Cererea

La baza formării cererii pe piaţă stau nevoile umane. Pentru a deveni cerere, nevoia trebuie să fie satisfăcută prin
un bun şi să fie solvabilă.
Cererea se defineşte prin cantitatea totală dintr-o marfă dorită care poate fi cumpărată într-o anumită perioadă şi la
un anumit preţ.
Cererea este dinamică, se modifică în funcţie de condiţiile economice (preţ, venit) şi extraeconomice (tradiţii,
modă, sezon,etc).
Condiţiile mai sus menţionate pot duce la variaţia cererii la acelaşi preţ, adică la deplasarea curbei cererii, după
cum se poate observa mai jos:

Preţ
Cantitate cerută

Legea cererii în funcţie de preţ exprimă relaţia inversă dintre cantitatea cerută dintr-un bun şi preţul bunului
respectiv (legea generală a cererii), astfel:
-preţul creşte, cantitatea cerută scade (contracţia cererii)
-preţul scade, cantitatea cerută creşte (extensia cererii)
Modificarea cererii ca urmare a modificării factorilor de influenţă poartă numele de elasticitatea cererii.
Cei mai importanţi factori de influenţă sunt preţul şi venitul consumatorului.
I)Elasticitatea cererii în funcţie de preţ presupune modificarea cantităţii cerute ca urmare a modificării preţului.
Aceasta se măsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate al cererii în funcţie de preţ (Kec/p), astfel:

Kec/p=-Δ%C/Δ%P =-ΔC/C0/ΔP/P0=-(C1-C0)/C0/(P1-P0)/P0

Unde:
Δ%C=modificarea relativă a cantităţii cerute, adică (C1-C0)/C0 ;
Δ%P=modificarea relativă a preţului, adică (P1-P0)/P0;
ΔC,P=variaţia cererii, respectiv a preţului;
C1,0=cererea la momentele t0 şi t1 (iniţial şi după modificarea preţului);
P1,0= preţul la momentele t0 şi t1 (iniţial şi după modificarea sa).
În funcţie de reacţia cererii la modificarea preţului există următoarele tipuri de elasticitate:
1)Cerere elastică la preţ (Kec/p>1):modificarea preţului determină o modificare mai mare a cantităţii cerute în sens
invers -aici întâlnim în general bunuri substituibile.
2)Cerere inelastică la preţ (Kec/p<1):modificarea preţului determină o modificare mai mică a cantităţii cerute în
sens invers -aici întâlnim în general bunuri de strictă necesitate.
3)Cerere cu elasticitate unitară la preţ (Kec/p=1): modificarea preţului determină o modificare egală a cantităţii
cerute în sens invers.
4)Cerere perfect inelastică la preţ (rigidă, Kec/p=0): modificarea preţului nu determină nici o modificare a cantităţii
cerute în sens invers.
5)Cerere perfect elastică la preţ (Kec/p=∞):modificarea oricât de mică a preţului determină o variaţie foarte mare a
cantităţii cerute(P0, C∞).
Aplicabilitatea reacţiei cererii ca urmare a modificării preţului unui anumit bun apare în special la calculul
profitului. Avem următoarea situaţie:

Tipul Kec/p Preţul Cantitatea Profitul Reacţia

cererii bunului cerută vânzătorilor vânzătorilor
Elastică >1 creşte Scade mai scade Scad preţul
la preţ mult produsului
Elastică >1 scade Creşte mai creşte Menţin sau scad
la preţ mult preţul produsului
Inelastică <1 scade Creşte mai scade Cresc preţul
la preţ puţin produsului
Inelastică <1 creşte Scade mai creşte Menţin sau cresc
la preţ puţin preţul produsului
Unitară =1 indiferent indiferent constante indiferent
la preţ

