SISTEMUL NERVOS

Totalitatea organelor alcătuite predominant din ţesut nervos specializat în

recepţionarea, transmiterea şi prelucrarea tuturor excitaţiilor sau informaţiilor culese
din mediul extern sau intern formează sistemul nervos. Sistemul nervos adaptează
organismul la mediul extern şi dirijează funcţiile interne ale acestuia. El primeşte toate
excitaţiile sau stimulii proveniţi din contactul permanent al organismului cu lumea
exterioară, precum şi toate excitaţiile sau stimuli proveniţi din diferite ţesuturi şi
organe ale corpului. Aceste funcţii se realizează în principal prin acte reflexe care au la
bază ca unitate structurală arcurile reflexe. Reamintim că un arc reflex este alcătuit
dintr-un receptor, o cale aferentă, un centru nervos, o cale eferentă şi un efector.
Măduva spinării
Este un segment al sistemului nervos central aşezat în canalul vertebral. Ea se
întinde de la nivelul primei vertebre cervicale până la nivelul celei de a doua vertebre
lombare, unde se termină printr-o porţiune conică, denumită conul medular. Măduva
spinării are o lungime cuprinsă între 43 - 45 cm şi un diametru de circa 1 cm. Conul
medular al măduvei spinării se continuă ci o formaţiune filiformă, numită filum
terminale, care ajunge până la baza coccisului, unde se prinde de ligamentul
coccigian.
Configuraţia externă. Măduva spinării are forma unui cilindru uşor turtit
anteroposterior şi are cinci porţiuni: cervicală C1-3, cervicotoracală (umflătura brahială),
C4 - D1, toracală D2 - 10, umflătura lombară D11 - D1, con medular L1 - 2. Pe faţa
anterioară a măduvei spinării se găseşte un şanţ de aproximativ 3 mm, cunoscut sub
numele de fisura mediană anterioară, iar pe faţa posterioară, un şanţ mult mai
adânc, numit şanţul median posterior. Şanţul median posterior se continuă cu septul
median posterior, alcătuit din ţesut glial. De o parte şi de alta a fisurii mediane
anterioare se găseşte câte un şanţ superficial, numit şanţ colateral ventral,, în care se află
rădăcinile anterioare ale nervilor rahidieni. De asemenea, de o parte şi de alta a
şanţului median posterior există câte un şanţ lateral, numit şanţul colateral dorsal. In
cele două şanţuri laterale posterioare pătrund rădăcinile posterioare ale nervilor
rahidieni.
Din aceste regiuni pornesc 31 de perechi de nervi spinali, 8 perechi de nervi
cervicali, 12 perechi de nervi toracali, 5 perechi de nervi sacrali şi 1 pereche de nervi
coccigieni. Fiecare segment din măduva spinării care dă naştere unei perechi de nervi
spinali poartă numele de segment spinal sau neuromer.
Structura internă, în mijlocul ei se află un canal, numit canalul ependimar.
Este alcătuit din două feluri de substanţe, cenuşie şi aibă.
Substanţa cenuşie este aşezată central şi dispusă astfel, încât seamănă cu
litera H sau cu un fluture cu aripile desfăcute. Porţiunea transversală de substanţă
cenuşie care uneşte cele două jumătăţi laterale se numeşte comisura cenuşie, în
interiorul căreia se găseşte canalul central sau canalul ependimar. Acesta împarte
comisura cenuşie în două părţi, una anterioară, numită comisura cenuşie anterioară, şi
una posterioară, numită comisura cenuşie posterioară. Un plan frontal împarte fiecare
"aripa de fluture " în câte două porţiuni, numite coarne, unul aşezat anterior şi altul
aşezat posterior. Cornul anterior, dă naştere rădăcinii anterioare a nervilor spinali, iar
cornul posterior, mai subţire, dă naştere rădăcinii posterioare a nervilor spinali, între
cornul anterior şi posterior de pe aceeaşi parte din regiunea toracală şi lombară a
măduvei spinării se găsesc coamele laterale numai în regiunea toracală superioară,
între cornul lateral şi cel posterior se află substanţa reticulară a măduvei spinării.
în coarnele anterioare se găsesc neuronii radicuiari, numiţi şi neuroni
somatomotori sau, mai simplu, neuroni motor alfa gama şi de asociaţie. Prin urmare,
coarnele anterioare, prin structura lor neuronală, alcătuiesc zona somatomotorie a
substanţei cenuşii.
Neuronii visceromotori formează zona visceromotorie, cu un rol de comandă
în mobilitatea musculaturii netede. Neuronii viscerosenzitivi, situaţi în jumătatea
posterioară a cornului lateral, formează zona viscerosenzitivă care recepţionează
excitaţiile venite de la viscere, în coarnele posterioare se găsesc neuronii senzitivi.
Aceştia formează zona somatoreceptoare a substanţei cenuşii. Substanţa reticulară a
măduvei spinării este formată din grupuri de neuroni aşezaţi "în reţea ".
Substanţa albă a măduvei spinării este formată din fibre nervoase mielinice şi
amielinice, precum şi din nevroglii. Unele dintre aceste fibre trec dintr-o parte într-alta,
alcătuind comisura aibă, aşezată în partea anterioară a comisurii cenuşii. Substanţa
albă din măduva spinării se subdivide în trei perechi de funicule sau cordoane: două
anterioare, două laterale şi două posterioare. Cordonul anterior se găseşte între fisura
mediană anterioară şi cordonul anterior. Cele două cordoane anterioare sunt unite prin
comisura albă. Cordonul lateral se găseşte între cornul anterior şi posterior al
substanţei cenuşii. Cordonul posterior se află între cornul posterior şi fisura midiană
posterioară. O parte din fibrele nervoase care alcătuiesc cordoanele sau funiculele
reprezintă prelungiri ale neuronilor situaţi în substanţa cenuşie a măduvei spinării. O
altă parte din fibrele nervoase care alcătuiesc funiculele sunt prelungiri ale neuronilor
situaţi în ganglionii nervoşi periferici şi în centrii nervoşi din encefal. în cele ce urmează
vom prezenta fasciculele sau tracturile ascendente şi descendente din măduva spinării.
a) Fasciculele ascendente sunt formate din axonii neuronilor senzitivi ai
ganglionilor spinali şi din axonii neuronilor senzitivi din coarnele posterioare ale
măduvei spinării. Aceste fibre conduc totalitatea impulsurilor primite de piele,
muşchi, tendoane şi aponevroze la centrii encefalici (bulb, cerebel, talamus).
