FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE

Master:

Psihologie clinică - Evaluare şi intervenţie terapeutică

REFERAT

Disciplina: Comunicare şi psihopatologie socială

TEMA: RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL ȘI RĂZBOI

MEDIATIC

Masterand

Gârbă (Glonț) Antoaneta Irina

CONSTANŢA

2018
 Cuprins

1. Introducere..........................................................................................pag 1
2. Razboi informational: definitie, caracteristici, componente...........pag 4
3. Razboi media: definitie, caracteristi , componente..........................pag 8
4. Concluzii..............................................................................................pag 14
5. Bibliografie..........................................................................................pag 15

Introducere
 Evoluţia vieţii internaţionale contemporane, evidenţiază tot mai mult
tendinţa de înlocuire a politicii de forţă cu politica de influenţare prin manipulare.
Se desfaşoară în acest sens complexe scenarii psihologice, elaborate şi aplicate de
către multe puteri pentru lărgirea sferelor de influenţă, pentru noi pieţe de
desfacere si câştigarea de aliaţi. S-a acumulat astfel un întreg arsenal de procedee
şi tehnici, căi şi modalităţi subtile de influenţare a constiinţei, a modului de gândire
şi a comportamentului indivizilor, a stărilor psihice şi morale ale acestora, a
climatului psihosocial şi al forţei de acţiune a colectivităţilor umane. În prezent,
operaţiile psihologice au un caracter tot mai diferenţiat, selectiv, mai ales în timp
de pace şi vizează atât grupurile sociale, cât şi persoanele fizice.

În acest secol al informației și al media, structurile însărcinate cu securitatea

statelor se confruntă cu amenințări teroriste din ce în ce mai diversificate bazate pe
diverse ideologii sau motive, iar țara noastră ca membră NATO și străjer al graniței
de Est a Uniunii Europene, este parte integrată în strategia de securitate mondială
și lupta împotriva terorismului de orice natură sau manifestat în orice mod care ar
putea destabiliza societatea sau securitatea națională.

Informația pe care o produc serviciile secrete este acel instrument prin care
se asigură cunoașterea necesară pentru exercitarea efectivă a puterii unui stat, atât
în planul politicilor sale interne, al raporturilor cu societatea cât și în relația cu alți
factori, atât statali, cât și non statali în relațiile internaționale.

Cunoașterea ideală, absolută a realității este însă un deziderat imposibil de

atins: chiar și în situația existenței unui nivel ridicat de date și informații cu un grad
mare de certitudine, înțelegerea realității este inevitabil mediată de percepțiile și
experiențele trecute ale analistului. Ca urmare, au fost intensificate procese cum
sunt: dezinformarea, insinuarea adevărurilor în conştiinţa oamenilor, crearea unor
stereotipuri deformate în gândire, înlocuirea convingerilor şi poziţiilor reale cu
altele false. Indiferent de extinderea conflictului, de rolul deosebit de important al
armamentului şi tehnicii din ce în ce mai sofisticate, omul rămâne deopotrivă
punctul forte, dar şi „calcâiul lui Achile” de care, în ultima instanţă depinde
victoria sau eşecul.
Secolul XXI poate fi caracterizat în multe feluri - secolul vitezei, secolul
tehnologiei, secolul globalizării, dar nici una dintre aceste posibile definiții nu
captează mai bine esența unei revoluții care se petrece sub ochii noștri decât
informația. Secolul XXI este secolul informației.

Informaţia a devenit o adevărată materie primă strategică indispensabilă

autonomiei deciziei şi succesului oricărei politici.

Războiul nu a putut fi purtat fără o minimă cunoaștere a adversarului, de

aceea spionajul e vechi de când lumea. În zilele noastre, nevoia de cunoaștere este
de o importanță vitală pentru a avea succes. Odată cu apariția Internetului la
începutul anilor ’90, posibilitățile de a cunoaște cresc exponențial odată cu
numărul celor care pot cunoaște, se micșorează distanțele dintre indivizi, dintre
civilizații, dintre oameni și statele în care trăiesc1.

