Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GT
PATRIMONIUL TURISTIC AL RELIEFULUI
C
ele mai frumoase şi variate forme de relief aflate pretutindeni pe glob aparţin reliefului
carstic. Acesta se dezvoltă în roci solubile, în primul rând pe calcare, apoi pe sare şi alte
roci cu conţinut calcaros (gresiile calcaroase, conglomeratele cu ciment calcaros) în urma
acţiunii apei şi în condiţii morfoclimatice deosebite. Sunt forme de relief de mare
atractivitate ce au generat speoturismul. În România, calcarele, principala rocă carstificabilă, ocupă circa
2% din suprafaţă (4760 kmp) din care cea mai mare suprafaţă este întâlnită în Banat, peste 780 kmp.
Pentru a exemplifica varietatea acestui tip de relief amintim că numai în ţara noastră există peste 10000
de peşteri care depăşesc lungimea de 10 m, cu peste 800 km de galerii.
RELIEFUL CARSTIC
EXOCARST ENDOCARST
Formele de relief rezultate prin carstificare sunt cele exogene (de suprafaţă) şi endogene (de
adâncime). Carstul de suprafaţă etalează o mai mare diversitate de forme de relief specifice, o mai mare
accesibilitate, drept care prezintă o mai mare atractivitate pentru turism. Apare cu precădere în spaţiul
montan unde etalează o varietate mare de forme majore, cum sunt crestele şi abrupturile calcaroase (Alpii
Dolomitici, Munţii Piatra Craiului), văi carstice sub formă de chei, complexe de doline sau uvale, dar şi de
mai mici dimensiuni: lapiezurile dezvoltate pe gresii calcaroase în Bucegi sau pe masive de sare (Slănic,
jud. Prahova).
Carstul de adâncime se referă la peşteri, tunele subterane şi avenuri. Marea varietate a formelor
concreţionare şi a microformelor create de prezenţa apei încărcată cu carbonat de calciu completează
gradul de atractivitate al reliefului carstic. Principalele forme de depunere numite şi speleoteme imprimă
o notă de inedit peisajului morfologic al peşterilor.
1
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
2
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
deviere a axului longitudinal din cauza înfundării tubului iniţial şi a penetrării apei printr-o fisură lateral
ceea ce face ca spleotema să crească în jos, dar decalat lateral);
•stalagmitele sunt speleoteme cilindrice sau conice ce cresc de jos în sus şi care iau naştere din
picături de apă căzute de sus, de dimensiuni şi forme condiţionate de raportul dintre debitul apei de
alimentare şi capacitatea de depunere a calcitului din ea. Dacă există condiţii egale de depunere a
calcitului timp îndelungat atunci se formează stalagmite subţiri, zvelte, egale ca diametru de jos până la
vârf, numite şi stalagmitele lumânări. Celebre sunt pădurile de lumânări din Peştera Topolniţa (Galeria
Racoviţă), Peştera Munticelu din Cheile Bicazului sau Peştera Raicova (Munţii Miroci, Serbia).
3
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
4
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
5
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
Stalagmite tip trunchi de palmier și draperii în Peștera Shenandoah, Shenandoah National Park, Virginia (SUA)
6
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
Formațiuni carstice tip draperii – Peștera Shenandoah, Shenandoah National Park, Virginia (SUA)
7
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
• vălurile, cortinele sau draperiile pot fi admirate în Galeria Racoviţă din Peştera Topolniţa sau
Peştera Muierii din Munţii Căpăţânii, Gheţarul Vârtop (Munţii Bihorului), Peştera Postojna (Slovenia) şi ele
reprezintă cruste ondulate, ataşate structural pereţilor înclinaţi;
• baldachinele reprezintă formaţiunile de tavan şi perete ce au de regulă pe margini o ghirlandă de
stalactite. Impresionante sunt baldachinul roşu din Peştera Postojna , clopotul colorat galben-roşcat din
Peştera Urşilor (Galeria Urşilor), cele din Peştera Rădeasa (Munţii Bihor) sau candelabrele (formaţiuni
masive de tavan formate prin prelingerea exterioară);
8
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
şi helictitele (dacă ele sunt fixate pe stalactite), heligmitele (fixate pe stalagmite sau au o creştere
predominant de jos în sus) sau excentritele (formaţiunile cu creştere laterală) cate stârnesc atâtea priviri
admirative şi ridică atâtea întrebări cu privire la geneza acestora 2. Astfel de formaţiuni încântătoare ce
nasc revelaţii se găsesc în peşterile Cloşani (Munţii Mehedinţi), Popovăţ (Munţii Aninei), peştera – aven
din Cioaca Brebeneilor (Munţii Mehedinţi) sau peştera Piatra Altarului (Munţii Bihorului), considerată a fi
printre cele mai frumoase trei peşteri din Europa, graţie densităţii frumuseţilor pe un spaţiu restrâns al
cristalictitelor, în special helictite.