Fasciculul spinotalamic anterior este situat în cordonul anterior al măduvei
spinării
Fasciculul spinotalamic lateral este situat în cordonul lateral de substanţă albă a
măduvei spinării.
Fasiculul spinocerebelos anterior, numit şi fasciculul Gowers, este situat în
cordonul lateral al măduvei de partea opusă.
Fasiculul spinocerebelos posterior, numit şi fasciculul Flechsig, este situat tot
în cordonul lateral al măduvei spinării de aceeaşi parte.
Fasciculul Goll sau gracilis şi fasciculul Burdach sau cuneatus sunt fascicule
situate în cordonul posterior al măduvei spinării.
b) Fasciculele descendente sunt formate din axonii celulelor situate în
scoarţa cerebrală, tuberculii cvadrigemeni, nucleul roşu din pedunculii cerebrali,
nucleii vestibulari din bulb şi neuronii din olivele
bulbare.
Fasciculul corticospinal anterior, numit şi fasciculul piramidal direct, este situat în
cordonul anterior a! măduvei spinării.
Fasciculul corticospinal lateral, numit şi fasciculul piramidal încrucişat, este
format, ca şi precedentul, din axonii neuronilor motori din scoarţa cerebrală.
Fasciculul tectospinal este format din axonii neuronilor motori din coliculii
cvadrigemeni.
Fasciculul rubrospinal, este situat în cordonul lateral al măduvei spinării.
Fasciculul vestibulospinal se află situat în cordonul anterior al măduvei spinării.
Fasciculul olivospinal este format din axonii neuronilor motori din olivele
bulbare.
Meningele spinal. Sistemul nervos central, respectiv măduva spinării şi encefalul
sunt învelite în trei membrane care poartă numele de meninge. Din afară înăuntru
aceste membrane sunt denumite după cum urmează: dura mater, arahnoida şi pia
mater.
Nervii spinali. Noţiunea de nerv desemnează un mănunchi de fibre nervoase
situate în afara creierului sau a măduvei spinării. Rădăcina ventrală sau anterioară a
nervilor spinali iese din măduvă prin şanţul lateral anterior. Din punct de vedere
funcţional, fibrele ei sunt aferente sau motorii.
Rădăcina dorsală sau posterioară a nervilor spinali intră în măduva spinării
prin şanţul lateral posterior. Din punct de vedere funcţional, fibrele ei sunt aferente sau
senzitive.
Rădăcina anterioară se uneşte cu cea posterioară în interiorul canalului vertebral,
formând trunchiul comun al nervului spinal. Unirea rădăcinilor se face înaintea intrării
nervului în canalul intervertebral sau în orificiul de conjugare. După ce a ieşit din
orificiu! de conjugare, fiecare nerv spinal se împarte în două ramuri periferice
principale: dorsală şi ventrală. Reamintim că există 31 de perechi de nervi spinali.
Privită în ansamblul ei, măduva spinării apare formată din 31 de segmente numite
metamere. Din fiecare metamer al măduvei spinării porneşte câte o pereche de nervi
spinali sau rahidieni, prin care metamerul se leagă direct cu fiecare regiune a corpului.
Ramurile dorsale sau posterioare ale nervilor spinali se distribuie la tegumentele
spatelui şi la muşchii şanţurilor vertebrale.
Ramurile ventrale sau anterioare, ramuri mixte inervează pielea şi musculatura
pereţilor laterali şi anteriori ai trunchiului, membrele superioare şi inferioare.
Ramurile anterioare ale nervilor spinali din regiunea toracală nu se
anastomozează, ci rămân izolate, formând cele 12 perechi de nervi intercostali. Ramurile
anterioare ale nervilor spinali din celelalte regiuni se unesc între ele formând aşa-
numitele plexuri nervoase, care Ia om sunt în număr de 5, şi anume: cervical, brahial,
lombar, sacral şi sacrococcigian.
Encefalul
Encefalul este partea sistemului nervos central aşezată în cutia craniană. El este
alcătuit din următoarele părţi: trunchiuf cerebral, cerebelul, diencefalul şi îelencefalul.
Trunchiul cerebral
Trunchiul cerebral este format din trei porţiuni distincte, şi anume bulbul
rahidian, puntea fui Varolio şi mezencefal.
Bulbul rahidian este segmentul inferior al trunchiului cerebral, între măduvă şi
bulb nu există o linie precisă de demarcaţie, de unde şi denumirea acestuia din urmă de
măduvă prelungită, El are forma unui trunchi de con cu baza mare aşezată în sus şi cu
baza mică aşezată în jos.