Revoluția tehnologică în domeniul calculatoarelor și comunicațiilor a făcut

ca importanța informației să crească într-un ritm accelerat. În aceste condiții, este
de înțeles preocuparea tot mai mare pe care statele o acordă războiului
informațional ca război politic, ca parte componentă a politicii statului, atât pentru
promovarea, cât și pentru protejarea intereselor naționale.

1
www.universulromanesc.com/ginta/threads/2190-Mass-mediile-reprezinta-a-patra-putere-in-stat-instrumente-
de-modelare-dezinformare
 Războiul mediatic este nou apărut în marele cadru al războaielor
informaţionale (războiul informaţional, războiul psihologic, războiul imagologic,
războiul de comandă – control şi cel electronic, războiul web ), aceasta datorită
atingerii unui grad de globalizare al mijloacelor de comunicare în masă. Informaţia
în sine ajunge să fie privită ca o armă foarte valoroasă, în mod paradoxal una
imaterială, care poate ajuta în mod decisiv la impunerea voinţei într-un conflict. 

Războiul informaţional este diferit de cel clasic. El se desfăşoară insidios şi

eficace prin subversiune fiind o tehnică de slăbire a puterii şi de demoralizare a
personalului; această tehnică este bazată pe cunoaşterea legilor psihologiei, pentru
că vizează opinia publică, cât şi puterea şi forţele armate de care ea dispune. Ea
este o acţiune asupra opiniei prin mijloace subtile şi convergente.
O abordare ştiinţifică a acestui nou tip de război, a fost făcută chiar în anii
războiului rece, când nevoia de informaţii a făcut posibilă perfecţionarea acestuia
pe baza dezvoltării impetuoase a tehnologiei informatice. Identificat şi cuantificat
la mijlocul deceniului şapte, războiul informaţional a fost recunoscut oficial de
gânditorii politico-militari ca un tip distinct de război, la fel de important ca cel
terestru, maritim, aerian si spaţial. Această recunoaştere este determinată în primul
rând de înţelegerea realităţii potrivit căreia omenirea a intrat în era informaţională.
În anii 1970 și 1980, s-a presupus că utilizarea teroristă a armelor de
distrugere în masă ar fi contraproductivă, deoarece un astfel de act ar fi condamnat
pe scară largă. "Teroriștii doresc ca mulți oameni să privească, nu mulți oameni să
fie morți", a spus Brian Jenkins (1975: 15). Premisa lui Jenkins s-a bazat pe
presupunerea că un comportament terorist este normativ și că, dacă depășesc
anumite constrângeri și utilizează armele de distrugere în masă, ei se vor înstrăina
complet de public și, eventual, vor provoca reprimări rapide și dure.
 Revoluţia tehnologică în domeniul calculatoarelor şi comunicaţiilor a făcut
ca importanţa informaţiei să crească într-un ritm mai rapid decât înainte, ceea ce a
dus la colectarea, procesarea, păstrarea şi diseminarea acesteia pe distanţe mai mari
şi la mai mulţi utilizatori. În aceste condiţii, este de înţeles preocuparea tot mai
mare pe care statele o acordă războiului informaţional ca război politic, ca parte
componentă a politicii statului, atât pentru promovarea, cât şi pentru protejarea
intereselor naţionale.

2. Războiul informaţional: definire, caracteristici şi componente

Războiul informaţional a devenit mai atractiv şi din punct de vedere militar,

având în vedere multiplicarea numărului de ţinte vulnerabile la atacuri informatice
şi creşterea necesităţii ca acestea să fie apărate. În noile circumstanţe, se constată
că nici cantitatea de informaţii şi nici timpul nu vor mai fi un factor cheie în
procesele politice şi militare de luare a deciziilor. Ca atare, pe timpul situaţiilor
conflictuale, adversarii vor avea acces simultan la cantităţi enorme de informaţii,
dar cel care va deţine cele mai precise şi complete informaţii şi va beneficia de un
sistem eficient de procesare şi protejare a acestora va fi cel avantajat.
Războiul informaţional este o acţiune „întreprinsă pentru obţinerea
superiorităţii informatice prin deteriorarea sistemelor informatice inamice şi
protejarea celor proprii”2.
Informaţia reprezintă o lămurire, o veste, o ştire, un element nou în raport cu
totalitatea cunoştinţelor anterioare/prealabile, cuprinse în semnificaţia unui simbol
sau grup de simboluri (text scris, mesaj verbal, imagini plastice etc.).

