Florenţa – leagănul limbii italiene

Italia este o ţară de o frumuseţe incontestabilă. Pe lângă cadrul natural deosebit, multe
oraşe contribuie şi ele la frumuseţea şi unicitatea Italiei. Florenţa sau Firenze, cum îi spun
italienii, este unul dintre acestea. Chiar dacă nu este un oraş prea mare, având sub
400.000 de locuitori, este probabil cel mai dens din punct de vedere cultural oraş al
peninsulei, dacă putem să spunem aşa. În timpul Evului Mediu a fost probabil oraşul care
a contribuit cel mai mult la fenomenul numit Renaştere, a cărei leagăn a şi fost de altfel.
De aceea istoricii au numit Florenţa Atena Evului Mediu. Şi în timpurile moderne oraşul
îşi păstrează aerul de oraş cultural, fiind unul dintre cele mai vizitate ale Italiei.

Geografie

Florenţa este un oraş situat în interiorul peninsulei, în regiunea Toscana, a cărei capitală
este. Zona este deluroasă, peisajele Toscanei sunt încântătoare, iar Florenţa este situată
într-o depresiune pe malul râului Arno. Climatul este de tip subtropical umed, cu ierni
destul de răcoroase, geroase uneori şi cu zăpezi modeste. Verile sunt destul de calde, toride
câteodată, dar plouă mai mult ca la Bucureşti.

Istorie

Italienii îi spun Firenze şi se uită lung la tine când le spui de Florenţa. Explicaţiile că
numele vechi, latin al oraşului era Florentia îi lasă miraţi, deşi echipa de fotbal se numeşte
Fiorentina. Cert este că oraşul datează de pe vremea romanilor, chiar dacă zona a fost
locuită din timpuri preistorice. Dar epoca de aur a Florenţei a început după anul 1000,
când încep să fie construite biserici monumentale. A urmat o perioadă de declin, în faţa
rivalei Pisa, pe care au cucerit-o apoi genovezii şi ulterior chiar florentinii. Şi totuşi, cum s-
a dezvoltat atât de mult un oraş care nu era port la mare, era situat doar pe rute comerciale
interne şi nu avea decât resurse agricole, ce-i drept importante? Secretul constă în
industriile manufacturiere, dintre care cea a stofelor (de lână) a fost de prim rang în
Europa. Multe oraşe din Evul Mediu s-au dezvoltat încurajând anumite bresle de
meşteşugari şi păstrând secretele cu străşnicie. Banii câştigaţi au constituit baza unui
sistem bancar care a produs şi mai mulţi bani. Se ştie că florentinii împrumutau cu bani pe
mai marii de la Vatican, dar şi alte capete încoronate.

Oraşul a încurajat întotdeauna prin conducătorii săi artele de tot felul, care i-au adus şi
mai multă bogăţie şi faimă, astfel încât la un moment dat Florenţa era cel mai mare şi
înfloritor oraş al unei Europe încă prinsă în chingile întunecatului ev mediu. Numai
enumerarea câtorva dintre florentinii de seama ne poate da o idee despre valoarea
culturală a oraşului: Dante Alighieri (poet), Giovanni Boccaccio (scriitor), Galileo Galilei
(fizician, astronom, filosof), Niccolo Machiavelli (poet, filosof, politican), Leonardo da
Vinci (savant şi artist multilateral), Michelangelo Buonarotti (sculptor, pictor), Sandro
Botticelli (pictor) şi lista ar putea continua, dar mai bine să ne oprim aici ca să mai lăsăm şi
altor oraşe italiene ceva… Iar dacă au învăţat de la Machiavelli, să nu ne mirăm că
florentinii au fost mereu mari maeştri ai negocierilor, ai jocurilor politice şi ai alianţelor
profitabile. Limba italiană actuală este derivată din dialectul florentin, care a devenit
dominant în peninsulă prin marii scriitori. Nu putem să nu amintim şi de puternica familie
de Medici care a condus politic şi financiar oraşul şi o parte a Italiei, timp de secole. Cel
mai elocvent exemplu este Lorenzo de Medici – cunoscut apoi ca Lorenzo Magnificul – sub
care începe Renaşterea, care ştim că a schimbat faţa întregii lumi.

