Budapesta

Să poposim astăzi într-una din capitalele ţărilor vecine. Pentru că, oricât ne-am dori să
vedem din lume, ţările vecine sunt totuşi cele mai aproape de noi şi prin urmare şi cele mai
accesibile. Dar nu trebuie să fim fatalişti, pentru că vom avea cu siguranţă ce să vedem şi în
ţările apropiate de noi din punct de vedere geografic. Budapesta este unul dintre locurile
care nu se uită, odată ce a fost vizitat. Oraşul situat pe Dunăre, care este ca o arteră vitală
pentru întreaga Europă Centrală, este considerat unul dintre cele mai frumoase ale
bătrânului nostru continent.

Puţină istorie…

Numele capitalei Ungariei provine de la alăturarea numelor a două oraşe de pe malurile

Dunării, Buda şi Pesta, unificate într-un singur oraş abia în 1873. Celţii au înfiinţat pe
actualul teritoriu al metropolei prima aşezare încă dinainte de anul 1 d.Hr, iar apoi romanii
au stabilit acolo capitala provinciei Pannonia Inferior, cu numele de Aquincum. Ruinele
cetăţii romane pot fi şi astăzi văzute. În decursul istoriei zona a fost sub dominaţia
Sfântului Imperiu Roman, fiind apoi cucerită de bulgari (829 d.Hr.), pentru ca în secolul al
IX-lea regele Arpad al maghiarilor să înfiinţeze regatul Ungariei. Buda a devenit capitală în
1361 sub Bela al IV-lea, pentru ca în timpul domniei lui Matei Corvin (Matthias Corvinus)
să ajungă la o deosebită înflorire. A fost cucerită de turci (1541) sub a căror dominaţie a
rămas 140 de ani. În 1686 a început marea campanie de eliberare a întregii Ungarii de sub
dominaţia Imperiului Otoman, finalizată în 1699, după care ţara a devenit parte a
Imperiului Habsburgic. În 1849 se dă în folosinţă Podul Szekenyi (sau Podul cu lanţuri),
primul pod permanent peste Dunăre. După 1867 oraşul cunoaşte o înflorire deosebită. Este
perioada Imperiului Austro – Ungar (1867-1918), când Budapesta devine una dintre
capitale, alături de Viena. După primul război mondial, Ungaria devine republică, cu
capitala la Budapesta desigur. În timpul celui de-al doilea război mondial, Budapesta a fost
bombardată de aliaţi (englezi şi americani) şi a fost teatrul unor lupte grele între germani şi
maghiari pe de o parte şi armatele rusă şi română pe de altă parte (ianuarie – februarie
1945). Capitală a Ungariei comuniste după anul 1945, Budapesta este simbolul revoluţiei
maghiare din 1956, când eroii martiri s-au ridicat împotriva dominaţiei sovietice.

… şi puţină geografie

Dunărea străbate oraşul pe direcţie nord – sud. Pe dreapta Dunării (şi în stânga hărţii cum
privim) este Buda, iar pe partea stângă a fluviului (şi în dreapta hărţii, logic) este Pesta. Ca
relief cele două părţi ale oraşului sunt complet diferite. Buda este situată pe dealuri, în
timp ce Pesta este în zonă de câmpie. Este o zonă de contact practic între Transdanubia
(regiunea deluroasă din vestul Ungariei) şi Câmpia Panonică (zona de şes din partea
centrală şi de est a ţării). Oraşul ocupă o poziţie centrală pe rutele de comunicaţii est – vest
ale Europei, atât pe căile ferate cât şi pe cele rutiere. Clima zonei este clasificată ca fiind de
tip continental oceanic, cu veri calde şi ierni reci (dar mai blânde totuşi ca la noi).
Septembrie şi începutul lui octombrie sunt destul de calde şi cu puţine precipitaţii, astfel
încât vă puteţi planifica o călătorie şi în această perioadă.
Ce puteţi vedea în Budapesta?

Totul. Sau aproape totul, ca să-i satisfacem şi pe cârcotaşi. Din punct de vedere
arhitectonic, vom găsi în Budapesta o mulţime de clădiri construite într-o multitudine de
stiluri în diferite perioade istorice. Găsim stilul roman în ceea ce a mai rămas din anticul
Aquincum. În zona Castelului Buda este prezent stilul gotic. Zona de pe o colină din
dreapta Dunării adăposteşte o mulţime de clădiri monumentale construite în decursul
secolelor, distruse de multe ori în timpul teribilelor războaie şi apoi refăcute în anii de pace
şi prosperitate. Ultima reconstrucţie şi modernizare a fost după al doilea război mondial,
când istorici, cercetători şi arhitecţi au lucrat mult ca să refacă tot ceea ce fusese distrus.
Am aflat că au fost cooptaţi şi experţi polonezi, care aveau experienţă dobândită la
refacerea Varşoviei. A fost cerut şi ajutorul tuturor statelor care ar fi putut avea prin arhive
documente despre cum arătau construcţiile în vechime. O treabă făcută cu foarte multă
seriozitate, ale cărei rezultate se văd. Dacă puteţi aloca o zi întreagă pentru vizita Castelului
Buda, ar fi bine, dar trebuie să vă grăbiţi.