2
AAP-6 (2007), Glosar NATO de termeni şi definiţii, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti,
2007.
 Informaţia este vulnerabilă şi atacabilă. Trebuie protejate trei caracteristici
ale acesteia: confidenţialitatea, integritatea şi disponibilitatea.
Confidenţialitatea: în domeniul civil, se vorbeşte despre secretul medical,
secretul bancar etc.; în domeniul militar, se vorbeşte despre secretul de apărare.
Integritatea informaţiilor: în domeniul civil, putem exemplifica prin situaţia
reală a unui cont bancar, iar în domeniul apărării, prin obiectivul ce trebuie atins de
o rachetă. Dacă aceste informaţii sunt modificate fără ştirea autorului, riscurile sunt
uriaşe.
Disponibilitatea: reprezintă accesibilitatea informaţiilor la momentul
oportun. De exemplu, accesul la un serviciu, cum este internetul, sau de exemplu în
domeniul militar, accesul unui stat major la situaţia tactică. Este vorba aici de a
proteja accesibilitatea la informaţie şi, de asemenea, de protecţia suportului de
informaţii (telecomunicaţii, informatică etc.).
Strategia militară a României apreciază că în viitor, pe câmpul de luptă,
confruntările violente se vor manifesta în câmpul informaţional şi al tehnologiei
avansate, al războiului în toate mediile, iar ponderea factorilor cantitativi şi
energetici se va diminua continuu în favoarea celor calitativi şi informaţionali.
Succesul forţelor armate ale României într-un viitor conflict militar va depinde de:
evitarea surprinderii, în special în câmpul informaţional; capacitatea de a riposta
eficient; cooperarea activă cu Forţele partenere (aliate); activarea oportună a
forţelor de rezerva; desfăşurarea cu profesionalism a operaţiilor întrunite;
executarea apărării active; asigurarea protecţiei depline a forţelor.
Elementele metodelor de ducere a acestui tip de război nu mai au o natură
exclusiv militară, fiind din ce în ce mai folosite în cadrul luptei politice pentru
promovarea şi apărarea intereselor naţionale sau de alianţă (coaliţie).
Războiul informaţional cuprinde două componente operaţionale: una
ofensivă şi alta defensivă.
 Componenta ofensivă se poate manifesta prin exploatarea informaţiilor părţii
adverse (fie prin interferare, fie prin manipulare) desfăşurând: acţiuni distructive
directe şi acţiuni distructive indirecte (inducerea confuziilor prin interferare;
întârziere; saturare sau intoxicare; bruiere sau distorsionare; rutare eronată;
modificare semantică); acţiuni de manipulare prin propagandă, descurajare,
ameninţare cu forţa, demonstraţii, ultimatumuri, precum şi acţiuni terorist-
diversioniste; acţiuni constructive (embargouri – economic, militar, informaţional
–; apel la discernământ politic, militar, economic şi social; apel la sprijin umanitar
internaţional şi declaraţii).
Componenta defensivă se poate manifesta prin: protejarea tehnică hardware
a echipamentelor individuale şi reţelelor de comunicaţii şi calculatoare; creşterea
gradului de redundanţă a informaţiilor; interdicţii organizatorice (asigurate, în
special, de organele de contrainformaţii militare); mascare (camuflare, deturnare,
scenarii, etc.); elemente de securitate hardware şi software (conturi, parole, chei,
acoperire criptografică, etc.).
Aria de cuprindere a războiului informațional înglobează domenii şi structuri
specializate, bine identificate şi definite, cum sunt: cercetarea şi supravegherea;
avertizarea timpurie; gestionarea crizelor; planificarea operaţiilor; războiul
electronic; operaţiunile psihologice; conducerea forţelor; mass-media (ca
structură); comunicaţiile şi informatica; informaţiile militare; protecţia şi siguranţă
militară.
Războiul informaţional poate fi privit sub şapte aspecte sau, altfel spus, în
funcţie de strategiile de atac-apărare construite şi de armele informaţionale utilizate
comportă şapte dimensiuni diferite:
1.) Războiul de comandă şi control. Este forma exclusiv militară a războiului
informaţional şi are menirea să anihileze comanda şi sistemele de comandă şi
control ale unui adversar prin integrarea operaţiilor psihologice, a securităţii
operaţiilor, a inducerii în eroare, a războiului electronic şi a distrugerii fizice;
2.) Războiul bazat pe informaţii. Este intelligence-ul clasic şi constă în
proiectarea, protecţia şi anihilarea sistemelor care conţin suficiente cunoştinţe
pentru a domina un spaţiu de conflict;
3.) Războiul electronic. Utilizează tehnologie electronică şi tehnici specifice
pentru dominaţia spaţiului electromagnetic;
4.) Războiul psihologic. Utilizează informaţia pentru a modifica atitudinile şi
opţiunile amicilor, neutrilor şi adversarilor. Acţiunile de război psihologic nu se
limitează la slăbirea moralului populaţiei inamice, ci încearcă să întărească moralul
populaţiei proprii şi să câştige adeziunea populaţiei considerate în principiu neutră;