II)Elasticitatea cererii în funcţie de venit presupune modificarea cantităţii cerute ca urmare a modificării venitului
(în o determinare directă, pozitivă).
Dacă ar fi să realizăm o „lege a cererii în funcţie de venit”, aceasta ar exprima relaţia directă dintre cantitatea
cerută dintr-un bun şi venit, astfel:
-venitul creşte, cantitatea cerută creşte;
-venitul scade, cantitatea cerută scade.
Aceasta se măsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate al cererii în funcţie de venit (Kec/v), astfel:

Kec/v=ΔC/C0/ΔV/V0=(C1-C0)/C0/(V1-V0)/V0

Unde:
ΔC,V=variaţia cererii, respectiv a venitului;
C1,0=cererea la momentele t0 şi t1 (iniţial şi după modificarea venitului);
V1,0= venitul la momentele t0 şi t1 (iniţial şi după modificarea sa).

În mod asemănător cererii în funcţie de preţ, avem o reacţie a cererii la modificarea venitului, putând exista
următoarele tipuri de elasticitate:
1)Cerere elastică la venit (Kec/v>1):modificarea venitului determină o modificare mai mare a cantităţii cerute în
acelaşi sens.
2)Cerere inelastică la venit (Kec/v<1):modificarea venitului determină o modificare mai mică a cantităţii cerute în
acelaşi sens.
3)Cerere cu elasticitate unitară la venit (Kec/v=1): modificarea venitului determină o modificare egală a cantităţii
cerute în acelaşi sens.
4)Cerere perfect inelastică la venit (rigidă, Kec/v=0): modificarea venitului nu determină nici o modificare a
cantităţii cerute în acelaşi sens.
5)Cerere perfect elastică la venit (Kec/v=∞):modificarea oricât de mică a venitului determină o variaţie foarte mare
a cantităţii cerute(P0, C∞).
Pentru bunurile marfare cererea nu creşte în aceeaşi măsură cu venitul, avem astfel situaţiile:
1)Pentru bunurile normale, variaţia veniturilor consumatorilor determină o variaţie în acelaşi sens a cererii
(Kec/v≥0) - spre exemplu hainele.
2)Pentru bunurile inferioare, variaţia veniturilor consumatorilor determină o variaţie în sens contrar a cererii
(Kec/v<0)- spre exemplu pâinea.
Şi în cazul cererii de bunuri normale sau inferioare avem ca şi aplicabilitate reacţia vânzătorilor (producătorilor) în
ceea ce priveşte profitul posibil obţinut. Aici intervine şi legea psihologică fundamentală sau înclinaţia marginală spre
consum, Keynes arată că „Psihologia colectivităţii este de aşa natură încât, atunci când se măreşte venitul global, consumul
global creşte, dar nu cu aceeaşi mărime ca venitul”. Reversul acestei legi psihologice fundamentale este înclinaţia marginală
a oamenilor spre economii în sensul că partea din venit care nu este consumată se economiseşte. Avem astfel situaţia:

Kec/v Venitul Cantitatea Profitul Reacţia vânzătorilor

consumatorilor cerută vânzătorilor
≥0 Scade Scade Scade Scad preţul
produsului
≥0 Creşte Creşte mai Creşte Menţin sau scad
puţin preţul produsului
 <0 Scade Creşte mai Creşte Scad preţul
puţin produsului
<0 Creşte Scade Scade Menţin sau cresc
preţul produsului

Fie că se modifică sau nu venitul sau preţul unui bun, se poate modifica cererea acestuia dacă se modifică preţul
bunurilor substituibile sau complementare, astfel modificarea poate fi:
I)În acelaşi sens: dacă va creşte preţul bunului substituibil, va creşte cererea bunului pe care îl substituie (creşte
preţul pixurilor, va creşte cererea de stilouri).
II)În sens contrar: dacă va creşte preţul bunului complementar, va scădea cererea bunului pe care îl
„completează” (creşte preţul minei de pix, va scădea nu numai cererea de mine de pix dar şi cererea de pixuri).