Speleoteme coralide (concrețiuni de gips) în Peștera Carlsbad Cavern (New Mexico, SUA)
2 Unii autori consideră că rolul decisiv în geneza lor revine peliculei micronice de apă care îmbracă în întregime spleotema; când
curentul de aer loveşte spleotema, în acel loc se produce eroziunea dioxidului de carbon şi depunerea carbonatului de calciu, iar
creşterea cristalictitului se poate realiza în jos, în sus sau în lateral. Prin dezvoltarea unui cristal curentul de aer este deviat şi
loveşte altă formaţiune vecină, provocând schimbarea punctului de creștere a acesteia. Astfel se explică dezvoltarea cristalelor
sub diverse unghiuri şi în direcţii diferite.
9
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
Speleoteme tip popcorn sau de conopidă formate prin evaporare, caz în care este creț și alb sau galben
în Peștera Alisadr, Hamedan (Iran)
10
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
de gheaţă estimat la 75.000 m3 în cei peste 3000 de ani de existenţă. Alte peşteri din Munţii Bihorului
situate şi ele la peste 1100 m altitudine (Peştera Gheţarul Borsa, Peştera Gheţarul Focul Viu cu un bloc de
gheaţă apreciat la 25.000 m3 ) răspund în mai mare măsură cerinţelor impuse de valorificarea turistică.
Totuşi sunt necesare unele măsuri preconizate pentru înlăturarea factorilor de risc: limitarea numărului
de turişti la o cifră strict calculată, reglarea fluxurilor turistice în perioadele optime depunerii gheţii sau
suplimentarea aportului de apă în vederea transformării în gheaţă.
11
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
CASETA 1
Peștera Ghețarul de la Scărișoara (Munții Apuseni) adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România
12
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
13
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
Peşterile se impun adeseori prin amploarea cavernamentului, punctele de mare atracţie pentru
turişti fiind sălile, galeriile largi şi înalte, hornurile, unele dintre ele de dimensiuni impresionante. Săli cu
dimensiuni apreciabile se întâlnesc în Peştera din Valea Firei (Munţii Bihorului), undea cea mai mare sală
subterană măsoară circa 300 m lungime, 100 m lăţime şi peste 90 m înălţime (fiind considerată printre
cele mai mari din Europa), iar, o alta, Sala Gigantică, se desfăşoară pe 248 m lungime, 77 m lăţime şi 60 m
înălţime; Peştera Vântului, Topolniţa, în România, sau cele din Alpi (Holloch, Eisriesenwelt), Pirinei
(Avenul Saint Piene), din SUA (Mammoth Cave), Oman (Peştera Majlis al Jinn cu o sală atât de mare încât
Piramida Giza ar încăpea în totalitate) sau China (Peştera celor 1000 de Budha). Alte peşteri
impresionează prin lungimea totală a galeriilor peşterilor (Tabelul IV-2), adâncimea peşterilor (Tabelul VI
– 3), portalurile impresionante care marchează intrarea în lumea subterană (Peştera Meziad, Munţii
Pădurea Craiului; Peştera Cetăţile Ponorului).
14
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
Podişul Someşan – singura cavitate din România unde s-au descoperit picturi parietale aparținând omului
paleolitic.