5.) Războiul hacker-ilor. Constă în atacuri pasive şi active cu software malign

asupra sistemelor informatice;
6.) Războiul în sfera informaţiilor economice. Urmăreşte blocarea sau
canalizarea informaţiilor în scopul obţinerii supremaţiei economice;
7.) Războiul în spaţiul realităţii virtuale. (CYBW „cyberwarefare”) – este în
prezent, un „punct de acumulare” al scenariilor futuriste, cercetării fundamentale şi
tehnologice.

Importanţa şi atenţia specială acordată războiului informaţional, preocuparea

pentru perfecţionarea sa şi alocarea unor resurse financiare substanţiale în acest
scop atestă valabilitatea sintagmei potrivit căreia „cine deţine informaţia deţine
puterea”.
În această idee, unele state au trecut deja la implementarea în cadrul
propriilor doctrine de securitate a principiului fundamental potrivit căruia „războiul
informaţional este un război permanent”.
 O imagine realistă a urmărilor provocate de un război informaţional, în care
viaţa cotidiană ar putea fi bulversată complet, ar genera cele mai diverse
manifestări, cum ar fi: lipsa căldurii, a gazelor, apei şi energiei electrice în locuinţe
şi centre industriale; scăderea producţiei; şomajul peste limitele prevăzute;
scăderea puterii de cumpărare a populaţiei; tensionarea situaţiei sociale, greve,
încercări de lovituri de stat şi nesupunerea maselor în faţa legilor; blocarea
sistemelor financiar-bancare şi devalorizarea monedei naţionale; izolarea ţării
respective faţă de comunitate a internaţională, limitarea accesului la resursele
strategice; influenţarea deciziilor politice şi ale organelor administraţiei de stat de
către cercuri străine de interesele statului.

3. Războiul media: definire, caracteristici şi componente

Războiul mediatic este nou apărut în marele cadru al războaielor

informaţionale (războiul informaţional, războiul psihologic, războiul imagologic,
războiul de comandă – control şi cel electronic, războiul web ), aceasta datorită
atingerii unui grad de globalizare al mijloacelor de comunicare în masă. Acesta
cuprinde întregul spectru de confruntări, purtate exclusiv de mass-media, atât între
presa provenind din taberele adverse aflate în conflict, cât și cele dintre diferitele
organe ale mass-media aparținând aceleiași părți, referitoare la războiul în cauză,
pentru impunerea propriilor puncte de vedere.