Configuraţia externă
Bulbul rahidian are trei feţe, anterioară, laterală şi posterioară
Faţa anterioară prezintă toate elementele de configuraţie externă descrise la
măduvă. Fisura mediană anterioară se termină la nivelul şanţului bulbopontin, iar
cordoanele anterioare ale măduvei spinării sunt mai voluminoase şi mai
proeminente la nivelul bulbului, unde poartă numele de piramidele bulbare. De
asemenea, şanţurile laterale anterioare sunt prezente şi la nivelul bulbului,
continuându-te pe cele ale măduvei. De o parte şi de alta a acestor şanţuri se găsesc
cordoanele laterale bulbare, care nu sunt altceva decât continuarea cordoanelor
laterale ale măduvei spinării. Cordoanele laterale bulbare prezintă câte o ridicătură
ovoidă, numită olivele bulbare. Acestea sunt mărginite anterior de şanţurile
preolivare, în care îşi are originea aparentă perechea a Xll-a de nervi cranieni (nervii
hipogloşi). De asemenea, olivele bulbare sunt mărginite în partea posterioră de
şanţurile retroolivare, la nivelul cărora îşi au originea aparentă următoarele perechi de
nervi cranieni: perechea a a X-a (nevul glosofaringian), perechea a X-a (nervii vagi),
perechea a Xl-a (nervii accesori sau spinali). Deasupra olivei bulbare se află foseta
superioară supraolivară cu originile aparente ale n. VII, VII bis şi VIII.
Şanţul bulbopontin este o adâncitură situată între bulb şi punte care marchează
limita se separare între aceste două segmente ale trunchiului cerebral, în acest şanţ se
găsesc orginile aferente ale următoarelor trei perechi de nervi cranieni: perechea a Vl-a
(nervul abducens). Tot pe faţa anterioară a bulbului se mai află decusaţia piramidelor,
reprezentată de încrucişarea fasciculelor corticospinale laterale ce poate fi observată cu
ochiul liber.
Fata posterioară a bulbului rahidian are b configuraţie externă mult deosebită
faţă de cea anterolaterală. Astfel, canalul central sau ependimar al măduvei spinării,
nemodificaţi în jumătatea inferioară, devine mai superficial şi se lărgeşte în jumătatea
superioară, contribuind la formarea ventriculului al IV-lea, care se continuă şi pe faţa
dorsală a punţii, în partea inferioară a acestei feţe se observă şanţul median posterior,
precum şi fasciculele gracilis şi cuneatus. Aceste fascicule sunt separate prin şanţul
posterolateral bulbar. în partea superioară a acestei feţe, fasciculele gracilis şi
cuneatus se îndepărtează de linia mediană posterioară în formă de V. La acest
nivel prezintă câte o umflătură, în grosimea cărora se găsesc nucleul lui Goţi şi,
respectiv, Burdach. Lateral şi mai sus de acestea se află corpii restiformi, care se mai
numesc şi pedunculii cerebeloşi inferiori. In porţiunea superioară a feţei dorsale a
bulbului rahidian, respectiv în porţiunea inferioară a planşeului ventriculului al IV-
lea, se mai observă următoarele formaţiuni: fisura mediană posterioară, striile medulare
sau acustice, trigonul hipoglosului, aripa cenuşie sau trigonul nervului vag, fovea
caudală..
Structura internă. Ca şi măduva spinării, bulbul rahidian este alcătuit din
substanţă cenuşie şi substanţă albă.
Substanţa cenuşie. Este aşezată la interior şi este fragmentată în grămezi de
celule care alcătuiesc nucleii bulbului; motori, senzitivi, vegetativi şi nuclei proprii
trunchiului cerebral.
Nucleii motorii corespund coarnelor anterioare ale măduvei spinării, în bulb se
găsesc doi nuclei motori: nucleul ambiguu, din care iau naştere nervii glosofaringian
(IX), vag (X), accesor (XI) şi nucleul hipoglosului, din care iau naştere nervul hipoglos
(XII). Fibrele motorii sau eferente, respectiv axonii neuronilor acestor nuclei, inervează o
parte din musculatura feţei, limbii, vălului palatin şi faringelui.
Nucleii senzitivi corespund coarnelor posterioare ale măduvei spinării. Neuronii
nucieilor senzitivi din bulb primesc excitaţiile exteroceptive şi proprioceptive de
la nivelul capului prin fibrele senzitive ale nervilor cranieni, iar de aici sunt transmişi
centrilor superiori, în bulb se află doi nuclei senzitivi: nucleul solitar şi o parte din
nucleul senzitiv ai trigemenului; nucleul senzitiv al trigemenului se întinde din bulb
până în punte şi chiar în pedunculii cerebrali. La nucleul solitar vin fibrele
viscerosenzitive ale nervilor vag, glosofaringian (IX) şi ale intermediarului Wriesberg
(VII bis). La nucleul trigemenului sosesc o parte din fibrele senzitive ale nervului
trigemen (V).
Nucleii vegetativi corespund coarnele laterale ale măduvei spinării. În bulb se
găsesc următorii nuclei vegetativi: nucleu! dorsal al vagului (nucleul
cardiopneumoenteric) şi nucleul salivator Inferior (nucleul glosofaringian).
Nucleii proprii ai bulbului rahidian şi ai celorlalte segmente ale trunchiului
cerebral nu au echivalent la nivelul măduvei. în bulb se află următorii nuclei proprii:
nucleii substanţei reticulate, nucleii olivari, nucleul Goli şi nucleul Burdach.
Nucleii substanţei reticulate sunt alcătuiţi din neuroni motori, vegetativi şi de
asociaţie. Ei reprezintă sediul centrilor respiratori şi cardiaci din bulb.
Substanta alba
Substanţa alba a bulbului rahidian este formată din fibre ascendente, descendente
şi din fibre proprii sau de asociere.
Fibrele ascendente sunt grupate în fasciculele ascendente care vin de la măduva
spinării, trec prin bulb şi ajung la talamus.
Fasciculele spinotalamice trec prin bulb, punte şi pedunculii cerebrali, făcând
legătura între coarnele posterioare ale măduvei spinării şi talamus.
Fasciculele spinocerebeloase trec tot prin bulb şi punte, de unde ajung ia cerebel
pe căi diferite. Fasciculul spinocerebelos anterior (Gowers) pătrunde în cerebel prin
peduncuiul cerebelos superior, iar fasciculul spinocerebelos posterior (Flechsig), prin
peduncuiul cerebelos inferior.
