniţiale pentru
comandă.
Este constituit din:
- chei;
- butoane;
- tastatură;
- cititoare de informaţie (unitate de disc optic)
C.C.I. – bloc de comandă în circuit închis. Elaborează unul sau mai multe semnale de
comandă pe baza unei strategii de comandă stabilite şi a unor mărimi ce caracterizează
funcţionarea întregului sistem (intensitatea curentului, puterea electrică, viteza de rotaţie, etc.)
B.T. – blocul traductoarelor are rolul de a converti mărimile culese din sistem în mărimi
electrice (tensiuni sau curenţi) compatibile ca formă si valoare cu intrările C.C.I.
C.C.I. împreună cu C.S. formează obiectul electronicii de putere. În sistemele moderne
funcţiile C.C.I. sunt atribuite unui microprocesor sau unui calculator dedicat.
Convertoarele statice conţin două părţi:
P.F. – partea de forţă conţine elemente semiconductoare de putere comandate sau
semicomandate şi blocuri de protecţie aferente acestora.
B.C. – bloc de comandă, este realizat cu elemente specifice curenţilor slabi şi are rolul
de a genera semnalele de comandă necesare elementelor semiconductoare de putere şi de a le
distribui acestora.

3
Capitolul 2. Convertor c.c. – c.c.
2.1 Generalități
Aceste convertoare primesc la intrare o tensiune de curent continuu şi furnizează la ieşire
tot o tensiune continuă modulată în amplitudine şi de altă valoare medie. Tensiunea de la ieşire
poate fi ca valoare mai mică sau mai mare decât tensiunea de la intrare.
Convertoarele c.c. – c.c. se pot clasifica după mai multe criterii:
 după tipul dispozitivelor semiconductoare utilizate pe partea de forţă avem
convertoare cu:
 tiristoare clasice sau GTO;
 tranzistoare bipolare, MOSFET sau IGBT.
 după raportul între tensiunea de ieşire şi tensiunea de intrare avem:
 convertoare coborâtoare de tensiune (sau convertoare Buck) la care tensiunea
de la ieşire este mai mică decât tensiunea de la intrare;
 convertoare ridicătoare de tensiune (sau convertoare Boost) la care tensiunea
de la ieşire este mai mare decât tensiunea de la intrare;
 convertoare coborâtoare-ridicătoare (convertoare Buck-boost) la care tensiunea
de la ieşire poate fi mai mică sau mai mare decât tensiunea de la intrare.
 după cadranul planului (US,IS) în care funcţionează convertorul, avem:
 convertor care funcţionează într-un singur cadran (doar cadranul 1), în acest caz
transferul de energie se face doar de la sursă către sarcină;
 convertor care funcţionează în 2 cadrane: cadranele 1 şi 2 sau cadranele 1 şi 4.
În acest caz transferul de energie se realizează în ambele sensuri:
 convertor care funcţionează în 4 cadrane.

2.2 Convertor coborâtor de tensiune (Buck)

2.2.1 Generalități
Variatorul de tensiune continuă (VTC) transformă energia de c.c. tot în energie de c.c.
iar prin comandă, se poate modifica valoarea medie a tensiunii de la ieşire. Practic, un VTC
transformă o tensiune continuă şi constantă, într-un tren de impulsuri, a cărui durată şi/sau
frecvenţă, pot fi modificate prin comandă. Elementul de forţă din componenţa sa, este un
contactor static (CTS) ce se închide şi se deschide cu o anumită frecvenţă.