Ca orice formă de război, și acesta cuprinde două laturi principale:

agresiunea și apărarea. Înaintea agresiunii se alege ținta și se face un studiu asupra
ei cu scopul de a o cunoaște cât mai bine. Aici se includ diferite studii asupra
psihologiei și mentalității grupului țintă, asupra culturii și civilizației acestuia,
aspra mijloacelor de apărare de care dispune în asemenea cazuri. Pe baza ei se
găsesc punctele tari și punctele slabe ale grupului. În funcție de ele și de scopurile
urmărite se face planul de atac și de contracarare a apărarii țintei. Se caută slăbirea
punctelor tari, precum și exploatarea la maxim a punctelor vulnerabile.

De cele mai multe ori activitatea se desfășoară sub controlul unor instițutii
specializate care răspund doar în fața celui ce a lansat comanda operațiunii.
Instituția care concepe și conduce acțiunile, cunoaște clar obiectivele și scopurile
ce trebuie atinse având la dispozitie un plan amplu de atingere a lor.

Țintele sunt grupurile sociale (statele în acest caz) asupra cărora se încearcă
exercitarea influenței și asigurarea controlului fie în mod direct, fie prin
intermediari. Metodele de a ajunge la aceasta diferă în funcție de scopurile acțiunii
și de caracteristicile țintei.

Confruntarea nu este sesizată de majoritatea populației din cauza insuficentei

pregătiri a ei în domeniu. Metodele de luptă sunt adaptate armelor cu care se poartă
confruntarea: informația, cuvântul, imaginea. Acțiunile vizează scopuri greu de
urmărit pentru un om obișnuit.

Printre tacticile utilizate în acest tip de confruntare mediatică, conform

guvernului iugoslav, figurează o anumită organizare a limbajului și a stilului de
prezentare a informațiilor în mass-media, folosirea unor siboluri cu înțelesuri
ascunse sau directe, masiva circulație de date și informații neverificate furnizate de
diferite agenții de relații publice, grupuri de lobby.

Agresiunea urmărește influențarea și (sau) distrugerea sistemelor și canalelor

de comunicații în masă. Este vorba despre mass-media cu toate părțile
componente: presa scrisă, radioul, televiziunea, agențiile de presă. Se caută și
anihilarea elementelor care ripostează și contracarează agresiunea.

Războiul mediatic are anumite mijloace prin care își atinge scopurile.
Acestea ar fi: relațiile publice, grupurile de lobby, limitarea accesului la informații,
cenzura, dezinformarea, intoxicarea cu informații, propaganda, manipularea. Ele
nu sunt decât diferite moduri de a influența masele și au de multe ori elemente
comune care le fac să se intersecteze. Le vom numi, în această lucrare, mijloace de
manipulare.

Războiul mediatic are că țintă de cele mai multe ori, o națiune, un stat și
acest lucru duce la o confruntare de mari dimensiuni cu repercusiuni pe plan
mondial. Atacatorul este la rândul lui, de cele mai multe ori, un alt stat.
Confruntarea nu prea apare în nici o strategie sau doctrina militară. O astfel de
mențiune ar însemna automat recunoașterea implicării armatei în mass-media ceea
ce ar pune sub semnul întrebării libertatea și independența presei.

Acesta are atuul prezumției de obiectivitate al presei, elemente ce sporesc

considerabil eficența acestui tip de confruntare. Se folosește de instituțiile de presă
pentru a transmite diferite tipuri de mesaje. Apar informații false, informații curate,
informații parțial adevărate, prezentarea unor informații într-un anumit context
care le denaturează precum și alte tehici specifice de manipulare.