Lemniscul medial face legătura dintre nucleii gracilis şi cuneatus din bulb şi
talamus.
 Fibrele descendente sunt grupate în fasciculele descendente care vin de la scoarţa
cerebrală, nucleul roşu, colicuiii cvadrigemeni, nucleul vestibular, olivele bulbare şi trec
prin bulb.
Fasciculele corticospinale (piramidal direct şi piramidal încrucişat) coboară
din scoarţa cerebrală, de la neuronii motori din girul precentral (circumvoluţia
precentrală), trec prin. trunchiul cerebral (pedunculii cerebrali, punte, bulb) şi ajung ia
coarnele anterioare ale măduvei spinării.
Fasciculele corticonuclear, numit şi fasciculul geniculat, pleacă tot din girul
precentral al scoarţei cerebrale, coboară prin genunchiul capsulei interne, trece prin
pedunculii cerebrali şi prin punte şi ajunge fa nucleii motori care îşi au originea reală în
bulb.
Puntea lui Varolio este segmentul mijlociu al trunchiului cerebral.
Configuraţia externă. Ca şi bulbul rahidian, puntea prezintă trei fete: anterioară,
laterală şi posterioară.
Pe faţa anterioară a punţii se observă, şanţul median sau bazilar, piramidele
punţii, originea aparentă a celei de a V-a perechi de nervi cranieni şi aşa-numitele braţe
ale punţii sau pedunculii cerebeloşi mijlocii. Şanţul median sau bazilar este o
adâncitură aşezată pe linia mediană în care se găseşte trunchiul arterei bazilare.
Piramidele punţii, două proeminenţe aşezate de o parte şi de alta a şanţului bazilar.
Pe faţa posterioară a punţii, care formează triunghiul superior al planşeului
ventriculului al IV-Iea, se observă fisura mediană posterioară, eminenţa medială, cu
colicului facialului, fovea media şi locus caeruleus. Fisura mediană posterioară
reprezintă continuarea fisurii mediane posterioare a bulbului. Colicului facialului
este o umflătură situată lateral faţă de fisura mediană posterioară şi în profunzimea
căreia se află nucleul nervului abducens. Eminenţa medială este o coloană proeminenţă
între şanţul median posterior şi şanţul limitant. Se întinde de-a lungul fosei romboide,
pe planşeul ventriculului al IV-iea. Fovea rostraiis este o depresiune aşezată laterali faţă
de eminenţa medială, în profunzimea căreia se află nucleu! motor (masticator) a)
trigemenului (V).
Structura internă. Puntea lui Varolio este alcătuită din substanţa albă şi din
substanţa cenuşie.
Substanţa cenuşie este fragmentată de fibrele care alcătuiesc substanţa
aibă în grămezi de celule nervoase care poartă numele de nuclei. în punte se găsesc
nuclei motori, senzitivi, vegetativi şi nuclei proprii punţii.
Nucleii motori din punte sunt: nucleul nervului trigemen (V), nucleul
nervului abducens (VI) şi nucleul nervului facial (VII). Axonii neuronilor din aceşti
nuclei conduc influxul nervos la muşchii masticatori, la muşchii globului ocular şi la
muşchii mimicii.
Nucleii senzitivi din punte sunt nucleul terminal principal al nervului
trigemen (V) (nucleul senzitiv superior sau principal) şi nucleul nervilor acustici (VIII).
Nucleii vegetativi din punte sunt nucleul salivar superior şi nucleul lacrimo-
muco-nazal.
Nucleii proprii ai punţii sunt reprezentaţi de grămezi de substanţă cenuşie
dispuse printre fibrele transversale ale acesteia. Notăm nucleii pontini oliva continuă,
nucleul corpului trapezoid, nucleii lemisului lateral.
Substanţa albă care intră în structura punţii predomină din punct de vedere
cantitativ. Ea este formată din fibre longitudinale şi transversale.
Fibrele longitudinale sunt reprezentate prin fasciculele piramidale
(corticospinale şi corticonucleare), fibrele corticopontine, fasciculele spinotalamice,
fasciculul spinocerebelos anterior (Gowers), rubrospinal, longitudinal medial şi prin
lemniscul medial (panglica Reil).
Fibrele transversale alcătuiesc pedunculii cerebeloşi mijlocii. Ele pornesc din
nucleii pontini, se încrucişează pe linia mediană şi se termină în cerebel.
Mezencefalul, cea de a treia porţiune a trunchiului cerebral, se află între punte şi
diencefal. El este străbătut de apeductul cerebral (apeductul Sylvius), un canal strâmt
care face legătura dintre ventriculul al IV-lea şi ventriculul al III-lea.
Configuraţia externă. Mezencefalul prezintă trei feţe, una anterioară,
posterioară şi laterală.
Faţa anterioară este reprezentată în cea. mai; mare de pedunculii cerebrali,
două cordoane de substanţă nervoasă cuprinse între puntea lui Varolio şi diencefal.
Limita inferioară â acestor pedunculi o formează şanţul pontopeduncuiar. în partea
superioară, pedunculii cerebrali se continuă cu diencefalul. între aceşti pedunculi se
află spaţiul interpeduncular (fosa interpedunculară). Acest spaţiu este ocupat de
substanţa perforată anterioară, prin care trec perforată anterioară, prin care trec vase
sanguine, în spaţiul interpeduncular se găseşte originea aparentă a nervilor oculomotori.
Faţa posterioară este reprezentată de aşa-numitul tectum (lamina
quadrigemina), alcătuit din corpii sau coliculii cvadrigemeni. Aceştia sunt în număr de
patru, doi superiori şi doi inferiori. Sub coliculii inferiori se află originea aparentă a
nervilor trohleari (IV). Coliculii superiori se leagă prin fibrele lor de corpii geniculaţi
laterali, iar cei inferiori, de corpii geniculaţi mediali.