Şi chiar dacă oraşul şi-a mai pierdut din putere după ce şi englezii au învăţat să facă stofe
din lână, el a rămas un centru de prim rang. În perioada unificării Italiei a jucat un rol
însemnat, fiind şi capitala noii ţări formate, între 1865 şi 1871.

Prin oraş

În zilele actuale, cu toată industria şi finanţele sale, Florenţa produce cel mai mult din
turism şi din afluxul de studenţi străini care vin să înveţe în instituţiile universitare de
prim rang. Florenţa are după toate clasamentele cea mai mare concentrare de artă din
lume. Galleria degli Uffizi (Muzeul Uffizi) este unul dintre cele mai vechi şi mai faimoase
din lume. Îmi amintesc cum un venerabil domn italian din Roma îmi povestea că îşi
propusese pentru concediu să viziteze pentru prima oară în viaţă şi celebrul muzeu
florentin, pentru că la altă încercare dăduse greş. Pentru reuşită îşi planificase să se aşeze
la coadă de pe la miezul nopţii, ca să intre a doua zi, pentru că în plin sezon estival afluxul
de turişti este atât de mare încât aceasta este singura posibilitate. Îmi mai spunea că 90%
dintre vizitatori sunt străini, în mare parte asiatici (japonezi, coreeni, chinezi) şi că auzi
acolo vorbindu-se toate limbile pământului, italiana fiind clar în minoritate. Nu putem
măcar enumera operele de artă care se pot vedea în Uffizi, dar puteţi să vă convingeţi
căutând şi singuri surse de informare.

Centrul istoric al Florenţei face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, iar Piaţa
Primăriei cu vestitul Palazzo Vecchio este pe toate ilustratele oraşului. O altă clădire
emblemă este nu mai puţin celebrul Dom din Florenţa (Catedrala Santa Maria del Fiore),
opera arhitectonică unică în lume. Începută în 1296 a fost terminată în 1436 cu ajutorul
soluţiilor inginereşti şi arhitectonice imaginate de Brunelleschi, care astăzi sunt materie de
studiu în universităţile tehnice şi care sunt aplicate acum şi la poduri, săli de sport sau alte
construcţii foarte mari.

Ponte Vacchio este nu doar un pod peste Arno, ci o operă arhitectonică, ce îmbină
necesitatea cu utilul, pentru că pe pod sunt de fapt multe magazine mici, de lux. Pe lângă
toate acestea, Florenţa este plină de palate, străzi renumite, fântâni decorative, sculpturi şi
câte şi mai câte.

Mâncăm ceva?

Dacă vreţi să mâncaţi ceva tipic italian, nu este cazul să vă opriţi la Florenţa. Dacă italienii
au încropit din sărăcie cu ce aveau prin casă pastele sau pizza, ca să sature o întreagă
familie, florentinii fiind bogaţi dintotdeauna au avut ca bază a bucătăriei lor carnea.
Economi totuşi, au învăţat să folosească tot animalul, astfel încât trippa (burta de vită, dar
şi de la alte animale) este folosită în multe preparate, nu numai în ciorba de burtă ca la noi.
Astfel, delicioasele fideluţe sunt folosite pentru tot felul de preparate, asemănătoare chiar
şi cu… pastele. Dar preferinţa florentinilor pentru carne se vede cel mai bine la bistecca
alla fiorentina, o friptură de vită uriaşă, care conţine peste un kilogram de carne (1 – 1,5
kg). Aşa că dacă doriţi să comandaţi la un restaurant, întrebaţi mai întâi dacă e vorba de
cea tradiţională, uriaşă, care de obicei se împarte între două sau trei persoane foarte
flămânde, sau între mai multe dacă e cazul…

Alte preparate de carne şi multe sortimente de salamuri sunt de asemenea specifice

bucătăriei florentine. Întreaga Toscana este plină de culturi de viţă de vie, aşa că veţi găsi la
Florenţa şi vinuri de foarte bună calitate.

Drumul

Florenţa are aeroport internaţional, mai puţin folosit însă ca destinaţie de către companiile
româneşti. Autostrăzile o leagă de toată Italia şi Europa, iar dacă vreţi să călătoriţi cu
maşina personală, este o alegere corectă. De la Florenţa puteţi pleca apoi la Pisa, la Roma,
sau unde mai doriţi în periplul prin cele mai frumoase oraşe europene…