Oferta

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii pe care agenţii economici o aduc pe piaţă în o anumită perioadă şi la
un anumit preţ.
Comportamentul producătorilor este influenţat de:
1) Modificarea preţurilor factorilor de producţie - creşterea acestora duce la scăderea volumului producţiei.
2) Modificarea preţurilor de vânzare a bunurilor - creşterea acestora duce la creşterea volumului producţiei.
Cantitatea oferită reprezintă ceea ce intenţionează să vândă producătorul.
Cantitatea vândută reprezintă cantitatea pentru care producătorul a găsit cumpărători.
La formarea ofertei participă producătorul - ce realizează bunurile economice - şi intermediarii - cei ce mijlocesc
relaţiile economice (dintre producători şi: furnizori, clienţi, finanţatori, ş.a.).
Caracteristica principală a ofertei este dinamismul. Oferta se modifică în funcţie de condiţiile de producţie şi
distribuţie, de cerinţele consumatorilor, dar cel mai important factor este preţul.
Legea ofertei redă raportul de determinare directă între modificarea mărimii preţului unitar al unui bun şi
modificarea cantităţii oferite din bunul respectiv. Avem astfel două situaţii:
-preţul unitar al unui bun creşte, cantitatea oferită din acel bun creşte;
-preţul unitar al unui bun scade, cantitatea oferită din acel bun scade.
Elasticitatea ofertei reprezintă modificarea acesteia ca urmare a acţiunii factorilor care o influenţează.
Preţul este cel mai important factor de influenţă a ofertei, avem astfel:

Keo/p= ΔO/O0/ΔP/P0=(O1-O0)/O0/(P1-P0)/P0
sau
Keo/p=[(O1-O0)/O0] x [P0/(P1-P0)]

Unde:
Keo/p=coeficient de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ;
ΔO,ΔP =variaţia ofertei, respectiv preţului;
O 1,0, P 1,0=oferta, respectiv preţul la momentele t0 şi t1.
Tipuri de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ:
1)Ofertă elastică (Keo/p>1):modificarea preţului determină o modificare mai mare a cantităţii oferite în acelaşi
sens.
2)Ofertă inelastică (Keo/p<1):modificarea preţului determină o modificare mai mică a cantităţii oferite în acelaşi
sens.
3)Ofertă cu elasticitate unitară( Keo/p=1): modificarea preţului determină o modificare egală a cantităţii oferite în
acelaşi sens.
4)Ofertă perfect inelastică (rigidă, Keo/p=0): modificarea preţului nu determină nici o modificare a cantităţii
oferite.
5)Ofertă perfect elastică (Keo/p=∞):modificarea oricât de mică a preţului determină o variaţie foarte mare a
cantităţii oferite.
Asemenea cererii şi oferta este influenţată de diverşi factori ce au acţiuni distincte asupra ofertei de bunuri şi
servicii, după cum se observă mai jos:
 Costurile Numărul producătorilor
Influenţă
producătorilor negativă
Productivitatea
Aşteptări pozitivă organizaţiei
privind preţul Subvenţii
Impozite

Piaţa.

Piaţa este spaţiul economic în cadrul căruia se desfăşoară schimburile de bunuri şi servicii, locul unde se formează
preţul.
Putem defini piaţa ca locul de întâlnire a purtătorilor cererii ( cumpărătorii ) cu cei ai ofertei ( vânzătorii ) ce
se află în relaţii de concurenţă (prin intermediul preţului), într-un spaţiu economic .
Piaţa are următoarele funcţii principale:
a)exprimarea intenţiei de vânzare-cumpărare(informarea) ,
b)comunicare între producţie şi consum,
c)alocarea resurselor limitate pentru acoperirea nevoilor nelimitate,
d)stabilirea preţului şi cantităţii cumpărate/vândute.
Există mai multe tipuri (forme) de piaţă:
I)În funcţie de obiectul tranzacţionării se disting:
 piaţa unui bun de consum (a merelor, a textilelor, ş.a.),
 piaţa factorilor de producţie (munca, natura, capitalul),
 piaţa monetară şi financiară, a pieţei muncii, ş.a.m.d.
II)În funcţie de spaţiul geografic acoperit se distinge piaţa:
 locală (un magazin din zona de rezidenţă),
 naţională (piaţa naţională),
 regională (piaţa Uniunii Europene),
 mondială (tranzacţii la nivel global).
III)În funcţie de caracterul concurenţei avem:
 piaţa cu concurenţă perfectă,
 piaţa cu concurenţă imperfectă.

