Siberia preistorică (45.000 î.e.n. - 300 î.e.n.): triburi, civilizații și
culturi antice[modificare | modificare sursă] Preistoria Siberiei este marcată de o varietate de descoperiri arheologice ce indică existența unor vechi civilizații și culturi. Conform cercetărilor privind genealogia genetică, primii oameni au locuit în Siberia în anul 45 000 î.e.n., oameni ce aveau să populeze America de Nord dinspre vest (la vremea respectivă - era glaciară, Rusia și America de Nord erau legate prin ghețari). În Eneolitic, Siberia vestică a fost populată de Nomazi și populații pastorale, în vreme ce pădurile de taiga și de tundră din Siberia estică au fost populate de vânători-culegători până în evul mediu. Primii locuitori cunoscuți ai Siberiei Centrale erau yenisienii, ce vorbeau o limbă diferită de populațiile uralice și turcice târzii. Ketzii erau considerați ultimii locuitori rămași ai migrației timpurii. Pe plajele lacurilor siberiene s-au înregistrat urme de activitate umană din perioada Neoliticului (tumuli, cuptoare și alte artefacte). După yenisieni au urmat uralicii samoyedesii, care au venit dinspre nordul regiunii Ural. Urme ale populației Selkup s-au găsit în regiunea Sayan, cărora li s-au atribuit artefactele găsite ce au fost datate din epoca bronzului. Deși fierul le era necunoscut, erau buni meșteșugari în prelucrarea bronzului, argintului și aurului, cu care fabricau diverse ornamente și obiecte de artă. În anii 2300-1000 î.e.n., se remarcă cultura Andronovo din sud-vestul Siberiei, influențată de cultura indo-iraniană, a cărei indivizi creșteau cai, vaci și capre, domesticeau cămile și locuiau în așezări din lemn de cedru și pin. Între secolele VII-III î.e.n., sciții indo-iranieni au prosperat în regiunea Altai, punând bazele culturii Pazyryk, influențând toate imperiile stepice târzii. În primul mileniu dinaintea erei noastre, bunuri de lux precum mătasea erau transportate în Siberia pe celebrul “drum al mătăsii”. Au fost găsite fragmente ceramice, decorații, obiecte de artă, așezări complexe, unelte și arme aparținând culturilor Karakol și Okunev, dar și obiecte funerare precum măștile mortuare și necropole ce aparțineau culturii Afanasievo sau Karasuk. Societățile lor erau inspirate după cele ale sciților, elitele de războinici fiind la conducere. Stabilirea imperiului Xiongnu în secolul al III-lea î.e.n. a declanșat valul de migrații. Populații întregi s-au mutat pe Platoul Central Siberian. Populații turcice precum Yenisei Kirghiz erau prezente în regiunea Sayan. Triburi turcice precum khakasii și uyghurii au emigrat din locurile lor către nord- vest, subjugând populațiile ugrice. Noii invadatori știau să prelucreze fierul, de acum înainte folosind bronzul doar pentru scop decorativ. Societatea pastoral-sedentară a epocii bronzului a fost înlocuită de călăreții nomazi ce au continuat să populeze regiunea până în epoca modernă. Mobilitatea a declanșat o nouă cultură, dinamică și puternică, neafectând însă culturile sedentare învecinate.