Studiu de caz

Mates Bogdan

MIA – An II

1.Care au fost motivele care au condus la formarea unei firme mixte intre firmele Wilson si
Morota?
Unul dintre motivele formarii unei firme mixte a fost convingerea lui Ron Berks privind
faptul ca dupa anul 1983 actiunile firmelor transplantate urmau sa creasca, insa
inaccesibilitatea constructorilor auto transplantati pentru firmele americane l-au determinat sa
ia in considerare, in 1986, crearea unui joint-venture.

2.Cu ce au contribuit celor doua firme la acest joint-venture?

Ambele firme au contribuit cu o suma de 3 mil. USD si cu o garantare a cate jumatate
din imprumutul de 12,2 mil. USD. Fabrica infiintata a fost dotata cu echipamente japoneze, cu
care cei de la Morota aveau experienta.

3.Cum a functionat firma Wil-Mor pana acum?

Lipsa de comunicare la nivelul managementului a fost un factor ce a influentat
nedefinirea unei directii pentru ambele parti. Totusi, desi comunicarea s-ar fi realizat in termeni
ai aceeasi limbi din partea ambelor parti, liber, diferenta de cultura de management dintre
americani si japonezi ar fi fost factorul decisive in problema functionarii firmei.
De asemenea, nealegerea celor mai potriviti manageri din partea ambelor parti s-a
dovedit un alt factor problema in functionarea companiei.
Desi a mers pe pierdere, conform culturii de management japoneze, firma este in
regula, urmand ca prin imbunatatirea calitatii muncii, sa apara si profitul.
4.De ce nu foloseste firma Wilson oportunitatea de a invata de la japonezi?
Firma Wilson, de origine Americana, a adoptat si continua sa urmeze un model de
business orientat pe profit obtinut intr-un termen cat mai scurt de la momentul investitiei, fapt
ce o pune in emisfera opusa fata de cultura japonezilor de la Morota.
Pentru japonezi, principalul “target” reprezinta realizarea si pastrarea de relatii
puternice si infloritoare cu producatorii carora le furnizeaza productia, fapt ce poate sa
insemne, de cele mai multe ori, investitii majore, pe termen lung, ce rezulta in profit doar dupa
o perioada indelungata de timp, mult mai mare decat cea dorita de Wilson. Totusi, in cazul unui
producator si furnizor de componente, asigurarea calitatii si reducerea costurilor printr-o rata a
rebuturilor minima, printre altele, reprezinta o abordare sanatoasa, tinand cont de faptul ca la
mijloc este o investitie mare, dorita sa functioneze pe un termen indelungat. Relatiile puternice
pe care japonezii le construiesc in timp si prin investitii majore le asigura o “durata de viata” a
afacerii mult mai mare decat abordarea americanilor de la Wilson, care gandesc doar pe
termen scurt.
Concluzionez astfel ca firma Wilson nu foloseste oportunitatea de a invata de la japonezi
deoarece adopta o cultura total opusa, de profit pe termen scurt si de investitie ce rezulta intr-
un profit in termen de 2-3 ani. Wilson va invata de la Morota doar in cazul in care va adopta si
cultura de business a acestora.

5.Ce ar trebui sa faca Ron Berks?

In opinia mea, Ron Berks ar trebui sa ia o decizie legata de tipul de strategie de
management pe care doreste sa o adopte, pe termen scurt cu profit, fara siguranta
sustenabilitatii (orientarea euro-americana – Deming), sau pe termen lung, cu sanse mici de
profit in primii 5-10 ani, insa cu o sustenabilitate asigurata si un profit asigurat pe termen lung
(orientarea japoneza – Deming).
Consider ca o astfel de afacere tinde sa functioneze pe termen mediu spre lung, fapt
pentru care as alege continuarea colaborarii si imbunatatirea calitatii afacerii, prin reducerea
costurilor prin scaderea numarului de rebuturi si prin cresterea calitatii muncii prestate de
muncitorii angajati. Astfel, as asigura un profit de lunga durata, desi din punct de vedere
contabil, pe termen scurt spre mediu, compania ar fi fara success.