4
 Figure 4 - Schema de principiu a variatorului de tensiune continua coborâtor

Aşa cum se va vedea, inductivitatea Lf , de valoare importantă înseriată cu sarcina, are

dublu rol:
 Limitarea pulsaţiilor curentului prin sarcină;
 Evitarea funcţionării VTC în regim de curent întrerupt.
Dioda de nul Dn (sau de drum liber) are rolul dea permite existenţa curentului prin
sarcină atunci când contactorul static este deschis. Aşa cum se vede, ea este montată în
antiparalel pe ieşirea VTC.
Notații:
 U0 - tensiunea, continuă de alimentare a VTC presupusă constantă;
 uc - tensiunea de comandă a contactorului static, în funcţie de care, rezultă
intervalele de timp cât acesta este deschis şi închis;
În analiza funcţionării mai intervin:
 Tc - perioada de comandă a contactorului static;
 t1, t2- intervalele de timp cât contactorul static este închis, respectiv deschis.
În analiza funcţionării se fac următoarele ipoteze:
1. VTC funcţionează de un timp suficient de lung astfel încât regimul energetic
este staţionar;
2. Frecvenţă de comandă a VTC este constantă şi intervalele de timp t1 şi t2 de
asemenea constante;
3. Curentul de sarcină este permanent diferit de zero (regim de curent neîntrerupt)
şi pozitiv;
4. Valoarea medie a curentului de sarcină este constantă;
5. Sarcina este de tip R-L.

5
 2.2.2 Scheme practice de VTC coborâtor
1. VTC cu tranzistor IGBT
Utilizarea unui tranzistor de tip IGBT pentru a realiza contactorul static comandat
conduce la cea mai simplă şi fiabilă schemă de VTC coborâtor date fiind puterile până la care
se realizează astăzi tranzistoarele IGBT, schema poate fi realizată chiar până la puteri de ordinul
sutelor de kW. Dioda Dp nu este obligatorie şi are rolul de protecţie la conectare inversă.
Un alt avantaj important al schemei este că poate lucra cu frecvenţe de comandă suficient
de mari, astfel încât, inductivitatea de filtrare să fie foarte mică sau chiar să lipsească.
Deoarece timpii de amorsare şi blocare ai IGBT sunt mici (zeci-sute de ns), formele de
undă şi caracteristicile aferente acestei scheme sunt identice cu cele de la schema de principiu.

Figure 5

2. VTC cu tiristoare şi blocare prin polarizare inversă

Pentru funcţionare la frecvenţe ridicate şi din considerente de proiectare, se preferă
tiristoarele rapide.
O schemă clasică, cu blocare prin polarizare inversă, caracterizată de o mare siguranţă
în funcţionare.

Figure 6
Elementele încadrate cu linie punctată, constituie contactorul static. Tiristorul principal
(Tp), asigură închiderea curentului de sarcină pe intervalele de conducţie ale contactorului

6
static, iar celelalte elemente formează circuitul de stingere al tiristorului principal. Pentru o
funcţionare corectă, este necesară preîncărcarea condensatorului şi, de aceea, primul impuls de
comandă se aplică tiristorului de stingere (Ts ). Acesta intră în conducţie, formându-se circuitul
oscilant U0 - C - Ts - Lp - Lf - S, prin care condensatorul C se încarcă. În momentul anulării
curentului de încărcare a condensatorului, tiristorul Ts se blocheză natural, tensiunea pe
condensator este 2U0 şi rămâne constantă, până la comanda lui Tp. Oscilaţia are o durată mică
şi nu influenţează sarcina. Se poate apoi comanda, oricând, tiristorul Tp, iar după intrarea în
conducţie a acestuia, se formează două circuite:
 U0 - Tp - Lf - S, prin care se închide curentul de sarcină
 Tp - Ls - Ds - C, prin care se reîncarcarcă condensatorul C.

2.3 Convertor ridicător de tensiune (Boost)

2.3.1 Generalități
Convertorul boost, de asemenea cunoscut ca, convertorul ridicător (step-up), este un alt
convertor care lucrează în comutaţie şi are aceleaşi componente ca şi convertorul buck, dar
acesta produce o tensiune de ieşire stabilizată mai mare decât cea de la intrare, de la sursa
nestabilizată/stabilizată de alimentare. Noţiunile de bază asupra convertoarelor de c.c.-c.c. în
comutaţie au fost prezentate la convertorul BUCK, de aceea aici se va trece la descrierea
directă a convertorului BOOST.
Convertorul boost ideal (fără componente parazite) este construit din cinci componente de
bază: comutatorul semiconductor de putere, o diodă, un inductor, o capacitate şi un controler
PWM. La convertorul boost sunt altfel aranjate componentele decât la convertorul buck.
Circuitul de bază este prezentat în figură.