Faţa laterală este împărţită de şanţul lateral al istmului în - triunghiul Reil, -
piciorul penduncului
Structura internă. Mezencefalul este alcătuit din substanţă albă şi substanţă
cenuşie.
Substanţa cenuşie este dispusă sub formă de grămezi formând nucleii
mezencefalului. Aceştia sunt senzitivi, motori, vegetativi şi nuclei proprii.
Nucleii motori din mezencefal sunt: nucleul nervului trohlear şi nucleul
nervului oculomotor.
Nucleul senzitiv a! mezencefalului, reprezentat de nucleul tractului mezencefalic
al trigemenului.
Nucleul vegetativ al mezencefalului poartă numele de nucleu accesor al
oculomotorului (Edinger - Westphal),
Nucleii proprii sunt reprezentaţi de locus niger (substanţa neagră), nucleu!
roşu şi coliculii cvadrigemeni.
Substanţa albă a mezencefalului este formată din fasciculele ascendente şi
descendente, precum şi din fibre nervoase care leagă diferiţi nuclei între ei sau cu alte
formaţiuni nervoase ale encefalului.
Nervii cranieni. în raport cu funcţiile lor, nervii cerebrali se subîmpart în trei
categorii: senzitivi, motori şi micşti.
Nervii cerebrali senzitivi. în această categorie intră nervii: olfactiv, optic şi
vestibulocohlear. Ei sunt formaţi exclusiv din fibre senzitive (aferente) şi au rolul de a
conduce excitaţiile exteroceptive de la telereceptori (ochi, mucoasa olfactivă, ureche) la
centrii nervoşi din encefal,
Nervul olfactiv (I) este alcătuit din axonii celulelor olfactive din mucoasa
olfactivă. Aceştia se grupează formând filetele olfactive (filia olfactoria) care după ce
străbat lama ciuruita a osului etmoid fac sinapsă cu celulele mitrale din lobul olfactiv.
Nervii olfactivi formează o parte din calea sensibilităţii olfactive.
Nervul optic (II) este alcătuit din axonii celulelor multipolare din retină, care se
grupează şi formează nervul optic. Acesta părăseşte polul posterior al globului ocular şi
pătrunde în cavitatea craniană prin orificiul optic.
Nervul acusticovestibular (VIII) este alcătuit din două părţi bine distincte: nervul
cohlear sau acustic şi nervul vestibular. Nervul cohlear este nervul auzului, la naştere
din ganglionul spiralat Corti, situat în melcul osos (urechea internă). Prelungirile
periferice ale neuronilor din ganglionul spiralat Corti se distribuie la organul Corti.
Axonii pătrund în craniu prin orificiul auditiv intern şi se terminala nucleii cohleari
dorsali şi ventrali din trunchiul cerebral. Nervul cohlear formează o parte din calea
auditivă.
Nervul vestibular ia naştere din ganglionul Scarpa (urechea internă), unde se
află corpii neuronilor.
Dendriteie neuronilor ganglionului vestibular (Scarpa), se distribuie la maculele
utriculei şi saculei şi la crestele ampulare ale canalelor semicirculare. Axonii acestor
neuroni, pătrund în craniu prin orificiul auditiv intern împreună cu axonii care
alcătuiesc nervul cohlear şi se termină în nucleii vestibular din trunchiul cerebral.
Nervii cranieni motori. în această categorie intră nervii: oculomotor (III),
trohlear (IV), abducens (VI), accesor (XI) şi hipoglos (XII), formaţi exclusiv din fibre
motorii (eferente). Aceşti nervi sunt alcătuiţi din axonii neuronilor motori situaţi în
nucleii motori din trunchiul cerebral. Ei conduc influxul nervos motor voluntar şi
involuntar la muşchii extremităţii cefalice.
Nervul oculomotor (III) este alcătuit din axonii neuronilor motori din nucleul
oculomotor situat în pedunculii cerebrali. El iese din trunchiul cerebral la nivelul fosei
interpedunculare, părăseşte craniul prin fanta sfenoidală şi se distribuie la
musculatura pleoapei şi a globului ocular. Mai conţine şi fibre visceromotorii. Fibrele
parasimpatice sunt fibre preganglionare care se termină în ganglionul ciliar din orbită.
Nervul trohlear sau patetic (IV) este format din axonii neuronilor din nucleul
motor al nervului trohlear situat în pedunculii cerebrali. Aceşti axoni ies din trunchiul
cerebral pe faţa posterioară a acestuia, imediat sub coliculii cvadrigemeni inferiori.
Nervul trohlear părăseşte craniul prin fanta sfenoidală şi se distribuie la muşchiul oblic
superior al globului ocular.
Nervul abducens (VI) este alcătuit din axonii neuronilor nucleului motor a!
nervului abducens din punte. El iese din trunchiul cerebral la nivelul şanţului
bulbopontin, părăseşte craniul prin fanta sfenoidală şl sa distribuie la muşchiul drept
lateral al globului ocular.
Nervul accesor sau spinal (XI) este format din două rădăcini, una bulbară şi alta
spinală sau medulară, Rădăcina bulbară este alcătuită din axonii neuronilor motori
din nucleul ambiguu, care ies din trunchiul cerebral prin şanţul retroollvar, sub nervul
vag.
Nervul hipoglos (XII) este alcătuit din axonii neuronilor motori din nucleul
hipoglosulul din bulb, lese din trunchiul cerebral prin şanţul preollvar şi părăseşte
craniul prin orificiul condilian anterior, terminându-se la muşchii limbii,
Nervii micşti
În această categorie intră nervii: trigemen (V), facial (VII), glosofaringian (IX) şi
vag (X), Ei sunt formaţi atât din fibre senzitive (somato şi viscerosenzitive) cât şi
motorii (visceromotorii şl somatomotorii).