Clădirea Parlamentul Ungar, construită în stil neo-gotic şi finalizată în 1904, se găseşte pe

malul stâng al Dunării. Este o emblemă a oraşului şi impresionează prin frumuseţe,
dimensiuni şi eleganţă. Eu am mai fost impresionată de mi s-a făcut pielea de găină de o
placă comemorativă aflată lângă Parlament, pentru că era în cinstea eroilor martiri ai
revoluţiei ungare din 1956. Acei oameni au luptat cu tancurile ruseşti deşi ştiau că nu au
nici o şansă şi au murit cu demnitate, sub admiraţia întregii lumi.

Clădirile Operei de Stat şi Academiei Maghiare de Ştiinţe, precum şi vestita Biserică

Sfântul Ştefan sunt în stil neo-renascentist. În aceasta din urmă se află expusă mâna
Sfântului Ştefan Făuritor de Ţară, adică a regelui Ştefan I (975 – 1038) primul rege al
Ungariei. Este o biserică romano-catolică terminată în 1905.

Desigur că cei 140 de ani de dominaţie otomană şi-au lăsat amprenta şi asupra oraşului.
Din secolul al XVI-lea datează celebrele băi turceşti. Evreii, care au trăit în număr mare în
acest oraş aflat la răscruce de drumuri comerciale, şi-au lăsat şi ei contribuţia. În
Budapesta se află Marea Sinagogă (finalizată în 1859), care este într-adevăr cea mai mare
din Europa şi una dintre cele mai mari din lume.

Am enumerat doar câteva dintre reperele oraşului, dar trebuie să mai amintim că o zonă
întreagă ce cuprinde Bulevardul Andrassy, Castelul Buda şi Faleza Dunării face parte din
Patrimoniul Universal UNESCO.

În afară de locurile enumerate, în Budapesta se pot vizita multe alte obiective, sau se poate
face o plimbare mai scurtă sau o croazieră mai lungă pe Dunăre, cu vaporaşele.

Ce putem să mâncăm?

Mare atenţie cu mâncarea în Ungaria. Bucătăria maghiară a urmat propria cale bazată pe
ingredientele locale şi a împrumutat elemente şi din bucătăriile franceză, italiană,
germană, slavă, turcă şi asiatică. Paprica este condimentul inventat de vecinii noştri şi
folosit acum în întreaga lume. În privinţa mâncărurilor, numai enumerarea câtorva
denumiri ne poate „lăsa cu gura apă”: gulaş, papricaş de pui, pate de gâscă cu seminţe de
muştar, ciorba pescarului (halaszle), tort Doboş. Şi pentru că veni vorba de dulciuri, turcii
au influenţat foarte mult cofetăria maghiară şi a întregii zone de altfel. În multe prăjituri se
folosesc creme de tip nuga sau halviţă. Ştrudelul a fost luat de la austrieci, iar plăcinta
(palacsinta) oare de la noi? Sau noi am luat-o de la ei? Oricum nu mai contează, important
e să le savurăm. La fel şi palinca (palinka – cuvântul este de etimologie maghiară) o găsim
şi la ei, şi la noi în Ardeal. Vinul de Tokaj este unul dintre cele mai fine din lume, apreciat
pe vremuri de regii Franţei, iar acum de o lume întreagă.

Cum ajungem la Budapesta?

Aşa cum vrem. Fie cu avionul, fie cu trenul, fie cu maşina personală. După ce ieşim din
România intrăm pe reţeaua de autostrăzi maghiare care ne duc spre capitală. Există locuri
de cazare pentru toţi şi pentru toate buzunarele. Câteva exemple, doar ca să aveţi de unde
începe căutările: Gloria City Center, Danubius Heath Spa Resort Helia, Danubius Gellert,
Mediterran, Sunshine, Robin Wellness, Corinthia, Benczur, Harmonie, Retro-Boutique,
Vitta Superior, Atlantic, Six Inn, Chesscom, Veritas. Peste tot personalul este amabil şi
vorbeşte limba engleză. Când am fost eu acolo, într-un mic şi cochet hotel dinspre
periferie, mai mult de jumătate dintre cei cazaţi erau români… Nu rămâne decât să vă
hotărâţi şi să plecaţi la drum!