Figure 7 – Circuitul de bază a convertorului ridicător

Principiul de bază de funcţionare a circuitului din Figura 1 este închiderea şi deschiderea

comutatorului(/tranzistorului). Când comutatorul (/tranzistorul) este ON (în conducţie sau
închis), curentul prin inductor creşte şi energia înmagazinată în inductanţă, creşte. Când
comutatorul este deschis (OFF), curentul din inductanţă continuă să circule prin dioda D,
grupul RC şi înapoi spre sursă. Energia din inductor este descărcată pe sarcină prin dioda D;
dioda este polarizată corect, deci, terminalul inductanţei conectată la anodul diodei este mai
pozitiv decât terminalul conectat la sursa de alimentare. Pe anodul diodei avem o tensiune
7
 mai mare ca cea de pe catod, adică tensiunea de ieşire este egală cu tensiunea de intrare plus
tensiunea generată de inductanţă, adică: tensiunea de ieşire este mai mare decât cea de intrare.
De aici convertorul se spune că este ridicător. Inductorul se comportă ca o „pompă”, absoarbe
energia de la sursă când comutatorul este închis, şi o transferă spre reţeaua RC când
comutatorul este deschis.
Când comutatorul este închis (ON), dioda nu conduce, iar capacitatea C alimentează
rezistenţa de sarcină ce menţine tensiunea de ieşire. Circuitul se poate rupe în două părţi, ca
în figura de mai jos. Atâta timp cât constanta de timp RC este mult mai mare decât durata de
timp cât comutatorul este închis, tensiunea de ieşire va rămâne aproximativ constantă.

Figure 8 – Starea circuitului cu comutatorul închis

Când comutatorul este deschis (OFF), circuitul echivalent acestei stări este arătat în
figura. În acest caz este un singur subcircuit independent.

Figure 9 – Starea circuitului cu comutatorul deschis

8
 Formele de undă reprezentative ale circuitului pot fi văzute în figura alăturată:

Figure 10 – Formele de undă ale tensiunii şi curentului pentru inductorul L

Când comutatorul este închis, tensiunea de intrare este pusă în paralel cu inductorul,
aceasta determină creşterea liniară a curentului prin acesta:
(Vs)𝑡𝑂𝑁
iL(ON) = (1.1)
𝐿
Când comutatorul se deschide, tensiunea indusă de inductor, se sumează cu cea de la
intrare şi cade pe sarcină prin diodă. Iar curentul începe să scadă liniar, datorită tensiunii
constante la bornele inductanţei. Deci forma de undă pe această porţiune este dată de:
(Vo−Vs)𝑡𝑂𝐹𝐹
iL(OFF) = (1.2)
𝐿
Vs
Caracteristica de reglaj a convertorului: Vo =1−𝐷 , unde D – factorul de umplere a undei
dreptunghiulare de comandă a comutatorului. Valoarea lui D poate varia de la 0 la 1 şi de aici
se poate observa că tensiunea de ieşire este mai mare ca tensiunea de la intrare. Valoarea minimă
a tensiunii de ieşire este la D = 0, şi este egală cu tensiunea de alimentare. Când D se apropie
de unitate, tensiunea de ieşire tinde spre infinit. Practic, factorul D este variat între 0.1 şi 0.9.

9
 Figure 11 – Formele de undă pentru capacitatea de filtrare

Forma de undă a curentului prin capacitate urmăreşte forma curentului prin inductor
când comutatorul este deschis, capacitatea se încarcă, şi este negativ datorită descărcării
energiei pe sarcină când comutatorul este închis.
Tensiunea filtrată pe condensator are un anumit riplu, care este de obicei foarte mic. În
figura de mai sus, acesta a fost exagerat, pentru a putea fi pus în evidenţă.