Nervul trigemen (V) este format din fibre senzitive cu originea reală în
ganglionul semilunar al trigemenului (ganglionul Gasser) şi din fibre motorii, cu originea
reală în nucleul masticator din punte. Aceste două categorii de fibre alăturate alcătuiesc
nervul trigemen, care intră şi, respectiv, iese din nevrax la nivelul punţii, în dreptul
ganglionului Gasser, nervul trigemen se împarte în trei ramuri: oftalmică (nervul
oftalmic), maxilară (nervul maxilar) şi mandibulară (nervul mandibular).
Nervul facial (VII) este format din fibre senzitive cu originea reală în ganglionul
geniculat, situat în stânca temporalului şi din fibre motorii cu originea reală în nucleul
motor al facialului din punte. Fibrele motorii predomină, reprezentând nervul facial
propriu-zis, care iese din nevrax prin şanţul bulbopontin deasupra olivei. Fibrele
senzitive sunt reprezentate de nervul intermediar Wriesberg (VII bis), care intră în
nevrax - tot prin şanţul bulbopontin.
Nervul glosofaringian (IX) este alcătuit din fibre senzitive care îşi au originea,
reală în ganglionii superiori Andirsh şi inferiori Ehrenritter din apropierea găurii
jugulare, precum şi din fibre motorii cu originea reală în nucleul ambiguu din bulb.
El părăseşte cutia craniană prin orificiul jugular, iar când ajunge la baza limbii se
împarte în mai multe ramuri Fibrele senzitive se distribuie la mucoasa linguală, mucoasa
regiunii amigdaliene, urechii medii iar fibrele motorii, la muşchii regiunii superioare a
faringelui.
Nervul glosofaringian mai conţine şi fibre vegetative parasimpatice cu originea
reală în nucleul salivator inferior din bulb. Ele inervează glanda parotidă.
Nervul vag (X) este format din puţine fibre somaosenzitive şi
somatomotorii şi multe fibre visceromotorii şi viscerosenzitive.
Fibrele senzitive îşi au originea reală în ganglionul plexiform şi în ganglionul
jugular al vagului, iar fibrele motorii în nucleul ambiguu din bulb. Fibrele vegetative
parasimpatice îşi au originea în nucleul dorsal al vagului din bulb. Toate aceste fibre se
unesc, formează nervul vag, care iese din triunghiul cerebral prin şanţul retroolivar şi
părăseşte cutia craniană prin orificiul jugular, străbate regiunea cervicală, fiind cuprins în
mănunchiul vasculonervos al gâtului, trece înapoia arterei subclavii, pătrunde în torace şi
apoi - prin hiatusul esofagian al difragmei - în abdomen. El dă naştere la ramuri cervicale,
toracale şi abdominale, care alcătuiesc plexul gastric, între ramurile cervicale
menţionăm: ramura meningiană, ramura auriculară, ramuri faringiene, nervul laringian
superior, nervul laringian recurent şi nervii cardiaci.
Din ramurile toracale fac parte: ramurile bronşice, ramurile esofagiene şi ramurile
pericardice. Ramurile abdominale sunt constituite din filete gastrice, din ramuri hepatice,
pancreatice, splenice, jejunoileale şi colice.
Fibrele vegetative ale nervului vag se distribuie la bronhii, plămâni, inimă, esofag,,
stomac, ficat, pancreas, splină, suprarenale, rinichi, intestin subţire şi o parte din colon.
Cerebelul sau creierul mic este un segment al encefalului care este aşezat în loja
posterioară a cutiei craniene, deasupra trunchiului cerebral şi sub lobii occipitali ai
emisferelor cerebrale, Cerebelul este separat de emisferele cerebrale printr-o membrană
conjunctivă fibroasă, numită cortul cerebelului. Această membrană reprezintă o prelungire
a durei mater.
Configuraţia externă. Forma cerebelului este ovoidă, cu diametrul mare dispus
transversal. Cerebelul este alcătuit dintr-o porţiune mediană, numit vermis, şi două
porţiuni laterale, numite emisfere cerebeloase. El are trei feţe: una superioară, care vine în
raport cu cortul cerebelului şi prin ea cu emisferele cerebrale, una inferioară care vine în
raport cu fosele cerebeloase ale osului occipital, şi alta anterioară, care vine în raport cu
triunghiul cerebral participând la formarea tavanului ventriculului al IV-lea,
Feţele cerebelului sunt brăzdate de două feluri de şanţuri, unele profunde,
altele superficiale, şanţurile profunde despart cerebelul în doi lobi şi lobuli, iar şanţurile
superficiale separă între ele lamelele sau foliile. Cerebelul este împărţit de şanţul
orizontal în două porţiuni, una superioară, care alcătuieşte corpul cerebelului, şi alta
inferioară, care alcătuieşte lobul floculondular sau arhicerebelul. La rândul lui, corpul
cerebelului este subîmpărţit de şanţul primar, în doi lobi, unul-anterior şi altul posterior,
Vermisul este, constituit din următorii lobuli: lingula, lobul central, culmen, decliv, folium,
tuber, pyramis, uvula şi nodulus. Fiecare emisferă cerebeloasă se compune din următorii
lobuli; patrulater anterior, patrulater posterior, semilunar - superior, semilunar inferior,
biventer, tonsila şi floculus.
Foliile sau lamelele sunt formaţiuni lamelare din cadrul lobulilor determinate
de şanţurile cele mai superficiale, Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculii
cerebeloşi,. .Astfel, pedunculii cerebeloşi inferiori sau corpii restiformi unesc cerebelul cu
bulbul; pedunculii cerebeloşi mijlocii sau braţele punţi leagă cerebelul de punte; pedunculii
cerebeloşi superiori sau braţele conjunctive unesc cerebelul cu mezencefalul. Pedunculii
cerebeloşi sunt alcătuiţi din fibre nervoase care vin la cerebel sau care pleacă de la cerebel.