Există trei aspecte ala războaielor informaţionale de care ar trebui să se ţină

seama: a şti tu însuţi, a-l împiedica pe celălalt să ştie, a-l face pe adversar să deţină
informaţii eronate. În era modernă, războaiele nu se mai poartă şi câştigă pe frontul
clasic de luptă, în plan fizic, ci pe planul informaţional. Confruntările armatelor
moderne se duc tot mai mult pe planul inteligentei şi al psihicului uman. Conform
acesteia exista trei surse importane ale puterii: forţa fizică, bogăţia şi cunoaşterea.
Aceste trei elemente pot fi convertite uşor dintr-una în alta. 

a) Cea mai importantă şi cea mai puternică dintre acestea este cunoaşterea. Forţa
brută este inflexibilă şi poate fi folosită doar pentru a pedepsi. În plus orice forţa
fizică este limitată. Prea multa forţă poate face să distrugem ceea ce vrem să
apărăm.

b) Bogaţia este un instrument mai eficace. Poate fi folosită atât pentru a pedepsi cât
şi pentru a recompensa. Şi aceasta este limitată. Bogăţia nu este infinită.

c.) Cunoaşterea este puterea la cea mai înaltă calitate. Ea poate fi folosită pentru a
pedepsi, răsplăti, convinge, transforma. Celelalte forţe depind de cunoaştere iar
cunoaşterea nu se epuizează. Putem genera oricâtă cunoaştere.

Realitatea poate fi schimbată prin schimbarea opiniilor oamenilor care, la

rândul lor, pot schimba lumea. Sentimentele, atitudinile şi comportamentele
indivizilor pot fi induse sau fabricate prin mijloace specifice. Dezvoltarea
infrastructurii informaţionale, în curs de globalizare, în care se includ şi structurile
mediatice generează posibilităţi de comunicare din ce în ce mai sofisticate. Acestea
transmit informaţiile într-un ritm tot mai aceelerat şi pe distanţe tot mai mari.
Condiţia esenţială pentru ca aceste lucruri să se întâmple este ca conglomeratele
comunicaţionale să nu fie controlate de anumite centre de decizie, care pot încerca
să controleze accesul oamenilor la resursele informaţionale.

Agresiunile informaţionale nu sunt noi. Noutatea decurge din folosirea

rezultatelor cercetării ştiinţifice pentru conceperea mesajelor astfel ca ele să aibă
efectul scontat precum şi folosirea presei pentru transmiterea mesajelor
manipulatoare. Combinarea acestor două elemente amplifică posibilităţile de
agresiune informaţională prin folosirea unor canale de comunicare pertinente şi
prin mesaje deosebit de bine elaborate. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare şi a
cercetării ştiinţifice face posibilă elaborarea unor strategii de manipulare
informaţională atât la nivel planetar, cât şi la nivel local sau chiar individual.
Aceste situaţii nu sunt doar posibile, ci prezente în realitate. Agresiuniile au nevoie
de condiţii pentru că ele să poată avea efect. Presa trebuie să fie liberă de orice
control public, redacţiile trebuie să fie vaste şi transnaţionale, canalele de
informare trebuie să fie private, accesul oamenilor la presă să fie liber, fără
controlul public, discernământul oamenilor să fie redus.

Prin controlul mass-media se pot manipula cetăţenii încât atitudinea acestora

faţă de anumite probleme să fie favorabilă manipulatorului. Presa primeşte din start
prezumţia de nevinovăţie din partea publicului.

Acţiunile militare clasice presupun desfăşurarea de operaţiuni în plan

terestru, naval, aerian şi spaţial. Fiecare din aceste componente s-a dezvoltat pe
rând şi nu se poate vorbi, de exemplu, de o componentă spaţială a războiului ca
existând înaintea celei terestre sau navale. Toate au apărut pe măsură ce tehnologia
a evoluat şi omul s-a putut aventura în medii din ce în ce mai diverse şi mai
exotice. În prezent, o nouă componentă a conflictului militar este considerată cea
informaţională. Totuşi există o diferenţă majoră între mediul informaţional în care
se mută astăzi o parte din acţiunile ostile desfăşurate de oameni şi grupuri de
oameni şi cel în care s-au purtat până acum războaiele. Pentru prima dată omul
cucereşte un mediu imaterial lipsit de o fizică palpabilă.