2.3.2 Regimul de conducţie discontinuă a convertorului boost

În Figura 6, am văzut formele de undă a curentului prin inductanţă. Acesta este liniar
crescător pentru durata de conducţie a comutatorului şi liniar descrescător pe durata blocării
(starea OFF) a comutatorului. În acest caz conducţia este continuă deoarece curentul nu se
anulează, adică atunci când curentul prin inductanţă scade, acesta nu scade până ajunge la
valoarea zero.
Dar dacă avem un curent mai mare de descărcare, acesta (curentul prin inductanţă) poate
ajunge la zero, şi atunci se anulează tensiunea pe inductor. Deoarece dioda se va bloca la
anularea curentului, inductanţa este deconectată, iar sarcina se alimentează din condensatorul
de ieşire. Acesta este regimul de conducţie discontinuă.

10
 Figure 12 – Formele de undă pe inductor în regimul de conducţie discontinuă.

Pe durata de timp D1T comutatorul conduce, curentul prin inductor creşte. Pe

durata (1- D1)T comutatorul este blocat, curentul prin inductor scade, dar acesta scade pe
durata D2T, după care este nul, deci şi tensiunea pe el este nulă.
Pentru regimul de conducţie discontinuă se poate scrie: (D1 + D2) < 1. Iar
caracteristica de reglaj devine:
(D1+D2)
V0 = VS *[ ] (1.3)
𝐷2

Valoarea D1 de obicei este cunoscută, iar durata D2 depinde de parametrii de circuit şi

nu este bine precizată. Această durată poate fi determinată în mai multe moduri. Funcţie de
parametrii de circuit:
𝑓 2𝑅𝐷1 ∗𝐷1
D2 = 𝑅 𝐿 ∗ [1 + √1 + ] (1.4)
𝐷1 𝑓𝐿

Ecuaţia 1.4 arată că durata D2 este dependentă de rezistenţa de sarcină, frecvenţa de

lucru şi valoarea inductanţei.
Deci, în acest caz, tensiunea de ieşire va fi dependentă de parametrii de circuit.
Există şi un regim de conducţie critic – regimul de lucru în care D1+D2=1. Acesta este
regimul limită prin care se trece de la conducţia continuă la cea discontinuă.

2.4 Convertor care funcţionează în 4 cadrane

Variatorul de tensiune continuă prezentat anterior asigură o singură polaritate a tensiunii
pe sarcină şi un singur sens al curentului prin sarcină. Pentru aplicaţii de tipul acţionărilor
electrice, ce necesită frånări şi reversări de sens, variatorul de tensiune continuă trebuie să fie
capabil să asigure ambele polarităţi ale tensiunii pe sarcină şi ambele sensuri ale curentului,
respectiv posibilitatea funcţionării în toate cele patru cadrane ale planului (Ud, Id). Un astfel de
11
VTC , este constituit din patru contacte bidirecţionale conectate în punte, sarcina fiind
conectată între punctele mediane ale braţelor punţii.

Figure 13

Contactele bidirecţionale sunt realizate prin conectarea în antiparalel a unui contactor

static, care de cele mai multe ori este un element semiconductor complet comandat, şi a unei
diode.
Există două posibilităţi de comandă ale elementelor semiconductoare. Alegerea uneia
dintre ele se face în funcţie de puterea sarcinii şi de caracteristicile dinamice impuse
variatorului.
Astfel, la puteri medii şi mari, unde pierderile de comutaţie în elementele
semiconductoare sunt semnificative, se recomandă aşa-numita comandă unipolară a tensiunii.
Pentru obţinerea polarităţii pozitive a tensiunii medii, se comandă în permanenţă
elementul T1 reglarea tensiunii medii realizåndu-se prin comanda periodică a elementului
diagonal (T4). Tesiunea pe sarcină, evoluează între 0 şi U0, valoarea medie reglåndu-se prin
modificarea factorului de comandă al elementului T4.
Pe intervalele de conducţie ale elementului T4 (T din cazul VTC), curentul de sarcină
se închide prin circuitul U0 – T1 - S – Lf – T4. Pe intervalul cåt elementul este deschis, curentul
de sarcină se închide prin circuitul T1 - S – Lf – D2 , deci D2 are rolul diodei de nul din schema
de principiu a unui VTC.
Pentru funcţionare în cadranul II al planului (Ud, Id), se anulează comanda elementelor
T1 şi T4, iar T3 este comandat un interval , avånd rolul contactorului static din schema de
principiu a VTCR (variatorul de tensiune continuă ridicător).
Curentul de sarcină se închide prin circuitul S – T3 – D4- Lf , bobina de filtrare Lf avånd
rolul bobinei L din schema de principiu a VTCR. La deschiderea elementului T3, curentul de
sarcină se va închide prin circuitul U0 – D4 – Lf - S – D1, rolul diodei de separare fiind luat de
dioda D1.