Structura internă. Cerebelul este format din substanţă cenuşie şi substanţă
albă. Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, o parte din substanţa cenuşie pătrunde
în interiorul substanţei albe sub formă de grămezi.
Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, formează cortexul cerebelos sau
scoarţa sau scoarţa cerebelului cu trei straturi: ganglionari, piramidali, granulari. Substanţa
cenuşie, dispusă în interiorul substanţei albe în grămezi, formează nucleii cerebeloşi sau
nucleii cerebelului.
 Substanţa albă este formată din trei formată din trei feluri de fibre:
Fibrele de asociere fac legătura dintre diferitele regiuni ale scoarţei cerebeloase şi
dintre scoarţa cerebeloasă şi nucleii cerebeloşi.
Fibrele comisurale realizează legătura dintre diferitele zone din cortexul
cerebelos ale unei emisfere cerebeloase cu cele similare din emisfera cerebeloasă
opusă.
Fibrele de proiecţie leagă scoarţa cerebeloasă şi nucleii cerebeloşi cu alte
segmente ale nevraxului. Fibrele de proiecţie aferente şi eferente realizează
legăturile sau conexiunile cerebelului cu celelalte formaţiuni ale nevraxului.
a. Fibrele aferente vin de la măduvă, trunchiului cerebral şi scoarţa
cerebrală şi se termină la scoarţa cerebeloasă sau nucleii cerebeloşi,
- Fasciculul spinocerebelos anterior.
- Fasciculul spinocerebelos posterior.
- Fasciculul bulbocerebelos.
- Fasciculul olivocerebelos.
- Fasciculul vestibulocerebelos.
- Fasciculul corticopontocerebelos.
b. Fibrele eferente pleacă din scoarţa cerebeloasă şi din nucleii cerebeloşi şi se
termină la trunchiul cerebral şi la talamus.
- Fasciculul fastigiobulbar.
- Fasciculul dentorubric.
- Fasciculul dentotalamic.
Diencefalul sau creierul intermediar este un segment al encefalului interpus
între mezencefal şi trunchiul cerebral şi sub emisferele cerebrale.
Diencefalul este alcătuit din mai multe mase de substanţă nervoasă şi anume:
talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus şi hipotalamus. comunică cu
ventriculul al IV-lea prin apeductul Sylvius şi cu ventriculii laterali, situaţi în emisferele
cerebrale, prin găurile interventriculare sau orificiile Monro.
Talamusul prezintă patru feţe: dorsală, ventrală, medială, laterală. Porţiunea
cea mai voluminoasă din constituţia diencefalulului, este alcătuit predominant din
substanţă cenuşie, la care se adaugă însă şi substanţă albă.
Substanţa cenuşie a talamusului este dispusă sub formă de grămezi ce alcătuiesc
nucleii talamusului. Cei mai importanţi sunt nucleii anteriori, posteriori, mediali şi
laterali. Aceştia sunt separaţi printr-o lamă de substanţă albă denumită lama
medulară, care se bifurcă în partea superioară şi delimitează aceşti nuclei.
Substanţa albă este reprezentată în principal de lama medelară care separă
nucleii talamusului. Fibrele nervoase care vin sau pleacă din talamus şi cele care fac
legăturile dintre nucleii talamusului se găsesc atât în substanţa aibă, cât şi în substanţa
cenuşie. Dintre fibrele aferente, cele mai importante sunt: fibrele fasciculului
spinotalamic, lemnisuiui medial, lemniscului trigeminal şi dentotalamic. Dintre fibrele
eferente amintim pe cele tatamocorticale.
Metatalamusul se află în partea posteroinferioară a talamusului. El este format
din câte două proeminenţe nervoase, numite corpii geniculaţi, unul medial şi altul
lateral,
Corpul geniculat medial este alcătuită predominent din corpi neuronali, la care se
adaugă fibre nervoase. La corpul geniculat medial vin fibrele căii acustice tar de la el
pleacă fibre eferente spre scoarţa cerebrală a lobului temporal şi spre coliculii
cvadrigemeni inferiori.
Corpul geniculat lateral este o formaţiune pereche cu structură asemănătoare
celui medial. La acest corp vin fibrele căii optice şi pleacă fibre eferente spre scoarţa
cerebrală a lobului occipital şi spre caliculii cvadrigemeni superiori.
Epitalamusui este alcătuit din glanga pineală sau epifiza,
habenula,trigonul habenuiei, comisura interhabenulară şi striile habenulei.
Epifiza are structură glandulară, este învelită la exterior de o capsulă formată
din pia mater şi compartimentată în mici lobuli. Habenula, comisura interhabenulară şi
striile habenulei sunt alcătuite din substanţă albă.
Hipotalamusuf are trei porţiuni: anterioară (suprachiasmatic), mijlocie (tuber
cinereum), şi posterioară (corpi mamilarî). Structura internă a hipotalamusului
constă din intricarea celor două substanţe, cenuşie şi albă.
Substanţa cenuşie este comasată sub formă de nuclei, cei mai importanţi sunt
nucleii supraoptici, nucleii paraventriculari, nucleii tuberali şi nucleii mamilari.
Substanţa albă este alcătuită din trei feluri de fibre: internucleare, aferente şi
eferente. Fibrele internucleare leagă diferiţii nuclei hipotalamici, cele aferente vin de la
nucelul dorsal al vagului, de Ia mezencefal, calea optică, formaţiunile olfactive,
talamus, sistemul extrapiramidal şi de la scoarţa cerebrală. Fibrele eferente pleacă
spre mezencefal, talamus, hipofiză, trunchiul cerebral, tractul optic şi scoarţa cerebrală,
Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului
nervos central. Emisferele cerebrale, una dreaptă şi alta stângă, sunt separate printr-un
şanţ adânc, denumit fisura interemisferică sau longitudinală. Ele sunt legate în partea
bazată printr-o lamă de substanţă albă, numită corpul calos, precum şi prin alte
formaţiuni nervoase.
