TRATAMENTUL PULPITELOR
trebuie inndepartata deoarece prin ea se
1- Tratamentul hiperemiei pulpare
In acest caz tulburările sunt minime, sunt numai
functionale, procesul inflamator se afla la debut
Interventia la timp permite vindecarea printr-o
“restitutio ad integrum”
Fazele de tratament sunt urmatoarele
- a) -eliminarea testurilor alterate
-b) -tratarea plagii dentinare
-c) -protectie pulpara prin obturatie de
baza
-d) -obturatie de durata
a) –Elimnarea tesuturilor alterate
-indepartarea dentinei alterate
-toleta cavitatii
-inchiderea cavitatii
pot fi de multe ori suficiente
pentru calmarea durerii, deoarece:
-sunt indepartati factorii excitanti
(dentina alterata)
- se izoleaza pulpa de excitantii bucali
Indepartarea dentinei alterate
–sa se faca cu instrumente de mina
-sau cu freze sferice, cu prudenta cu, cu
racire pentru a evita supraadăugarea unor factori
nocivi (termici, mecanici)peste cei care au
provocat H.P.
b) –Tratamentul plagii dentinare.
Va fi efectuat numai cu substanțe necaustice
Aceste substante trebuie sa aiba efecte:
- calmante
- antifluogistice
-reminerlizante
-usor antiseptice
ele au o actiune adjuvanta
c)- Cele mai bune rezultate s-au obtinut cu
preparate pe baza de hidroxid de calciu
-Aplicarea ZOE pote avea deasemennea un rol
pozitiv -Este benefica si infiltratia peridentara cu
anestezice
Daca in timpul indepartarii dentinei alterate se
deschide accidental camera pulpara se realizeaza
coafaj direct (in funtie de varsta si starea de
sanatate a pacientului)
Daca HP este data de o obturatie mare de
amalgam fara protectie pulpara, aceasta
transmit excitatii termice nocive
Se aplica hidroxid de calciu sub o obturatie
provizorie de ZOE care in mod normal face
ca semnele de HP să se amendeze in cateva
zile, dupa care se realizeaza obturatia
coronara de durata, corecta.
Daca inflamatia continuă spre alte stadii se
evolutie, se recurge la metoda de tratament
indicata de situatia nou creata
In HP -produsa de hiperestezie si
hipersensibilitate tratamentul consta in
indepartarea factorilor cauzali
Tratamentul pulpitei seroase partiale
Leziunile tisulare sunt minime si cuprind
numai o parte din pulpa coronara
Ele pot retroceda printr-un tratament bine
condus, obtinandu-se vindecarea cu
patsrarea totala a pulpei vii
Ca metode de tratament sunt coafjul indirect
si direct
Se pote folosi si amputatia devitala care
permite desvoltarea in continuare a dintelui
si a radacinii cu pastrarea functiilor pulpare
chiar daca aceste sunt mult diminuate
Metoda cu cele mai largi aplicatii este
extirparea vitala
In mod exceptional amputatia sau
extirpare devitala
Tratamentul pulpitei seroase totale
Leziunile pulpare interesează pulpa în intregime,
uneori chiar si parodontiul apical
Metoda de electie este extirparea pulpara
In conditii speciale se poate utiliza amputatia
devitala si extirparea devitala
1

Tratamentul pulpitei purulente partiale
-Lezarea pulpei este importanta, mai ales in
portiunea ei coronara
-Caracterul ireversibil al leziunilor impun de la
inceput apicarea metodei extirparii vitale
Extirpare pulpara descrisa in acest caz este
-metoda aseptico-antiseptica,
- gradul important de infectare a pulpei cu
germeni microbieni, impune sterilzarea
spatiului endodontic dupa indepartarea
pulpei
-se folosesc:- antiseptice,
-antibiotice
-agenti fizici
Amputatia devitala este indicata cu totul
exceptional, in cazurile cand conditiile
anatomo-topografice locale impiedica
extirparea pulpei in totalitate
Tratamentul pulpitei purulente totale
Gradul inaintat de distrugere a intregului tesut
pulpar,
-bogată infiltrare bacteriană,
-precum și interesarea în procesul inflamator a
parodontiului apical impun:
-Indepartarea in totalitate a pulpei
-Asigurarea sterilizarii spatiului endodontic
Ambele obiective sunt atinse prin extirparea
vitala pulpei prin metoda aseptico-antiseptica
Tratamentul pulpitelor cornice
Transformarile lezionale regresive care
caracterizeaza pulpa afectată reflectă
compromiterea oricarei șanse de salvare, fie
chiar partială, a pulpei vii
Metoda cea mai indicată de tratament
este extirparea vitală aseptico-antiseptică
În situtiile când extirparea vitala nu este
posibilă se recurge la extirparea devitala
Aceasta este dificil de executat in cazul
pulpitei cât și pulpite cronice deschise
granulomatoase
Concluzii in tratamentul inlamatiilor
pulpare:
-Pentru fiecare formă de inflamație pulpară
există mai multe forme de tratament
Alegerea metodei se face în raport cu:
- faza de inflamație
-teritoriul pulpar cuprins
-caracterul biologic/nebiologic al metodei
-posibiltatea tehnica de insensibilzare a
pulpei
-caracteristicile anatomo-topografice ale
dintelui la care se intervine
Metodele biologice de conservare totala sau
partiala a pulpei vii sunt recomandate numai in
formele de debut ale inflamatiei pulpare si
anume in HP si PSP
Pe masura ce procesul inflamator este mai
avansat se complica si actul operator
Daca in HP si PSP este suficient un coafaj
indirect sau direct, PST impune extirparea
pulpei, iar in PPTseindica extirparea pulpei prin
metoda aseptico-antiseptica
Dupa extirparile totale ale pulpei cresc
riscurile de complicatii apicale