Teoria şi practica războiului informaţional se bucură în ultimul timp de o

atenţie crescândă din partea polticienilor, strategilor, oamenilor de ştiinţă şi
mijloacelor de informare în masă din diverse ţări, îndeosebi din spaţiul nord-
atlantic şi european.
 Nimic nu poate exista în afara sistemelor de comunicaţii, iar defectarea sau
funcţionarea în alţi parametri a reţelelor de transmitere a datelor, fie şi pentru
câteva ore, poate genera adevărate seisme sociale cu efecte greu de imginat,
mergând chiar, afirmă unii specialişti, până la paralizarea vieţii naţionale şi
internaţionale, izbucnirea panicii şi a unor revolte ce se pot transforma în
manifestări de dezordine, care să pună în primejdie echilibrul şi siguranţa statelor,
anihilarea capacităţilor de comandă şi control etc.

Introducerea pe scară largă a sistemelor informaţionale ca bază a tuturor

tipurilor de activitate la nivel social capătă, în plan politic, semnificaţie strategică.
Se creează un nou sistem de dependenţe care statuează o nouă scală a puterii, care
nu mai este legată direct, pentru prima oară în istoria lumii, de capacitatea
economică sau militară a unei ţări. Deţinerea de capacităţi de producere de
hardware, esenţială în anii de început ai bătăliei informaţionale, a cedat în faţa
capacităţii de a produce şi gestiona software, ceea ce permite şi altor naţiuni să
poată intra pe piaţa rezervată până acum doar marilor puteri. 

Războiul informaţional nu este un fenomen nou: el include orice activitate

ostilă îndreptată împotriva informaţiilor, cunoştinţelor şi credinţelor de orice natură
şi este purtat practic din cele mai vechi timpuri.
 Concluzii:

1. Informaţia este o armă, dar, în acelaşi timp şi o adevărată materie primă

strategică, necesară deciziei şi succesului oricărei politici.
2. Războiul informaţional, prin natura sa, utilizează informaţia ca
instrument indispensabil pentru atingerea scopurilor sale.
3. Ceea ce este nou şi caracteristic războiului informaţional este
posibilitatea de a manipula informaţia vehiculată în sistemele
informaţionale şi uneltele necesare pentru a forma şi orienta această
informaţie.
4. Războiul informaţional este forma de conflict specifică acestui sfârşit de
secol şi mileniu, deoarece el răspunde la unele dintre obiecţiile aduse atât
de politicieni cât şi analiştii geo-strategici sau de planificatorii militari
formelor clasice de desfăşurare a conflictelor.
5. Pentru a putea răspunde eficient provocărilor războiului informaţional,
este nevoie de o abordare globală, la nivel naţional, pe baza unei strategii
care să proiecteze clar dezvoltarea domeniului. Pentru a obţine o strategie
coerentă în domeniul războiul informaţional, este de dorit integrarea de
sisteme, discipline şi tehnici diferite.
6. Prin controlul mass-media se pot manipula cetăţenii încât atitudinea
acestora faţă de anumite probleme să fie favorabilă manipulatorului.
Presa primeşte din start prezumţia de nevinovăţie din partea publicului.

Bibliografie
 1. Preşedinţia României, Strategia de Securitate Naţională, Bucureşti, 2015.
2. Guvernul României, Carta albă a securităţii şi apărării naţionale,
Bucureşti, 2004
3. HENTEA CĂTALIN – Propaganda fără frontiere, București, Editura
Nemira, 2002,
4. The Brainwashing Manual By L. Ron Hubbard - Synthesis of the
Russian Textbook on Psychopolitics - PUBLISHED BY THE HUBBARD
COLLEGE OF SCIENTOLOGY SAINT HILL MANOR EAST
GRINSTEAD SUSSEX, ENGLAND 1955
5. Informational warfare - Nicole C. Hess and Edward H. Hagen -
Department of Anthropology, University of California, Santa Barbara, CA
93106, 2000
6. THE SOCIOLOGY AND PSYCHOLOGY OF TERRORISM: WHO
BECOMES A TERRORIST AND WHY? A Report Prepared under an
Interagency Agreement by the Federal Research Division, Library of
Congress September 1999 - Author: Rex A. Hudson
D.C. 20540–4840

SITE-URI

1. www.universulromanesc.com
2. www. intelligence.sri.ro - Razboi mediatic
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/razboi_mediatic