Configuraţia externă. Au o formă ovoidă, cu axul mare orientat anteposterior.
Fiecare emisferă cerebrală prezintă trei extremităţi sau poli, trei feţe şi trei margini:
extremitatea anterioară numită şi polul frontal, extremitatea posterioară, numită şi
polul occipital (corespunde lobului occipital), şi extremitatea lateroinferjoajră,
numită şt lobul temporal (corespunde lobului temporal). Cele trei feţe ale emisferelor
cerebrale sunt: faţa dorsolaterală care vine în raport cu bolta craniului; faţa medială,
ce priveşte spre fisura interemisferică, şi alta inferioară sau bazală, care vine în
raport cu baza craniului. Emisferele cerebrale au următoarele margini; laterală,
superomedială şi inferomedială.
Feţele emisferelor cerebrale sunt brăzdate de numeroase şanţuri, numite şi fisuri sau
scizuri. Şanţurile mai adânci delimitează între ele lobii cerebrali, iar cele mai puţin
adânci., circumvoluţiile sau girii cerebrali. Dintre şanţurile emisferelor cerebrale sunt
mai. importante următoarele: şanţul lateral sau scizura fui Sylvius, situat pe faţa
dorsolaterală şi cea inferioară a emisferelor cerebrale; şanţul central sau scizura Rolando,
situat pe faţa dorsolaterală şi cea medială; şanţul calcarin sau scizura calcarină, situat pe
faţa medială a părţii posterioare a emisferelor cerebrale; şanţul parietoocipital situat
pe faţa medială şi dorsolaterală; scizura calosomarginală, situat pe faţa medială a
emisferelor cerebrale; şanţul colateral, situat pe faţa inferioară a emisferelor cerebrale.
Lobii emisferelor cerebrale îşi iau denumirea de la oasele cutiei craniene cu care vin în
raport. Fiecare emisferă cerebrală este împărţită prin şanţuri mai adânci sau prin
scizuri în câte patru lobi: lobul frontal, aşezat anterior faţă de şanţul central; lobul
parietal, situat posterior faţă de şanţul central; lobul temporal, situat sub şanţul lateral;
lobul occipital, situat posterior faţă de lobii parietal şi temporal. Fiecare lob prezintă
mai mulţi giri sau circumvoluţii cerebrale delimitare între ele de şanţuri. Pe faţa
dorsolaterală sau convexă se observă majoritatea girilor aparţinând lobilor frontal,
parietal şi temporal inferior. Pe faţa medială se observă girul cingului, girul
parahipocampal, girul frontal superior, lobul paracentral şi formaţiunea denumită
precuneus, porţiune a lobului occipital. Pe fata bazată a emisferelor se află bulbul şi
tractul olfactiv, girul drept şi girii occipitotemporali lateral şi medial, ca şi girul
parahipocampal. Pe faţa inferioară a lobului frontal se găseşte cel mai vechi segment al
emisferelor cerebrale, şi anume rinencefalul sau creierul olfactiv. Rinencefalul este
alcătuit din lob olfactiv şi lob limbic.
Structura internă. Emisferele cerebrale sunt constituite, ca şi celelalte segmente
ale sistemului nervos central, din substanţă cenuşie şi substanţă albă.
Substanţa cenuşie este dispusă la suprafaţă formând scoarţa cerebrală,
precum şi la baza emisferelor, alcătuind nucleii banali sau corpul striat.
a. Scoarţa cerebrală este alcătuită din celule nervoase de tipuri, forme şi
mărimi diferite, dispuse în mai multe straturişi repartizate neuniform pe
întinderea ei. Numărul neuronilor din scoarţa cerebrală a omului de 14-18
miliarde.
Citoarhitectinica izocortexului constă din şase straturi celulare: stratul molecular,
granular extern, piramidal extern, granular intern, piramidal intern şi fusiform.
b. Nucleii bazali. Prin această denumire este desemnată substanţa cenuşie a
emisferelor cerebrale care se află masată la baza lor sub formă de grămezi. Nucleii
bazali sunt aşezaţi, la baza emisferelor cerebrale, deasupra şi lateral de talamus, în plină
masă de substanţă albă. Ansamblul lor mai poartă numele de corpul striat. Se
deosebesc trei nuclei importanţi: nucleul caudat, nucleul lentiform şi claustrum.
Nucleul caudat are formă de virgulă. Este aşezat în peretele ventriculului al Ili-
lea.
Nucleul lenticular este de formă piramidală, alcătuită din două porţiuni, globus
pallidum şi putamen, între putamen şi scoarţa cerebrală se mai află o lamă de substanţă
cenuşie care formează un alt nucleu, numit claustrum.
Nucleii bazali, împreună cu nucleul roşu, câmpul Forel, zone incertă şi căile
care merg de la aceste formaţiuni spre măduva spinării extrapiramidal, care dirijează
activitatea motorie automată, în strânsă corelaţie cu scoarţa cerebrală.
Substanţa albă a emisferelor cerebrale este formată din trei feluri de fibre
nervoase:
a. Fibrele de asociere sunt .grupate în fascicule care fac legătura dintre
diferitele zone ale aceleiaşi emisfere cerebrale.
b. Fibrele comisurale sunt grupate în fascicule care leagă cele două
emisfere cerebrale şi fac ca acestea să funcţioneze simultan. Sunt grupate în trei
formaţiuni: corpul calos, fomixul şi comisura albă anterioară.
c. Fibrele de proiecţie sunt grupate în fascicule care leagă scoarţa cerebrală
de regiunile inferioare ale nevraxuiui (nucleii bazali, talamus, cerebel, trunchi cerebral,
măduvă).