Peştera Lascaux (Dordogne, Franţa), remarcabilă prin numărul mare de picturi rupestre
15
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
3 Peştera Postojna este cea mai vizitată peşteră din Europa cu peste 37 milioane vizitatori în cei 192 ani de când a fost amenajată şi
introdusă în circuitul turistic la ordinul lui Napoleon Bonaparte. În 1872 este instalat un trenuleţ care transportă turiştii prin peşteră
pe o distanţă de 2 km, iar din 1884 este electrificată. Renumită prin frumuseţea şi măreţia formelor, dar şi datorită modului de
amenajare, Postajna se pare că ar fi primit vizitatori încă din secolul al XIII-lea. A fost salvată de la un mare dezastru în timpul celui
de-al doilea război mondial când trupele inamice au folosit-o drept depozit de carburanţi. În apropiere de Postajna au fost amenajate
turistic şi peşterile Otoska, Pivka, Crna, Planinska şi Predjamskim.
4 Grotele de Punkva, descoperite în perioada 1909-1914 în zona carstului morav, formează un labirint de coridoare unde
impresionează fantastica aglomerare de formaţiuni speologice, adevărat unicat în rândul peşterilor de la Punkva şi Macocha, râul
subteran formează două lacuri cu adâncimi de 50-80 m şi cu ape de culoare verde ca smaraldul (foarte bine puse în evidenţă sub
16
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
(Belgia), Frasassi (Italia), Les Grottes Pétrifiantes (Franţa), Peştera Shihua din apropiere de Beijing
(China), Mammoth Cave (SUA) unde în sălile amfiteatru se organizează concerte, se pun în scenă piese de
teatru sau se oficiază căsătorii la Bridal Altar (Altarul Miresei) etc., iar în ţara noastră se detaşează Peştera
Urşilor (descoperită în 1975 şi amenajată modern în 1981, la nivel internaţional, capabilă să satisfacă
toate exigenţele, inclusiv ale ecologiştilor), Peştera Muierii (prima peşteră care a fost electrificată în ţara
noastră).
lumina proiectoarelor subacvatice) parcurse de turişti graţie bărcilor echipate cu eco-motoare. Vizitarea complexului durează circa 2
ore şi se realizează la o temperatură constantă de 90 C şi o umiditate de 97%.
5 Grotte de Han este cea mai celebră peşteră turistică din Belgia, vizitată anual de 300 000 de turişti. Faima sa se apropie de a
celebrelor peşteri Postajna, Altamira sau Mammoth Cave. Cavernamentul este organizat pe trei niveluri, iar denumirea câtorva săli
(Sala Albă, Sala Armelor, Sala Alhambra) este edificatoare. Sala Domului, lungă de 150 m, lată de 140 m şi înaltă de 130 m a fost
considerată până nu demult cea mai voluminoasă din Europa. Amenajările pentru vizitare au demarat în 1823. Vizita în peşteră
durează circa 2 ore şi include şi un spectacol audio-vizual unde se prezintă o gamă de forme carstice ce nu sunt incluse în traseul
turistic şi o plimbare cu barca pe râul subteran Lesse.
17
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
"Les Grottes Pétrifiantes de Savonnières" (Indre-et-Loire, Franța) unde printr-o alchimie extraordinară, apa încărcată
cu carbonat de calciu se scurge încet pe obiectele depuse sub cascade naturale și le acoperă cu calcit și cristale de
silice. Ulterior le oferă un aspect strălucitor. Durează aproximativ un an până la obținerea unui strat suficient de calcit.
În timpul acelui an, este necesar să se mute fiecare obiect la fiecare 3 săptămâni pentru a asigura un strat armonizat și
a păstra detaliile
18
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
19
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
20
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
Scenă de căsătorie la Altarul Miresei (Bridal Altar) din Mammoth Cave, Kentucky.
Aproximativ 16 nunți au avut loc la Altarul Miresei până la începutul anilor 1900
Peștera Urșilor (Bihor) – prima peșteră din România amenajată la standarde europene
21
Adrian Nedelcu – Geografia turismului/ Patrimoniul turistic al spațiului
ecosistem extrem de sensibil ş.a.), dar care prin funcţionarea permanentă a obiectivului turistic se
amortizează într-un timp scurt.
22