Pentru a înţelege relaţia cerere-ofertă-preţ apare necesară clarificarea celor cinci noţiuni de mai jos:
A) Preţul se formează pe piaţă prin întâlnirea cererii cu oferta.
B) Preţul de echilibru este preţul la care cererea satisfăcută este egală cu oferta satisfăcută şi sunt
maxime.
C) Cantitatea de echilibru este cantitatea vândută şi cumpărată la preţul de echilibru.
D) Cererea satisfăcută este cererea care se transformă în cumpărare.
E) Oferta satisfăcută este oferta ce se transformă în vânzare.
Pieţele au capacitate de autoreglare (refacerea echilibrului).Punctul ce marchează intersecţia dintre curba
cererii şi ofertei reprezintă punctul de echilibru. Când preţul pieţei tinde spre cel de echilibru, cererea tinde să fie egală cu
oferta la acel bun, apare cantitatea de echilibru.
Preţul de echilibru trebuie format liber pe piaţă, statul poate interveni:
I)Direct:
a) Prin stabilirea de preţuri minime, ce determină stimularea ofertei. Aceasta duce la exces de ofertă
(supraofertă), când preţul este fixat peste cel de echilibru, cantitatea oferită fiind mai mare decât cea cerută datorită
preţului crescut.
Piaţa se poate autoregla deoarece apar cheltuieli de depozitare, astfel preţul scade ajungând la cel de echilibru.
b) Prin stabilirea de preţuri maxime (sau preţ plafon), ce determină stimularea cererii, deci exces de cerere
(penurie), când preţul este fixat sub cel de echilibru, cantitatea oferită fiind mai mică decât cea cerută.
Piaţa se poate autoregla deoarece apar nemulţumiri datorate lipsei acelui bun, astfel preţul creşte ajungând la cel de
echilibru.
II)Indirect:
a)achiziţii de stat - ce duce la creşterea cererii pentru acel bun;
b)majorarea venitului consumatorului prin reducerea impozitelor - ce duce la stimularea cererii;
 c)acordarea de prime producătorilor - ce duce la stimularea ofertei;
d)reducerea/creşterea taxelor de import - ce duce la scăderi/creşteri a importurilor şi ofertei.
Preţul de echilibru este dinamic, modificarea sa se datorează nivelului cererii şi ofertei:
a)Modificarea cererii se datorează sezonalităţii, modei, etc. Modificarea cererii determină modificarea în acelaşi
sens a cantităţii şi preţului de echilibru.
b)Modificarea ofertei se datorează costurilor de producţie, numărului producătorilor, etc. Modificarea ofertei
determină modificarea în acelaşi sens a cantităţii de echilibru şi în sens contrar al preţului de echilibru.
Pentru a înţelege mai bine relaţia dintre cerere-ofertă-preţ, se poate evidenţia:
Funcţia cererii - arată relaţia negativă dintre modificarea preţului şi cantităţii cerute (celelalte condiţii fiind
constante), conform legii cererii.

C=a - b x P

Unde:
a,b=constante;
C=cererea;
P=preţul.

Funcţia ofertei - arată relaţia pozitivă dintre modificarea preţului şi cantităţii oferite (celelalte condiţii fiind
constante), conform legii ofertei.

O=a + b x P

Unde:
a,b=constante;
O=oferta;
P=preţul.

Pentru grafic, cartea de la EDP(cartea verde, de Economie, pag 79 şi 80)