12
Capitolul 3. Exemple
3.1.1 Convertor CC-CC ridicător de tensiune
În acest exemplu am ales un convertor CC-CC ridicător de tensiune MCP1624T-I/CHY,
având :
 50mA
 Reglabil
 2 → 5,5 V
 630 kHz
 6-Pini SOT-23

Figure 14 – MCP1624

MCP1623/24 este un convertor CC-CC sincron ridicător de tensiune, compact, cu

randament ridicat şi frecvenţă fixă. El oferă o soluţie de alimentare cu tensiune, uşor de utilizat
pentru aplicaţiile cu microcontroler PIC alimentate de la acumulatori de diferite tipuri.
Tehnologia de tip joasă tensiune permite stabilizatorului să pornească fără un curent foarte
ridicat de pornire. Randamentul ridicat este atins prin integrarea unui comutator ridicător de
tensiune cu canal N şi joasă rezistenţă şi a unui comutator sincron cu canal P. Pentru a minimiza
componentele externe necesare, toate circuitele de compensare şi protecţie sunt integrate.
Pentru aplicaţiile cu mod de aşteptare, MCP1624 operează şi consumă numai 19 μA când nu
este în sarcină.
Printre caracteristicile MCP1623/24 pot fi menţionate:
 randament tipic de până la 96% ;
 limită tipică de vârf a curentului de intrare 425 mA:
1. IOUT > 50 mA @ 1.2V VIN, 3.3V VOUT
2. IOUT> 175 mA @ 2.4V VIN, 3.3V VOUT
3. IOUT> 175 mA @ 3.3V VIN, 5.0V VOUT
 Tensiune de pornire joasă: 0,65V, tipic tensiune de ieşire 3,3V @ 1 mA
13
  Tensiune de intrare de operare joasă: 0,35V, tipic 3,3V @ 1 mA
 Tensiune de ieşire reglabilă de la 2 V la 5,5V
 Operare automată PFM/PWM (MCP1624)

3.1.2 convertor CC-CC coborâtor de tensiune

În acest exemplu am ales un convertor CC-CC coborâtor de tensiune MIC33030-
AYHJ, , fiind :
 reglabil
 8 MHz
 10-Pini MLF

Figure 15 - MIC33030-AYHJ

MIC33030 este un stabilizator sincron coborâtor de tensiune, 8MHz, 400mA, cu un

inductor intern şi mod HyperLight Load™. HyperLight Load™ oferă un randament foarte
ridicat sub sarcini mici şi un răspuns tranzitoriu foarte rapid perfect potrivit pentru alimentarea
cu tensiune a nucleelor procesoarelor. Un avantaj suplimentar al acestei arhitecturi patentate
este un riplu de ieşire foarte mic pe întreg domeniul de sarcină cu utilizarea unor condensatoare
de ieşire mici. Capsula mică MLF de 2,5 mm × 2 mm economiseşte spaţiu de placă preţios şi
necesită numai două condensatoare externe.

14
Capitolul 4. Bibliografie
1. Curs 9 Electroalimentare1 2020 – S.L.Dr.Ing. Burețea Laurențiu Dorin
2. Convertoarea statice - Mihaela Popescu
3. https://au.rs-online.com/web/p/boost-converters/8237875/
4. https://www.electronica-azi.ro/2015/03/06/convertoare-cc-cc/
5. http://ep.etc.tuiasi.ro/site/Electronica%20Industriala/referate%20laborator/ciclul_3
/L11%20-%20Convertor%20boost%202007.pdf

15